Globalizarea economiei - trasatura definitorie a lumii contemporane referat





Globalizarea economiei - trasatura definitorie a lumii contemporane

De mai multi ani, omenirea accepta fara rezerve ca "lumea a devenit mai mica". Dar sensul metaforic al sintagmei s-a topit intr-o realitate sensibil diferita de ceea ce inseamna doar exploatarea avantajelor oferite de perfectionarea continua a tehnologiilor de varf din domeniul transporturilor si telecomunicatiilor. De la simplele contacte, din ce in ce mai lesnicioase, intre persoane, operatori economici si/sau societati de afaceri, s-a ajuns la o asemenea dezvoltare si diversificare a relatiilor dintre state, incat astazi cu greu ar mai putea fi intrezarit pe Terra anacronicul fenomen al "izolationismului statal", care a marcat unele perioade de dinaintea si d e dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Comertul exterior, cooperarea in productie, cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, forta de munca, invatamantul, arta si cultura, ocrotirea sanatatii, finantele si asigurarile, problemele militare si de securitate colectiva, asistenta umanitara, protectia mediului, mentinerea echilibrului ecologic, ca sa n




u mai vorbim de sport - iata cat de variate sunt domeniile de activitate care atrag, in zilele noastre, interesul si conlucrarea bi-si multilaterala a statelor, a uniunilor statale, a organizatiilor internationale de profil sau a diverselor grupuri de lucru.

S-a accentuat gradul de interdependenta dintre economiile nationale. Daca, in urma cu patru-cinci decenii, prindea contur ideea potrivit careia cercetarile din domeniul stiintei si investitiile ca atare nu mai puteau constitui decat in cazuri rarisime - datorita complexitatii problemelor abordate si costurilor corespunzatoare - preocupari si rezolvari individuale, in prezent este trainic statornicita convingerea ca nici tarile cele mai dezvoltate si mai bogate (si acestea considerate, de unii oameni politici si specialisti, ca fiind "tari in curs de dezvoltare", deoarece "nu si-au epuizat toate resursele") nu ar putea progresa fara colaborarea cu alte tari, la fel de prospere si chiar mai putin dezvoltate. Astfel, in evolutia de ansamblu a lumii, activitatea economica pe plan international s-a conturat si s-a amplificat din ce in ce mai pregnant ca fenomen generalizat. Reflectand acest proces, conceptul de economie mondiala*) pune in lumina existenta unor probleme globale - probleme de tip nou, prin dimensiunea planetara, prin incidentele asupra tuturor economiilor nationale, prin abordarea internationala concertata pe care o presupune solutionarea lor. "Mondializarea" economiei s-a adancit intr-atat, incat in multe tari ale lumii, produsul intern brut se realizeaza in proportie de 40-50 la suta pe baza unor bunuri si servicii ce trec in mod necesar prin zona relatiilor economice internationale si a activitatii financiar-valutare internationale. In ceea ce priveste Romania, ni se ofera urmatorul exemplu: "In anul 1998, comertul exterior cu marfuri al Romaniei s-a situat la o valoare de 19,2 miliarde dolari S.U.A. (livrari F.O.B.). Daca raportam aceasta cifra la populatia Romaniei, rezulta un nivel de fluxuri de export-import pe locuitor de peste 800 dolari S.U.A., iar daca se raporteaza la populatia ocupata se obtine un nivel de peste 2.000 dolari S.U.A. Comertul exterior are astfel, indiscutabil, o contributie majora la formarea produsului national brut al Romaniei, care, conform Atlasului Bancii Mondiale (editia 1999) a fost de 1.410 dolari S.U.A. pe locuitor (la cursul oficial de schimb al leului) si respectiv 4.270 dolari S.U.A. pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare)".[1]

Internationalizarea economiei nu poate fi despartita insa de esenta sa democratica. Avantajul reciproc al partilor impune, ca o conditie sine qua non, inlaturarea unor obstacole, ridicarea unor restrictii, flexibilizarea si armonizarea unor reglementari care sa favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea cooperarii multilaterale, transferul de tehnologii, efectuarea investitiilor de capital in deplina securitate, perfectionarea si accesibilitatea sistemului financiar-valutar international, limitarea dependentelor de orice fel. In caz contrar, "se ajunge, inevitabil, la dominarea tarilor mai putin dezvoltate sub raport economic, mai putin performante - si, deci, mai sarace, - de catre tarile industrializate, bogate si care dispun de un avans de decenii pe calea progresului economic si social fata de cele dintai; se ajunge la subordonarea tarilor importatoare de capital, de tehnica si tehnologii moderne, de cunostinte manageriale si de informatii, de catre tarile care dispun de capitaluri excedentare, de cercetatori, ingineri, economisti si alti specialisti cu bogata experienta in domeniile lor de activitate, de importante capacitati de productie pentru export in cele mai variate ramuri ale industriei civile si militare si mai cu seama in cele de varf". [2]

In incheierea acestui subcapitol introductiv, vom mentiona ca pericolul subordonarii fara noima, pe plan economic a unor natiuni de catre altele, al saracirii economiilor nationale ale "nedreptatitilor actuali ai lumii" - dupa cum se exprima, acum mai bine de 70 de ani, eminentul economist - Mihail Manoilescu - si, implicit, al dependentei economice fata de alte tari, i-a preocupat permanent pe economistii romani. In acest sens, Manoilescu observa: "Numai pretul scazut al marfurilor de import nu ne indreptateste inca sa ne pronuntam ca importul este avantajos. Acest avantaj



nu depinde numai de cum se cumpara, ci, mai ales, de cum se creeaza puterea de cumparare necesara"[3] La care avea sa adauge, referindu-se la semnificatia schimburilor comerciale: "Pentru o natiune, schimbul este o problema de productie, in timp ce pentru un individ el este o chestiune pur comerciala"[4]



*) Pentru prima data, categoria "economia mondiala" - ca obiectiv final al eforturilor de stabilire a unor relatii economice internationale sanatoase - apare in mesajul trimis, la 1 iulie 1933, de presedintele Franklin Delano Roosevelt delegatiei S.U.A. la Conferinte economica de la Londra, supusa unor presiuni continue in legatura cu politica antiinflationista si de diminuare a depresiunii post-criza, promovata de Casa Alba. In mesaj, dupa ce atrage atentia ca "va fi o imprudenta lasarea altor tari sa cantareasca deciziile noastre in materie de politica interna", presedintele american adauga ferm: "Conferinta economica a fost hotarata si convocata pentru a discuta si elabora solutii permanente in materie de economie mondiala si nu pentru a discuta politica economica a uneia dintre cele 66 natiuni reprezentate".

(Arthur M. Schlesinger jr. L'Ère de Roosevelt, Vol. 2 - "L'avènement du New Deal". Éditions Denoël, Paris - 1971, pag. 250)

[1] Nicolae Nistorescu. Ghidul importatorului si exportatorului roman. Editor "Tribuna Economica", Bucuresti - 2000, pag. 16.

[2] Iulian Vacarel. Relatii financiare internationale. Editura Academiei Romane, Bucuresti - 1995, pag. 9.

[3] M. Manoilescu. Fortele nationale productive si comertul exterior. Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti - 1986, pag. 80.

[4] M. Manoilescu. Op. cit., pag. 146.








ECoduri.com - Coduri postale - adresa, caen, cor
Politica de confidentialitate



Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani