Banca Africana pentru Dezvoltare
In anul 1963, un numar de 30 de state independente din Africa au infiintat Banca Africana de Dezvoltare (African Bank for Development / Banque Africaine pour le Développement).
Activitatea propriu-zisa a bancii a inceput in 1966, fixandu-si sediul la Abidjan (Côte d'Ivoire). Pana in 1982, numai tarile din regiun e puteau fi membre ale bancii, dar ulterior au fost acceptate si tari neregionale.
Datorita
faptului ca Statutul Banca Africana de Dezvoltare impune ca doua treimi din
actiuni sa fie detinute de tarile africane, pozitia in cadrul bancii a statelor
imprumutatoare din regiune s-a mentinut mai puternica decat in cazul altor
banci regionale. Puterea de vot a membrilor depinde in princi pal de contributia
fiecarei tari la capitalul bancii.
In prezent, Banca Africana de Dezvoltare are 76 de membri: 51 de tari africane si 25 de tari din alte regiuni ale lumii.
Conducerea bancii este asigurata de 18 directori: 12 directori regionali si 6 directori neregionali, alesi prin vot pe grupe de tari. Presedintele bancii are un personal format din 1 000 de functionari. Actionarii regionali cei mai mari sunt Nigeria si Egiptul, iar S.U.A., Japonia si Germania sunt cei mai mari actionari neregionali.
Initial, Banca Africana de Dezvoltare acorda imprumuturi foarte modeste, fiind imposibila obtinerea finantarii de pe pietele internationale, in lipsa garantiilor din partea tarilor bogate. Ulterior, prin acordarea de credite bilaterale de catre guvernele tarilor occidentale sau prin imprumuturi de pe pietele internationale de capital, banca a putut obtine resurse mai mari.
Din 1987, impreuna cu Banca Mondiala, Banca Africana de Dezvoltare a acordat imprumuturi pentru programe de schimbare structurala si imprumuturi suplimentare pentru proiecte traditionale. In vederea dezvoltarii sectorului privat si a capacitatilor interne ale statelor membre, banca organizeaza o serie de cursuri, in special in domeniul management-ului dezvoltarii. Pentru recuperarea anilor pierduti printr-o conducere gresita, este esentiala acum dezvoltarea sectorului privat, intrucat, asa cum sublinia si presedintele Bancii, "nu este treaba guvernelor sa se implice in afaceri".
Banca Africana de Dezvoltare administreaza si fonduri speciale, destinate finantarii in conditii foarte avantajoase pentru tarile cele mai sarace ale continentului. Finantarea acestor fonduri se face din donatiile de la bugetele de dezvoltare a tarilor occidentale industrializate si tarile arabe exportatoare de petrol. In perioada cand preturile petrolului au explodat, Nigeria, mare producator, a facut importante donatii pentru aceste fonduri.
Dintre aceste fonduri, cel
mai important este Fondul African de
Dezvoltare, infiintat
in anul 1973, fond ce acorda imprumuturi fara dobanda, pe termen de pana la 15
ani si cu o perioada de gratie de 10 ani, tarilor membre din regiune, foarte
sarace, cu un venit pe cap de locuitor sub 510 USD/an. Tarile africane, prin
intermediul Bancii detin jumatate din voturile fondului, iar donatorii
neregionali detin cealalta jumatate a voturilor. Urmare a presiunilor politice,
aceasta situatie s-a modificat: doi directori neregionali pot, impreuna, opune
veto acordarii unui imprumut. Imprumuturile acordate de banca si de
fond
insumeaza impreuna circa 3 miliarde USD/an, fiind destinate
agriculturii (30%), utilitatilor publice (20%) si transporturilor.
Banca are un caracter tipic african: se ignora intarzierile in rambursarea creditelor si in plata dobanzilor datorate, care au ajuns sa reprezinte peste 9% din totalitatea creditelor acordate. Aceste aspecte au provocat neincrederea membrilor neregionali in Banca Africana de Dezvoltare, care ezita in a fi de acord cu stergerea datoriei tarilor cele mai sarace, temandu-se de diminuarea credibilitatii bancii pe plan international. Exista de asemenea temeri ca in general creditele sunt acordate in conditii mult prea avantajoase pentru imprumutatori.
Tarile industrializate incerca sa transfere toate activitatile privind dezvoltarea in cadrul Fondului African de Dezvoltare, asupra caruia au un control mai mare, si fac presiuni pentru ca banca sa finanteze cu precadere sectorul privat. La randul lor, statele africane, care se considera patronii bancii, sunt iritate de insistenta tarilor occidentale de impunere a unui management solid la conducerea Bancii Africane de Dezvoltare.
Intrucat in viitor statele africane vor trebui sa dezvolte sectorul privat, este esentiala crearea unui sector financiar eficient si solid, pentru a opri eventualele exoduri de capital, dese in cazul conflictelor din regiune.
In acelasi timp, este necesara revigorarea transporturilor intre tarile africane, sector ce reprezinta doar 5 la suta din totalul comertului continentului, la fel ca acum 20 de ani, ceea ce va duce la revigorarea schimburilor comerciale din zona. In acest scop, in anul 1993 a fost infiintata Banca Africana de Export‑Import, cu un capital initiat de 750 milioane USD, din care Banca Africana de Dezvoltare detinea doar 25 milioane dolari.
Relansarea economica a Africii inseamna in primul rand reducerea birocratiei, abolirea sau reducerea reglementarilor si renuntarea la atitudinea xenofoba fata de investitiile straine directe.
*
* *
In afara bancilor regionale mentionate, mai exista si banci sub‑regionale, in America Centrala (la Tegucigalpa, in Honduras), in regiunea Caraibelor (la Birdgetown, Barbados, in Africa de Est (la Kampala, in Uganda), precum si Banca Islamica pentru Dezvoltare (la Jeddah, in Arabia Saudita). Eficienta acestor institutii este diferita, fiind influentata in special de situatia politica din fiecare regiune, care poate fi favorabila sau nu cooperarii in zona. Aceste banci nu au membri din afara regiunii.
