De la celula vie la biodispozitiv
De multe ori "tehnica' a imprumutat principii de functionare din
principii similare biologice. Exista dispozitive electronice ce pot fi
considerate dualele unor simturi: fot otranzistorul 'simte' semnalul
luminos si-l transmite amplificat, iar dispozitivele acustice cu cristal
piezoelectric echivaleaza cu celulele receptoare de sunet, etc.
Biosenzorii
sunt biodispozitive sau parti ale acestora, care receptioneaza substante.
Deci clasa biodispozitivelor este o clasa mai larga,
care o include pe cea a biosenzorilor.
Definitie: Vom intelege prin biodispozitiv
un ansamblu de parti electrice, biologice, mecanice, optice - ca elemente
active - (traductoare, amplificatoare, de caracterizare, etc) si a unor
elemente de interconectare, capsule, terminale, microcanale de alimentare cu
biolichid - ca elemente de conectare cu mediul extern.
Biodispozitivul poate avea functii complexe. Atunci cand el este construit
doar pentru a detecta o anumita substanta, poarta numele de biosenzor. Dar exista biodispozitive
create si in alte scopuri: caracterizarea unor materiale biologice, furnizarea
unui medicament, sau detectarea multor substante (biodispozitiv de tip
multisenzor) combinata cu furnizarea de substante, vehicularea si manipularea
de substante, tesuturi, etc.
Un exemplu de biodispozitiv este cel utilizat pentru furnizarea insulinei
la diabetici. Acest dispozitiv contine ca elemente active: structuri
traductoare care detecteaza nivelul glicemiei si o micropompa pentru insulina,
[68]. In continuare ne vom focaliza atentia mai mult asupra biodispozitivelor
ce au ca unica functie receptionarea de substante - biosenzorii.
