ORDINE SOCIALA SI ORDINE JURIDICA - NORME SI SANCTIUNI JURIDICE
I. ORDINEA SOCIALA SI ORDINEA JURIDICA
Desfasurarea normala a actiunilor sociale nu poate fi conceputa in absenta unei ordini sociale alcatuite dintr-un corpuscul inchegat de norme, reguli, prescriptii, indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale.
Ordinea sociala este constituita dintr-un corpus inchegat de norme, reguli, prescriptii, indatoriri si obligatii, care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale. Ordinea sociala reprezinta conditia necesara, dar nu si suficienta pentru stabilitatea si functionalitatea societatii, deoarece nu intotdeauna indivizii simt sau au garantia, raportandu-se la ea, ca actiunile intreprinse de ei vor fi acceptate sau recunoscute de ceilalti sau ca drepturile lor reprezinta, in acelasi timp, obligatii pentru altii. Suspiciunea ca ceilalti nu isi vor indeplini datoriile sau obligatiile este accentuata de faptul ca, de multe ori, se pot gasi justificari sau scuze pentru incalcarea, nerespectarea sau neindeplinirea acestor obligatii.
In consecinta, in orice societate, ordinea sociala este dublata de o ordine juridica sau de drept alcatuita dintr-un sistem ierarhizat de norme, reguli si prescriptii, care reglementeaza actiunile indivizilor pe baze normative
Ordinea juridica reprezinta sinteza sau nucleul ordinii sociale.
Definim ordinea juridica ca fiind o "ordine coercitiva"a normelor publice adresate persoanelor rationale in scopul reglementarii comportamentelor lor si asigurarii cadrului necesar cooperarii sociale.
Functionarea adecvata a societatii impune existenta unei singure ordini normative care sa asigure orientarea, desfasurarea si controlul actiunilor si comportamentelor sociale si individuale pe baza unui sistem ierarhizat de norme si reguli juridice.
Categorie speciala a normelor sociale, regulile juridice reprezinta suportul fundamental pe care se instituie si functioneaza ordinea juridica din orice societate.
Normele juridice protejeaza principalele valori si relatii sociale, urmarind, pe de o parte, apararea structurilor si institutiilor statului, iar pe de alta parte, apararea drepturilor civile, politice si sociale ale indivizilor.
Regulile juridice constituie o categorie speciala a normelor sociale, si ele reprezinta suportul, fundamentul pe care se instituie si functioneaza ordinea juridica in societate. Ca si normele sociale, normele juridice protejeaza principalele valori si relatii sociale, urmarind, in principal, apararea structurilor si institutiilor statului si societatii, a organizatiilor acestora, a drepturilor civile, politice si individuale ale indivizilor.
II. DIFERENTE INTRE NORMELE SOCIALE SI NORMELE JURIDICE
Normele juridice prezinta o serie de trasaturi comune cu normele sociale, astfel incat unii autori au fost tentati sa considere ca toate normele sociale sunt si juridice.
1.- Astfel, Gurvitch - adept al teoriei dreptului social - sustine ca orice norma sociala are un anumit grad de precizie si eficacitate, fiind, in consecinta, o norma de drept. Gurvitch evidentiaza doua trasaturi specifice ce caracterizeaza regula de drept:
a.- capacitatea acesteia de a ingloba, prin insasi existenta ei, o valoare pozitiva
certificata de un act colectiv de recunoastere intuitiva;
b.- predominarea unui element activ, a unei actiuni de indeplinit.
2.- Pinto si Gravitz au aratat ca nu toate normele sociale sunt norme juridice, existand si reguli nonjuridice (ca, de exemplu, normele din domeniul moralei, cutumei, uzantelor si obiceiurilor).
Ei identifica numeroase deosebiri ce apar intre normele sociale si cele juridice din punctul de vedere al modului de elaborare, al eficientei si al duratei de actiune in spatiu si timp.
a.- Astfel, dupa modul de elaborare, normele juridice apar organizat, cu respectarea anumitor proceduri, in timp ce normele sociale apar spontan difuz si anonim (este cazul normelor morale, a cutumelor si a obiceiurilor).
b.- In ceea ce priveste durata de actiune in spatiu si timp, normele sociale nu au o determinare limitata, stabilita cu precizie. Aparitia si disparitia normelor juridice este, insa, precizata spatial si temporal.
c.- Din punct de vedere al eficientei, normele juridice sunt insotite de sanctiuni organizate, intemeiate pe constrangere. Normele sociale sunt intemeiate pe constrangere neorganizata, spontana, difuza, avand, astfel, o eficienta mai redusa.
Gravitz identifica, de asemenea, diferente de grad si diferente specifice ce exista intre normele sociale nonjuridice si normele juridice:
a.- Sunt patru aspecte ce conduc la aparitia diferentelor de grad intre normele sociale si normele juridice, si anume:
a1.- In functie de modul de elaborare, normele juridice sunt dictate, promulgate si aplicate de catre o autoritate organizata, stabila, recunoscuta si legitima. Normele nonjuridice sunt produsul creatiei colective, anonime, intuitive si spontane.
a2.- In functie de forma si structura lor, normele juridice sunt elaborate intr-o maniera sistematizata si precisa, cu respectarea anumitor proceduri si imbraca o forma scrisa. Normele nonjuridice nu cunosc asemenea proceduri sau forme precise de elaborare.
a3.- In functie de tipul sanctiunilor, normele juridice sunt insotite de sanctiuni organizate care sunt aplicate prin utilizarea fortei de convingere a agentilor specializati ai statului: politie, justitie, administratie. Normele nonjuridice se bazeaza pe interventia spontana si difuza a grupurilor sociale.
a4.- Dupa eficienta si efectivitate, normele juridice actioneaza la nivelul intregii societati, ceea ce le confera un grad mai mare de efectivitate si eficienta (aceasta eficienta nu are un caracter absolut, ci unul relativ, putand aparea anumite rezistente ale mediului social fata de norma de drept). Normele juridice trebuie sa fie clare si precise in privinta a ceea ce permit si a ceea ce interzic.
b.- Sunt doua aspecte ce conduc la aparitia diferentelor specifice intre normele sociale si normele juridice si care tin de caracterul neutral si de cel global al acestora:
b1.- Din punct de vedere al caracterului neutral, normele juridice nu se raporteaza direct la sistemul de valori sociale, ci indirect, prin intermediul normelor sociale.
b2.- Din punct de vedere al globalitatii, normele juridice au o vocatie universala, fiind opozabile, in principiu, tuturor indivizilor ce alcatuiesc societatea respectiva. In timp, normele nonjuridice au o validitate partiala.
3. - Kelsen reduce regula de drept la norma pura. El nu retine din norma juridica decat elementul ei formal, rupand-o de contextul social si cultural care o inspira si o determina, limitandu-se la analiza "geometriei normelor juridice"care au ca trasatura definitorie "constrangerea sanctionata".
4. - Alti sociologi si juristi releva importanta pe care o are in orice societate "autoritatea publica"oficiala si legitima. Aceasta autoritate publica este singura in masura sa adopte si sa aplice reguli obligatorii de conduita care sunt insotite de sanctiuni organizate.
Incercand sa gaseasca criterii valide, capabile sa permita evidentierea trasaturilor caracteristice regulilor de drept, comparativ cu cele sociale, o serie de juristi si sociologi si-au concentrat eforturile in directia relevarii importantei pe care o are in orice societate "autoritatea publica" oficiala si legitima, investita cu atributii speciale de legiferare. Ea este singura in masura sa adopte si sa aplice reguli obligatorii de conduita, reguli insotite de sanctiuni organizate si care sunt traduse in practica cu ajutorul fortei coercitive a unor organe si institutii specializate de control social. In consecinta, atata timp cat normele sociale nu sunt impuse de o putere sau autoritate organizata si nu sunt insotite de masuri coercitive sau de constrangere fortata din partea unor agenti specializati, nu suntem in prezenta unor reguli juridice. Normele sociale devin juridice atunci cand "organizarea autoritatii si constrangerii ating un anumit grad de precizie, cand executarea lor directa poate fi asigurata prin manifestarea deschisa a fortei sau constrangerii materiale. (R.Pinto, M.Grawitz,)
O norma sociala este, deci, juridica, daca faptul de a tine cont de ea sau de a o viola are, in mod regulat, drept consecinta, intrebuintarea sau amenintarea de intrebuintare a fortei de catre un individ sau de un grup posedand privilegiul social de a actiona astfel. (E.A.Hoebel, 1954)
In concluzie, atat timp cat normele sociale nu sunt impuse de catre o putere sau autoritate organizata si nu sunt insotite de masuri coercitive sau de constrangere fortata din partea unor agenti specializati, nu suntem in prezenta unor reguli juridice.
Normele sociale devin norme juridice atunci cand organizarea autoritatii si constrangerii ating un anumit grad de precizie si atunci cand executarea lor directa poate fi asigurata prin manifestarea deschisa a fortei sau a constrangerii materiale.
III. FORMA SI STRUCTURA NORMELOR SI SANCTIUNILOR JURIDICE
Normele juridice nu sunt izolate unele de altele, intre ele existand raporturi si interactiuni ce conduc la o anumita ierarhizare a lor fata de domeniul pe care il reglementeaza.
Din punct de vedere sociologic, normele juridice pot fi caracterizate in functie de modul de elaborare, structura lor, modul de actiune, raporturile regulilor juridice cu politica, morala, religia, modul in care intra si ies din vigoare, sanctiunile de care sunt insotite, organele de stat chemate sa le aplice etc. In general autorii admit ca normele juridice se individualizeaza in mod deosebit prin sanctiunile prevazute, care ating un inalt grad de precizie, regularitate si sistematizare (E.Durkheim, H.Kelsen, P.Roubier, etc).
Evidentiind faptul ca sanctiunile ating in ordinea sociala si normativa a diverselor societati un grad inalt de precizie, regularitate si sistematizare, E.Durkheim a fost tentat sa vada in ele principalul mijloc de realizare a constrangerii controlului social. El a acordat un rol primordial dreptului, pe care il concepea ca pe un ansamblu de "reguli cu sanctiuni organizate", spre deosebire de morala, care este caracterizata de sanctiuni neorganizate si necoercitive.
Sanctiunile juridice evolueaza in functie de tipul de solidaritate si de gradul de organizare sociala. Reglementand normativ actiunile si conduita indivizilor si grupurilor sociale, diversele norme juridice nu sunt izolate unele de altele, intre ele existand raporturi si interactiuni care conduc la o anumita articulare si ierarhizare a lor in functie de domeniul pe care il reglementeaza. Exista, mai intai, fenomenele cele mai elementare, care "constau dintr-un act unic, definit si determinat, pozitiv sau negativ denumite practici juridice. De pilda, arata Durkheim, exogamia este o practica juridica de natura negativa, care consta in prohibitia casatoriei intre indivizi determinati. Insa fiecare practica juridica este solidara cu alte practici, formand impreuna un ansamblu cu un oarecare grad de autonomie, denumit institutie". (E.Dukheim, P.Fauconnet, 1901/1902) Astfel, exogamia, ca practica juridica primara, elementara, intra, la randul ei, ca element component in ansamblul de practici care alcatuiesc institutia familiei si casatoriei. In sfarsit, toate institutiile juridice ale unei societati sunt solidare unele cu altele, formand impreuna un ansamblu unitar si coerent, denumit sistemul juridic, inlauntrul caruia pot fi identificate ramurile si subramurile dreptului (civil, comercial, procedural, administrativ, constitutional, penal etc.). In functie de sistemul dreptului ca si ramurile si subramurile acestuia, normele juridice pot fi de drept civil, comercial, procedural, financiar, penal, constitutional, administrativ, contractual, etc.
In consecinta, in ierarhia normelor juridice identificam practicile juridice, institutia juridica si sistemul juridic.
1.- Practicile juridice sunt fenomenele cele mai elementare ce constau intr-un act unic definit si determinat pozitiv sau negativ (de exemplu, la Durkheim, exogamia reprezenta o practica juridica de natura negativa).
2.- Institutia juridica ia nastere din insumarea practicilor juridice: practicile juridice formeaza impreuna un ansamblu cu un grad relativ de autonomie, intitulat institutie juridica. (continuand exemplul lui Durkheim, exogamia este, la randul ei, element component in ansamblul de practici ce alcatuiesc institutia familiei si a casatoriei).
3.- Sistemul juridic ia nastere din institutiile juridice: acestea formeaza impreuna un ansamblu coerent si unitar, fiind solidare unele cu altele. Inauntrul acestui ansamblu coerent pot fi identificate ramurile si subramurile de drept.
Normele juridice prescriu conduita tipica a indivizilor in diferite situatii actionale, in functie de care comportamentul lor este apreciat ca legal/ilegal, legitim/ilegitim, corect/incorect, moral/imoral, licit/ilicit, dezirabil/indezirabil.
Normele juridice au un caracter general si impersonal: normele juridice prescriu doar forma generica a actiunilor si comportamentelor pe care trebuie sau nu sa le urmeze indivizii, neputand prevedea totalitatea situatiilor concrete ce pot aparea in realitate.
Normele juridice se adreseaza unui cerc nedeterminat de persoane (respectiv tuturor indivizilor si grupurilor sociale).
Rudolf Hering afirma ca norma juridica reprezinta principala forma prin care statul asigura, prin constrangere, organizarea sociala a diferitelor grupuri. Normele juridice se caracterizeaza printr-o structura unitara, in cadrul careia pot fi identificate trei elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.
In opinia lui Hering, aceste trei elemente ce caracterizeaza normele juridice nu se regasesc in normele sociale.
1.- Ipoteza include imprejurarile de fapt, faptele sau circumstantele de care norma leaga anumite consecinte juridice.
Aceste circumstante sunt foarte diverse: sunt evenimente ce apar independent de actiunea volitiva a indivizilor (nastere, calamitati naturale, moartea, scurgerea timpului, etc.); sunt actiuni volitive si dependente produse de catre indivizi cu intentia de a produce efecte juridice (casatoria, contractele, delictele de tot felul). Pentru a se produce consecinte juridice trebuie mai intai sa existe acele imprejurari de fapt de care se leaga drepturile si obligatiile indivizilor si pe care acestia le constientizeaza.
In functie de gradul de generalitate si precizie, ipoteza poate fi:
a.- ipoteza nedeterminata: - atunci cand imprejurarile, conditiile sau circumstantele sunt precizate la modul general abstract
b.- ipoteza determinata: - atunci cand sunt detaliate si concretizate diferitele situatii si imprejurari de care norma leaga anumite consecinte juridice.
Aceasta distinctie are o mare importanta practica, deoarece urmareste respectarea (in practica) a legalitatii, prin limitarea, la minimum posibil, a regulilor vagi si imprecise.
2.- Dispozitia reprezinta acea parte din norma juridica ce prescrie conduitele ce trebuie adoptate sau urmate de catre indivizi atunci cand apar imprejurarile sau circumstantele cu efecte normative.
Dispozitia stipuleaza fie impunerea, fie obtinerea, fie permisiunea unor actiuni sau conduite in conditiile prevazute de norma.
In functie de caracterul si felul actiunilor prescrise, normele juridice sunt clasificate in patru categorii: norme onerative, prohibitive, permisive si supletive.
a.- Normele onerative stipuleaza obligatia de a comite anumite actiuni sau de a adopta anumite comportamente.
b.- Normele prohibitive interzic comiterea unor actiuni/inactiuni sau adoptarea unor conduite contrare.(un exemplu il reprezinta normele de drept penal ce interzic comiterea de fapte ilicite)
c.- Normele permisive nici nu impun, nici nu interzic adoptarea anumitor conduite sau savarsirea anumitor actiuni, prevazand doar drepturi si obligatii pe care indivizii le au in anumite situatii conflictuale.
d.- Normele supletive lasa la latitudinea indivizilor alegerea actiunilor sau conduitelor pe care le doresc, iar in caz de litigiu/neintelegeri se aplica prescriptiile normei.
3.- Sanctiunea include masuri si mijloace ce sunt adoptate in vederea respectarii ipotezei si dispozitiei. Sanctiunea este luata fata de indivizii ce incalca prescriptiile normative cu privire la actiunile impuse/permise/interzise.
In functie de intensitate, sanctiunile sunt de patru categorii: absolut determinate, relativ determinate, alternative si cumulative.
a.- Sanctiunile absolut determinate nu pot fi marite sau micsorate;
b.- Sanctiunile relativ determinate includ un minim si un maxim de pedeapsa (ex: 2-7 ani);
c.- Sanctiuni alternative: acestea permit alegerea intre doua sau mai multe tipuri de sanctiuni;
d.- Sanctiunile cumulative se calculeaza prin insumarea mai multor tipuri de sanctiuni (de exemplu, inchisoare si confiscarea averii)
In functie de valorile si relatiile pe care norma le protejeaza, in practica se intalnesc cinci tipuri de sanctiuni:
a.- Sanctiuni disciplinare: un exemplu in acest sens il reprezinta sanctiunile utilizate in dreptul muncii (retrogradari, concedieri, reduceri din salariu);
b.- Sanctiuni civile: despagubiri, reparatii morale sau materiale, restituiri de bunuri;
c.- Sanctiuni contraventionale: sunt cele aplicate pentru fapte ce se abat de la norma, fara a avea un caracter grav (sanctiunile din Codul Rutier);
d.- Sanctiuni procesuale: achitarea taxelor privind obtinerea unor bunuri, achitarea taxelor de judecata, etc.;
e.- Sanctiuni penale: sunt cele privative de viata, de libertate, confiscarea de bunuri, exilari, deportari, etc.
