TUMORI SPLENICE PARENCHIMATOASE



TUMORI SPLENICE PARENCHIMATOASE



1-Benigne:Hemangiomul,Limfangiom,etc

2-Maligne:-primitive:Limfoame,Plasmocitoame, Hemangio-endotelioame maligne,   Fibrosarcoame

-secundare(metastaze)


HEMANGIOM

-tumora benigna cea mai frecv ent intalnita

-formatiune solida

-de obicei unica, rar multipla cu dimensiuni mici

-hiperecogena

-omogena

-bine delimitata

+/-amplificare acustica posterioara paradoxala

-diagnostic diferential cu metastazele

-aspecte particulare=Hemangioame cavernoase mari

-neomogene

-contin arii hipoecogene

+/-calcificari

-Doppler color: aspect micro-vascular fin care

dispare la presiunea cu transducerul si reapare

la inlaturarea presiunii(patognomonic pentru unii autori)



LIMFANGIOM

-asemanator hemangiomului

-ecogenitate mai scazuta


LIMFOM:

-tumora maligna

+/-splenomegalie (75%)

-unica, de dimensiuni mari, sau multiple (de obicei) sau infiltrare difuza a parenchimului

-leziuni circumscrise (in general)

-bine delimitate

-hipoecogene, uneori chiar apropiate de transsonice

-omogene

-dimensiuni variabile (pana la >10 cm)

-diagnostic diferential:chiste, hematoame, abcese

-rar mai ecogene decat parenchimul sau au caracter “in tinta”

-Infiltratiile splenice difuze-aspect ecografic necaracteristic de splenomegalie vag neomogena


Limfoamele non Hodgkin cu celularitate bogata sunt de obicei mari, >3cm.

Limfoamele non Hodgkin cu celularitate saraca sau Hodgkin se pot prezenta ecografic ca distructie difuza a splinei.

Limfoamele Hodgkin – sunt relativ caracteristice=noduli <3cm.

+/- alte determinari viscerale si/sau adenopatii



Alte tumori primitive splenice

-Hemangiopericitoame

-Sarcoame (cel mai frecvent Angiosarcoamele)

-eco necaracteristic

-necroza intratumorala poate face ca imaginile unor astfel de tumori sa fie dificil de diferentiat de abcese




METASTAZE SPLENICE


-cele mai frecvente tumori splenice parenchimatoase

-frecvent splenomegalie

-pe cale hematogena, cel mai frecvent de la:

-melanoame

-cc.ovarian

-cc.bronho-pulmonar

-cc.mamare

-cc.colon

-unice sau multiple

-polimorfism ultrasonografic

-hipoecogene/hiperecogene

-uneori caracter mixt, neomogen

sau aspect sugestiv de “ochi de bufnita”

Metastazele -melanoamelor sunt mai ales hipoecogene.

-cc.ovarian sunt hiperecogene

+/-calcificari

-frecvent necroze si hemoragii intratumorale=zone

hipoecogene sau transsonice

-unele meta au aspect chistic cu septe neregulate grosiere in interior (melanoame, cc.ovariene, sarcoame)

-frecvent metastazele de origine hepatica prezinta un halou periferic hipoecogen.

-uneori apare doar o inomogenitate difuza a parenchimului splenic


PSEUDOTUMORI INFLAMATORII

-benigne

-rare

-mase bine circumscrise

-ecogene

-+/-calcificari

-dese ori solitare

=celule inflamatorii si limfocite incluse intr-o stroma

fibroblastica

INFARCTUL SPLENIC


Etiologie:-Boli cardiace cu cardiomegalie, fibrilatia

atriala, Endocardita bacteriana

-Septicemii

-Neoplazii

-Boli hematologice (Siclemie,Limfoame)

-HTP

-Boli tromboembolice

-iatrogen (angiografie)

-spontan (mai rar) in splenomegalii

Ecografic-leziunile devin evidente, in general, dupa 24 h de la realizarea ocluziei arteriale.


a)Infarct splenic recent:


-hipoecogen

-forma triunghiulara cu varful la hil si baza spre capsula splenica

-unic sau multiplu

-Infarctele mici si foarte recente pot fi izoecogene

-Infarctele mari, >3 cm, pot imita o tumora solida

-nu are efect de masa si de contur

-Doppler color-absenta flux la nivelul leziunii

-Infarctizarea unei mase intinse de parenchim/chiar intreg parenchimul splenic apare prin torsiunea pedicolului vascular.

Evolutie:

-de obicei spre:-reducerea ariei infarctului

-cresterea ecogenitatii zonei patologice (cicatrizare fibroasa)

-mai rar spre:-abcedare

-hemoragie intralezionala

-ruptura spontana a zonei infarctate



b) INFARCTE SPLENICE VECHI


-imagini cicatriciale ecogene, triunghiulare sau liniare

-pot fi intens reflectogene, +/- depuneri de Ca sau caracter pseudochistic

-incizura la nivelul capsulei(+/-)

-foarte rar, evolueaza spre transformare tardiva pseudochistica sau pseudotumorala.



ABCESUL SPLENIC


Etiologie:-mai ales la pacienti muno-deprimati, postchirurgical, posttraumatic

-in relatie cu un focar infectios bacterian de vecinatate

-diseminare hematogena la bolnavi cu: endocardita, febra tifoida, malarie, infestatii

amoebiene, fungice

Clinic:

-durere in hipocondrul stang, de tip pleuritic

-febra

-leucocitoza

-splenomegalie


Ecografic:

-unice/multiple

-dimensiuni variabile(->peste 10 cm)

-hipoecogene, neomogene (de obicei)

-exceptional net transsonic

-uneori in “dublu strat”(cu depozite mai ecogene decliv)

-amplificare acustica posterioara

-cele mari pot fi multiloculare

-uneori, se delimiteaza greu de parenchim, caracter difuz (flegmon)


-in cazul suprainfectiei cu anaerobi, in cavitatea abcesului apar imagini ecogene caracteristice date de microbulele de gaz

-abcesele fungice- au frecvent aspect caracteristic de “ochi de bufnita”, cu un centru ecogen inconjurat de un halou hipoecogen

-afectarea tuberculoasa a splinei- este mai caracteristica = impanzire a splinei cu imagini hipoecogene fine, cu dimensiuni mm.

-unele flegmoane splenice pot face efractie perisplenica =>zone hipoecogene dincolo de capsula splenica si, frecvent, colectie pleurala homolaterala.

-abcesele, mai ales cele date de histoplasma sau pneumocistis carinii (frecvent la bolnavii cu SIDA) dezvolta, in timp, microcalcificari.


Diagnostic diferential

-Limfom splenic

-Metastaze

-Chiste hematice,etc.