Fiziologia analizatorului vestibular



ANALIZATORUL VESTIBULAR

Segmentul periferic:

receptorii sunt crestele ampulare si maculele;

crestele ampulare

o      deservesc echilibrul dinamic;

o      se afla in dilatatiile de la baza canalelor semicirculare membranoase



o      sunt constituite din celule receptoare ciliate si celule de sustinere;

o      cilii celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa, numita cupula

maculele:

o      deservesc echilibrul static si acceleratia liniara

o      constituie aparatul otolitic;

o      se afla in utricula si sacula;

o      sunt constituite din celule receptoare ciliate si celule de sustinere;

o      cilii celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa in care se afla granule calcaroase, otolite;

celulele receptoare ale ambelor formatiuni sunt conectate cu dendrite ale neuronilor din ganglionii Scarpa.



Segmentul de conducere:

protoneuronii se afla in ganglionul Scarpa;

axonii acestora formeaza ramura vestibulara a nervului VIII si fac sinapsa cu deutoneuronii in nucleii vestibulari din bulb;

din bulb fibrele se despart in cai directe si colaterale;

calea directa are al III lea neuron in talamus, iar axonii se proiecteaza in cortex;

caile colaterale sunt spre: nucleul rosu, formatiunea reticulata, nucleii nervilor cranieni III, IV, VI.

Segmentul central

nu este bine precizat;

probabil se afla in girusul temporal superior sau in girusul parietal ascendent.


Fiziologia analizatorului vestibular


mentinerea pozitiei este asigurata prin modificari ale tonusului muscular, care determina pastrarea proiectiei centrului de greutate al corpului in poligonul de sprijin

crestele ampulare sunt stimulate de accelerarea sau incetinirea miscarilor de rotatie a capului si a corpului

rotirea capului determina deplasarea endolimfei din canalul semicircular aflat in planul miscarii;

endolimfa, in deplasare contrara directiei de miscare, antreneaza cupula;

aceasta stimuleaza cilii celulelor receptoare care descarca permanent impulsuri

la inceputul miscarilor orizontale, verticale sau de rotatie, frcventa acestora creste;

pe baza lor se desfasoara reflexe labirintice de acceleratie, care determina contractii ale muschilor cefei, corpului si membrelor(reflexe de echilibru sau statochinetice);

in cazul maculelor gravitatia face ca otolitii sa exercite permanent presiune asupra cililor;

in functie de pozitia capului se modifica si modul de actiune a otolitilor asupra cililor, generand presiune sau tensiune;

de aici pornesc reflexele de pozitie sau statice, in functie de pozitia capului sau de acceleratia miscarii liniare;

modificarile pozitiei capului influenteaza pozitia corpului (postura);

reflexele care determina postura se numesc reflexe statice sau postulare;

impreuna cu analizatorul vestibular, in reactiile de redresare posturala mai sunt implicati analizatorii cutanat, kinestezic, cerebelul si nuclei ai nervilor cranieni III, IV, VI;

distrugerea labirintului determina initial tulburari grave ale echilibrului static si dinamic;

dupa o perioada de timp intervin mecanisme compensatorii proprioceptive, vizuale si cutanate care preiau unele functii ale labirintului si determina corectarea pozitiei corpului.