DREPTUL FAMILIEI – RUDENIA



UNIVERSITATEA  “DIMITRIE CANTEMIR” TARGU MURES

FACULTATEA DE DREPT


DREPTUL FAMILIEI – RUDENIA



Capitolul I


I. Ocrotirea minorului


I. 1. Notiunea de “ocrotire a minorului”. Mijloace de infaptuire.




In limbaj juridic, prin sintagma”ocrotirea minorilor”desemnam totalitatea drepturilor si obligatiilor recunoscute ocrotitorului legal al copilului in scopul asigurarii cresterii si educarii acestuia. Faptul ca vorbim de drepturi si obligatii ale ocrotitorului, nu doar de obligatii stabilite in sarcina sa, nu trebuie inteles ca indemn la exercitiu autoritar in relatia cu minorul.

Ocrotirea minorului se realizeaza, in primul rand, de catre parinti. Este dreptul copilului de a fi ocrotit in mediul familial, iar”raspunderea pentru cresterea copilului si asigurarea dezvoltarii sale le revine in primul rand parintilor”.


I. 2. Reglementare


In lipsa ocrotirii parintesti, drepturile si indatoririle specifice sunt preluate de tutore, coordonatele ocrotirii minorului prin tutela fiind stabilite prin art 113-141 Cod. Fam.

Cat priveste copilul aflat in dificultate, adica acela a carui dezvoltare sau integritate, fizica sau morala este periclitata fie pentru ca este lipsit de ocrotire, fie pentru ca ocrotirea sa este deficitara din cauze imputabile sau neimputabile parintilor, O. U. G. nr. 26/1997 stabileste un set de masuri speciale de protectie a dreptului copilului.



CapitolulII


Ocrotirea minorului prin parinti


II. 1. Notiune si conditii


Ocrotirea parinteasca reprezinta institutia juridica alcatuita din totalitatea normelor juridice ce reglementeaza drepturile si obligatiile parintilor in legatura cu persoana si bunurile copilului.

Ocrotirea minorului de catre parinti consta in obligatia care revine acestora de a se ocupa de persoana copilului si de a-l creste, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui pentru a-l face folositor colectivitatii.

Practic, ocrotirea parinteasca asa cum este ea reglementata de Codul Familiei si de Legea nr. 272/2004, da nastere unui raport juridic obligational cu continut complex, in care debitorii sunt parintii, iar creditorul este copilul minor.

In cadrul ocrotirii parintesti, eventualele drepturi, ce sunt recunoscute parintilor in raport cu copilul minor, reprezinta, de fapt, modalitati de indeplinire a obligatiilor parintesti.

De fapt art. 97 alin. 2 C. Fam. prevede, cu titlu de principiu ca parintii exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.

Potrivit legislatiei actuale in privinta ocrotirii minorilor, drepturile sunt recunoscute deopotriva ambilor parinti, indiferent daca acel copil este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Potrivit dispozitiei art. 31 alin. 2 din Legea 272/2004, conform carora exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior a copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

Legea nr. 272/2004, in art. 30-43, sub titlul marginal”Mediul familial si ocrotirea alternativa”, stabileste urmatoarea ordine de preferinta in ceea ce priveste modalitatile de ocrotire a copilului :

Ocrotirea prin parinti ;

Ocrotirea prin tutela ;

Ocrotirea prin masuri speciale ;

Ocrotirea prin adoptie.


II. 2. Principiile ocrotirii parintesti


a)     Exercitarea ocrotirii parintesti numai in interesul minorului

Prin aceasta dispozitie s-a urmarit realizarea scopului ocrotirii parintesti de crestere si educare in bune conditiuni a copiilor minori, iar drepturile si indatoririle parintesti sa nu fie deturnate de la finalitatea lor printr-u n exercitiu abuziv. Prin interes al copilului legiuitorul desemneaza, pe de o parte, un interes social, superior, conformcaruia parintii au obligatia sa creasca si sa educe copilul, in conformitate cu regulile si principiile generale ale societatii, iar pe de alta parte, un interes personal concret al minorului, in acest sens parintii avand obligatia de a se ingriji de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, dar si de educarea si pregatirea profesionala potrivit insusirilor sale.


b)     Exercitarea ocrotirii parintesti sub supravegherea si controlul autoritatii tutelare, al instantelor judecatoresti si al Ministerului Public:


1. Atributiile autoritatii tutelare ca organ de control si indrumare a activitatii de ocrotire parinteasca

Potrivit art. 108 alin. 1 C. fam “autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului”, iar pentru realizarea acestui obiectiv se prevede ca delegatii tutelare au dreptul sa viziteze copii la locuinta lor si sa se informeze “pe orice alta cale despre felul cum acestia sunt ingrijiti in ceea ce priveste sanatate si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala. Controlul se poate exercita nu numai din oficiu, ci si la plangerea sau sesizarea oricarei persoane sau organizatii care socoteste necesara interventia autoritatii tutelare;


2. Atributiile autoritatii tutelare ca organ de decizie

Solutioneaza neintelegerile dintre parinti cu privire la exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti. Incuviinteaza cererea copilului care a implinit 14 ani, de asi schimba felul invataturii ori pregatirii profesionale stabilite de parinti sau sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea invataturii sau a pregatirii sale profesionale. Incuviinteaza parintelui decazut din drepturile parintesti sa pastreze legaturi personale cu copilul, daca prin asemenea legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu ar fi primejduita. Aproba inventarul bunurilor minorului precum si plata creantelor pe care le are fata de minor parintele, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii si surorile parintelui. Stabileste suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Incuviinteaza ridicarea de catre parinti a sumelor de bani care trec peste nevoile minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si a hartiilor de valoare care sunt depuse pe numele minorului la o casa de pastrare de stat. Numeste curator, in caz de interese contrare intre parinte si copil. Da descarcare parintelui pentru gestiunea generala a patrimoniului copilului dupa verificarea prealabila a socotelilor. Hotaraste, impreuna cu serviciul sanitar, daca cel pus sub interdictie urmeaza sa fie ingrijit dupa imprejurari, la locuinta sa sau intr-o institutie sanitara.


3. Atributiile autoritatii tutelare ca organ de sesizare

Atunci cand luarea anumitor masuri de ocrotire a minorului sunt de competenta instantei jduecatoresti, autoritatea tutelara actioneaza ca organ de sesizare a instantei judecatoresti. Autoritatea tutelara are in aceste cazuri calitate procesuala activa in virtutea legii. Actul de sesizare a instantei judecatoresti nu este un act de drept administrativ, ci de drept procesual civil, actiunea civila avand acest caracter.

Cazurile cand autoritatea tutelara actioneaza ca organ de sesizare sunt urmatoarele :

cand, schimbandu-se anumite imprejurari referitoare la parintii divortati aiminorului, autoritatea tutelara poate cere, modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile parintilor fata de copil ;

cand autoritatea tutelara cere punerea sub interdictie a unui minor aflat sub ocrotirea parinteasca ; 

cand autoritatea tutelara cere instantei judecatoresti sa pronunte decaderea parintelui din drepturile parintesti.


4. Atributii in cazul in care legea prevede necesitatea ascultarii autoritatii tutelare.

In unele  cazuri, cand legea prvede ca solutionarea anumitor probleme in legatura cu ocrotirea parinteasca este de competenta instantelor judecatoresti, este necesara ascultarea autoritaii tutelare. Legea prevede expres inaceste cazuri ca instanta judecatoreasca nu poate trece la solutionarea pricinii decat dupa ascultareadelegatului autoritaii tutelare sau luarea avizului ori citarea autoritatii tutelare.

Potrivit legii ascultarea autoritatii tutelare se face in urmatoarele cazuri :

in caz de divort sau anulare a casatoriei, cand se pune problema incredintarii copiilor minori pentru crestere si educare ;

atunci cand, schimbandu-se unele imprejurari, se pune problema modificarii de catre instanta de judecata a unor masuri luate anterior cu ocazia divortului, cu privire la incredintarea pentru crestere si educare a copiilor minori ;

cand, ca urmare a stabilirii filiatiei din afara casatoriei prin hotarare judecatoreasca, se pune problema incredintarii copilului pentru crestere si educare, precum si a stabilirii pensiei de intretinere ;

cand se cere stabilirea locuintei copilului de catre instanta de judecata, daca parintii nu locuiesc impreuna si nu se inteleg in aceasta privinta ;

cand instanta de judecata trebuie sa stabileasca intinderea obligatiei de intretinere, a felului si modalitatii ei de executare, precum si a contributiei datorate de fiecare parinte, intrucat parintii nu se inteleg in aceasta privinta ;

cand instanta de judecatoreasca este chemata sa pronunte decaderea unuia sau ambilor parinti din drepturile parintesti.


5. Atributiile instantelor judecatoresti cu privire la ocrotirea parinteasca.

In cazul in care incalcarea de catre parinti a obligatiilor ce le revin este deosebit de grava, instantele judecatoresti intervin, la cerere sau din oficiu, urmand sa decida asupra masurilor ce se impun pentru a asigura o protectie eficienta a intereselor copiilor minori.

Cazurile in care instantele judecatoresti intervin sunt urmatoarele :

In caz de decadere a parintelui din drepturile parintesti ;

In cazul redarii exercitiului drepturilor parintesti, daca imprejurarile care au determinat decaderea din drepturile parintesti au incetat ;

In cazul punerii sub interdictie a unuia sau ambilor parinti ori a minorului ;

Cand se impune incredintarea copiilor in cazul divortului parintilor, in cazul desfiintarii casatoriei sau a stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei fata de ambii parinti ;

In cazul stabilirii locuintei copilului, daca parintii nu locuiesc impreuna si nu se inteleg la care dintre ei urmeaza sa locuiasca copilul ;

Cand se cere inapoierea copilului la parintii sai de la orice persoana care il tine fara drept ;



Pentru stabilirea intinderii, a felului si a modalitatii de executare a obligatiei de intretinere in cazul in care parintii nu se inteleg, atat in cazul cand nu sunt despartiti, cat si incazul divortului sau al desfiintarii casatoriei, precum si inc azul copilului din afara casatoriei care si-a stabilit filiatia fata de ambii parinti ;

Pentru incuviintarea invoielii parintilor cu privire la contributia lor de intretinerea copilului minor, in cazul divortului acestora sau a parintilor nedivortati ;

Pentru incuviintarea cererii copilului din afara casatoriei de a purta numele parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia ;

Pentru modificarea masurilor privitoare la copilul minor in cazul in care imprejurarile avute in vedere la luarea acestor masuri s-au schimbat ;

Pentru solutionarea neantelegerilor dintre parinti cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului pe care parintele caruia i s-a incredintat copilul il are de a intretine legaturi pesonale cu acesta ;

Pentru numirea tutorelui si in cazul in care tutorele care inlocuieste un alt tutore se adreseaza instantei judecatoresti in scopul ca acesta din urma sa fie obligat la repararea pagubelor pe care le-a pricinuit minorului din culpa sa ;

Pentru a limita exercitarea dreptului parintilor de a mentine relatii personale cu copiii, in cazul separarii copilului de parintii sai ;

Pentru a stabili persoana care exercita drepturile si indeplineste obligatiile perintesti in situatia in care copilul este lipsit temporar sau permanent de ocrotirea parintilor sai ;

Cand se instituie masurile de protectie speciala, a plasamentului, a plasamentului in regim de urgenta sau a supravegherii specializate, in cazul in care lipseste acordul parintilor.


6. Atributiile Ministerului Public cu privire la ocrotirea parinteasca

Ministerul Publica isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete pe langa fiecare instanta judecatoreasca, sub autoritatea ministrului justitiei, si apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane.

Activitatea Ministerului Public in domeniul ocrotirii minorilor se realizeaza diferit in cadrul procesului penal si in cadrul procesului civil.

In cadrul procesului penal, procurorul supravegheaza respectarea dispozitiilor de drept material si a celor de drept procesual penal privitoare la minori, supravegheaza respectarea legii in activitatea de punere in executare a hotararii judecatoresti, la locurile de detinere preventiva, de executare a pedepselor si a masurilor educative Ministerul Public desfasoara in acest domeniu si o activitate preventiva, mai ales in randul minorilor, prin studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea si elaborarea propunerilor in vederea eliminarii acestora.

Rolul procurorului in procesul civil este delimitat de art. 45 C. proc. civ. Acesta prevede ca “Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege”.

Activitatile pe care procurorul le poate efectua, in aplicarea dispozitiilor Codului familiei sunt :

Intentarea actiunii in stabilirea filiatiei sau in contestarea recunoasterii filiatiei facute de mam sau de tata, daca sunt in interesul minorului ;

Cerere pentru instituirea tutelei ;

Intentarea actiunii in constatarea nulitatii casatoriei incheiate cu incalcarea dispozitiilor art. 19 C. fam ;

Intentarea actiunii pentru decaderea parintilor din drepturile parintesti ;

Formularea cererii de punere sub interdictie.

Pentru delimitarea actiunilor strict pesonale s-au propus mai multe criterii, si anume :

Stabilirea drepturilor subiective deduse judecatii, urmand ca atunci cand dreptul are un caracter strict personal si actiunea civila sa aiba acelasi caracter ;

Reglementarea legala, in sensul ca, orid e cate ori legea recunoaste legitimare procesuala activa si altor persoane sau altor organe decat titularul dreptului subiectiv, actiunea nu e strict persanala.

In afara dreptului de a introduce actiunea, procurorul participa la procesele civile ori de cate ori legea prevede expres ca participarea este obligatorie, poate exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti si supravegheaza respectarea legalitatii in cursul fazei de executare a hotararilor judecatoresti.


7. Principiul independentei patrimoniale dintre copil si parinte.

Acest principiu rezulta din prevederile art. 106 C. fam. , potrivit carora “parintele nu are nici und rept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui in afara de dreptul la mostenire si intretinere”. In lumina acestei prevederi legale cele doua patrimonii, ale parintilor si ale copilului nu se contopesc, ele fiind entitati juridice distincte. Administrarea bunurilor copilului de catre parintii sai, potrivit art. 105 C. fam. , trebuie sa se faca cu respectarea acestui principiu, care este in masura sa apere interesele patrimoniale ale copilului minor.


8. Principiul egalitatii parintilor in exercitarea ocrotirii parintesti.

Egalitatea parintilor in exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti, este reflectarea principiului constitutional al egalitatii pe toate planurile dintre barbat si femeie, el fiind concretizat prin mai multe texte ale Codului familiei. Art. 1 alin. (4) C. fam. prevede ca “in relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale”. Art. 97 alin (1) C. fam. prevede ca “ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copii minori, fara deosebire dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori adoptati”, iar art. 98 alin (1) C. fam. prevede ca “masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti de comun acord”.


9. Asimilarea deplina a copilului din afara casatoriei cu copilul din casatorie

Codul familiei asimileaza deplin copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie. Art. 63 C. fam. prevede : “copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca are fata de parinte si rudele acestuia aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie”. Se da astfel expresie principiului constitutional al egalitatii persoanelor si se ocroteste interesul copilului.


Capitolul III


Sectiunea I



III. 1. Drepturile parintesti


III. 1. 1. Dreptul de a stabili locuinta copilului si de a-l tine


Indeplinirea corespunzatoare  a indatoririlor parintesti precum si exercitarea drepturilor acestora cu privire la persoana copilului minor nus e poate realiza decat daca copilul minor locuieste impreuna cu parintii sai. Potrivit art. 100 din C. fam. “copilul minor locuieste cu parintii sai”, iar art. 14 din Decretul 31/1954 statorniceste ca domiciliul copilului minor este la parintii sai.

Acestui drept al parintilor i se poat aduce limitari atunci cand este exercitat contrar intereselor minorului. Astfe, potrivit art. 102 C. fam. , daca minorul a implinit varsta de 14 ani, poate solicita autoritatii tutelare sa-i incuviinteze o locuinta deosebita de a parintilor sai, cu conditia ca aceasta sa fie in interesul desavarsirii invataturii si a pregatirii profesionale.

Dreptul parintilor de a stabili locuinta copilului minor si de a tine copilul este garantat prin dispozitiile art. 103 alin (1) C. fam. potrivit carora “parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept”.

In cazul in care parintii nu locuiesc impreuna, ei hotarasc de comun acord la care din ei va locui copilul, iar in caz de neantelegere intre parti hotaraste instanta de judecatoreasca, dupa ce a ascultat autoritatea tutelara si pe copil daca a implinit 10 ani. Instanta va hotara avand in vedere interesul minorului.

Tot prin buna invoiala lor vor stabili parintii si in caz de divort la care din ei va locui minorul, intrucat instanta hotaraste numai in caz de neantelegere intre parinti.


III. 1. 2. Dreptul de indrumare a copilului minor


Dreptul de indrumare consta in facultatea pe care parintii o au de a orienta actele copilului, de a decide potrivit legii cu privire la tot ce vizeaza cresterea si educarea sa, sanatatea, dezvoltarea fizica, invatatura si pregatirea profesionala. Acest drept este corelativ indatoririi de a creste copilul.

Copilul care a implint 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.


III. 1. 3. Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, la educarea, la invatatura si la pregatirea profesionala a acestuia


In anumite situatii legea recunoaste parintelui la care nu se afla copilul dreptul de a pastra legaturi pesonale cu acesta, precum si dreptul de a veghea, la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala. In cazul in care parintele este impiedicat de catre celalalt in exercitiul acestui drept, el se poate adresa instantei judecatoresti care va stabili prin hotarare judecatoreasca modalitatile concrete de exercitare a acestui drept, obligatorii pentru parintele la care se afla copilul.

Parintii sau alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiole personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane, alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Relatiile personale se pot realiza :

Intalniri ale copilului cu parintele ori cu alte persoane ce au dreptul la relatii personale cu copilul ;

Vizitarea copilului la domiciliul acestuia ;

Gazduirea copilului pe o perioada determinata ;

Corespondenta ori alta forma de comunicare ;

Transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori alte persoane ce au dreptul la relatii personale ;

Transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare.

Dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul exista si inc azul desfacerii casatoriei, in caz de desfiintare a casatoriei, in cazul incredintarii copilului din afara casatoriei, sau de luare a masurii plasamentului. Chiar parintele sau adoptatorul decazuti din drepturile parintesti au un astfel de drept dar, in aceste cazuri, instanta de judecata va ingadui legaturi personale cu copilul numai daca prin ele nu se pune in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a minorului.




III. 1. 4. Dreptul parintelui de a consimti la adoptia copilului


Consimtamantul parintelui firesc reprezinta o conditie de fond pentru incuviintarea adoptiei. Chiar parintele decazut din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului lor.


III. 1. 5. Dreptul de a-l reprezenta pe minor in actele civile ori de a-i incuviinta actele juridice


Desi in literatura juridica acest drept a fost socotit ca privind numai bunurile copilului minor, credem ca acest drept trebuie cuprins intre cele privitoare la persoana copilului minor.

Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani, este lipsit de capacitatea de exercitiu si va fi reprezentat in actele civile d eparintii sai. Dupa implinirea varstei de 14 ani el isi exercita singur drepturile si obligatiile insa cu incuviintarea prealabila a parintilor. In cazul actelor pentru care tutorele trebuie sa ceara incuviintarea autoritatii tutelare si parintii au nevoie de aceeasi incuviintare.

In ce priveste exercitarea drepturilor procesuale ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa, Tribunalul Suprem a decis ca minorul trebuie sa figureze personal in proces, dar parintii sau tutorele trebuie s-l asiste pe tot parcursul procesului, nefiind suficienta o incuviintare prealabila.



Sectiunea II



III. 2. Indatoririle parintesti


III. 2. 1. Indatorirea de a creste copilul


Aceasta indatorire a parintilor isi are izvorul legislativ in prevederile art. 101 alin (2) C. fam. , potrivit carora “ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui”.

In continutul notiunii de crestere a copilului este curpins un complex de activitati pe care in parte le aminteste si legiuitorul in textul citat mai sus, anume : ingrijirea sanatatii si a dezvoltarii fizice a minorului;educarea lui si indrumarea catre satisfacerea obligativitatii scolare;asigurarea pregatirii sale profesionale potrivit aptitudinilor pe care le are;supravegherea si indrumarea lui. Cresterea si educarea copilului minor trebuie sa se faca in conformitate cu interesele generale ale societatii si cu ordinea de drept.

Pentru realizarea acestor scopuri parintii trebuie sa foloseasca, cel mai adesea, metoda convingerii, asa incat copilul sa dobandeasca acele insusiri necesare pentru a alege singur intre bine si rau.



III. 2. 2. Indatorirea de a intretine copilul


Obligatia de intretinere se datoreaza, conf art. 86 alin (2) C. fam. , numai in conditiile in care creditorul obligatiei se afla in neoie, datorita incapacitatii de a munci, iar debitorul despune de mijloacele necesare indeplinirii obligatiei.

Ea exista intre parinti si copii, indiferent daca acestia sunt minori sau majori, diferenta constand in aceea ca minorul nu trebuie sa fie incapabil de a munci, fiind indiferenta cauza nevoiii in care se afla.

Ambii parinti sunt obligati la intretinerea copilului lor, indiferent daca acesta este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Daca un parinte moare, este disparut sau, din orice motive, nu poate sa-si execute obligatia celalalt trebuie sa o suporte in intregime.



Sectiunea III


Drepturile si indatoririle parintesti privitoare la bunurile copilului


III. 3. 3. 1. Dreptul si indatorirea de administrare a bunurilor copilului


III. 3. 3. 1. 1. Administrarea bunurilor copilului mai mic de 14 ani


O prima categorie de acte pe care parintii sunt indrituiti sa le faca, sunt actele de conservare, ca cele necesare pentru dobandirea unui drept sau pentru evitarea stingerii lui si care comporta cheltuieli reduse, raportate la valoarea dreptului stfel conservat.

Principala categorie de acte infaptuite de parinti sunt actele de administrare propriu-zise, cum sunt cele destinate sa permita folosirea unui bun sau intrebuintarea veniturilor ce bunul produce sau a sumelor la care minorul are dreptul.

S-a considerat ca depasesc limitele actelor de administrare si, deci, pentru efectuarea lor este nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare : acceptarea unei mosteniri, intrebuintarea sumelor de bani apartinand minorului, contractarea unui imprumut pe seama minorului.

Parintilor le este interzis a efectua acte juridice care sunt de natura sa pericliteze interesele minorului sau care sunt considerate de lege ca deosebit de pagubitoare sau grave pentru minor.

III. 3. 3. 1. 2. Actele minorului care a implinit 14 ani

Minorul care a implinit 14 ani are capacitate de exercitiu restransa si, potrivit art. 105 C. fam. , isi exercita singur drepturile si obligatiile, cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui.

III. 3. 3. 1. 3Dreptul si indatorirea de a-l reprezenta pe copil sau de a-i incuviinta actele

Desi acest drept se refera la persoana minorului, vointa si consimtamantul acestuia urmeaza a fi suplinite si in cazul actelor juridice privitoare la bunurile minorului.



Capitolul IV


Drepturile copilului



Prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ocrotirea parinteasca trebuie privita ca un mijloc de realizare a interesului copilului.

Copiii care se bucura de protectie si de drepturile consacrate prin aceasta lege sunt :

a)     Copii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei ;

b)     Copiii cetateni romani aflati in strainatate ;

c)     Copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei ;

d)     Copii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile legii privind statutul si regimul refugiatiilor din Romania ;

e)     Copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate de autoritatile publice romane competente.


IV. 1. Dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii

Acesta include dreptul copilului la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.

IV. 2. Dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale

Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.

Participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal.

Copii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de a influenta deciziile autoritatii publice.

IV. 3. Dreptul la libertatea de exprimare

Acest drept permite copilului sa caute, sa primeasca si sa difuzeze orice informatie ce vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale ori sanatatea sa. Corelativ acestui drept, parintii au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, functie de varsta si gradul lor de maturitate, precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

Opiniile copilului vor fi luate in considerare functie de varsta si gradul sau de maturitatea. Refuzul oricarei autoritati de a asculta un copil trebuie motivat.

IV. 4. Libertatea de gandire, constiinta si de religie

Copilul care a implinit 16 ani are dreptul de a-si alege singur religia. Pana la aceasta varsta, parintii indruma copilul in alegerea unei religii, potrivit cu propriile lor convingeri si cu varsta si maturitatea copilului, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau cult religios. Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia.

Persoanelor ce au obligatia legala de a acorda copilului protectie speciala le este interzis sa influenteze convingerile religioase ale copilului.

IV. 5. Libertatea de asociere

Acest drept vizeaza asocierea in structuri formale si informale, libertatea de intrunire pasnica, iar autoritatile publice si institutiile de invatamant au obligatia sa esigure exercitarea acestui drept.

IV. 6. Dreptul la identitatea etnica

Acest drept are in vedere copii apartinand minoritatilor nationale, etnice, religioase sau lingvistice si presupune dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu ceilalti membri ai comunitatii din care fac parte.

IV. 7. Dreptul la respectarea personalitatii sale

Respectarea personalitatii si individualitatii copilului presupune interzicerea pedepselor fizice, a tratamentelor umilitoare sau degradante.

Masurile disciplinare trebuie stabilite in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.



IV. 8. Dreptul la un mediu familial

Pentru realizarea acestui drept, parintii pot informati, asistati in vederea cresterii, ingrijirii si educarii copiilor lor. Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mintala, spirituala, morala si sociala. In acest scop, parintii sunt obligati sa supravegheze copilul, sa coopereze cu el, sa ii respecte viata intima si demnitatea, sa-l informeze si sa tina cont de opinia lui in actele ce l-ar putea afecta, sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor.



Copilul nu poate fi separat de parintii sai impotriva vointei acestora, cu eceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca este in interesul superior al copilului.

IV. 9. Dreptul la un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mintala, spirituala, morala si sociala

Asigurarea acestui drept revine, in primul rand, parintilor si apoi comunitatii locale si statului. El include : dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate, accesul la serviciile medicale, dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla copilul si persoanele in intretinerea carora se gaseste.

Parintii sunt obligati sa solicite, la nevoie, asistenta medicala sau sprijinul autoritatii competente.

IV. 10. Dreptul la educatie

Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea aptitudinilor si personalitatii sale. Parintii au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei, dar si obligatia de a asigura frecventarea scolii.

Conform acestui drept, copilului trebuie sa i se asigure timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe liber la activitati recreative proprii varstei sale si la activitati culturale, artistice si sportive ale comunitatii.


Capitolul V  

Exercitarea ocrotirii parintesti


V. 1. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre ambii parinti


In principiu, ca o expresie a egalitatii intre barbat si femeie drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana si bunurile copilului se exercita de comun acord de catre ambii parinti.

a)     Neantelegerile dintre parinti privitoare la exercitarea ocrotirii parintesti

In regula generala, daca parintii nu se inteleg cu privire la exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, hotaraste autoritatea tutelara, dupa ce-i asculta pe parinti.

In cazul desfacerii casatoriei prin divort drepturile si indatoririle parintesti se exercita de catre parintele caruia i s-a incredintat copilul, dar celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.


V. 2. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre un singur parinte


V. 2. 1. Moartea unuia dintre parinti

In mod obiectiv, in cazul mortii fizic constatate a unui parinte sau a mortii declarate prin hotarare judecatoreasca, ocrotirea parinteasca, neputandu-se exercita de catre ambii parinti, se va exercita de parintele ramas in viata.

In cazul reaparitiei celui declarat mort si a anularii hotararii judecatoresti prin care a fost declarat mort, acesta isi recapata drepturile si indatoririle parintesti.

V. 2. 2. Decaderea unui parinte din drepturile parintesti

Daca drepturile si indatoririle parintesti sunt exercitate astfel incat este primejduita sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului sau daca educarea sau pregatirea profesionala nu se fac in spiritul moralei si al ordinii de drept, se poate pronunta decaderea unuia sau ambilor parinti din drepturile parintesti. Decaderea din drepturile parintesti nu stinge insa drepturile copilului fata de parintele sau. Parintele isi pastreaza dreptul de a avea relatii personale cu copilul, afara numai daca prin asemenea legaturi cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului ar fi primejduite.

V. 2. 3. Punerea sub interdictie a unuia dintre parinti

Punerea sub interdictie a unuia dintre parinti face ca ocrotirea parinteasca in totalitatea ei sa fie exercitata celalalt parinte.

V. 2. 4. Neputinta, din orice imprejurare, a unuia dintre parinti a-si manifesta vointa

Disparitia unui parinte ;

Contrarietatea de interese dintre minor si unul dintre parinti ;

Impiedicarea unui parinte de a indeplini un anumit act in interesul minorului ;

Condamnarea unui parinte la o pedeapsa privata de libertate.



Capitolul VI  


Sanctiuni pentru neandeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a ocrotirii parintesti


VI. 1. Sanctiuni pentru neandeplinirea indatoririlor parintesti privitoare la persoana copilului


1.     Sanctiuni de drept al familiei  : a) Plasamentul copilului la o persoana, o familie, un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidential; b) Decaderea din drepturile parintesti ; c) incredintarea copilului altcuiva decat parintii sai;

2.     Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor ;

3.     Raspunderea contraventionala ;

4.     Raspunderea penala – a) interzicerea drepturilor parintesti in cazul savarsirii de infractiuni ; b) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata ; c) abandonul de familie ; d) rele tratamente aplicate minorului ; e) nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului ; f) punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji.


VI. 2. Sanctiuni pentru neandeplinirea indatoririlor cu privire la bunurile copilului


Dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului sunt prevazute expres de art. 105 alin (1) C. fam.

Prin acte de administrare se inteleg acele acte juridice prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu.


1.  Raspunderea parintilor pentru pagube pricinuite minorului din culpa lor ;

2.  Gestiune frauduloasa


VI. 3. Durata exercitarii ocrotirii parintesti


In realitate, ocrotirea parinteasca inceteaza la data la care copilul dobandeste capacitate deplina de exercitiu, adica, dupa caz, la data la care implineste varsta de 18 ani sau la data la care copilul minor se casatoreste in conditiile art. 4 sau ale art. 20 C. fam.





Concluzii


1. In virtutea faptului ca un copil minor trebuie sa traiasca si sa se dezvolte normal legislatia romana a adoptat o serie de legi si drecrete care sa consfinteasca acest lucru.

2. Si in cazul minorilor aflati in cresterea parintilor pot aparea diferite abuzuri, incalcari ale drepturilor copilului prin nerepectarea obligatiilor si indatoririlor parintesti. In acest sens legea vine sa traseze o conduita adecvata si elaboreaza niste norme obligatorii, care sa vina in sprijinul minorului.

3. In opinia mea nu toate masurile de ocrotire a minorului in cazul in care nu sunt respectate indatoririle si obligatiile parintesti sunt in favoarea copilului minor, unele situatii creand traume de ordin psihic prin despartirea de famile. Consider ca, societatea prin organizatiile sale guvernamentale si nonguvernamentale, poate oferi alternative in acest sens prin elaborarea unor cadre juridice prin care copilul minor sa poata sa-si desfasoare in continuare convietuirea in cadrul familial sub atenta supraveghere a acestor organisme.

4. In alta ordine de idei, societatea civila trebuie si este obligata sa creeze un program de asistenta sociala viabil astfel incat sa limiteze spre un nivel minim aparitia dramelor de familie in care sunt implicati copii minori si nu preocuparea pentru anumite remedii in situatii invite.





Bibliografie



Legislatie


Codul familiei  ; 

Constitutia Romaniei ;

Legea 119/1996 ;

Decretul 31/1954 ;

O. UG. 97/2005 ;

Legea 272/2004 ;

Codul Civil  ;

Codul Penal .



Autori


v   Prof. Univ. Dr. Teodor Bodoasca, Dreptul Familiei, editura All Beck, anul 2006;

v   Emese Florian, Dreptul Familiei, editura All Beck, anul 2006;

v   Alex. Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Codruta Hageanu, Dreptul Familiei ed. 4, editura All Beck, anul 2005;

v   I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, Tratat de dreptul Familiei ed. VIII, editura Universul Juridic, anul 2006;

v   Dan Lupascu, Dreptul Familiei, editura Walterskluwer, anul 2005;

v   Adriana Corhan, Dreptul Familiei, editura Lumina Lex, anul 2007;

v   Milena Tomescu, Dreptul Familiei – Protectia copilului, editura All Beck, anul 2005.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani