AMPRENTAREA CAMPULUI PROTETIC - RESTAURARILE PROTETICE FIXE





AMPRENTAREA CAMPULUI PROTETIC - RESTAURARILE PROTETICE FIXE


Amprenta reprezinta copia fidela, negativa a campului protetic. In aceasta faza clinica, prin metode conventionale, metode mecanice, mecano-electronice sau opto-electronice sunt inregistrate cele mai fine detalii morfologice ale campului protetic.

Amprentarea conventionala utilizeaza materiale speciale, care in faza de plasticitate se pot deforma sub actiunea fortei de impingere a materialului de amprentare peste campul protetic. La incetarea fortei (in faza de “priza”), materialul de amprentare pastreaza in “negativ “ toate detaliile campului protetic.




Amprentarea pentru RPF, prin metoda conventionala, se poate face fie direct (in cavitatea bucala), cand amprenta constituie de fapt viitoarea macheta sau indirect, cand folosindu-se materiale de amprenta aplicate pe campul protetic cu ajutorul portamprentei (standard si/sau individuale), se obtine copia negativa a campului protetic.

Succesul sau insuccesul in RPF este legat in cea mai mare parte de adaptarea corecta sau incorecta marginala, a elementelor de agregare la nivelul dintilor stalpi. Cauza principala a unei adaptari marginale incorecte o reprezinta imprecizia amprentarii acestei zone (marginale). O amprenta de calitate impune o prealabila pregatire a santului gingival, vizand indepartarea salivei si/sau sangelui din sulcusul gingival cu creearea unui spatiu largit, uscat, in care sa patrunda materialul de amprentare.

Largirea temporara a santului gingival se poate face prin metode mecanice, cum este utilizarea inelului de cupru, ca portamprenta sau aplicarea, inaintea amprentarii, a unui snur de bumbac neimpregnat. Actiunii mecanice a snurului de bumbac i se poate adauga actiunea de largire chimica, prin impregnarea snurului cu: clorura de aluminiu, sulfat dublu de potasiu si aluminiu, sulfat de aluminiu, sulfat feric. Datorita efectelor nedorite, s-a renuntat la agentii caustici, cum ar fi: acidul sulfuric, acidul tricloracetic si clorura de zinc. Rezultate foarte bune poate da folosirea sucesiva, concomitenta, a doua snururi de retractie, de grosimi diferite. Primul snur subtire (nr.1) si neimpregnat, produce o deplasare mecanica, apicala a gingiei. Al doilea fir, mai gros (nr.2), de obicei impregnat, aplicat deasupra primului, realizeaza o deplasare orizontala a gingiei libere. Tot cu bune rezultate se pot folosi benzile de Merocel (extras chimic dintr-un polimer biocompatibil - hidrohilat polivinil acetat), care vor fi impinse si mentinute in santul gingival cu ajutorul coroanelor provizorii, timp de 10-15 minute sub presiune ocluzala. Firma Cadco Dental Products recomanda folosirea unui hidrocoloid revesibil - Astringiloid, livrat sub forma de carpule pentru seringa unijet, care se aplica in santul gingival uscat si izolat. Laboratoarele Pierre Roland recomanda folosirea preparatului Expasyl, pe baza de clorura de aluminiu si caolin, care nu mai necesita aplicarea snurului de retractie.

Dupa intinderea si deci, dupa zona pe care o reproduce din campul protetic, amprentele pot fi:

- amprente segmentare - reproduc o parte a arcadei, cel mult o hemiarcada,

- amprente globale - reproduc in totalitate arcada dentara maxilara sau mandibulara. Realizarea lor se face:

- intr-un timp, monofazica, daca amprenta cuprinde unitar, intr-un singur timp dintii slefuiti, dintii antagonisti si relatia de ocluzie;

- in doi timpi, daca amprenta cuprinde intr-un prim timp, dintii slefuiti si in al doilea timp fata ocluzala a antagonistilor si relatia de ocluzie;

- in trei timpi, daca amprenta va cuprinde separat, timpul 1-dintii slefuiti, timpul 2- dintii antagonisti, timpul 3- relatia de ocluzie.

POGGIOLI clasifica materialele de amprenta dupa starea materialului in momentul scoaterii din cavitatea bucala, in materiale: rigide, semirigide si elastice.

In 1993 D. MUNTEANU si D. BRATU impart materialele de amprenta in:

A. Rigide si semirigide ireversibile (gipsuri, polimeri acrilici, pasta ZOE – Zinc, Oxid –Eugenol),

B. Rigide reversibile (terrmoplastice),

C. Elastice reversibile (hidricoloizi reversibili agar-agar),

D. Elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili: alginate; elastomeri de sinteza: polisulfuri, siliconi polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati)

Dintre amprentele conventionale (chimico- manuale) vom descrie:

- amprenta cu inel (tub) de cupru si material termoplastic,

- amprenta cu inel (tub) de cupru si material siliconic,

- amprenta cu materiale elastice (hidrocoloizi ireversibili, hidrocoloizi reversibili elastomeri de sinteza, elastomeri siliconici),

- amprenta prin tehnica dublului amestec,

- amprenta de corectare, spalare,

- amprenta rigid-elastica.


Amprenta cu masa termoplastica in inel (tub, cilindru) de cupru.

Amprenta cu masa termoplastica in inel de cupru, foarte raspandita in trecut, si-a redus mult utilizarea dupa aparitia elastomerilor. Atuurile acestei metode de amprentare deriva din faptul ca inelul de cupru poate fi riguros controlat, in ceea ce priveste adaptarea axiala si transversala pe dintele slefuit. Inelul de cupru nu necesita o pregatire prealabila a sulcusului gingival, fiind el insusi un mijloc de largire temporara, mecanica a santului gingival. El realizeaza o ghidare a masei termoplastice si permite inregistrari subgingivale ale structurilor dentare pentru fiecare dinte in parte. Amprenta insasi este o metoda de controlare a modului de preparare a bontului.

Inelul de cupru se realizeaza din tabla de 0,18-0,20mm avand duritate medie. Dimensiunile inelului se aleg sau se confectioneaza folosind masurarea perimetrului bontului cu ajutorul unei sarme moi de perimetrie, groasa de 0,2- 0,3mm. Largirea inelului in cursul adaptarii se face cu un cleste Pesso. Conturul marginii cervicale se realizeaza prin rascroire cu o foarfeca cu falci curbe. Aplicarea pe dinte se face numai dupa bizotarea, cu o pila sau o piatra, a margini cervicale rascroite.

Adaptarea axiala este apreciata prin disparitia subgingivala a bizoului sau cu ajutorul unui creion de contur. Se verifica daca inelul este prea lung sau prea scurt.

Adaptarea transversala se controleaza prin incercarea introducerii unui ac Miller, care normal, trebuie sa se opreasca in bont, nu trebuie sa ajunga la gingie. Se verifica daca inelul este prea larg sau prea ingust. Daca este larg, marginea cervicala a materialului de amprenta va fi groasa incepand cu marginea inelului. Inelul ingust arata un contact intim (fara masa de amprentare) intre bont si fata interna a inelului de cupru.

Dupa verificarea adaptarii inelului pe bont, acesta se umple cu material termoplastic dinspre marginea cervicala. Lipitura inelului de cupru fiind orientata vestibular, se aplica pe bont prin obstruarea partiala a extremitatii ocluzale, astfel incat sa se dea posibiliatea surplusului de material de amprenta sa iasa din inel. Scoaterea amprentei de pe bont se face cu ajutorul unui cleste crampon. Tragand-o in axul dintelui, dupa ce falca incalzita a clestelui se aplica vestibular, acesta lasa in materialul termoplastic o impresiune, care alaturi de lipitura inelului, ajuta la repozitionarea amprentei in supraamprenta. Daca amprenta se ia in ocluzie, atunci amprenta (inelul) se va scurta la 2mm deasupra suprafetei ocluzale. Pentru amprentarea celorlalte elemente ale campului protetic (dinte vecin, creasta edentata, dinte omolog), se va lua, cu gips sau silicon, o supraamprenta. Dintii antagonisti se amprenteaza cu alginat, intr-o lingura standard, iar relatia de ocluzie se inregistreaza in RC ceara de ocluzie, pasta ZOE sau a unui material siliconic fluid .


Amprenta cu inel (tub ) de cupru si material siliconic

Dupa adaptarea axiala si transversala, pe bont, a inelului de cupru, acesta este pensulat pe interior cu un adeziv specific, care sa permita perfecta legatura intre silicon si inel. Umplut cu silicon, inelul este aplicat pe bont, realizandu-se amprentarea.


Amprenta cu materiale elastice (hidrocoloizi ireversibili, hidrocoloizi reversibili, elastomeri de sinteza, elastomeri siliconici).

Materialele elastice sunt de o mare diversitate, dar toate sunt caracterizate de faptul ca, dupa priza, raman elastice. Sub actiunea unei forte, ele isi modifica forma, la incetarea fortei revenind la forma initiala. In timpul amprentarii, materialele elastice trec printr-o faza plastica, o faza plasto-elastica, iar la final, sunt elastice.

a) hidrocoloizii ireversibili (alginatele). Alginatele se extrag dintr-o serie de alge marine. Au in structura, ca element de baza, un alginat alcalin de sodiu sau de potasiu, solubil in apa. Comercial, ele se prezinta sub forma unei pulberi fine, care mai contine si sulfat de calciu semihidrat, ca agent de gelificare. Ca inhibitor al gelificarii, in cazul absorbtiei accidentale de apa este folosit fosfatul trisodic. Materialul de umplutura este prezentat de pamant diatomeic, talc sau carbonat de magneziu. Alginatul este foarte puternic hidrofil, motiv pentru care este ambalat in cutii metalice etanse, pungi de polietilena sau staniol. In contact cu apa, are rol reactia:

Acid alginic-COONa + Ca SO4 = Alginat COO Ca + Na2SO4

Elasticitatea alginatelor este mai redusa decat cea a elastomerilor de sinteza. Tinuta in cabinet, amprenta se retracta (ratatineaza) prin pierderea apei. In mediu umed, intr-o prima faza de aproximativ o ora, alginatele absorb apa si se dilata, dupa care, chiar in mediu suprasaturat (100% apa) pierd apa printr-un proces activ numit sinereza.

Au o aplicatie mai redusa in tehnologia realizarii RPF, fiind folosite in amprente pentru realizarea modelelor de studiu, amprente ale arcadelor antagoniste, amprente pentru realizarea modelului duplicat. Pentru proteze unidentare sunt folosite alginatele din clasa A (injection type).

Alginatele se clasifica:

dupa timpul de gelificare

- tipul I - cu gelificare rapida,

- tipul II - cu gelificare normala

dupa destinatia amprentarii

- clasa A - pentru amprente in vederea confectionarii protezelor fixe unidentare si partiale,

- clasa B - pentru amprente de hemiarcade sau arcade in totalitate,

- clasa C - pentru amprentele folosite la obtinerea modelelor de studiu, pentru                        obtinerea portamprentelor individuale.

Amprentarea incepe prin alegerea unei linguri metalice standard, prevazuta cu multiple perforatii necesare retentiei in portamprenta a materialului alginic neaderent. Este bine ca lingura sa fie probata si din simplul motiv al obisnuirii pacientului cu manevra de amprentare. Se va incepe cu arcada mandibulara. Eventualele tulburari ale respiratiei, produse de amprentarea maxilara, duc la o stare de neliniste a pacientului. Prepararea alginatului se face intr-un bol curat de cauciuc (eventualele impuritati de pe peretii bolului pot constitui centri de precipitare a materialului). Amestecul de pulbere cu apa se face prin dozare, cu recipiente oferite de producator. Proportia pulbere-apa, temperatura apei si timpul de spatulare influenteaza durata timpului de priza. Pentru omogenizarea pulberii, inainte de folosire este bine sa scuturam cutia impiedicand sedimentarea particulelor, in functie de greutatea lor specifica. Pe durata pregatirii materialului de amprenta, pacientul va tine apa in gura creand astfel un mediu bucal suprasaturat cu apa. La pozitionarea lingurii cu materialul de amprenta pe campul protetic, se va folosi ca reper pozitia centrala, in plan median a manerului lingurii. Contactul materialului de amprenta se va realiza initial in zona distala a arcadei obligand surplusul sa se deplaseze spre inainte, iesind din cavitatea bucala. Timpul de priza depinde de tipul alginatului (tip 1, cu gelificare rapida sau tip ll, normala). Amprenta se tine inca doua minute pe campul protetic dupa priza, pentru optimizarea proprietatilor fizice ale materialului.

Scoaterea amprentei de pe campul protetic (retentiv) se face printr-o actiune concomitenta de tractiune asupra manerului si a marginilor amprentei, de indepartare a partilor moi, pentru patrunderea aerului. Orbicularii fiind relaxati, pacientul va impinge amprenta cu limba spre in afara.Amprentele alginice vor fi obligatoriu dezinfectate cu: hipoclorit de sodiu 1%, 2%, 5,25% in imersie sau spray, 15-30 minute; iodofori in imersie sau spray pana la 30 de minute; glutaraldehida 2%, 5% in imersie sau spray, 10-30 minute; sare cuaternara de amoniu (efect antiviral nesatisfacator) in imersie, 30 de minute.

Modelul se va turna imediat dupa amprentare evitandu-se modificarile volumetrice datorate pierderii de apa. Pierderea apei este posibila chiar si intr-un mediu suprasaturat de apa ( tinerea amprentei in apa), printr-un proces activ numit “sinereza “. Din acelasi motiv, al absorbtiei apei (din model), amprentele alginice se vor indeparta imediat ce materialul din care s-a turnat modelul (gipsul) a facut priza. Lasata dupa priza pe model, amprenta cu material alginic va duce la aparitia unei suprafete “prafoase”. Pulberea se indeparteaza cu usurinta si are ca rezultat o subdimensionare a modelului.

Produsele alginice cele mai cunoscute in practica sunt: Palgat (ESPE), Impex (ESPE), Zelex ( De Trey), Septalgin (Septodont), Algodent (Astar), Ypeen (Spofa Dental).

b) hidrocoloizii reversibili. Au fost primele materiale elastice folosite in practica stomatologica. Substanta de baza este reprezentata de agar-agar, un coloid organic hidrofil capabil de a trece din starea de sol in starea de gel intre 30 –50 de grade Celsius si din gel in sol intre 71- 100 grade Celsius. Pe linga agar-agar in compozitia unui hidrocoloid reversibil mai intra apa (aproximativ 80%), borax (creste vascozitatea solului si rezistenta gelului), sulfat de potasiu (neutralizeaza efectul negativ al boraxului), timol (bactericid), glicerina (plastifiant), caolin (regleaza vascozitatea si rigiditatea gelului) alaturi de talc, pamant diatomeic, silice si ceara.

Indicatiile hidrocoloizilor reversibili sunt pentru: amprentarea cavitatilor pregatite pentru inlay-uri si onlay-uri, preparatii coronare, in special a preparatiilor cu prag, preparatii corono-radiculare, duplicarea modelelor.

Inaintea amprentarii, campul protetic necesita o largire apreciabila a santurilor gingivale, pentru a putea patrunde materialul in sulcusul gingival.

Pentru ca hidrocoloizii reversibili sa fie folositi ca materiale de amprenta, sunt indispensabile lingurile prevazute cu circuit de racire, care se vor conecta la instalatia de racire a unitului. Materialul de amprenta va trece succesiv prin baile de lichefiere, de depozitare si de aducere la temperatura de lucru, bai termostatate, cu cost foarte ridicat. Portamprenta se tine pe campul protetic 10 minute cu sistemul de racire pornit. Cu o miscare rapida in axul dintilor, amprenta se indeparteaza de pe campul protetic. Se dezinfecteaza cu: glutaradehida alcalina 2%, imersie 30-60 minute; clorura de benzalconium, spray pana la 60 minute; iodofori imersie si spray pana la 30 minute; hipoclorit de Na 1% in imersie 15-30 minute.

Cele mai utilizate produse sunt: Versatil, Alginoplast Kromopan, iar mai noi Impresept (ESPE ) si Mucalgin (MERZ).



c) elastomeri de sinteza. Aparitia lor se datoreaza progreselor in obtinerea prin sinteza a polimerilor. Chimic sunt total diferiti de hidrocoloizi. Cronologic au aparut elastomerii polisulfidici, siloxanii, polieterii si vinilpolisiloxanii.

Elastomerii de sinteza se pot clasifica dupa vascozitatea lor:

Tip I - chituri (Putty),

Tip ll - cu vascozitate crescuta (Heavy body),

Tip III - cu vascozitate medie (Regular),

Tip IV - cu vascozitate redusa - fluide (Light body).

Prin calitatile lor, fidelitate, stabilitate chimica si volumetrica, flexibilitate, modul de pregatire, durata de pastrare a proprietatilor fizico-chimice, elastomerii de sinteza au revolutionat tehnicile de amprentare in stomatologie. Pot fi folositi pentru intreaga gama a RPF, incepand cu coroanele de acoperire, coroanele partiale, coroanele de substitutie si terminand cu incrustatiile.

d) elastomerii polisulfidici. Sunt cunoscuti si sub denumirea de “tiocoli” sau tiocauciucuri dupa denumirea primului produs (Thiokol ). Fac parte din cauciucurilesintetice rezultate din unirea prin polimerizare a hidrocarburilor sulfuroase, prin legaturi disulfidice–S---S- , prin intermedierea unei reactii de oxidare cu eliminare de apa.

Compozitia este reprezentata din: 79,75% polimer polisulfidic (lichid ); sulfat de calciu 15,40% cu rol de plastifiant; oxid de zinc 4,85% material de umplutura, la care se mai poate adauga bioxid de titan (colorant), sulfat de zinc, silice. Silicea mareste rezistenta materialului si imbunatateste elasticitatea. Rolul de initiator revine peroxidului de plumb sau peroxidului de mangan. Materialul de umplutura poate varia intre 12-50% dand pastei o consistenta fluida, medie sau crescuta. Prin polimerizare, pasta disulfidica trece in cauciuc. Elastomerii polisulfidici nu sunt solubili in apa sau in solventii organici obisnuiti. Fiind hidrofobi nu sufera nici imbibitie in apa si nici sinereza. Au dezavantajul modificarilor volumetrice prin contractia din timpul vulcanizarii, contractie care este mai mare decat a siliconilor de aditie, mai mica decat a polieterilor si mult mai mica decat a siliconilor de condensare. Nu au toxicitate, dar au un miros dezagreabil de sulf. Spatularea este dificila si au timp indelungat de priza. Contractia redusa (0-0,35%) recomanda elastomerii polisulfidici pentru amprente de arcada in RPF.

Dupa alegerea lingurii, prin proba in cavitatea bucala, se pregateste campul protetic, care se va deretentiviza cu ceara in zonele interproximale. Sunt eliminate urmele de apa de pe campul protetic si urmele de sange si/sau secretii de la nivelul santului gingival. Materialul vascos se prepara si se pune in lingura, iar materialul fluid se aplica cu o seringa la nivelul fundului de sac gingival, dupa scoaterea snurului de dilatare. Lingura cu materialul vascos se aplica pe camp, peste materialul fluid. Amprentarea dureaza 10-12 minute. Se spala amprenta si se dezinfecteaza cu hipoclorit de Na 1%, prin imersie, 15-60 minute; glutaraldehida 2% in imersie sau spray 15-60 minute; oxigen activ (Peara-Safe) imersie 10 minute sau spray 3-5 minute; iodofori spray 15-60 minute. Produsele cele mai cunoscute sunt: Permlastic si Unilastic (KERR), Neo-Plex (SURGIDENT), Coeflex (COE).

e) elastomerii siliconici ( organo-siloxanii ). Au aparut din dorinta imbunatatirii caracteristicilor elastomerilor polisulfidici. Elastomerii siliconici sunt compusi organici macromoleculari, in care carbonul tetravalent a fost inlocuit in una sau mai multe legaturi covalente, de un atom de siliciu. Folosirea lor in RPF este posibila, fie prin reactie de policondensare, fie prin reactie de poliaditie.

1. Elastomeri siliconici cu reactie de condensare (conventionali). Substanta de baza este reprezentata de polidimetilsiloxan, utilizat in practica sub forma: - chitoasa (de culoare alba sau verde), ambalata in cutii; - pasta de consistenta fluida (de culoare albastra deschis sau galbena); - consistenta medie (de culoare verde) ambalata in tuburi metalice de aluminiu sau polietilena. Initiatorul de priza (catalizatorul, activatorul) este o suspensie de octoat de staniu si ortosilicat de etil; este de culoare roz, gasindu-se in flacoane de sticla bruna, daca este lichid sau in tuburi de polietilena, daca este sub forma de pasta (pasta rosie).

Incarcatura anorganica este formata din particule de silice pirolitica, in proportie de 35-37%, in functie de consistenta urmarita. Bioxidul de titan este folosit ca plastifiant si agent de albire.

Reactia de policondensare este rezultatul formarii unei structuri reticulare asigurata de ortosilicatul de etil, care in prezenta octoatului de staniu formeaza o retea tridimensionala.

Aldehida sau oxidul de crom este folosit de unii fabricanti ca si captator al hidrogenului, ce ar putea influenta negativ suprafata amprentei. Contractia amprentei si stabilitatea tridimensionala redusa, obliga turnarea modelului in prima ora de la amprentare. Contractia elastomerilor siliconici de condensare este mai mare decat la polisulfuri si polieteri. Amprentele cu siliconi de condensare se dezinfecteaza cu: hipoclorit de Na 1%, 2%, 5,25%, in imersie sau spray 15-60 minute; glutaraldehida 2% in imersie sau spray 15-60 minute; oxigen activ (Pera-Safe) in imersie 3-5 minute.

Produsele cele mai utilizate sunt: Xantopren Blue; Xantopren VL plus; Lastic Xtra Superfine; Silagum; Optosil; Oranwash.

2. Elastomeri siliconici cu reactie de aditie (polivinil siloxanii). De obicei se prezinta sub forma a doua paste. Componentul de baza este reprezentat de polivinilsiloxan. Catalizatorul este acidul cloroplatinic. Rezultatul reactiei de aditie este formarea cauciucului silico-vinil polisiloxan, fara aparitia unor produsi secundari, responsabili de modificarile dimensionale ulterioare. Acest lucru explica exactitatea amprentei. Siliconii de aditie sunt geluri coloidale hidrofobe, ce nu prezinta imbibitie sau sinereza. Au variatii dimensionale mai mari decat ale polisulfurilor. Aceste variatii sunt direct proportionale cu grosimea stratului de material. Flexibilitatea este mai redusa. Amprentele se dezinfecteaza cu: glutaraldehida 2% in imersie sau spray 15-60 minute; hipoclorit de Na 1%, 2%, 5,25% in imersie sau spray 15-60 minute; oxigen activ (Pera-Safe) imersie 3-10 minute .

Produsele cele mai utilizate: Reprosil Easy Mix Putty, Detaseal K, Zero-sil, Provit, Press Light Body Fast, 3 Mexpress, Silagium, President.

Siliconii de condensare sau aditie sunt indicati pentru intreaga gama de amprente: campuri protetice pentru incrustatii, coroane partiale, coroane de acoperire si substitutie, fapt dovedit de numarul mare (aproximativ 350 de produse) in continua crestere. Chiturile siliconice, prin vascozitatea lor mare sunt indicate acolo unde presiunea ridicata din timpul amprentarii nu implica riscul deformarii structurilor campului protetic: amprente de orientare, amprente ale antagonistilor. Sunt mai ieftine si pot constitui portamprenta pentru siliconii fluizi, de maxima precizie, capabili sa patrunda in cele mai fine detalii ale campului protetic.

Lingurile standard (din metal) sau individuale (din rasini diacrilice fotopolimerizabile) folosite ca suport al siliconilor chitosi, trebuie sa fie rigide, nedeformabile prevazute cu multiple orificii de retentie. Lipsa aderentei de lingura a siliconilor este inlocuita prin rasfrangerea materialului de amprentare peste marginile lingurii si “nituirea “ acestuia dupa trecerea prin perforatiile lingurii. Pentru lingurile din RDC sau din PMMA imbunatatirea aderentei siliconului la lingura, se poate face prin creearea de microasperitati cu freza sau hartia de sticla (germ.: Glaspapier), pe fata mucozala a acesteia (portamprentei) sau folosind lacuri speciale adezive. Este astfel neutralizata tendinta de contractie a siliconului imediat dupa priza.

In cazul folosirii materialului siliconic chitos ca portamprenta pentru siliconul fluid, (amprentarea in doi timpi, bifazica sau amprenta de corectare-spalare) este obligatorie realizarea de “canale de decompresie”, prin care sa refuleze surplusul de silicon fluid. Absenta canalelor de refulare face ca in materialul elastic chitos sa se acumuleze presiunile dezvoltate de siliconul fluid, necompresibil, in timpul amprentarii. La indepartarea amprentei de pe campul protetic, tensiunile acumulate devin manifeste, ducand la subdimensionarea amprentei si implicit a modelului.

Disparitia tensiunilor datorate siliconului lichid, folosit pentru “corectarea“ sau “spalarea“ amprentei initiale, luate cu silicon chitos, se poate realiza prin tehnica de amprentare a “dublului amestec intr-un singur timp“. In acest tip de amprentare, in lingura se introduce siliconul vascos, care se va aplica pe campul protetic, unde, cu seringa, s-a depus in prealabil siliconul fluid.

Folosirea numai a materialului siliconic fluid de amprentare este posibila in conditii economicoase, daca se confectioneaza linguri individuale din RDC sau din PMMA, cu distantatori ocluzali, care sa asigure o grosime uniforma de 2-4 mm a materialului de amprentare.

Se pot confectiona linguri individuale si prin termoformare, cu aparatul Erkoform utilizand ca materiale: ERKOPLAST R si O, ERKOFLEX, UZF.

f) polieterii. Au fost elaborati de W.Schmidt in 1969. Substanta de baza este un tetrametilenglicol. Catalizatorul contine un ester al acidului sulfuric, un plastifiant (un eter glicol), umplutura minerala (silice), un initiator, paratoluensulfonatul de metil. Coeficientul de expansiune termica este mai redus decat cel al siliconilor si polisulfurilor. Stabilitatea dimensionala este buna, fiind intrecuta de cea a siliconilor si polisulfurilor. Timpul de priza este rapid. Polieterii pot fi folositi pentru intreaga gama de amprente utilizate in tehnologia realizarii RPF. Sunt recomandate portamprentele individuale in care se aplica materialul pregatit dupa metoda PENTA sau dispenserul GARANT. Aparatul sub forma unui pistol permite fixarea celor doua cartuse unitare (fac corp comun cartusul cu pasta de baza si cartusul cu catalizator). Prin apasarea manerului, continutul celor doua cartuse este obligat sa treaca printr-o canula de omogenizare (dispozitiv de amestec), pastrandu-se proportia componentelor, indicata de fabricant.

Sterilizarea amprentelor din polieteri nu se poate face prin imersie in solutii dezinfectante din cauza proprietatilor hidrofile ale polieterilor. Se sterilizeaza cu sistemul Durr Hygojet, care pulverizeaza o solutie dezinfectanta MD520 pentru 10 minute. MD520 este un produs ecologic eficient, pentru dezinfectarea amprentelor din hidrocoloizi (alginat), silicon, polieteri. Nu contine aldehida formica. MD520 este compus din: dialdehida glutarica, N-alchil-N-benzil-N, N-dimetil clorura de amoniu.


Amprenta rigid-elastica. Este o tehnica indirecta de amprentare, care o lunga perioada de timp a fost folosita sub forma amprentei segmentare in ocluzie (intr-un singur timp). Materialul rigid este reprezentat de stentz (material termoplastic), cu care se realizeaza o amprenta preliminara a campului protetic. Amprenta din stentz constituie suportul rigid (portamprenta) pentru materialul elastic siliconic. Fixarea siliconului fluid pe structura rigida a stentzului se face strict mecanic, prin impresiunile lasate de o bucata de tifon interpusa intre segmentul amprentat si materialul termoplastic, in momentul amprentarii. Indepartarea tifonului trebuie facuta cand stentzul este rigid, pentru a nu-l deforma si pentru ca reteaua de impresiuni sa ramana cat mai retentiva. Portamprenta rigida, din stentz, se probeaza in cavitatea bucala pentru a i se verifica adaptarea pe campul protetic si corectitudinea rapoartelor ocluzale interdentare. Stabilitatea siliconului in reteaua de canalicule lasate de tifon in stentz este conditionata de corectitudinea uscarii acesteia. Grosimea neuniforma a stratului de silicon, desprinderea relativ usoara a acestuia (siliconului) de materialul termoplastic, frecventele inaltari ocluzale sunt numai cateva din cauzele renuntarii la acest tip de amprenta.


Amprenta cu materiale fotopolimerizabile. Necesita un material fotopolimerizabil de consistenta fluida, care se aplica cu seringa in jurul dintilor preparati si in santul subgingival. Cu ajutorul unei linguri transparente, se aplica peste materialul fluid, un material chitos, ambele materiale polimerizandu-se sub actiunea unei lumini vizibile cu lungimea de unda, in jur de 480 nm timp de 3 minute. Duritatea materialului obliga la deretentivizarea dintilor adiacenti preparatiei. Numeroasele inconveniente au dus la abandonarea metodei.


** Controlul amprentei. Scoasa din cavitatea bucala, amprenta trebuie spalata, uscata, dupa care se examineaza de catre medic inainte de a fi trimisa laboratorului. Se controleaza atat integritatea amprentei, cat si corecta reproducere, in cele mai mici detalii a campului protetic, detalii pe care medicul le cunoaste atat din examinarea, cat mai ales din pregatirea campului protetic. O atentie deosebita se va acorda stabilitatii materialului in lingura si legaturii dintre diferitele materiale componente ale amprentelor. Vor fi respectate cu strictete metodele de dezinfectie pentru fiecare tip de material de amprentare. Modelul se va realiza din materialul compatibil cu amprenta si la intervalul de timp optim, pentru a evita modificarile volumetrice.


Amprentele neconventionale. Au ca principala caracteristica renuntarea la materialele clasice de amprentare, care prin calitatile lor plastice erau capabile sa inregistreze cele mai fine detalii ale campului protetic.

Amprentarea mecanica sau mecano-electronica se realizeaza printr-o copiere mecanica sau electronica a reliefului campului protetic. Copia este transmisa unui calculator, ce comanda si controleaza un sistem de frezare, prin care se realizeaza direct copia pozitiva a campului protetic si anume modelul.

Amprentarea opto-electronica. In forma ei actuala face parte integranta din sistemul CAM/CAD (Computer Aided Manufacturing /Computer Aided Design). Cele trei metode optice de culegere a informatiilor sunt: fotogrametria (stereoviziunea), holografia (interferenta intre undele care se reflecta de pe suprafata unui corp si cele de referinta) si efectul de moaraj (obtinerea unei structuri macroscopice prin suprapunerea a doua structuri microscopice neutre: interferometrie).

Consecutiv amprentei optice, calculatorul memoreaza pozitia fiecarui punct de pe suprafata campului protetic, fiind astfel capabil sa reproduca imaginea acestuia. Datele stocate pot fi transmise unui model de frezare, capabil astfel de a configura modelul.


SUBSTANTE DEZINFECTANTE



(Tipul de substanta si timpul necesar dezinfectiei pe tipul de material de amprenta folosit)



H.Irev H.Rev S. Aditie S.CondPoliet. Th. CauZ.O.E.Kerr ..

Hip Na15-30 min + + ++ + + + +

1%,2%


Glutald10-30 min + + ++ + + + +

2%


O2 3-10 min + + + + + + + +

Pera-Safe


Ecodez 5 min + + ++ + + + +

Virkon


Iodofori 10-60min 30’ 30’15-60’15-60’15-60’ 15-60’ 10-15’ 10-15’



1. HIPOCLORIT de Na 1%, 2% 5,25%.

2. GLUTARALDEHIDA 2%.

3. OXIGEN activ (Pera-Safe).

4. ECODEZINFECTANT tip Virkon.

5. IODOFORI


4. Modelul de lucru.

Modelul. Realizarea modelului este faza de laborator in care, cu ajuorul amprentei se obtine copia fidela, pozitiva, a campului protetic in tehnologia realizarii RPF. Materialul (sau materialele) utilizate la amprentare, precum si tehnica amprentarii, determina modul de realizare si materialele din care se realizeaza modelul.

I. Dupa materialul din care se confectioneaza, modelele pot fi:

a) materiale metalice

- amalgamele,

- aliajele usor fuzibile,

- aliajele topite si pulverizate,

- metale depuse pe cale galvanica

b) materiale nemetalice

- gipsurile,

- cimenturile,

- polimerii,

- compozite


II. Dupa tehnologia de realizare:

a) tehnologie conventionala:

- turnare (gipsurile, masele plastice, aliajele usor fuzibile),

- indesare-fulare (cimenturi, amalgame),

- galvanizare, pulverizare (metale, aliaje),

- ardere (mase ceramice)

b) tehnologie neconventionala:

- sistemul CAD/ CAM


lll. Dupa destinatia modelului:

- model preliminar, anatomic, de studiu, document,

- model de lucru,

- model duplicat


IV. Dupa mobilitatea bonturilor

- cu bonturi fixe,

- cu bonturi mobile


Un material ideal pentru confectionat modele trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

- sa prezinte o faza de plasticitate, faza in care sunt introduse in amprenta,

- sa aiba o granulatie fina care sa le permita patrunderea in cele mai mici detalii ale amprentei (exactitate, fidelitate),

- sa prezinte stabilitate volumetrica,

- sa prezinte rezistenta mecanica crescuta la rupere, abraziune si presiune,

- sa prezinte stabilitate chimica,

- sa se prelucreze usor, sa poata fi corectat,

- sa se realizeze cu usurinta,

- sa nu necesite aparatura si instrumentar special,

- sa fie ieftine.


Modelul monobloc, cu bonturi fixe. Face parte din categoria modelelor cu bonturi fixe confectionat prin tehnologie conventionala. Se poate realiza in orice tip de amprenta conventionala. Modelul monobloc reprezinta modelul folosit cel mai frecvent pentru arcada antagonista, pentru modelul duplicat si modelul de studiu.

Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este gipsul.Gipsurile (naturale si sintetice) sunt clasificate dupa DIN (Deutsches Institut fur Normung) 13911 in:

- Clasa I, gipsul pentru amprente,

- Clasa II, gipsul alabastru,

- Clasa III, gipsul dur,

- Clasa IV, gipsul extradur.

Dupa ISO (International Standard Organisation) si ADA (American Dental Association) nr. 25, gipsurile se clasifica:

- Clasa I, impression plaster,

- Clasa II, model plaster,

- Clasa III, dental stone,

- Clasa IV, dental stone high strength,

- Clasa V, dental stone, high strength, high expansion.


Dupa spalarea si dezinfectia amprentei, se prepara pasta de gips, respectand proportiile pulberelichid indicate de producator. Se foloseste vacuum-malaxorul sau amestecul manual. Daca modelul este duplicat, in amprenta se toarna masa de ambalat.

Amprenta trebuie sa fie perfect uscata. Prezenta apei face ca aceasta sa se retraga in zonele cele mai declive ale amprentei (varfurile cuspidiene), determinand, datorita proportiei apa-gips o rezistenta redusa a acestor zone. Reducerea, prin friabilitatea crescuta a gipsului, la nivelul varfurilor cuspidiene, modifica atat morfologia campului protetic, cat si rapoartele interarcadice. Amprenta se aseaza pe masuta vibratorie, iar pasta de gips se aplica in portiunile cele mai inalte ale amprentei, in acelasi loc, in mod repetat. Daca sunt zone declive, de mici dimensiuni, in care patrunderea gipsului se face cu dificultate si exista riscul formarii unor incluziuni de aer, cu ajutorul unei pensule sau a unui instrument bont se poate facilita curgerea omogena a materialului. Cand amprenta s-a umplut cu gips, se indeparteaza de pe masuta vibratorie lasandu-se 20-30 minute pentru priza. Daca modelul nu este in totalitate din gips dur si soclul se confectioneaza din gips obisnuit, atunci inainte de priza gipsului dur, se vor face retentii cu o spatula sau bisturiu. Retentiile se pot face ti ca neregularitati hemisferice in faza finala de umplere a amprentei. Cand gipsul dur a facut priza, se prepara gipsul obisnuit mai consistent. Se aplica pe masa de lucru sub forma unei gramajoare. Se umecteaza amprenta ce contine gipsul dur, turnat initial, dupa care se preseaza peste gipsul obisnuit urmarind paralelismul suprafetei lingurii cu suprafata blatului mesei. Cu spatula sau indexul se conformeaza periferia amprentei. Dupa demulare (scoaterea modelului din amprenta), marginile modelului pot fi aranjate prin soclare. Prefigurarea marginilor modelului se poate face si cu ajutorul unor conformatoare din cauciuc. In aceste conformatoare se depune pasta de gips dupa umplerea amprentei. Peste conformatorul cu pasta se aplica amprenta cu gipsul de model turnat initial.

Modelul monobloc cu bonturi fixe are avantajul pastrarii nemodificate, in permanenta, a pozitiei bonturilor, pozitie ce reproduce raporturile spatiale ale dintilor stalpi. Posibilele modificari ale viitoarei piese protetice sunt legate de modificari ale machetei in faza de mobilizare de pe model, in vederea ambalarii. In dorinta anularii acestor posibile modificari ale machetei s-a recurs la folosirea modelului duplicat. Modelul duplicat este o copie identica a modelului de lucru, confectionata din masa de ambalat specifica metalului din care se va confectiona structura metalica a RPF. Macheta componentei metalice a RPF ramane fixa pe modelul duplicat, impreuna cu care se ambaleaza pentru a fi turnata.

Dezavantajul modelului monobloc cu bonturi fixe este imposibilitatea accesului in faza de modelare a machetei elementelor de agregare, pe fetele proximale si in mod special in zona cervicala a acestor suprafete.


Modelul cu bonturi mobilizabile. Se realizeaza diferit in functie de tipul de amprenta si tipul de bont mobil realizat.

In amprenta luata cu material termoplastic in inel de cupru si supramprenta din gips obisnuit, realizarea bonturilor mobilizabile se poate face din: gips dur Moldano, cimenturi silicat, rasini acrilice autopolimerizabile, amalgam, cupru sau argint pe cale galvanica.

Tehnica de realizare a bonturilor mobilizabile este urmatoarea: se elibereaza inelul din supraamprenta, prin fracturarea gipsului. Dintr-o folie de hartie cerata sau de ceara calibrata, lata de 10 mm, se realizeaza un conformator, care acopera extremitarea bizotata a inelului depasind-o cu 5-6mm. Conformatorul se lipeste pe fata externa a amprentei (a inelului de cupru). Pe o placuta de sticla se prepara o cantitate redusa de gips dur Moldano, de consistenta smantanoasa. Inelul fiind inclinat, se pune cu varful unei spatule o cantitate mica din pasta de gips in interiorul conformatorului, avand grija ca deschiderea sa nu fie in intregime obturata. Gipsul va curge datorita vibratiilor facute de o pensa sau o pila, prin frecarea acesteia de marginea ocluzala a inelului. Operatia se repeta pana la umplerea completa a inelului si a coformatorului. Daca bontul mobil va avea si un pin metalic, acesta se va introduce in pasta de gips dur, inainte de priza gipsului (pozitia poate fi verticala, daca inelul are stabilitate pe fata lui ocluzala sau orizontala, cand pinul va fi pozitionat cu ajutorul unei mici bile dintr-un material plastic: moldina, optosil). Cand bontul mobil este in intregime din gips (fara pin metalic), cofrajul va depasi inelul de cupru cu dimensiunea dorita a fi lungimea bontului. Dupa priza gipsului, se indeparteaza cofrajul si bontului i se da o forma conica, prin slefuire cu o pila sau taiere cu o spatula. Bontului confectionat in intregime din Moldano, i se face spre vestibular (corespunzator lipiturii inelului) o suprafata plana, avand o treapta aproape de extremitatea libera. Suprafata neteda si forma conica a bontului vor favoriza mobilizarea bontului in model. Este bine (ca masura suplimentara) ca bontul din gips sa fie izolat, pentru a nu risca, in timpul mobilizarii, spargerea bontului si/sau a modelului.

Bontul mobil se pozitioneaza in supraamprenta, imobilizarea sa putand fi realizata uneori printr-o picatura de ceara de lipit pusa spre spatiul edentat. Daca supraamprenta este din gips, cooptarea fragmentelor se face prin lipire cu ceara speciala de lipit, pe fata externa a supraamprentei. Delimitarea marginilor supraamprentei de gips, de modelul din gips, se face prin acoperirea acestora (marginilor) cu un strat subtire de ceara colorata. Pentru a usura gasirea extremitatii bontului mobil, aceasta este acoperita cu o mica bila din ceara colorata. Inaintea turnarii modelului, supramprenta cooptata, continand bontul mobilizabil, cu bila de ceara si avand marginile acoperite cu ceara, se va tine 5-10 minute in apa, pentru izolare.

Turnarea modelului se face din gips obisnuit. Daca amprenta este segmentara, se va realiza o prelungire distala, din pasta de gips, necesara realizarii cheii de pozitionare in ocluzie a modelului dintilor antagonisti. Aceasta cheie de pozitionare in ocluzie, consta in realizarea unui sant in forma de “T” sau de “Y”, sant ce va determina, pe modelul antagonist, aparitia unor proeminente de aceeasi forma si cu care se poate cupla perfect intr-o unica pozitie spatiala.

In urma demularii, prin indepartarea supraamprentei din material elastic sau prin distrugerea celei din gips, rezulta modelul cu bonturi mobile. Prezenta cerii din varful bontului ne ajuta sa reperam bontul mobil. Dupa indepartarea bilei de ceara, avand fixat pe varful bontului mobil un instrument neascutit, prin lovituri usoare cu un ciocan de corn, se incearca mobilizarea bontului. Bontul mobil, avand ocluzal amprenta cu inelul de cupru, se pune 5-10 minute la izolare in apa. Prin incalzirea la flacara a inelului, materialul termoplastic devine moale, permitand indepartarea amprentei de pe bontul mobil. Eventualele urme de stentz, de pe bont, se indeparteaza prin aplicari succesive ale unei bucati de stentz plastifiate in contact cu bontul. Sunt contraindicate instrumente ascutite, care prin radiere pot indeparta nu numai urmele de stentz, ci si o parte din gipsul bontului, subdimensionandu-l.


Modelul cu bonturi mobile realizat in amprenta din siliconi. Dupa spalarea si dezinfectia amprentei, se aleg pinurile-dowel. Stifturile (pinurile) sunt bare de aspect cilindro-conic avand la extremitatea mai groasa un cap prevazut cu retentii. Capul poate avea o prelungire cilindrica, foarte fina, care prin infigere, in materialul elastic al amprentei, sa permita pozitionarea lui. Imbunatatirea stabilitatii pinului in amprenta se poate face prin trecerea vestibulo-orala, prin marginea amprentei, a unui ac, tangential cu pinul. Acul si pinul se vor solidariza la zona de contact, cu ceara de lipit. Pinurile se pot solidariza printr-o banda de ceara, dispusa in lungul aradei. Ceara va permite si reperarea bonturilor in scopul mobilizarii lor.

Sunt pinuri, care la extremitatea lor efilata se continua cu o tija ascutita de aproximativ 5 cm. Aceasta prelungire a pinului se infige in marginea amprentei, dupa care, prin curbare, capul cu retentii al pinului se pozitioneaza la nivelul amprentei ce corespunde bontului.

Unele pinuri metalice au teaca din plastic, pentru a imbunatati contactul model-pin si a facilita mobilizarea cu usurinta a acestuia. Cele mai bune, dar si cel mai scumpe, sunt pinurile duble, cu teaca metalica. Prezenta tecii metalice asigura o adaptare perfecta a pinului mobilizabil la model, prezenta celor doua brate anihiland posibilele tendinte de rotatie.

Cu ajutorul unor benzi metalice (tip matrice), fixate in materialul de amprenta, se face delimitarea viitoarelor bonturi mobilizabile de restul modelului. Benzile au o directie vestibulo-orala, fiind convergente spre ocluzal (divergente spre baza viitorului model) pentru a permite mobilizarea bonturilor pe care le delimiteaza. Cu pasta de gips dur se umple amprenta, depasind marginea cervicala a preparatiei. Cat timp pasta de gips este plastica, in zona amprentei, corespunzatoare edentatiei, precum si a dintilor vecini, se plaseaza saibe metalice retentive introduse pe jumatatea lor. Dupa priza gipsului dur, suprafata acestuia se izoleaza si se toarna din gips obisnuit baza modelului.

Benzile metalice interproximale si izolarea suprafetei gipsului dur permit mobilizarea bonturilor. Prezenta saibelor metalice asigura o legatura stabila a bazei modelului de gipsul dur turnat initial.

Folosind un creion cu mina moale se marcheaza limita cervicala a preparatiei. Cu o freza mare de acrilat se face un sant circular, sub delimitarea cervicala, realizat initial cu creionul. Sunt create conditiile tehnice de abordare axiala si transversala a marginii cervicale a machetei componentei metalice a RPF.




Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica “PINDEX”. In tehnologia clasica, pinurile se fixau in amprenta, dupa care se turna modelul din gips dur. Procedeul de realizare a modelului cu bonturi mobilizabile prin tehnica pindex fixeaza pinurile in modelul arcadei, dupa priza gipsului.

Dupa spalarea si dezinfectarea amprentei se toarna gips extradur in portiunea amprentei, corespunzatoare arcadei dentare, depasind cu cativa milimetri marginea cervicala a dintilor. Se scoate modelul din amprenta (demularea amprentei) si se realizeaza prin slefuire o baza perfect neteda a acestuia (a modelului). Cu un creion se fac semne, pe marginea modelului, ale viitoarelor linii de sectiune. Modelul este pus cu baza pe stativul masinii de gaurit a carui deplasare verticala de foraj a fost reglata in concordanta cu tipul pinului folosit. Spotul luminos proiectat pe fata ocluzala va corespunde locului unde, la nivelul bazei, se va realiza orificiul de fixare a pinurilor. Canalele astfel forate sunt perpendiculare pe baza modelului si paralele intre ele. Pulberea rezultata in urma forarii este indepartata cu o perie fina. Pinurile sunt fixate in canale cu rasini epoxidice. Dupa fixare pe pinuri se pun tecile de plastic sau de metal. Sunt de preferat pinurile duble cu teci metalice.Pot fi fixate si cate doua pinuri la un segment de arcada, pentru a evita rotatia. In acelasi scop, pe suprafata bazei modelului se pot face cu o freza sferica mici cavitati de ghidaj. Extremitatile libere ale pinurilor sunt unite in lungul arcadei cu o banda de ceara, care va usura reperarea lor, in vederea mobilizarii. Se izoleaza baza modelului si se toarna soclul folosind un conformator, care se umple cu pasta de gips, in care se introduc pinurile. Dupa priza soclului se indeparteaza conformatorul si se sectioneaza modelul arcadei, conform marcajelor initiale facute cu creionul. Bonturile mobile sufera aceeasi pregatire a zonei cervicale, prin marcajul limitei preparatiei cu un creion moale si frezarea, subiacenta acestei demarcatii, a unui sant larg, cu ajutorul unei freze de acrilat.


Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica ZEISER. Este caracterizat de prezenta unui soclu din PMMA, rigid, capabil de a neutraliza variatiile volumetrice ale gipsului dur din care se realizeaza modelul de lucru. Pinurile metalice (avand o suprafata plana care impiedica rotatia in ax) sunt pozitionate in placa de PMMA, in lacasuri special forate in acest scop. Pozitia lacasului se realizeaza cu ajutorul aparatului ZEISER 1, care urmarind amprenta, stabileste cu precizie pozitia pinului (uneori se pun doua pinuri cu rol de neutralizare a rotatiei in ax a bontului mobil). Pasta de gips dur (gips extradur sau rasina epoxidica) se toarna in amprenta, dupa care se rastoarna soclul din PMMA cu pinurile in jos, inglobandu-le in pasta modelului inca neintarita. Dupa priza, se desprinde modelul cu tot cu pinuri, din soclu. Se sectioneaza modelul, realizandu-se bonturi mobile, care apoi sunt repozitionate in soclu.


Modelul cu bonturi mobile realizat prin tehnica KIEFER. Turnarea succesiva a arcadei si soclului modelelor in tehnicile clasice are ca efect aparitia modificarilor volumetrice (expansiunea gipsului). KIEFER si-a propus controlul si anularea acestor modificari de expansiune a gipsului prin utilizarea unei placi prefabricate din plastic alb, rigid, in care sa se fixeze pinurile inaintea turnarii din gips dur a modelului. KIEFER preia tehnica preconizata de ZEISER, o imbunatateste si obtine o tehnica de mare precizie in obtinerea modelelor cu bonturi mobile.

Amprenta luata cu siliconi este spalata si dezinfectata, dupa care i se reduc marginile si se marcheaza linia mediosagitala. Cu ajutorul unui chit special, amprenta se pozitioneaza pe un conformator metalic, prevazut cu lacasuri de ghidaj pentru placile din plastic, care se vor folosi ulterior. O placa transparenta de transfer, avand forma specifica pentru maxilar si respectiv pentru mandibula, prinsa in lacasurile de ghidaj ale conformatorului metalic, ajuta la definitivarea pozitiei amprentei. Planul mediosagital se marcheaza si pe placa transparenta de transfer, el trebuind sa coincida cu marcajul aceluiasi plan de pe amprenta. Se scoate placa transparenta din conformatorul metalic si se definitiveaza indiguirea amprentei cu chitul special destinat acestei operatii. Pe cat posibil, vor fi evitate configuratiile retentive ce ar putea rezulta din indiguirea cu materialul chitos.

In concordanta cu dintii stalpi, se vor marca pe marginea externa a chitului de indiguire, viitoarele linii de sectiune ale modelului. Placa transparenta se pozitioneaza deasupra amprentei prin fixarea “urechilor” distale cu care este prevazuta, in lacasurile conformatorului metalic, pe care a fost fixata amprenta. In placa transparenta sunt pozitionate cate doua pinuri (lungi, de transfer) pentru fiecare viitor segment al modelului. O placa rigida din plastic, acoperita de o folie subtire, autocolanta, usor perforabila, se aseaza in conformatorul metalic cu ajutorul “urechilor” distale de ghidaj deasupra placii transparente in care s-au fixat pinurile metalice de transfer. Pozitia in oglinda a celor doua placi permite transferul pozitiei pinurilor de pe placa transparenta, pe placa rigida, prin perforatiile foliei autocolante. Perforatiile facute in folia autocolanta de pinurile metalice de transfer sunt largite cu un instrument metalic asemanator unui burghiu. Se aplica pinurile metalice scurte (de lucru), capul retentiv al acestora fiind orientat catre amprenta. Pozitionarea pinurilor poate fi realizata si cu ajutorul unui aparat care pozitioneaza amprenta si placa rigida intr-o pozitie simetrica. La capatul unei tije metalice se afla un instrument de reper care se deplaseaza deasupra amprentei marcand viitoarea pozitie a pinului. Celalalt cap al tijei perforeaza placa alba, rigida, din plastic, in pozitie identica cu cea din amprenta. Pinurile sunt pozitionate in placa rigida, cate doua pentru fiecare segment mobilizabil al modelului. Egalitatea inaltimii pinurilor se realizeaza prin introducerea placii rigide, avand fixate pinurile intr-un conformator metalic de egalizare.

Materialul din care se toarna modelul este pregatit la vacuum malaxor. Se umple cu grija intreaga amprenta, uneori folosind o pensula fina, pentru omogenizarea pastei si eliminarea eventualelor incluzii de aer. Un strat subtire din pasta de gips dur se pune pe placa rigida de plastic, corespunzator zonei coronare a pinurilor, prevazute cu retentii.

Amprenta fiind umpluta cu gips dur, peste ea se aplica placa rigida din plastic, fixata prin urechile de ghidaj in conformatorul metalic pe care se afla amprenta. Capetele retentive ale pinurilor patrund in gipsul din amprenta, iar gipsul de pe placa rigida, din plastic face corp comun cu cel din amprenta. Dupa priza gipsului, se indeparteaza surplusurile marginale ale modelului. Se demuleaza amprenta. Scoaterea modelului (desprinderea modelului de placa rigida prin culisarea pinurilor de lucru) este posibila prin aplicarea placii rigide de plastic, pe un conformator metalic special si lovirea acesteia, intr-o pozitie centrala, cu ciocanul. Pinurile scurte (de lucru) depasesc cu 1-2 mm grosimea placii rigide din plastic. Prin lovirea placii albe, rigide, cu ciocanul, pinurile sunt impinse concomitent in sus, dislocand modelul (cu pinuri) din placuta rigida. Modelul se sectioneaza conform marcajului initial stabilit. Prin slefuire cu o freza mare de acrilat este pregatit fiecare din segmentele mobilizabile ale modelului. Curatit prin periaj, fiecare segment se reasaza pe placuta rigida din plastic.

Modelul dintilor antagonisti se realizeaza tot din gips dur si impreuna cu modelul cu bonturi mobilizabile, realizat prin tehnica KIEFER, se monteaza in articulator cu ajutorul unor placute special destinate acestei operatii.


Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica TRAY. Modelul cu bonturi mobile, in amprente din materiale elastice, se poate realiza si fara utilizarea pinurilor metalice. Aceasta tehnologie poarta denumirea de sistemul TRAY si consta in utilizarea unui conformator transparent, realizat din material plastic rigid. Fata interna a conformatorului are corespunzator arcadei (la exterior) o multitudine de proeminente lamelare, care vor lasa impresiuni identice, negative pe model, constituind elementul de pozitionare.

Dupa spalarea si dezinfectia amprentei se prepara la vacuum malaxor gipsul dur sau extradur pentru model. Din gipsul preparat se umple amprenta si conformatorul in acelasi timp, dupa care amprenta se rastoarna si se aplica peste conformator. Cele doua componente (materialul din amprenta si materialul din conformator) fac corp comun odata cu priza gipsului. Se demuleaza amprenta si se dezinsera modelul din conformator. Modelul astfel obtinut, avand o multitudine de nervuri, se sectioneaza in functie de componentele viitoarei RPF. Refacerea integritatii modelului este posibila prin pozitionarea nervurilor modelului in conformatorul in care s-a turnat, pozitia fiind unica.


Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica ACCU-TRAC. Porneste asemanator sistemului TRAY de la existenta unui conformator din polimetilmetacrilat transparent, masiv si rezistent, avand zimti interiori si exteriori si un magnet circular situat central. Acestui conformator i se ataseaza o placuta de baza, avand acelasi contur cu cel al conformatorului, confectionata dintr-un plastic alb si care prezinta doua fete:

- o suprafata cu nervuri intrerupte, cu rol de etansare a conformatorului in timpul turnarii modelului. Contribuie impreuna cu zimtii conformatorului la pozitionarea fragmentelor in care s-a sectionat modelul;

- o suprafata cu nervuri proeminente, ce corespund centrului conformatorului si care se utilizeaza la ejectarea (desprinderea ) modelului din conformator. Din extremitatea distala a placii dintate pornesc, doua brate confectionate tot din material plastic, articulate in balama, sub forma de jgheab, cu rol de blocare a fragmentelor in care a fost sectionat modelul.

Amprenta se spala si se dezinfecteaza. Conformatorul este cuplat cu placuta bazei, avand in sus nervurile pentru retentii, iar bratele fiind in pozitia inchis. In zona distala, bilateral pe conformator, se fac semne ce vor ajuta pozitionarea amprentei. Pe lingura, distal, se fac semne ce vor corespunde celor de pe conformator. Se prepara gipsul dur la vacuum malaxor, se umple amprenta si concomitent conformatorul. Amprenta se intoarce, avand grija sa nu curga gipsul si se aplica peste gipsul din conformator. Surplusul de material de la periferia amprentei se indeparteaza inainte de priza. Cand gipsul s-a intarit, placuta alba folosita la inchiderea conformatorului se intoarce si dupa deschiderea si indepartarea bratelor articulate, se preseaza pentru a se scoate modelul din conformator. Se sectioneaza modelul in functie de conceperea viitoarei RPF. Bonturile mobile sunt prelucrate, dupa marcarea limitei cervicale, cu un creion cu mina moale, prin slefuire, sub aceasta delimitare, cu o freza de acrilat. Urmele de pulbere sunt indepartate cu o periuta de pe segmentele modelului. Fragmentele se aseaza in conformator, ghidate de nervurile prezente pe interiorul si exteriorul bazei modelului. Miscarea fragmentelor in conformator este blocata cu ajutorul bratelor articulate care se inchid.

Pentru montarea in articulator se aplica placuta verde, mentinatorul de spatiu, o alta componenta a sistemului ACCU-TRAC.

Mai ieftin si mai usor de utilizat decat sistemele cu pinuri metalice, sistemul ACCU-TRAC are totusi o durata redusa de folosinta, aproximativ 5 ori. Prelungirile lamelare externe si interne se rotunjesc prin frecarile repetate de gipsul dur al modelului.


Modele realizate din metal prin depunere galvanica. Se pot realiza din cupru argint sau nichel. Indicatiile sunt reprezentate de modele pentru incrustatii, restaurari protetice unidentare, RPF de hemiarcada (cu predilectie in tehnologia metalo-ceramica).

Baia galvanica este alcatuita dintr-un recipient din sticla sau material plastic (inert din punct de vedere al conductibilitatii electrice), in care este pusa solutia electrolitica:

- acida, in cazul depunerii de cupru (sulfat de cupru -Cu SO4, acid sulfuric -H2SO4, apa distilata),

- alcalina, in cazul argintului (cianura de argint, sare alcalina de Na sau K, apa). Solutia inchide circuitul alimentat de o sursa de curent continuu.

Amprenta dupa spalare si dezinfectare, se pregateste pentru a fi buna conducatoare de electricitate, prin pensulare cu pulbere de grafit sau aplicarea unui galvano-spray. Zonele metalice (inelul de cupru, lingura metalica) sunt acoperite cu ceara in scopul evitarii depunerilor metalice la acest nivel. La polul negativ (catod) se fixeaza amprenta, iar la polul pozitiv (anod) se fixeaza o placa metalica (Cu, Ag sau Ni), din a carui sare s-a realizat solutia electrolitica. La alimentarea circuitului cu curent continuu, ionii metalici din solutia electrolitica se depun pe suprafetele amprentei, acesti ioni fiind inlocuiti de altii care provin din placa metalica fixata la anod.

Curentul de mica intensitate initial, favorizeaza depunerea uniforma a unui strat de aproximativ 1mm. Se mareste apoi intensitatea curentului, in scopul realizarii unor suprafete rugoase, de care sa adere cu usurinta gipsul dur, care va completa realizarea definitiva a modelului. Exactitatea executiei si duritatea de suprafata mare, fac din modelul metalic, realizat pe cale galvanica, cel mai bun model de lucru in tehnologia RPF.


Modele realizate din metal, prin depunerea aliajelor usor fuzibile, prin pulverizare - sistemul METALLOMAT. Aliajele usor fuzibile, cu interval de topire intre 138-300 grade Celsius, sunt compuse din bismut, zinc, argint si plumb. Aliajul cel mai cunoscut in practica stomatologica romaneasca este melotul, aliaj folosit in tehnologia de realizare a coroanelor stantate.

Realizarea modelelor din metal prin sistemul METALLOMAT consta in topirea aliajului usor fuzibil si pulverizarea acestuia cu pistolul aparatului in amprenta aflata intr-un compartiment special, inchis, al aparatului. Accesul in compartiment este posibil prin doua orificii prevazute cu manusi de protectie, iar urmarirea se face printr-un vizor. Stratul de metal in grosime de 1mm se realizeaza in cateva minute. Urmeaza completarea cu gips dur.

Pentru sistemul METALLOMAT de obtinere a modelelor se pot folosi amprente luate cu materiale elastice din grupa hidrocoloizilor ireversibili si toata gama elastomerilor. Nu se vor putea folosi amprentele luate cu materiale termoplastice (chiar si cele la care materialul termoplastic rigid constituie suportul materialelor elastice – amprentele rigid-elastice).

Modele de lucru cu bonturi mobilizabile si cape de transfer. Aparitia RPF pe implanturi a necesitat o si mai mare precizie a tehnicilor de amprentare, ducand la aparitia capelor si bonturilor de transfer pentru realizarea suprastructurilor protetice pe implanturi.

Capele de transfer pot fi asimilate cu inelele de cupru, rolul lor fiind cel al unor amprentari de finete care sa poata fi controlate si apoi reunite printr-o supraamprentare. Capele de transfer pot fi din metal sau polimeri, in ambele situasii ele avand o deschidere incizala (respectiv ocluzala) prin care sa poata refula materialul de amprentare. Mai prezinta si numeroase retentii pe suprafata lor externa, care sa le imobilizeze in materialul supraamprentei.













Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani