Definitia si obiectul dreptului securitatii sociale - Conceptul de securitate sociala

Definitia si obiectul dreptului securitatii sociale - Conceptul de securitate sociala

Conceptul de securitate sociala

Securitatea sociala constituie un concept amplu care incorporeaza atat asigurarile sociale, cat si asistenta sociala.

A). Asigurarile sociale cuprind: asigurarea de sanatate, prestatiile de maternitate, ajutorul de deces, indemnizatia de somaj, dreptul la pensie, asigurarile pentru accidente de munca si boli profesionale.

Se apreciaza ca, in cadrul asigurarilor sociale, intra cu titlu de prestatii noncontributive si drepturile acordate: invalizilor, vaduvelor si orfanilor de razboi, veteranilor de razboi, fostilor detinuti politici, eroilor martiri, urmasilor si ranitilor din timpul Revolutiei din 1989, magistratilor inlaturati din justitie in perioada 1945 - 1952[1].

Intr-un fel, se poate aprecia ca, in prezent, cu privire la anumite institutii juridice, exista anumite norme de drept comun in domeniul securitatii sociale, dar si norme specifice pentru anumite categorii de personal.

Asadar, fara ca enume rarea sa fie exhaustiva, norme generale in domeniul securitatii sociale sunt: Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale[2]; Legea nr. 19/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale[3]; Legea nr. 76/2002 privind asigurarile pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca[4]; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate[5] Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului[6]; Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii[7]; Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat[8]; Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala[9].

In domeniul dreptului securitatii sociale, normele specifice pentru anumite categorii de personal sunt, cu titlu exemplificativ: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor[10]; Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic[11] Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic si consular[12]; Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurari sociale ale politistilor[13].

Trasaturile asigurarilor sociale sunt considerate a fi urmatoarele[14]:

subiectele raportului de asigurare sunt, pe de o parte, persoana fizica (asiguratul), iar, pe de alta parte, organizatia de asigurari prin organismele competente;

continutul raportului de asigurare este alcatuit in esenta din dreptul asiguratului la primirea indemnizatiei de asigurari sociale si obligatia corelativa a institutiei de asigurari de a o plati, din obligatia asiguratului de a vira contributia de asigurari sociale, corelativa cu dreptul institutiei de asigurare de a pretinde plata contributiei (raport juridic de tip comutativ);

raportul de asigurare se naste, ca regula, ex lege, neavand la baza vointa subiectelor sale;

continutul raportului de asigurare consta, in principal, in furnizarea unor prestatii ce reprezinta venituri de inlocuire a castigului profesional (salariu, alte forme de venit profesional).

B). Asistenta sociala este reprezentata de un ansamblu unitar, constituit potrivit Legii nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala[15].

Sistemul national de asistenta sociala reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, prin autoritatile administratiei publice centrale si locale, colectivitatea locala si societatea civila intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei, grupurilor ori comunitatilor (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 47/2006)

Asistenta sociala, componenta a sistemului national de protectie sociala, cuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale[16], cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala.

Dreptul la asistenta sociala se acorda la cerere sau din oficiu, dupa caz, si este garantat:

tuturor cetatenilor romani care au domiciliul sau resedinta in Romania, fara nici un fel de discriminare;

cetatenilor altor state, apatrizilor, oricarei persoane care a dobandit o forma de protectie si care are domiciliul sau resedinta in Romania, in conditiile legislatiei romane, respectiv ale acordurilor si tratatelor la care Romania este parte.

Serviciile si prestatiile sociale se acorda in functie de situatia persoanei sau familiei.

Astfel:

a) Serviciile sociale[17] pot fi primare si specializate.

Serviciile sociale primare sunt masuri si actiuni de proximitate si preventie acordate in comunitate, in scopul identificarii si limitarii situatiilor de risc in care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.

Serviciile sociale specializate sunt masurile de suport si asistenta care au ca scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor persoanei ori familiei, aflata in situatii specifice de vulnerabilitate sau de risc de excludere sociala si sunt acordate de personal calificat si specializat.

Furnizarea serviciilor sociale se organizeaza intr-un sistem descentralizat, la nivelul comunitatilor locale, pentru a raspunde cat mai adecvat nevoilor sociale identificate, tipologiei potentialilor beneficiari si conditiilor particulare in care acestia se afla.

Furnizorii de servicii sociale pot organiza si acorda servicii sociale, cu sau fara gazduire, dupa cum urmeaza:

in comunitate;

la domiciliul beneficiarului;

in centre de zi si centre rezidentiale, publice sau private.

Centrele de zi si rezidentiale reprezinta asezaminte in care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat si care dispun de infrastructura adecvata furnizarii acestora; in centrele rezidentiale persoana este gazduita mai mult de 24 de ore.

Serviciile sociale sunt acordate de furnizori de servicii sociale care sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

Furnizorii de servicii sociale acreditati precum si serviciile sociale acordate de acestia se inregistreaza in registrul electronic unic, organizat la nivel national pe baza ordinului ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

Furnizorii de servicii sociale acreditati pot incheia conventii de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.

Serviciile sociale sunt organizate intr-un sistem flexibil, multidisciplinar si coordonat si pot fi furnizate in sistem integrat cu serviciile de sanatate, invatamant, locuire, ocupare a fortei de munca si altele asemenea, in functie de complexitatea situatiei.

b) Prestatiile sociale reprezinta transferuri financiare si cuprind: alocatii familiale, ajutoare sociale, indemnizatii si facilitati (art. 17 alin. 1 din Legea nr. 47/2006).

alocatiile familiale se acorda familiilor si au in vedere nasterea, educatia si intretinerea copiilor;

ajutoarele sociale se acorda persoanelor sau familiilor aflate in dificultate si ale caror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viata, evaluate prin ancheta sociala precum si prin alte instrumente specifice;

indemnizatiile si facilitatile se acorda persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale si asigurarii unei vieti autonome; indemnizatiile cu caracter reparatoriu se acorda persoanelor si, dupa caz, familiilor acestora, care au suferit daune in urma unor evenimente socio - politice sau legate de catastrofe si calamitati naturale, recunoscute prin lege.

Principalele criterii pe baza carora se acorda prestatiile sociale sunt urmatoarele:

evaluarea contextului familial;

veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia;

conditiile de locuire;

starea de sanatate si gradul de dependenta.

Statul acorda prestatiile sociale prin autoritatile administratiei publice centrale sau locale, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare.

Prestatiile sociale se acorda in bani sau in natura, din bugetul de stat ori, dupa caz, din bugetul local si sunt reglementate prin legi speciale.

Spre deosebire de raporturile de asigurari sociale care au o sfera de cuprindere redusa datorita calitatii de asigurat si care sunt conditionate de o anumita situatie juridica - de exemplu cea de salariat - raporturile de asistenta sociala au o arie de cuprindere mult mai extinsa, derivata din notiunea de nevoie[18]

Raporturile de asistenta sociala se caracterizeaza, in principal, prin urmatoarele[19]

sunt reglementate exclusiv prin lege;

subiectele lor sunt persoanele fizice aflate in nevoie, pe de o parte si statul, prin organismele sale specializate, pe de alta parte;

in continutul acestor raporturi intra dreptul persoanelor asistate social de a primi prestatiile stabilite de lege precum si obligatia organelor specializate ale statului de a le acorda;

prestatiile au un cuantum forfetar si ele nu sunt in mod obligatoriu succesive ca cele de asigurari sociale.