Efectele deciziilor Curtii Constitutionale si statul de drept





Efectele deciziilor Curtii Constitutionale si statul de drept

Domnia legii, caracteristica esentiala a statului de drept, impune obligatia respectarii legii si a suprematiei Constitutiei, dar, in acelasi timp, prin instituirea controlului constitutionalitatii legilor, presupune investirea cu o anumita autoritate, cu o forta juridica deosebita a actelor pe care le emit autoritatile publice care au misiunea de a se pronunta asupra conformitatii legii cu Constitutia.

Curtea Constitutionala, institutie aparuta pentru prima data in istoria constitutionala a Romaniei in 1991, a fost investita prin Legea fundamentala cu misiunea principala de a exercita controlul constitutionalitatii legilor, a regulamentelor parlamentare si a or donantelor emise de Guvern in baza delegarii legislative.




Desi Legea nr.47/1992 de organizare si functionare a Curtii Constitutionale defineste aceasta institutie ca 'unica autoritate de jurisdictie constitutionala', avand ca scop garantarea suprematiei Constitutiei, fara a-i conferi expres un rol politic, opinia majoritara in doctrina considera Curtea Constitutionala ca organ politico-jurisdictional[1]Adeptii acestui punct de vedere, la care ne raliem, gasesc fundamentul dimensiunii politice a naturii Curtii Constitutionale in modul de numire a membrilor sai, pe de o parte, si, pe de alta parte, in faptul ca atributiile Curtii, chiar si cele care nu se circumscriu controlului constitutionalitatii legilor, regulamentelor parlamentare si ordonantelor Guvernului, vizeaza in fond tot aplicarea si respectarea Constitutiei, care este atat un document politic cat si juridic. O alta justificare a afirmarii dimensiunii politice a Curtii Constitutionale o constituie, in opinia noastra, si rolul sau de influentare a procesului de legiferare, care nu poate fi contestat. In numeroase decizii, Curtea a precizat, insa, in mod corect, rolul sau de 'legislator negativ', potrivit formulei utilizate de Hans Kelsen, subliniind ca nu se poate substitui Parlamentului pentru omisiuni de reglementare sau pentru a modifica o dispozitie legala atacata in fata sa.[2]

Instrumentul juridic prin care Curtea Constitutionala se exprima si probeaza, in acelasi timp, masura in care isi realizeaza efectiv atributiile prevazute de Constitutie este decizia. Sub acest aspect, este de relevat ca in Constitutie, la art.145, nu se trateaza decat despre decizii, in timp ce in Legea nr.47/1992, tinandu-se seama de natura atributiilor constitutionale ale Curtii si de modalitatile de exercitare a acestora, nuantate prin formularile diverse cuprinse la art.144 din Constitutie, se utilizeaza, pentru atributiile prevazute la lit.d), e), g), h), denumirea care nu este prevazuta de Constitutie, de 'hotarari', desi, in esenta, nu exista deosebiri de consecinte juridice intre cele doua categorii de acte. Categorisirea unora din actele Curtii Constitutionale ca 'hotarari' a fost considerata vulnerabila in doctrina, 'intrucat excede dispozitiilor constitutionale'.[3]

O importanta si actuala problema, viu discutata in legatura cu activitatea noilor Curti Constitutionale din tarile Europei centrale si estice, vizeaza 'efectivitatea justitiei constitutionale', masura in care 'textele care sunt magnifice' se si aplica.[1]Evaluarea rezultatelor obtinute de Curtea Constitutionala a Romaniei in cei opt ani existenta, pusa evidenta, pe o parte, principalii indicatori statistici ai activitatii si, alta autoritatea care se bucura deciziile pronuntate Curte, permite concluzii pot prezenta un interes aparte pentru examinarea modului care, tara noastra, este inteleasa si receptata ideea controlului constitutionalitatii legilor, regulamentelor parlamentare ordonantelor guvernamentale, precum isi exercita rolul sau ca factor echilibru intre puterile statului aparatoare drepturilor omului libertatilor fundamentale.

Sub raport cantitativ, cateva cifre sunt semnificative pentru a sublinia ca, prin activitatea sa, Curtea Constitutionala s-a afirmat in constiinta publica ca o institutie deplin implicata in viata politica si juridica, care isi aduce contributia sa in opera laborioasa de constructie a statului de drept. Astfel, de la infiintare pana in prezent, Curtea Constitutionala a avut de solutionat 2075 de sesizari care i-au fost adresate conform atributiilor constitutionale ce-i revin, pronuntand, in total, 1855 de decizii si hotarari, precum si un aviz consultativ, acesta din urma in legatura cu o propunere de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, ce i-a fost adresata in anul 1994, in baza art.144 lit.f) din Constitutie. Referindu-ne numai la principalele atributii de control al constitutionalitatii, mentionam ca, din totalul deciziilor pronuntate de Curte, 71 au fost date in exercitarea atributiei de control abstract, a priori, prevazut de art.144 lit.a) din Constitutie, cu privire la constitutionalitatea legilor adoptate de Parlament inainte de promulgare, 13 decizii a posteriori, cu privire la constitutionalitatea regulamentelor parlamentare, prevazut de art.144 lit.b) din Constitutie, iar prin 1648 decizii au fost solutionate exceptii de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti, conform art.144 lit.c) din Constitutie.

Semnificativ este faptul ca prin 30 la suta din deciziile pronuntate de Curte in baza art.144 lit.a) din Constitutie s-au admis - total sau partial - sesizarile de neconstitutionalitate formulate inainte de promulgare cu privire la legile adoptate de Parlament, iar din sesizarile privind neconstitutionalitatea regulamentelor parlamentare, in 38 la suta din cazuri s-au pronuntat solutii de admitere totala sau partiala. In ce priveste raportul dintre numarul deciziilor pronuntate de Curte in exercitarea controlului concret, posterior, al constitutionalitatii legilor si ordonantelor guvernamentale si numarul deciziilor prin care exceptiile de neconstitutionalitate au fost admise, acesta este mult mai mic, indicand numai 8 la suta solutii de admitere. Totusi, daca tinem seama ca in cifre absolute au fost 131 de decizii prin care Curtea a declarat neconstitutionale unele legi sau ordonante ori numai unele dispozitii cuprinse in acestea, se poate consemna pozitiv si acest segment al activitatii Curtii, care, ca volum, detine ponderea in activitatea de control al constitutionalitatii. In acelasi timp, nu trebuie omisa semnificatia deosebita a deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, care exprima in modul cel mai direct vocatia Curtii de protectoare a respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Problema efectelor pe care le produc deciziile Curtii Constitutionale comporta diverse abordari, in functie de natura acestor efecte, determinata de atributia in exercitarea careia decizia a fost pronuntata, precum si in functie de sfera subiectelor carora le sunt opozabile deciziile Curtii. Uneori, aceste abordari sunt si divergente, situatie generata, in mare parte, de caracterul lapidar al formularilor constitutionale cu privire la deciziile Curtii Constitutionale si la efectele acestora, precum si de modul cum sunt redactate unele dispozitii cuprinse in Legea nr.47/1992, republicata, care, uneori, au fost apreciate, in doctrina, ca fiind neconforme cu prevederile art.145 din Constitutie.

Singurul text din Constitutie consacrat actelor Curtii Constitutionale este art.145, intitulat Deciziile Curtii Constitutionale, care, la alineatul (2), prevede: 'Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei'.



Prin comparatie, se poate lesne constata ca sunt mult mai complete si precise dispozitiile cu privire la efectele deciziilor Curtilor Constitutionale in constitutiile Frantei, Italiei si in Legea fundamentala a Germaniei, de exemplu. Astfel, articolul 62 al Constitutiei Republicii Franceze prevede: 'O dispozitie declarata neconstitutionala nu poate fi promulgata si nici pusa in aplicare.

Deciziile Consiliului Constitutional nu pot fi atacate. Ele se impun puterilor publice si tuturor autoritatilor administrative si jurisdictionale'.

Constitutia Italiei prevede la art.136: 'Daca Curtea declara neconstitutionala o dispozitie a unei legi sau a unui act avand forta de lege, aceasta dispozitie inceteaza sa fie in vigoare a doua zi de la publicarea deciziei.

Decizia Curtii se publica si se notifica Camerelor si consiliilor regionale interesate, pentru ca acestea sa ia deciziile constitutionale pe care le-ar considera necesare'

Legea fundamentala a Germaniei prevede, de asemenea, la art.164, paragraful 1: 'Hotararile Tribunalului Constitutional vor fi publicate in Jurnalul Oficial, odata cu opiniile concurente sau separate care ar fi exprimate. Ele au putere de lucru judecat incepand cu ziua care urmeaza publicarii lor si nu pot fi atacate. Cele care declara neconstitutionala o lege sau o norma cu putere de lege si toate cele care nu.

Prezentarea acestor texte din constitutiile unor tari straine care, in masura mai mare sau mai mica, au servit ca model pentru Constitutia noastra din 1991, departe de a urmari sa puna in lumina numai insuficienta de ordin redactional a textului mentionat al Legii noastre fundamentale, ajuta sa intelegem de ce exista opinii atat de fundamental divergente cu privire la efectele deciziilor Curtii Constitutionale. De asemenea, aceasta explica, intr-o anumita masura, de ce la noi este greu de conceput ca vreunul din guvernanti sa gandeasca, cel putin, cu prilejul dezbaterii in Guvern sau in Parlament a unui proiect de lege sau de ordonanta, la ceea ce Primul-invit sa facem totul pentru a elimina riscurile de neconstitutionalitate susceptibile sa atinga proiectele de lege chiar in ipotezele in care o sesizare a Consiliului Constitutional este putin probabila'.[1]Aceasta atitudine tine nu numai de cultura constitutionala a omului politic in cauza, ci, credem, si de precizia redactarii textelor constitutionale care confera autoritate deciziilor Consiliului Constitutional al Frantei, fara sa lase loc la interpretari de natura sa duca chiar la contestarea efectelor acestora, cum se intampla, din nefericire, la noi.>a href='#_ftn2' name='_ftnref2' title>[2]

Reglementarea efectelor deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala, astfel cum este prevazuta in Constitutia din 1991, a starnit comentarii in doctrina nu numai datorita imperfectiunii redactarii dispozitiilor art.145 alin.(2), ci, mai ales, in legatura cu prevederile cuprinse la alin.(1) al aceluiasi articol. Conform acestui text, 'In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) si b), legea sau regulamentul se trimite spre reexaminare. Daca legea este adoptata in aceeasi forma, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, obiectia de neconstitutionalitate este inlaturata, iar promulgarea devine obligatorie'. Aceasta dispozitie a Constitutiei din 1991, criticata pe drept cuvant in doctrina de specialitate, permite ca Parlamentul sa ajunga Curte de casatie intr-un litigiu in care este parte 3]Se poate, deci, ca o lege neconstitutionala sa devina constitutionala prin vointa unei majoritati calificate a deputatilor si senatorilor, fara se revizuiasca Constitutia, cu parcurgerea tuturor fazelor indeplinirea procedurilor prevazute pentru aceasta. Pe drept cuvant, s-a spus ca >'aceasta situatie, in care Parlamentul se pronunta in ultima instanta asupra constitutionalitatii propriilor lui legi, vine in contrazicere cu insasi ideea de baza care a dus la crearea, prin noua Constitutie, a Curtii Constitutionale' 4]Semnalam, in acest context, ca in urma adoptarii noii Constitutii a Poloniei, din 1997, numai in Portugalia mai exista o reglementare asemanatoare cu cea cuprinsa la art.145 alin.(1) din Constitutia noastra.>

Chiar daca, pana in prezent, nu s-a intamplat ca efectele vreunei decizii pronuntate de Curtea Constitutionala in cadrul controlului prevazut de art.144 lit.a) din Constitutie sa fie anihilate prin votul majoritatii de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, aceasta posibilitate ramane.

Un alt efect negativ al insuficientei reglementarilor constitutionale cu privire la autoritatea deciziilor Curtii Constitutionale s-a manifestat prin intarzierea, uneori foarte mare, a Camerelor Parlamentului de a reexamina dispozitiile constatate ca neconstitutionale. Cel mai flagrant caz este cel al Regulamentului Senatului, care, fiind trimis acestei Camere, pentru a reexamina cele 29 texte constatate neconstitutionale prin Decizia nr.46 din 17 mai 1994 a Curtii Constitutionale, nu a fost reexaminat nici pana acum. Este de observat ca, in cazul constatarii neconstitutionalitatii regulamentelor, nu exista nici o posibilitate de inlaturare a efectelor deciziei Curtii Constitutionale printr-o majoritate calificata. In acest caz, reexaminarea pe care Constitutia o prevede va avea ca unica finalitate punerea de acord a prevederilor regulamentare cu normele constitutionale, prin modificarea regulamentului deja adoptat de Camera 1] ceea ce inseamna ca Parlamentul, in materie reglementara, este obligat sa respecte decizia Curtii, fara posibilitatea de a-i indeparta efectele.



Decizia prin care Curtea Constitutionala, in exercitarea controlului concret, posterior, rezolva, prin admitere, exceptia de neconstitutionalitate este obligatorie si produce efecte erga omnes si nu numai inter partes litigantes, desi este pronuntata in cadrul unui litigiu care exista in fata justitiei intre anumite parti determinate. Prevederile legale declarate neconstitutionale de Curte ca urmare a solutionarii exceptiei nu mai pot face obiectul unei alte exceptii de neconstitutionalitate 2]ca si acelea a caror constitutionalitate a fost stabilita conform art.145 alin.(1) din Constitutie. Este consecinta faptului ca prevederea declarata neconstitutionala ramane in legislatie, dar aplicarea ei, fiind contrara suprematiei Constitutiei, inceteaza nu numai in procesul in care a fost invocata.

Specific efectului deciziei prin care se solutioneaza exceptia de neconstitutionalitate este faptul ca, in caz de admitere, 'Curtea se pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare'.<<a href='#_ftn3' name='_ftnref3' title>[3]Acesta este un caz in care Curtea poate depasi limitele stricte ale sesizarii.

Caracter obligatoriu au si deciziile prin care se respinge exceptia de neconstitutionalitate. In doctrina s-a afirmat ca 'nici o autoritate nu poate refuza aplicarea legii controlate daca exceptia a fost respinsa. Neconstitutionalitatea acelei legi va mai putea fi invocata in viitor numai de catre alte parti si pentru alte motive' 4]

In abordarea efectelor deciziilor adoptate de Curtea Constitutionala, trebuie sa se tina seama, desigur, de tipologia deciziilor. Unele vor fi efectele deciziilor simple sau extreme, prin care se constata neconstitutionalitatea integrala sau partiala a legii ori a ordonantei, ori prin care se respinge exceptia de neconstitutionalitate, altele vor fi efectele deciziilor interpretative sau intermediare.

In practica sa, Curtea Constitutionala a fost pusa in situatia de a pronunta, atat in cadrul activitatii sale de control preventiv, abstract, cat si in exercitarea controlului concret, posterior, 27 de decizii prin care a conditionat caracterul constitutional al dispozitiei legale supuse controlului de o anumita interpretare a acesteia. In aceste cazuri, in mod evident, forta juridica obligatorie a deciziei se rasfrange si asupra interpretarii date de Curte, care devine obligatorie. Modificarea adusa Legii nr.47/1992, in anul 1997, interzicand Curtii sa se pronunte asupra modului de interpretare si aplicare a legii, a adus precizarea ca, in decizie, Curtea se poate pronunta numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.[5]

Un alt caz in care Curtea Constitutionala se pronunta prin decizie, conform art.144 din Constitutie si art.13 din Legea nr.47/1992, vizeaza contestatiile care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic.

Sub aspectul efectelor specifice deciziei pronuntate, Curtea Constitutionala, in cazul in care admite contestatia, constatand ca un anumit partid este neconstitutional, comunica decizia Tribunalului municipiului Bucuresti, pentru radierea partidului politic neconstitutional din evidenta partidelor politice legal constituite 1]Bineinteles ca, si in acest caz, decizia va produce efecte erga omnes si ex nunc, ca si in cazul celorlalte decizii ale Curtii.

In exercitarea unor atributii ale Curtii, art.13 din Legea nr.47/1992 prevede ca aceasta emite hotarari, si anume: cand vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirma rezultatele sufragiului; cand constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei si comunica cele constatate Parlamentului si Guvernului; cand vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acestuia; cand verifica indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni.

In toate aceste cazuri, prin lege s-a prevazut ca actele emise sunt hotarari, desi se poate observa ca, in realitate, Curtea este pusa in situatia de a verifica, de a constata, de a lua act de savarsirea anumitor operatiuni, de a veghea la efectuarea anumitor operatiuni, sau la desfasurarea anumitor proceduri, care prezinta indiscutabil interes public si pentru care, totusi, Constitutia nu prevede decat tot emiterea de decizii.

In unele situatii, s-a considerat ca hotararea Curtii Constitutionale are numai caracterul unui aviz sau al unui act de constatare, cum este cazul hotararii prin care se constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de presedinte al Romaniei sau a hotararii prin care se verifica indeplinirea conditiilor formale si de fond ale initiativei legislative populare.<<a href='#_ftn2' name='_ftnref2' title>[2]

Indiferent de natura hotararilor Curtii, fie ca sunt considerate acte jurisdictionale, fie ca li se contesta aceasta calitate, fiind considerate ca simple acte de constatare sau avize, ele isi produc efectele pe care Constitutia si legea le confera, in raport cu atributia exercitata de Curte, forta lor juridica neputand fi contestata sau confirmata de nimeni, intrucat sunt emise in exercitarea unei atributii constitutionale, exclusive a Curtii. Intr-un singur caz, in exercitarea atributiei ce-i revine, Curtea Constitutionala emite aviz, cu efectele specifice ce decurg din natura acestui act. Conform art.144 lit.f) din Constitutie, Curtea da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei. Asa cum prevede Legea nr.47/1992, avizul se emite de plenul Curtii Constitutionale, cu votul majoritatii judecatorilor Curtii, pe baza dezbaterii raportului prezentat de 3 judecatori, a propunerii de suspendare, a dovezilor si investigatiilor facute. Avizul Curtii Constitutionale se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Presedintelui Romaniei.



In doctrina juridica, in special din ultima vreme, s-au conturat opinii care contesta efectul general obligatoriu al deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala, indeosebi in ce priveste deciziile pronuntate in exercitarea controlului concret, ulterior, de constitutionalitate.[3]Fara a insista asupra argumentelor, in mod indiscutabil, demne de atentie in marea lor majoritate, cei ce sustin efectul relativ al deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala extrapoleaza efectele controlului de constitutionalitate exercitat, pe cale de exceptie, de instantele judecatoresti, cum a fost prevazut in regimul Constitutiilor din 1923 si 1938, care prevedeau expres, in art.103 si, respectiv, art.75, ca 'judecata asupra neconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat'.

Consideram, totusi, fara a nega valoarea unora din argumentele contra, ca apartenenta contenciosului constitutional la dreptul public impune examinarea problematicii efectelor deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala in sensul cel mai larg posibil, care merge, in opinia noastra, pana la justificarea opozabilitatii erga omnes.

De altfel, caracterul lapidar, lipsa de precizie a textului art.145 alin.(2) din Constitutie nu pot avea semnificatia excluderii caracterului general al obligatiei de respectare a deciziilor Curtii Constitutionale, asa cum se argumenteaza uneori. O problema cu consecinte deosebite o constituie, pe fondul discutiilor din doctrina, tendinta unor instante judecatoresti, uneori chiar a instantei supreme, de a pronunta, in mod deliberat, solutii care contravin deciziilor Curtii Constitutionale si de a continua aplicarea unor texte de lege declarate neconstitutionale. Un exemplu in acest sens il constituie Decizia nr.3277 din 28 septembrie 1999 a Sectiei penale a Curtii Supreme de Justitie, prin care se contesta aplicabilitatea (in fond caracterul obligatoriu) Deciziei nr.486 din 2 decembrie 1997 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca 'art.278 alin.6 din Codul de procedura penala este constitutional numai in masura in care nu opreste persoana nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta si care nu ajung in fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei in temeiul art.21 din Constitutie, ce urmeaza sa se aplice in mod direct'. Singurul argument al instantei supreme in pronuntarea solutiei pe care o comentam l-a constituit inexistenta unor dispozitii legale sa reglementeze posibilitatea sesizarii de judecata ipoteza avuta vedere Curtea Constitutionala, considerand ca nu se poate face aplicarea directa a textului constitutional prevede liberul acces la justitie.

Confruntata, in cauze concrete, cu asemenea pozitii ale unor instante judecatoresti in legatura cu opozabilitatea deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala, aceasta a stabilit, printr-o recenta decizie, ca 'deciziile pronuntate in cadrul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate nu produc doar efecte relative, inter partes, in cadrul procesului in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, ci produc efecte absolute, ergaomnes.[1]Curtea si-a fundamentat aceasta sustinere pe dispozitiile art.145 alin.(2), art.16 alin.(1) si art.51 din Constitutie, retinand, in esenta, ca, masura care deciziile Curtii Constitutionale nu ar produce efecte ergaomnes, s-ar putea ajunge la situatia ca una si aceeasi dispozitie legala a carei neconstitutionalitate, prin ipoteza, a fost declarata printr-o decizie anterioara Curtii sa nu se aplice in procesul cadrul careia exceptia ridicata, dar, pe de alta parte, nestingherit orice alt proces sau imprejurare care pune problema unui fata unei instante judecatoresti. Totodata, cat priveste conturarea sferei subiectelor drept fata deciziile pronuntate temeiul art.144 lit.c) din Constitutie le sunt opozabile, Curtea mai stabilit ca, >'astfel cum rezulta indirect din cuprinsul art.23 alin.(3) si alin.(6) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, nu produc efecte erga omnes, ci doar inter partes (efecte relative) acele decizii ale Curtii Constitutionale prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate'.

Ca o consecinta a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curtii Constitutionale, pronuntate in baza 'prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata de nici un subiect de drept (cu atat mai putin de autoritatile si institutiile publice), incetandu-si de drept efectele, pentru viitor, si anume de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, potrivit tezei a doua din fraza intai a art.145 alin.(1) din Constitutie'.

Desigur, aceste preocupari ale Curtii Constitutionale pentru respectarea textelor constitutionale si a celor cuprinse in Legea nr.47/1992, care se refera la efectele deciziilor pe care Curtea le pronunta, nu sunt suficiente pentru evitarea, pe viitor, a neaplicarii deciziilor Curtii de catre autoritatile publice chemate sa le aduca la indeplinire. In cadrul demersurilor necesare pentru eliminarea unor astfel de comportamente neconstitutionale, profund daunatoare ideii de consolidare a statului de drept, credem ca luarea in considerare a modificarii textelor constitutionale care privesc efectele deciziilor Curtii, in cadrul proiectelor de revizuire a Legii fundamentale despre care, in ultima vreme, se discuta atat de mult, ar fi salutara. De asemenea, in cadrul normativ existent, sporirea pe viitor a preocuparii Guvernului de a interveni cu mai multa promptitudine prin proiecte de modificare a legilor care cuprind texte declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala si de a controla respectarea de catre toate autoritatile din subordinea sa a deciziilor Curtii Constitutionale, se inscrie ca demersuri absolut necesare, in concertare cu majoritatea parlamentara, pentru asigurarea conformitatii legilor cu Constitutia.

Intr-o normala logica, derivand din principiile statului de drept si ale organizarii judiciare, instantele judecatoresti obligate prin Constitutie sa se supuna numai Constitutiei si legii in solutionarea litigiilor pe cale judecatoreasca sunt, in egala masura, supuse respectarii deciziilor definitive si obligatorii ale Curtii Constitutionale.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani