AFECTIUNILE CAVITATII ORALE - ANIMALE referat



AFECTIUNILE CAVITATII ORALE - ANIMALE


1. AFECTIUNILE BUZELOR (ORIFICIULUI ORAL)


1. Atrezia orala


MalformaTie caracterizata prin absenTa orificiului oral. Prognostic defavorabil.

Anomalie netratabila si incompatibila cu supravieTuirea.


2. Despicaturile labio-nazale (buza de iepure)


MalformaTii rezultate in urma lipsei de alipire a mugurilor embrionari datorita proliferarii

si persistenTei epiteliului pe suprafaTa de unire a mugurilor.

Localizare: de obicei la buza superioara. Despicatura buzei inferioare este rara si de obicei localizata pe linia mediana.

Uni- sau bilaterale.

FrecvenTa mai ridicata la: caine, bovine, pisica, cal, porc. La caine si pisica aproximativ

8% din cazurile cu despicaturi ale buzei sau ale palatului se asociaza cu anomalii de dezvoltare si alte altor organe. La rasele brahicefalice factorul de risc este de peste 30%.



La animalele mici incidenTa acestor malformaTii este mai mare la Beagle, Cocker Spaniel, Datschund, Ciobanesc German, Labrador, Schnauzer, pisicile Siameze.

Clinic: despicaturile incomplete (cheiloskisis) - linia de separare este stramta si localizata numai la buza superioara. La caine mai frecvent la rasele Boxer si Bulldog. Despicaturile complete (cheilognatoskisis) sunt largi, intereseaza buza, pragul narii si creasta alveolara. Sunt des insoTite de fisuri ale bolTii palatine. Aripa nasului este laTita, in interiorul narinei

se poate observa varful limbii. Prehensiunea lichidelor dificila.

Tratament: strict chirurgical - refacerea continuitaTii structurilor afectate:

- vivifierea marginilor despic aturii

- mobilizarea parTilor moi labio-nazale

- sutura mucoasei labiale, puncte separate, fir neresorbabil (nylon)

- sutura muschiului orbicular al buzelor, catgut

- sutura pielii puncte separate, fir neresorbabil

Postoperator: dieta absoluta 24 ore; 8-10 zile alimente lichide si semilichide


3. Plagile buzelor




Clasificare dupa orientare: perpendiculare, oblice sau paralele cu marginile acestora. Pot interesa si comisurile.

Simptomatologie: plagi recente: tumefiere, hemoragie, margini indepartate cu tendinTa de hiperinmugurire, tulburari de hranire. Plagi prin inTepare: orificiu sangerand, adesea se complica.

Terapie:

Sutura imediata (inclusiv mucoasa). Lambourile din buze (plagi prin agaTare) nu se indeparteaza. Plagile comisurilor nu se sutureaza (vindecare secundara).

4. RetracTia buzei superioare


Intalnita la bovine - proces fibrozant aderenTial al buzei superioare la gingie ca urmare a unui traumatism.

Clinic: asimetria orificiului bucal, neafrontarea buzelor, descoperirea permanenta a

bureletului incisiv si incisivilor.

Diagnostic: precizat pe baza examenului clinic

Diagnostic diferenTial: paralizia nervului facial (se verifica motilitatea buzelor) Prognostic: dependent de gravitatea retracTiei

Tratament:

- neurosedare si blocajul nn. infraorbitar sau maxilar

- antisepsia silonului gingivo-labial

- incizia aderenTei fibroase

Postoperator: 4-6 zile badijonari cu soluTii conTinand iod, glicerina sau tetraciclina, hidrocortizon.


5. Cheilita


InflamaTia traumatica a buzelor, apare in urma contuziilor, indeosebi la cal si caine. Poate

fi asociata bolilor parazitare, bolilor autoimune cutanate si neoplaziilor.

Clinic: buza marita in volum, sensibila, animalul isi freaca sau scarpina gura sau buzele, apar tulburari de prehensiune.

Tratament: medicaTie antiflogistica, antibioticoterapie daca este prezenta infecTia bacteriana si corticoterapie (doar in lipsa complicaTiilor septice). In cazul in care fenomenele inflamatorii nu retrocedeaza se recurge la rubefacTii, colecTiile purulente se vor drena.


6. Dermatitele buzelor


Forme evolutive: de la seroasa la ulcerativ-necrotica.

Etiologie: predomina factorul septic (streptococ, stafilococ, bacteroides), arsuri, stari alergice si exematoase.

Clinic: simptomatologia dermatitelor alaturi de tulburari de prehensiune si masticaTie. La cai: extindere a infecTiei prin contact repetat cu dermatitele membrelor (ariceala). La caine foliculita buzelor apare numai la tineret, cu caracter pustulo-purulent sau de furunculoza multipla.

La rasele de caini cu buza superioara pendulanta (Cocker spaniel, Bulldog englez, Saint

Bernard) apare asa numita dermatita umeda cronica prin acumularea salivei si proasta igiena orala care conduce la o incarcatura bacteriana mare in saliva. Comisurile gurii devin inflamate, dureroase, edematoase.

Tratament: in funcTie de factorul etiologic: antisepsie, drenaj, medicaTie antihistaminica. In dermatita umeda cronica la caine se va tunde parul, zona va fi antiseptizata zilnic de 2 ori/zi si se va menTine uscata.


7. Granulomul eozinofil felin


Granulomul eosinofil = grupare masiva de celule inflamatorii (eozinofile). Eozinofilele sunt asociate raspunsului alergic sau parazitismului.

La pisicile cu complexul granulomului eozinofil, eozinofilele apar la locul de raspuns alergic si substanTele biochimice eliberate determina distrugerea colagenului local.

Granulomul eozinofilic reprezinta o afecTiune incomplet inTeleasa. In prezent se considera

ca punctul de vedere cel mai corect e acela de al considera un simptom care poate sa apara

in bolile alergice ale pielii.

Exista 3 forme clinice cu localizari diferite (pot fi prezente la acelasi individ):

1. Ulcerativa - localizata la buza superioara, posibil pe limba

Eroziune ulcerativa cu marginile indurate, cu localizare de regula la buza superioara

Clinic: prezenTa ulcerului, animalul se linge repetat.

2. Placa eozinofilica - de obicei pe abdomen

- iniTial o ingrosare a pielii,

- apoi zone eritematoase, bine circumscrise, umede, evolueaza spre ulcere cutanate

- prurit intens,

- la examenul microscopic al Tesutului numeroase eozinofile

- eozinofilie

3. Granulomul eozinofil (granulomul linear) - localizare orala (limba, palat), pe faTa, pe partea caudala a coapsei, la degete.

- Edemul buzei si/sau al barbiei. La examenul cavitaTii orale - eroziuni sau ulcere cu aspect tipic de suprafaTa punctata cu alb.

- Granuloame la perniTe - deplasare dificila

- Leziuni liniare inguste (pe coapsa) nedureroase, nepruriginoase, alopecice, ferme. Tratament. In majoritatea cazurilor granulomul eozinofil felin raspunde la tratamentul cu derivaTi de cortizon - terapie imunosupresoare.

Depomedrol (corticosteroid cu durata lunga de acTiune) administrat la 2 saptamani pana la dispariTia leziunilor sau trei administrari. Majoritatea granuloamelor dispar dupa prima administrare, insa uneori ameliorarea leziunilor se observa abia dupa 2-4 saptamani. Prednison sau prednisolon oral (4.4 mg/kg la 24 ore) pana la vindecarea leziunilor. Methylprednisolon acetat (20 mg/animal sc la 2 -3 saptamani interval pana la vindecare).

Oral glucocorticoizi (dexametazon 0.4 mg/kg la 24 de ore sau triamcinolon 0.8mg/kg).

Sunt situaTii in care trebuie asociate si antibiotice 2-3 saptamani. Terapia imunomodulatorie: chlorambucil, levamisol, thiabendazol.

Radioterapia, criochirurgia, terapia laser, excizia chirurgicala, vaccinuri bacteriene mixte.

Prognostic. Variabil:

- Tineret - prognostic mai bun. La pisici sub 1 an pot regresa spontan dupa o evoluTie de

3-5 luni

- La indivizii cu leziuni recurente fara o cauza cunoscuta se impune terapia specifica timp indelungat pentru a menTine leziunile in remisiune. Deoarece aceste cazuri pot deveni refractare la terapie sau pot manifesta efectele adverse ale terapiei prognosticul este rezervat.

AtenTie: a se identifica in mediul animalului alergenii (ectoparaziTi), a nu se exclude un alergen alimentar.


2. AFECTIUNILE PERETILOR CAVITATII ORALE (buco-maxilo-faciale)


1. Fisura palatina (uranoskisis)


Reprezinta persistenTa unei fante in bolta palatina. Frecvent se insoTeste si de alte malformaTii. Clinic: Se constata dificultatea suptului, disfagie si prelingerea laptelui din nari cand nou- nascutul incearca sa suga. Prin aspirarea hranei se pot produce infecTii respiratorii care au un prognostic defavorabil.

Diagnostic: prin examenul cavitaTii orale cu depistarea fantei localizate de regula median. Prognostic: rezervat.


2. Fisura stafilina (stafiloskisisul)


Reprezinta despicatura valului palatin. Manifestari simptomatice identice cu cele din fisura palatina.

Diagnostic: prin examenul cavitaTii orale. La manji este uneori dificil de observat fisura stafilina.

Prognostic: rezervat.


3. Fisura palato-stafilina (stafilouranoskisis)


Intereseaza valul palatin si bolta palatina. Se produce de regula pe linia mediana.

Diagnostic: prin examenul cavitaTii orale si in baza simptomatologiei. Prognostic: rezervat.


Tratamentul fisurilor: iniTial se impun masuri de ingrijire intensiva incluzand hranirea pe sonda sau cu mana pentru a se asigura necesarul zilnic nutriTional si caloric. Uneori se instituie terapia antimicrobiana pentru combaterea infecTiilor secundare ale cailor respiratorii anterioare si posterioare.

Tratamentul chirurgical este eficient doar daca defectul este mic si de obicei se practica in primele 6-8 saptamani de viaTa la animalele mici, inainte ca starea lor generala sa fie compromisa si urmareste inchiderea. Exista numeroase tehnici chirurgicale, pornind de la simpla inchidere prin sutura pana la folosirea grefelor sau implanturilor protetice, in funcTie

de severitatea si localizarea defectului. Animalele cu fisuri ample pot necesita intervenTii

chirurgicale multiple pentru corectarea cu succes.

La caine rata succesului in corecTia fisurilor palatului moale a crescut prin tehnici de reconstrucTie ce folosesc lambouri pediculate mucoase bilaterale.

In cazul fisurii bolTii palatine pentru mobilizarea pereTilor plafonului cavitaTii orale (fibro- mucoasa palatina) se practica doua incizii ale fibro-mucoasei in lungul arcadelor dentare (nu

se vor sutura), urmate de decolarea de la periost ceea ce permite alunecarea spre planul median. Marginile despicaturii se vivifiaza; se refac planurile anatomice (sutura biplana cu fir neresorbabil, un plan mucoasa nazala, alt plan fibro-mucoasa bolTii palatine).

Tratamentul chirurgical trebuie intotdeauna precedat de discuTii cu proprietarul care va trebui

sa-si dea acordul, datorita unor principii de etica, la sterilizarea animalului sau excluderea lui

de la reproducTie pentru a se preveni transmiterea anomaliei la descendenTi.

Postoperator: 8-10 zile (pana la scoaterea firelor) antisepsie (permanganat de potasiu 1/3000, alimente lichide si semilichide.


4. Campilognatia si campilorinusul


Campilognatia - anomalie de poziTie constand in neparalelismul axelor longitudinale ale maxilei cu cele ale mandibulei.

AfecTiunea apare ca o anomalie:

- congenitala

- in urma fracturilor consolidate vicios

- simptomatologic in urma luxaTiei temporo-mandibulare.

Clinic: devierea laterala a mandibulei sau maxilei, imposibilitatea suprapunerii corecte a arcadelor dentare, prehensiune, masticaTie greoaie, anomalii de tocire pe suprafaTa tablei dentare.

Tratamentul: paleativ, rabotaj dentar repetat.

Campilorinusul - indoirea laterala a oaselor nazale - se exprima clinic prin jena respiratorie, usor jetaj.


5. Brahignatismul1 si prognatismul2


Brahignatismul este o deformare congenitala caracterizata prin scurtarea mandibulei faTa de maxila. Prin extindere termenul poate fi folosit si pentru definirea scurtarii maxilei - brahignatism superior. Apare la toate speciile de animale.

Clinic: La animalele de companie, formele medii pot fi lipsite de semnificaTie clinica. In formele severe pot rezulta traumatisme ale bolTii palatine. Maxila este proeminenta, arcadele incisive nu se suprapun, incisivii superiori cresc in exces (la cal asa numitul aspect de "cioc de papagal"), primul premolar superior si ultimul molar inferior nu se tocesc transformandu-se in colTi.

Diagnosticul se pune prin examen atent al cavitaTii orale.

Tratamentul - variaza de la nici unul pana la proceduri ortodontice sau endodontice, in funcTie

de severitatea anomaliei de ocluzie dentara.













 
Prognatismul este o anomalie care consta in alungirea mandibulei (mandibula mai lunga decat maxila) (la cal numindu-se "gura de maimuTa").

Se identifica prin examen oral. Se observa ca incisivii de pe mandibula vin in contact cu sau

se afla in faTa incisivilor de pe maxila.

In ciuda gradelor diferite de alungire rareori este necesar un tratament specific. La manji daca

suptul este aproape imposibil se recomanda rabotajul.

La rasele de caini brahicefalice (Bulldog, Boxer, Griffon de Bruxeles) si la pisicile Persane alungirea mandibulei este un element fiziologic normal.


 
La bovine, se constata deseori la fatare un prognatism minor care se corecteaza spontan pe masura ce animalul creste. In cazul unor anomalii severe animalul nu poate sa pasca si sa rumege, si au prin urmare repercusiuni severe.

















1 Brachys - scurt; gnathos - mandibula

2 Pro - inainte

6. Contuzia diastemei


Frecvent la cabaline, indeosebi la tineret, fie prin folosirea necorespunzatoare a zabalelor, fie

a speculumurilor orale.

Forme: aseptica si purulent-necrotica.

Clinic: forma aseptica: mucoasa ingrosata cu sufuziuni hemoragice; forma purulent- necrotica: mucoasa orala erodata, sufera un proces de retracTie, lasa osul denudat, focarele purulent-necrotice se extind la periost, aschii de os necrozat.

Prognostic: rezervat.

Tratament: antisepsie, antibioticoterapie generala, repaus, folosirea zabalelor de cauciuc.



Forme:

- plagi ale pielii

7. Plagile obrajilor si ale regiunii maseterice

- plagi ale mucoaselor

- plagi perforante

Simptome:

- plagile pielii: simptome locale clasice, posibil complicate cu hemoragii puternice, paralizii ale narilor, plagi ale canalelor cu fistule salivare.

- plagile mucoaselor: tulburari de masticaTie, salivaTie abundenta

- plagile perforante: scurgeri de saliva, hrana, aspirarea de aer in cavitatea orala, imposibila prehensiunea apei.

Elemente de diagnostic: caracteristicile generale ale unei plagi, datele examenului clinic, sondajul plagii.

Tratament:

- ingrijire dupa regulile chirurgiei generale;

- sutura

ComplicaTii:

- fistule

- emfizem subcutanat


8. LuxaTia mandibulei


Forme: unilaterala, bilaterala. FrecvenTa: caine, pisica, rar la cal. Clinic:

- luxaTia unilaterala: mandibula deviata inspre partea opusa leziunii, gura deschisa, imposibil de inchis prin miscari voluntare masticatorii sau reducTie ortopedica, articulaTie tumefiata, dureroasa.

- luxaTia bilaterala: gura deschisa, maxilele nu se pot afronta, limba atarna afara, sialoree, prehensiune si masticaTie absente, mandibula deplasata inainte.

Diagnostic: in baza simptomatologiei. Diagnostic diferenTial faTa de:

- turbarea paralitica

- corpii straini intraorali

- paralizia trigemenului

- fractura subcondiliana

- tetanos

Prognostic: favorabil in cazul luxaTiilor necomplicate; rezervat spre grav cand coexista

fracturi ale marginii alveolare ale mandibulei sau fracturi ale apofizei coronoide.

Tratament:

- tranchilizare

- blocaj bilateral al nervului mandibular la iesirea din cutia craniana

- se introduce o bagheta de lemn intre arcadele molare

- se face contrasprijin cu degetele mari pe mandibula si se imprima mandibulei o direcTie in jos si inspre inapoi

In prima saptamana dupa reducerea luxaTiei animalul va fi hranit numai cu alimente lichide sau furaje care necesita efort minim de masticaTie.


BIBLIOGRAFIE:


- Bolte S., Igna C. - Chirurgie veterinara, vol. I, Ed. Brumar, Timisoara, 1997

- Bolte S., Igna C. - Clinica si teraputica chirurgicala (Patologia capului), partea a II-a, vol. I, Ed. Mirton, Timisoara, 1993

- Moldovan M., Cristea I., Morosaqn N., Murgu I. - Patologie si clinica chirurgicala,

Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983

- Slatter D. - Textbook of Small Animal Surgery, ediTia a II-a, vol. I si II, Ed. W. B.

Saunders Comp., Philadelphia, 1993

- Auer J. A. - Equine surgery, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993

- https://www.merckvetmanual.com