Analiza financiara
Diagnosticul financiar reprezinta un element foarte important in cadrul raportului de evaluare si aduce confirmarea performantelor financiare ale celorlalte categorii de diagnostic.
In elaborarea acestuia se analizeaza bilantul unei firme (pentru a observa felul in care se realizeaza echilibrul pe termen scurt si lung) impreuna cu contul de profit si pierdere (pentru a analiza rentabilitatea activelor firmei).
Bilantul reflecta pozitia financiara a firmei la un moment dat, iar contul de profit si pierdere reflecta performantele ca rezultat al fluxurilor economice si financiare. In cadrul bilantului elementele de activ si pasiv sunt prezente pe o perioada de doi ani (exercitiul curent si cel anterior), ceea ce faciliteaza o prima analiza a evolutiei tuturor elementelor bil antiere.
Realizarea diagnosticului financiar pe baza bilantului si a contului de profit si pierdere are mai multe componente, printre care
1) Analiza echilibrului financiar, pe baza de bilant
2) Analiza soldurilor intermediare de gestiune, pe baza contului de rezultate
3) Analiza rentabilitatii firmei
In cadrul acestei etape se analizeaza indicatorii:
situatia neta,
fondul de rulment (F.R.),
necesarul de fond de rulment (N.F.R.),
trezoreria neta (T.N.).
a) Situatia neta (S.N.)
Situatia Neta = Active Totale - Datorii Totale
De regula, S.N. este egala cu marimea capitalurilor proprii ale societatii.
In situatia in care gestiunea economica din cadrul unei firme se desfasoara in conditii normale, cand se maximizeaza valoarea capitalurilor proprii, situatia neta este pozitiva si crescatoare de la an la an (cand profitul net din exercitiul anterior este reinvestit, se produce o crestere a capitalurilor proprii, cea ce conduce la o crestere a situatiei nete).
Varianta in care situatia neta S.N. este negativa semnifica depasirea activelor de volumul total al datoriilor, ceea ce poate insemna o situatie prefalimentara. Aceasta situatie poate fi generata de pierderile inregistrate in exercitiile financiare anterioare
b) Fondul de rulment (F.R.)
Elementele de activ reprezinta alocari banesti pentru a se obtine structura de productie necesara desfasurarii activitatii, iar acestea sunt structurate in bilant dupa gradul de lichiditate. In bilant sunt trecute mai intai activele cu perioada cea mai mare de recuperare: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare. Acestea poarta denumirea de alocari permanente (stabile). Ulterior se inscriu activele circulante, care au un grad de lichiditate mai mare si sunt denumite alocari temporale.
In pasivul bilantului, elementele sunt structurate dupa gradul de exigibilitate al acestora. Capitalurile proprii, rezervele, subventiile si provizioanele reglementate, sunt inscrise la inceput fiind numite si surse permanenete (stabile). Asimilate acestor surse stabile sunt si datoriile financiare, pe termen mediu si lung. Acestea avand scadenta dupa incheierea exercitiului financiar curent, se afla permanent la dispozitia societatii in cursul acestui exercitiu.
Pentru finantarea necesitatilor de productie, apar in continuare in pasivul bilantului datorii cu scadenta mai mica de un an, denumite si pasive curente.
Ca o regula a gestiunii financiare, pentru ca activitatea unei firme sa se desfasoare corespunzator este necesar ca sursele permanente sa finanteze nevoile permanente, iar nevoile temporare sa fie acoperite din resursele temporare.
Excedentul surselor permanente este cunoscut sub denumirea de fond de rulment (F.R.):
F.R. = Surse permanente – Alocari permanente
F.R. = Capital permanent (Cperm) – Active imobilizate (A.I.)
unde Cperm. = Capital propriu (Cpr.) + Datorii pe termen mediu si lung (D.T.L.)
Fondul de rulment reprezinta expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung, iar pentru o firma sa-si desfasoare activitatea in conditii optime este necesar ca valoarea acestuia sa fie pozitiva, dar sa nu inregistreze valori foarte ridicate.
Daca se scriu elementele ce determina F.R. ca diferente fata de activ si pasiv, si tinem cont ca activul pasivul, atunci:
F.R. = (Pasiv – Datorii pe termen scurt (D.T.S.)) – (Activ - Active circulante (A.C.))
F.R. = A.C. – D.T.S. = Activul circulant net
c) Nevoia de fond de rulment ( N.F.R.)
Diferenta dintre nevoile de finantare ale ciclului de exploatare (activele circulante intitulate Stocuri si respectiv Creante) si datoriile de exploatare (datoriile pe termen scurt ce exclud insa datoriile din contul curent (denumite si pasive de trezorerie)) se numeste nevoie de fond de rulment si reprezinta realizarea echilibrului financiar pe termen scurt.
N.F.R. = Stocuri + Creante – Datorii pe termen scurt, exclusiv pasivele de trezorerie
d) Trezoreria neta (T.N.)
Trezoreria neta reflecta desfasurarea unei activitati performante atat pe termen lung cat si pe termen scurt si reprezinta un excedent de finantare a fondului de rulment peste nivelul nevoii de fond de rulment.
T.N. = F.R. – N.F.R.
O alta formula de determinare a acestui indicator se refera la modul de generare a acestui surplus de trezorerie:
T.N. = Lichiditati (disponibilitati) – Datorii de cont curent
Cand acest indicator este strict pozitiv se confirma faptul ca exercitiul anterior s-a incheiat cu profit, iar in sens contrar firma se confrunta cu un deficit monetar.
In estimarea unor elemente necesare diagnosticarii financiare a firmei se folosesc urmatorii indicatori:
- viteza de rotatie a necesarului de fond de rulment (N.F.R.)
unde CA reprezinta cifra de afaceri
- viteza de rotatie a fondului de rulment (F.R.)
- rata autonomiei financiare
Cpr. – capitalurile proprii, Cimpr. – capitalurile imprumutate
- rata de finantare a stocurilor
- rata de finantare a activelor circulante
- rata de finantare a N.F.R.
- rata de autofinantare a activelor
Rentabilitatea activitatii unei firme este determinata de o serie de indicatori pe baza contului de profit si pierdere. Toti indicatorii sunt construiti treptat si sunt cunoscuti sub denumirea de solduri intermediare de gestiune.
a) Marja comerciala (M.C.)
M.C. = Vanzari de marfuri – Costul marfurilor vandute
Cea mai importanta componenta a sa o constituie adaosul comercial.
b) Valoarea adaugata (V.A.)
V.A. = M.C. + Productia exercitiului – Consumuri externe (consumuri intermediare de la terti)
Productia exercitiului este egala cu productia vanduta + productia imobilizata + productia stocata.
Indicatorul valoare adaugata reprezinta cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, peste valoarea materialelor, serviciilor, cumparate de la terti.
c) Excedentul brut din exploatare (E.B.E.)
E.B.E = V.A. + Subventii de exploatare – Cheltuieli de personal si asimilate – Impozite si taxe (cu exceptia impozitului pe profit)
Excedentul brut din exploatare exprima capacitatea de autofinantare a investitiilor pe baza amortizarii, provizioanelor si profitului, capacitatea de onorare a obligatiilor catre bugetul statului si catre actionari si creditori.
d) Rezultatul activitatii de exploatare (R.E.)
R.E. = E.B.E. – Amortizari – Provizioane + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare
Acest indicator exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare.
e) Rezultatul curent (R.C.)
R.C. = R.E. + Rezultatul financiar
Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
f) Rezultatul brut (R.B.)
Rezultatul brut se obtine prin adaugarea la rezultatul curent a rezultatului exceptional/ extraordinar.
R.B. = R.C. + Rezultat exceptional/ extraordinar
Rezultatul exceptional/ extraordinar
= Venituri exceptionale/ extraordinare – Cheltuieli exceptionale/ extraordinare
g) Rezultatul net (R.N.)
Rezultatul net se obtine prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut.
R.N. = R.B. – Impozit pe profit
3. Analiza rentabilitatii firmei
Analiza rentabilitatii firmei are loc prin intermediul ratelor de rentabilitate. Se realizeaza diferite comparatii in raport cu diferite standarde, sau cu diferite perioade de gestiune. Aceste rate completeaza diagnosticul financiar al firmei prin capacitatea lor informationala.
In literatura de specialitate se opereaza cu o multime de rate, printre care amintim:
- rentabilitatea economica.
Aceasta rata caracterizeaza eficienta elementelor angajate in activitatea firmei
Rec =(EBIT – Impozitul pe profit)*100 / Activ,
unde EBIT este profitul inainte de deducerea cheltuielilor cu dobanzile si de plata impozitului pe profit;
Se mai poate determina rentabilitatea economica a activitatii de exploatare, prin raportarea rezultatului de exploatare la marimea activelor investite.
- rentabilitatea financiara.
Aceasta poate fi privita prin prisma a doi indicatori :
1 - rata rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii
2 - rata rentabilitatii financiare a capitalurilor totale
Rfkp = 
Dintre cei doi indicatori, cel mai folosit este rata rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii cunoscut si sub denumirea de rata rentabilitatii financiare. Acest indicator poate fi exprimat si in urmatoarele moduri:
unde raportul reprezinta rata rentabilitatii capitalurilor proprii, sau
unde raportul reprezinta rata de structura a capitalurilor proprii.
- efectul de levier
Rentabilitatea economica este o rezultanta a rentabilitatii financiare, fapt pus in evidenta de urmatoarea relatie:
reprezinta efectul de levier si este evident faptul ca este strict pozitiv
doar cand Rec > Rdob .
Legatura dintre rentabilitatea economica, cea financiara si rata dobanzii este realizata astfel incat efectul de levier sa acopere riscul asumat de actionari prin acceptarea indatorarii.
