Zona morfoclimatica calda si umeda cu modelare impusa dominant de alterarea chimica
Desfasurare si caracteristici bioclimatice. Ocupa mai intai spatii
extinse de-o parte si de alta Ecuatorului uneori pana
la latitudinea de 100 suprapunandu-se in linii largi peste domeniul zonei
climatice ecuatoriale. Se includ Amazonia, coasta golfului Guineea, o mare
parte din bazinul fluviului Congo, Malaezia, Indonezia, Filipine etc. La
acestea se adauga si alte regiuni situate intre 100 si tropice unde pozitia
barierelor muntoase in raport cu circulatia maselor de aer (climat musonic) a
favorizat precipitatii bogate si o vegetatie luxurianta (coastele Indiei,
Indochinei, sudul Chinei, Australia de NE, estul Madagascarului, Brazilia de
NE, Antilele etc.).
Climatul acestor regiuni este cald si foarte umed.
Temperaturile medii lunare depasesc 200, amplitudinile termice anuale dar si
cele diurne oscileaza intre 3-50 la Ecuator si 100 la tropice (sunt mici in
spatiul padurii si mai mari unde ea a fost
indepartata. Anual cad cca 1200 � 2200 mm precipitatii; in lunile cu echinoctii peste
200 mm pe cand cele mai mici in cele cu solstitii (sub 100 mm) in insule
muntoase (ex. Marschall unde se produc anual cca 4 500 mm) in nici o luna
valorile nu scad sub 100 mm; in regiunile musonice aproape 2/3 din cantitatile
medii de 2000-2500 mm se produc in sezonul de vara. Cu toate acestea in lunile sau
in sezonul cu ploi mai putine in sol exista apa
suficienta pentru a nu afecta ciclul biotic si alterarea chimica.
Climatul cald si umed favorizeaza dezvoltarea unei vegetatii bogate si dense
reprezentata de paduri higrofile (in climatul ecuatorial) si mezofile (la
latitudini mai mari). Ele se remarca printr-o
densitate mare a plantelor, dispunere etajata (arbori inalti ce ajung la 40-50
m ce creeaza o suprafata umbroasa discontinua; arbori cu inaltimi de 20 m cu o
densitate mare care alcatuiesc un strat compact intretinand un grad de umbrire
si umiditate aproape uniform; un nivel cu arbusti si unele plante ierboase la
parter) ce intretine un topoclimat cald, extrem de umed (90% umiditate relativa
si aproape constanta), cu aproape 60% din precipitatiile retinute de sol, un
grad de umbrire ridicat. in padurile mezofile exista
amplitudini termice, mai multa lumina si diminuarea umiditatii in sezonul cald
si secetos. Padurea reprezinta un ecran de protectie a
rocilor in raport cu majoritatea agentilor externi dar favorizat alterarii
chimice.
Procese si forme de relief specifice
- Alterarea este in aceste conditii bioclimatice
procesul de baza care afecteaza solul, depozitele groase dar si rocile.
Cantitatile mari de materie organica sunt aproape in
intregime descompuse, procesul fiind realizat de bacterii, ciuperci (in mediul
acid) si mucegai (in solutiile oxigenate). Apa calda
incarcata cu acizii rezultati din descompunerea materiei organice si CO2 are un
rol esential in procesul de alterare chimica a rocilor, indeosebi prin
hidroliza. Solutia patrunde lent prin reteaua de fisuri si crapaturi din roca provocand un lant de reactii chimice care in final
determina transformarea acesteia pe grosimi mari intr-un depozit de alterare
(alterit). Pe rocile acide (granite) alterarea este
mai rapida si intensa in raport cu cele bazice (bazalte) datorita continutului
alcalin al solutiei. De asemenea procesul este rapid
in rocile cu un grad de fisurare accentuat sau in cele cu alcatuire
mineralogica variata.
La inceput prin hidroliza sunt eliminate din constitutia rocii-bazele care dau
hidroxizi (K, Ca, Mg, Na) prin care se asigura un mediu alcalin ce stimuleaza
extragerea unei parti din silice sau chiar separarea de oxizi si hidroxizi de
fier si aluminiu de unde culoarea rosie sau portocalie a depozitului.
intr-o faza avansata a procesului, cand prin epuizarea
bazelor mediu devine acid, se ajunge la mobilitatea oxizilor de fier si
aluminiu care sunt antrenati spre baza depozitului unde prin concentrare vor
forma un orizont distinct. in regiunile unde se produc
alternante sezoniere in cantitatile de apa si in valorile de umiditate
orizontul se intareste dand cruste de culoare rosie.
Pentru depozitele de alterare se folosesc termeni diferiti � argile lateritice cand domina
caolinul, cuirasa lateritica bauxitica cand abunda oxizii de aluminiu, cuirasa
alteritica feruginoasa cu predominarea oxizilor de fier.
in alcatuirea unui depozit de alterare (alterit) se
diferentiaza mai multe orizonturi cu caracteristici distincte.
Astfel la partea superioara exista un orizont argilos
cu un continut bogat in silice. Sub acesta, pe grosimi uneori de mai multi zeci
de metri, urmeaza un orizont in care roca este intens
alterata se sfarma usor si are un continut bogat in caolin la care se adauga
silicea. Orizontul al treilea este alcatuit din
portiuni de roca nealterata si portiuni in lungul crapaturilor unde hidroliza a
dat caolin. in baza lui este roca nealterata. Deasupra depozitului exista solul (latosol sau pedalfer) cu grosime
de cativa metri.
Realizarea unei astfel de structuri se face in timp indelungat (zeci de mii de
ani) prin insumarea rezultatelor mai rapide sau mai lente ale alterarii.
in afara de meteorizare care impune depozitul de alterare in aceste regiuni se
inregistreaza si actiunea altor agenti si procese care pot fi urmarite local,
la nivelul versantilor si in albii. intre acestea,
semnificative pentru dezvoltarea unor forme de relief cu reflectare in peisaj
sunt:
- Alunecarile de teren sunt favorizate de prezenta argilelor, a pantelor si a
unei cantitati mari de apa. Ele afecteaza depozitele de
alterare uneori pe grosimi importante. Dau forme
diferite in functie de pozitia patului de alunecare. Acesta poate fi la
sub 1 m (alunecari superficiale, valurite), alunecari cu jhgiabul de glisare la
baza orizontului argilos sau la contactul cu roca
putin alterata (rezulta deplasari de proportii care au rape, trepte si valuri
cu dimensiuni mari). La o imbibare intensa a unor sectoare din alterit se poate
ajunge la curgeri noroioase ce produc distrugeri
materiale insemnate.
- Spalarea in suprafata si siroirea sunt procese a caror realizare depinde de
mai multi factori �
cantitati mari de apa din precipitatii si frecventa producerii de averse
(indeosebi la latitudini mai mari), tipul de roca sau depozit (cele argiloase
favorizeaza spalarea iar cele silicoase si usor cimentate procesele de
siroire), panta (pe cele sub 100 precumpaneste spalarea iar pe cele care
depasesc aceasta valoare se manifesta siroirea), formatiunile vegetale (pe
suprafetele impadurite lipsesc iar pe terenurile despadurite se infaptuiesc in
functie de celelalte conditii). Importanta insa este
spalarea in suprafata care disloca cantitati insemnate de materiale de pe
versanti ce ajung in albiile raurilor constituind preponderent debitul solid al
acestora. Totodata se produce pe ansamblu o evolutie a versantilor care capata
treptat un profil convex-concav. Prin eliminarea
materialelor alterate din lungul crapaturilor rezulta un
relief rezidual de coloane, turnuri fara muchii si unghiuri. Sunt
'capatanile de zahar' care abunda pe masivele granitice vechi unde
exista un grad ridicat de fisurare. in
aceeasi masura fragmentele de roca prabusite alunecate sunt supuse alterarii si
transformate in blocuri sferoidale.
- Procesele fluviatile. Cantitatile mari de
precipitatii asigura debite bogate si cu fluctuatii reduse (evidente la raurile
mici prin producerea de inundatii sau restrangerea albiei). Frecvent
regiunile ecuatoriale sunt alcatuite din roci vechi (cristalin, granite, gneise
etc.) care au fisuri si alcatuire variata. Acestea constituie elementele
principale care influenteaza mecanismul proceselor din albie. Specificul este dat de o imbinare intre alterare si transport,
celelalte procese fluviatile avand un rol secundar. Alterarea in lungul
fisurilor din albia raurilor si maluri conduce la transformarea locala a
rocilor intr-un produs argilo-nisipos fin care este
spalat si transportat de catre apa raurilor. in timp
portiunile dure ramase din roca vor forma aliniamente nealterate cu blocuri si
praguri cu dimensiuni mici printre care apa raului se despleteste. Materialelor fine rezultate in albie li se adauga cele spalate de
pe versanti. impreuna formeaza debitul solid
care predominant este in suspensie.
Eroziunea este extrem de slaba si limitata la locurile
din albie unde rezulta materiale grosiere aduse prin alunecari sau din
alterarea unor roci sedimentare, cu elemente silicioase mari. Desi exista
praguri (multe de natura tectonica), ce au diferente
de nivel importante, fenomenul de retragere regresiva a lor este redus fiind
impulsionat de alterarea selectiva a rocilor cel compun, indepartarea prin
spalare a produselor descompunerii chimice si ruperea de fragmente din cele
ramase. Cand pragul este alcatuit din roci rezistente
si omogene atunci panta se conserva timp indelungat.
Acumularea materialelor transportate se face in sectoarele de albie cu panta
mica, cu predilectie la fluvii in cursul inferior la varsarea in ocean.
in aceste conditii profilul longitudinal al vailor se
va caracteriza printr-o insumare de sectoare cu panta redusa (in aval la
varsare dar si in amonte in portiunile alcatuite din roci puternic fisurate
unde alterarea chimica este intensa) si sectoare cu praguri (de natura tectonica
sau create prin diferentierea intensitatii alterarii pe contactele dintre
portiunile de albie cu roci diferit diaclazate).
