Moneda, Banci si politici monetare

Moneda, Banci si politici monetare

Operatiunile pe piata monetara ale BNR (open-market)

In Romania, piata monetara interbancara a fost oficializata in aprilie 1995 si se defineste ca o piata continua, pe care BNR poate sa intervina prin efectuarea de operatiuni de atragere si plasare de depozite la vedere si la termen, in moneda nationala, la rate ale dobanzii determinate liber de societatile bancare participante.

In cadrul pietei monetrare interbancare, Bancii Nationale ii revine rolul de a regla si a supraveghea societatile bancare participante si de a publica zilnic nivelul de referinta al ratei dobaanzii pentru depozitele atrase (B.U.B.I.D.) si plasate (B.U.B.O.R.). Aceste doua rate de referinta ale dobanzii sunt calculate ca medii si sintetizeaza intreaga activitate derulata pe parcursul unei zile pe piata monetara interbancara.

Rata dobanzii pentru depozitele atrase de banci - BUBID - (Bucharest Interbank Bid Rate) reprezinta pretul mediu la care se cumpara, se atrag fondurile pe piata interbancara de catre participanti si se defineste ca fiind cel mai ridicat prêt pe care cumparatorul de resurse esrte dis[us s ail plateasca.

Rata dobanzii pentru depozitele plasate de banci - BUBOR - (Bucharest Interbank Oferred Rate) reprezinta pretul mediu la care se vand, se plaseaza fondurile de pe piata interbancara si se defineste ca fiind cel mai scazut pret pe care vanzatorul de resurse este dispus sa il accepte in schimbul acestora.

Cele doua rate ale dobaanzii (BUBID si BUBOR) au o valoare informativa asupra evolutiei pietei monetare in ziua respectiva, dar o aplicabilitate practica in stabilirea unor dobanzi in contractele de credit, in conditiile in care ratele de dobanda variabile sunt baza de derulare a operatiunilor de credit. De pilda, o banca comerciala va aproba unui client acordarea unui credit de 1.000.000 unitati monetare, pe o perioada de 3 luni, la o rata a dobanzii agala cu BUBOR +2%. Prin urmare, clientul va datora bancii, la fiecare scadenta rata din credit la care se agauga dobanda, calculate in ziua respectiva pe baza dobanzii de referinta BUBOR publicata plus cele doua procente.

Politica de open-market

Utilizare politicii de open- market de catre BNR in scopul reglarii masei monetare a fost conditionata de emisiunea titlurilor de stat. Prima emisiune de titluri de stat a fost efe ctuata in 1994, creandu-ser astfel premisele realiozarii operatiunilor de open-market.

O perioada de peste  doi ani, utilizarea tranzactiilor cu titluri de stat

Mecanismul de refinantare

Mecanismul de refinantare reprezinta un instrument de politica monetara prin care banca centrala isi exercita functia de creditor de ultima instanta.

Creditele de refinantare sunt credite pe termen scurt (maximum 90 de zile) acordate in conditii stabilite de BNR si au rolul de a alimenta cu lichiditati bancile comerciale. Pentru aceste credite, bancile comerciale au obligatia constituirii de garantii, care difera de la un tip de credit la altul.

Principalele categorii de credite de refinantare a bancilor comerciale de catre BNR

Piata monetara in Romania, aflata in curs de formare, comporta refinantarea bancilor comerciale de catre BNR. Principalele categorii de credite de refinantare practicate de BNR sunt: creditul structural, creditul de licitatie, creditul special si creditul Lombard (overdraft).

Creditul structural este creditul acordat de BNR in cadrul unui plafon stabilit pentru fiecare banca comerciala si pentru fiecare tip de garantii.Creditele sunt garantate cu efecte comerciale sau publice. Creditul structural prefateaza creditul de reescont, iar dobanda perceputa anticipeaza taxa oficiala a scontului. Totusi, desi creditul comercial si emiterea de inscrisuri cambiale au fost legal autorizate, recursul la acestea, in structura actuala de proprietate si a prezentei blocajului financiar atat de extins, nu este posibil in mod obiectiv.

Creditul de licitatie reprezinta actualmente principala cale de refinantare a bancilor comerciale. El prefigureaza operatiunile de open market. Acest credit se acorda pentru maximum 15 zile, este garantat cu titluri de stat, se acorda in cadrul unui plafon, la rate de dobanzi rezultate din licitatie. Dar mecanismul operatiunilor pe piata libera nu poate functiona corespunzator intr-o economie in care titlurile se emit doar ocazional, iar piata bursiera nu are capacitate efectiva de a le avalua. De aici si evolutiile incoerente, discrepante ale nivelului ratelor de dobanzi cu efecte perturbatoare pentru gestiunea bancara si activitatea financiara a intreprinderilor.

Creditul special se acorda bancilor comerciale aflate in criza de lichiditate pe o perioada de pana la 30 de zile, in conditiile unor garantii financiare si in active reale, cu conditia prezentarii de programe eficiente de redresare.

Creditul Lombard (overdraft) sau creditul "de pe o zi pe alta" (day-to-day) este menit sa sustina efectuarea platilor zilnice exigibile ale unei banci comerciale aflate in criza. Se acorda la nivelul soldului debitor al contului curent al bancii la BNR, in limita de 75% din fondurile proprii ale bancii beneficiare, in conditiile garantarii cu anumite hartii de valoare.Creditul Lombard este garantat prin titluiri de stat si alte hartii de valoare accepatate de BNR, iar rata dobanzii este stabilita de BNR si poate fi modificata fara preaviz.

Categoriile de credit practicate de BNR pentru refinantarea bancilor comerciale a inregistrat variatii insemnate de la o perioada la alta.

Dobanzile practicate de catre banca centrala pentru refinantarea sistemului bancar si implicit a economiei nationale au devenit in absenta predominarii economiei de piata si in conditiile unui sistem bancar etatist, cel putin in anumite perioade ale anilor 1994-1995 si cu deosebire la inceputul anului 1997, excesiv de pozitive daca nu chiar abuzive, depasind cu mult rata inflatiei, fiind prohibitive pentru majoritatea agentilor economici. Impactul lor asupra gestiunii curente a intreprinderilor si mai ales asupra investitiilor a fost puternic resimtit. Terapia prin mijloace monetare a inflatiei se impune a se asocia cu actiunea asupra cauzelor structurale ale dezechilibrului inflationist.

Ratele de dobanda practicate de BNR au flexibilitate diferita. Ratele dobanzilor la creditul structural (dobanda de referinta sau rata scontului) este modificata mai rar si la nivelul cel mai scazut. De exemplu, in ianuarie 1993 rata scontului era de 70% si aceasta valoare s-a mentinut pana in august 1994, cand a scazut la 65%, pentru ca la sfarsitul anului 1995 sa ajunga la 35%.

Dobanda de licitatie a cunoscut cele mai ample variatii si cele mai frecvente modificari. Ea a variat de la nivelul de 71% si aceasta valoare s-a mentinut pana in august 1994, cand a scazut la 65%, pentru ca la sfarsitul anului 1995 sa ajunga la 35%.

Ea a variat de la nivelul de 715 in ianuarie-iunie 1993, la 185,5 in inuarie 1994, pentru ca la sfarsitul anului 1995 sa coboare pana la valoarea de 38,1%, iar in primele luni ale anului 1997 sa urce si la niveluri de peste 400%.

Dobanda overdraft, avand o natura penalizatoare, a variat, de exemplu, de la 785 in prima jumatate a anului 1993, la 2505 in perioada noiembrie 1993-martie 1994.

Variatia nivelurilor de dobanzi, rar intalnita in alte tari in asemenea proportii, este expresia instabilitatii vietii noastre economice, a lipsei de sensibilitate a intrepriderilor etatiste la terapia prin instrumente valorice, a necesitatii unor masuri hotarate de restructurare a economiei romanesti.

In conditiile actuale pe piata interbancara se efectueaza mai ales operatiuni de refinantare si mai putin operatiuni de creditare intre banci. O data cu cresterea ponderii proprietatii private in economie, criteriul eficientei va predomina, iar lichiditatile economiei vor creste. BNR va dobandi posibilitati mai largi de interventie prin operatiuni de open market. In cadrul acestor operatiuni, banca centrala cumpara si vinde pe piata titluri cu scopul de a largi sau a restrange lichiditatile bancilor, de a influienta volumul creditelor si evolutia generala a cursurilor titlurilor pe piata. In masura in care banca centrala cumpara titluri de pe piata, ea distribuie moneda, lichiditati. In situatia inversa, are loc un reflux de moneda si astfel scad lichiditatile de pe piata.

Tranzitia la piata monetara deschisa presupune privatizarea bancilor comerciale, intarirea concurentei, inlaturarea dominatiei nete a unora dintre ele, cresterea numarului de banci, dezvoltarea retelei bancare.

COMUNICAT DE PRESA

Indicatori monetari - martie 2006

Masa monetara in sens larg (M2) a fost la sfarsitul lunii martie 2006 de 87 528 milioane RON.

Fata de luna februarie 2006 aceasta s-a majorat cu 2,2 la suta (1,9 la suta in termeni reali), iar in raport cu martie 2005 masa monetara a crescut cu 28,8 la suta (18,8 la suta in termeni reali).

Activele externe nete s-au diminuat in luna martie cu 0,6 la suta, inregistrand 45 354 milioane RON. Aceasta evolutie a fost rezultatul reducerii cu 1,3 la suta a componentei 'Valute convertibile' si al cresterii cu 4,1 la suta a componentei 'Aur', pe seama reevaluarii stocului de aur.

Activele interne nete au crescut cu 5,3 la suta, inregistrand 42 174 milioane RON, in conditiile in care creditul intern s-a majorat cu 5,9 la suta (pana la 57 488 milioane RON).

Creditul neguvernamental a crescut in luna martie cu 5,2 la suta (5,0 la suta in termeni reali), pana la nivelul de 65 675 milioane RON. Creditul in lei a crescut cu 6,7 la suta (6,4 la suta in termeni reali), in timp ce creditul in valuta exprimat in lei s-a majorat cu 3,8 la suta (exprimat in euro, creditul in valuta a crescut cu 2,7 la suta). La 31 martie 2006, creditul neguvernamental a inregistrat o crestere de 51,7 la suta (39,9 la suta in termeni reali) fata de 31 martie 2005, pe seama majorarii cu 92,8 la suta a componentei in lei ( 77,8 la suta in termeni reali) si cu 24,8 la suta a componentei in valuta exprimata in lei (exprimata in euro, cresterea creditului in valuta a fost de 30,5 la suta).

Creditul guvernamental net a inregistrat un sold negativ de -8 187 milioane RON (fata de un sold negativ de -8 101 milioane RON in luna februarie 2006).

Masa monetara in sens restrans (M1) s-a majorat cu 1,4 la suta, pana la 23 843 milioane RON, pe seama cresterii cu 2,8 la suta a numerarului in circulatie si a majorarii cu 0,2 la suta a disponibilitatilor in conturi la vedere.

Cvasibanii au inregistrat o crestere de 2,4 la suta, ajungand la 63 685 milioane RON. Economiile in lei ale populatiei s-au majorat cu 0,7 la suta, pana la 17 480 milioane RON, ponderea acestora in masa monetara reprezentand 20 la suta. La 31 martie 2006, economiile populatiei au inregistrat o crestere de 15,7 la suta (6,7 la suta in termeni reali) fata de 31 martie 2005.

Depozitele in lei ale persoanelor juridice s-au majorat cu 6,5 la suta, pana la 19 798 milioane RON. In cadrul acestora, depozitele pe termen au crescut cu 10,3 la suta (pana la 15 596 milioane RON), depozitele conditionate s-au majorat cu 1,4 la suta (cifrandu-se la 1 925 milioane RON), iar certificatele de depozit s-au redus cu 10,4 la suta (pana la 2 277 milioane RON). La 31 martie 2006, depozitele in lei ale persoanelor juridice au inregistrat o crestere de 37,8 la suta (27,1 la suta in termeni reali) fata de 31 martie 2005.

Depunerile in valuta ale rezidentilor persoane fizice si juridice, exprimate in lei, au crescut cu 0,7 la suta, pana la nivelul de 26 407 milioane RON (exprimate in euro, depunerile in valuta au scazut cu 0,5 la suta, pana la 7 500 milioane EUR). Comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent, depunerile in valuta ale rezidentilor exprimate in euro au inregistrat o majorare de 20,0 la suta; depunerile in valuta ale populatiei au crescut cu 26,1 la suta, iar depozitele in valuta ale persoanelor juridice s-au majorat cu 15,6 la suta.

Titlurile de stat detinute de sectorul nebancar insumau 4 052 milioane RON la sfarsitul lunii martie 2006 (in crestere cu 2,8 la suta fata de luna februarie 2006). In cadrul acestora, titlurile in valuta reprezentau echivalentul a 174,1 milioane EUR (in scadere cu 1,6 la suta fata de luna februarie 2006).

Aplicarea rezervei minime obligatorii in Romania

Bancile a caror activitate este reglemntata prin Legea bancara nr. 58/1998 au obligatia constituirii rezervelor minime obligatorii in lei si in valuta pentru contuirile deschise la BNR.

Din punctual de vedere al metodologiei aplicate, prezinta importanta definirea urmatorilor termeni (conform Regulamentului 2/2002 al BNR si al circularei 416/2004):

• baza de calcul - reprezinta nivelul mediu, pe perioda de observare, a elementelor de pasiv din bilantul bancilor asupra carora se aplica rata rezervelor monime obligatorii;
• perioda de observare - este intervalul de timp pentru care se determina baza de calcul, respective intre data de 24 ale lunii precedente si data de 23 ale lunii curente;
• pereioada de aplicare - consta in intervalul de timp in care trebuie mentinuta in contul de la BNR suma care reprezinta rezerva minima> Aceasta perioada este cuprinsa intre 24 ale lunii curente si 23 ale lunii urmatoare
• nivelul calculate este produsul dintre baza de calcul si rata rezervelor minime obligatorii;
• nivelul prevazut reprezinta soldul mediu zilnic pe care banca trebuie sa-l inregistreze in contul in care se mantin rezervel;
• nivelul efectiv - soldul mediu zilnic inregistrat de banca in contul in care se mantin rezervele obligatorii in perioada de aplicare; se determina in functie de numarul de zile calendaristice din perioada de aplicare;
• nivelul minim prevazut - reprezinta soldul minim zilnic al contului in care se mentin rezervele minime obligatorii;
• nivelul maxim prevazut reprezinta soldul maxim al contului in care se mentin rezervele minime obligatorii;
• excedentul de rezerve constituie diferenta pozitiva dintre nivelul efectiv si nivelul prevazut al RMO;
• deficit de reserve reprezinta diferenta negative dintre nivelul efectiv sic el prevazut.

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii o constituie mijloacele banesti in moneda nationala si valuta, care reprezinta obligatii ale bancii fata de persoanele fizice si juridice: surse atrase, imprumutate, datorii si alte obligatii.

Nu se i-au in considerare:

• surse atrase de la BNR sau de la alte banci care au obligatia constituirii de reserve minime obligatorii;
• surse atrase de la institutii financiare externe daca au scadente mai mari de 12 luni;
• sume care intra in contul current al Trezoreriei statului.

Baza de calcul se determina ca medie a soldurilor zilnice ale elementelor de pasiv in perioada de observare.

Pentru mijloacele banesti in valuta, mediile soldurilor zilnice se determina pe fiecare tip de valuta in parte, prin transformarea in $ sau in euro. Mentinerea rezervelor minime obligatorii se realizeraza in conturi deferite, pentru ijloacele banesti in lei si pentru cele in valuta.

Indeplinirea nivelului RMO se realizeaza atunci cand nivelul efecrtiv al acestora este egal cu nivelul prevazut. Datorita mentinerii in conturi diferite, nu este permisa compensarea si neindeplinirea rezervei obligatorii in lei si a celei in valuta.

Inregistrarea de catre o banca a unui deficit de reserve nu antreneaza masuri de supraveghere prudentiala decat atunci cand se constata pe o perioada de doua luni consecutiv. Altfel, deficitulinregistrat intr-o luna se adauga la nivelul calculate al periodei urmatoare

Politica rezervelor minime obligatorii

Rezervele bancare minime obligatorii reprerzinta, ca vechime, al doilea instrument de politica monetara folosit de BNR.

Sistemul rezervelor obligatorii a fost instituit atat in scop prudential cat si pentru reglarea lichiditatii bancare, controlul creatiei monetare a bancoilor comerciale (finnd instrument de politica monetara).

[1]

[2]

Obligativitatea constituirii de reserve minime obligatorii de catre societatile bancare in conturi deschise la BNR a fost prevazuta in legislatia bancara adoptata in 1991 (Legea nr. 33 si Legea nr. 34) in legislatia adoptata in 1998 (Legea nr. 58 si Legea nr. 101), precum si in legislatia bancara actuala (Legea nr. 485/2003 si Legea nr. 312/2004).

In ianuarie 1992, BNR a emis primul regulament privind rezervele minime obligatorii, care au avut drept caracteristica sfera restransa a pasivelor luata in calculul rezervelor obligatorii, si anume, depozitele la vedere sau la termen in lei, ale persoanelor fizice si juridice.

[3]In anii urmatori, baza de calcul a rezervelor minbime obligatorii s-a extins treptat, astfel ca in componenta sa se include, in present, "mijloacele banesti in moneda nationala si in valuta reprezentand obligatii fata de personae fizice si jurudice, sub forma de surse atrase, imprumutate,datorii si alte obligatii".

In baza de calcul a rezervelor bancare minime obligatorii nu se oinclud mijloacele banesti atrase de la banca centrala si de la alte personae juridice care la randul lor sunt obligate sa constituie reserve minime obligatorii, mijloacele banesti atrase de la institutiile financiare externe, daca au scadenta mai mare de 12 luni, percum si mijloacele banesti care intra in contul current general al Trezoreriei statului.

Sistemul rezervelorminime obligatorii a inregistrat modificari esentiale in anul 1998 (aduse de Regulamentul nr.4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii) si 1999 (Circulara nr. 2/1999, care modifica si completeaza regulamentul din 1998) urmarindu-se alinierea la reglementarile Bancii Centrale Euriopene, cresterea eficientei acestui instrument de politicva moinetara si de credit.

Rezervele minime obligatorii sunr remunerate de BNR cu o rata a dobanzii situate cel putin la nivelkul ratei medii a dobanzii la depunerile la vedere practicate de institutiile de redit. In cazul neindep[linirii obligatiilor ce revin institutiilor de credit cu privire la nivelul rezervelor minime obligatorii, BNR calculeraza si percepe dobanzi penalizatoare.

In perioada 1992-2003, ratele rezervelor minime obligatorii s-au situate la niveluri ridicate, justificate de eficacitatea acestui instrument al controlului lichiditatii pe termen lung si evitarea fluctuatiilor mari ale lichiditatii bancare In present, ratele rezervelor minime obligatorii sunt de 18% la depozitele in lei soi de 305 la depozitele in valuta. Mentinerea unei marje inseminate intre cele doua rate de rezerva are ca scop descurajarea creditarii in valuta

In concluzie, politica monetara promovata de BNR a urmarit sa sigure controlul masei monetare si, prin aceasta, controlul inflatiei si al stabilitatii monedei nationalke.

Actiunile intreprinse de BNR in vederea reducerii inflatiei si insanatosirii monedei nationale a fost sustinute de celelalte domenii de politica economica. In aceste conditii, politica monetara promovata de BNR a reusit, doar prin accentuarea restrictitivitati sale, sa evite o deteriorare mai accentuate a cererii de bani.

Modificarile operate de BNR la nivelul instrumentelor sale au vizat, pe de o parte, cresterea rolului dobanzilor in cadrul mecanismelor de politica mo9netaraw iar, pe de alta parte, armonizarea cu stul de instrumente ale Bancii Centrale Europene.

In vederea transpunerii cadrului legislative European privind politica monetara si de curs de schimb in legislatia romaneasca, BNR a luat decizia de a trece, din acest an, la tintirea directa inflatiei. Aceasta presupune in primul rand, asumarea angajamentului fata de stabilitatea preturilor ca obiectiv primordial al politicii monetare si plasarea pe un plan secundar a celorlalte obiectuive traditionale (cresterea economica, cresterea competitivitatoii externe, acop[eroirea deficitelor fiscale sau scaderea somajului).

Politica monetara in perspective integrarii Romaniei in UE

Sub incidenta crearii conditiilor de promovare a convergentei si integrarii in UE, au fost previzionate patru etape in strategia BNR de conducere a politicii monetare , urmarindu-se alinierea la standardele si precticile internationale.

[4]

[5]

Concluzie: Principalul instrument de politica monetara utilizat va fi rata dobanzii; BNR nu va abndona cursul de schimb, acesta urmand sa fie utiliyat in continuare ca unul dintre instrumentele de ghidare a inflatiei, subordonat tintei de inflatie si nu ca un scop in sine, avand un rol diminuat de instrument de ajustare a echilibrului axtern. In aceste conditii, banca centrala va conta pe contributia altor comonente ale mixului de politici macroeconomice, in special pe parghia fiscala.