Criterii temporale
I.
RITMUL
A. CE
ESTE RITMUL?
Interesul
pe care il suscita ritmul sfarseste mai devreme sau mai tarziu prin a se
impiedica de un obstacol: definirea sa.
De asemenea, e preferabil sa il infrunti imediat inainte de al masura si
de a incerca sa il depasesti. In
general, pentru un cuvant asa de des utilizat ca si ritm, dictionarele uzuale
sunt satisfacatoare. Dar ce spun ele?
2. Ritm si periodicitate
3. Ritm si
perceptie
4. Ritm si structura
5. Ritm si muzica
Clasificarea ritmurilor motorii
Am
propus deja o incercare de clasificare generala a fenomenelor temporale, care
cuprind tot ceea ce putem privi in durata, de la frecventele inalte la cicluri
cosmice, trecand prin semnale unice.
Credem, in acelasi timp, ca este util in acest capitol consacrat in mod
deosebit miscarii, sa ne centram pe ritmurile motoare si mai larg pe ceea ce
numim "motricitate temporala" propunand o noua clasificare: "Care sunt
diferitele categorii de miscari pe care le putem intalni daca luam in
considerare derularea lor temporala?".
Distingem 6 grupe de miscari numite "clase" (A, B, C, D, E si F),
termenul de "clasa" indicand faptul ca este vorba de o familie de activitati ce
pot fi analizate dupa criterii ritmice obisnuite. Se poate spune ca este vorba aici de un
exemplu de interdisciplinaritate in sensul ca in interiorul unui domeniu (aici
activitatile fizice si sportive) se incearca sa se opereze regrupari in jurul
catorva invariabile de referinta (aici ritmul in sens larg).
Clasa A. MISCARI
PERIODICE
Este
vorba despre orice miscare ce prezinta o dominanta pulsatila, caracterizata in
principal de o succesiune regulata de accentuari periodice, fara o informatie
intermediara pertinenta. Exemplu: pas sarit, oscilatii de brate, balansari ale
corpului, musculaturii, batai de palme, si mai general, miscare repetitiva
izolata privind o parte a corpului (deget, bazin, picior, maxilar).
Clasa B. STRUCTURI
REPETITIVE
Este
vorba despre orice miscare organizata in asa fel incat sa se repete identic in
mod periodic si prezentand in structura sa interna diferente calitative in
durata si in intensitate (informatii intermediare pertinente). Exemplu: mers
schiop, pas cadentat, cursa de garduri, natatie sportiva, slalom la schi, cataratul
pe franghie, etc.
Clasa C. STRUCTURI
NEREPETITIVE
Este
vorba despre miscari realizate pe un tempo constant (perceput sau nu in mod explicit), astfel spus prezentand
forme motrice care nu se repeta in forme identice, dar care fondeaza inteligibilitatea
temporala pe baza unor date periodice situate dedesubt. Exemple: dans clasic
sau jazz, gimnastica, GRS, patinaj artistic, dans pe gheata.
Clasa D. STRUCTURI
APERIODICE
Este
vorba despre orice exercitiu realizat fara sa fie posibil de determinat intr-un
mode semnificativ un element repetitiv in motricitatea subiectului. Exemple:
sport colectiv (rugby, volei, baschet), escaladarea unui perete, improvizarea
unui dans fara muzica, expresie corporala, lupte, judo, scrima.
Clasa E. INFRARITMURILE
Sunt
toate miscarile prea scurte pentru a fi calificate ca ritmice (mai putin de
trei secunde caracteristice): infraritmurile sunt structuri temporale scurte
fara periodicitate perceputa.
1. Ritmul si timpul
Fiecare
ritm releva succesiv: semnalele, bataile, sunetele, cuvintele, gesturile care
compun un ritm, oricare ar fi el, si sunt percepute intotdeauna intr-o anumita
durata care ne face sa spunem ca unele vin "inainte" si altele "dupa". Fiecare ritm este temporal pentru ca cel care
il creeaza are nevoie de durata. In
opozitie cu acest caracter succesiv al elementelor interne ale ritmului,
simultaneitatea este proprie spatiului, astfel spus ceea ce exista "in acelasi
timp": nimic nu este mai strain ideii de ritm ca simultaneitate.
In acelasi timp, pana ce se va evoca spatiul in raport cu
ritmul - si noi o facem intentionat pentru a precede obiectia - nu se spune
pretutindeni ca exista "ritmuri spatiale"? Care
este atunci validitatea unei asemenea expresii? Sa
distingem de la inceput ceea ce este fix si ceea ce este mobil in spatiu. Asadar, intr-un caz vom desemna o
pictura, o fotografie, coloanele unui templu, o compozitie florala, etc. spunand ca au ritm. In celalalt caz ar fi
vorba de exemplu de o coregrafie, de flash-uri luminoase.
2. Ritm si periodicitate
Mersul,
cursa, mareele, fazele lunii, undele a si b ale creierului, repetarea eclipselor, ciclurilor ovariene, anotimpurile.
numeroase fenomene naturale sau umane, sunt calificate drept "ritmice", din
cauza caracterului lor periodic. De
fapt, periodicitatea este cea care constituie linia de demarcatie; este
pasaportul care permite intrarea in categoria fenomenelor ritmice.
In
acelasi timp, fenomenele periodice nu sunt, daca reflectam mai bine, asa
numeroase cum ne gandim. Atunci cand consideram faptele cosmice,
fizice sau chiar biologice intelegem de fapt numeroasele manifestari periodice
a caror evidenta devine inutila oricarui catalog exhaustiv.
3. Ritm si
perceptie
Dupa
suma considerata de lucrari
experimentale realizate in psihologia ritmului pe directia lui Paul Fraisse,
noi ne putem relua aici fiecare din date.
Dar nici nu putem sa le ignoram fiindca aceasta teoretizare
experimentala ne permite astazi sa inaintam
mai repede si mai sigur in domeniul pedagogic.
Ne-ar fi suficient sa rezumam rezultatele esentiale acordandu-le la
pedagogia ritmului. Am vazut ca o
pulsatie in tempo preferential suscita o sincronizare perfecta. Din contra,
atunci cand ea incetineste, se ating curand valori ale intervalelor, pentru
care miza in sincronizare devine problematica, apoi imposibila. Aceasta arata ca perceptia duratei nu este
valabila, astfel spus precisa, care are anumite limite sau praguri:
Limita
inferioara: ea este de 12 cs. (sutimi de
secunda) aproximativ; acesta este, de asemenea, si cifra care corespunde
intervalului dintre 2 batai in exercitiu de tapping, astfel spus de cea mai
mare viteza posibila a batailor executate de o mana pe o masa sau un
ritmometrul.
Limita
superioara: daca vom cere unor subiecti sa se sincronizeze pe bataile emise tot
la 10 secunde, vom constata imediat o puternica dispersie in raspunsuri, ceea
ce arata ca s-a perceput gresit periodicitatea pulsatiei pentru asemenea
valori. Nu exista, perceptie pentru ca
subiectii sunt obligati sa calculeze secundele.
Perceptia se sprijina pe teama unei globalitati, unei pluralitati, fara
sa fie nevoie sa se faca apel la memorie sau la activitatea intelectuala (de
exemplu, numararea) pentru a sesiza si reproduce evenimentele care o compun.
B. RITM SI MUZICA
Studiul
ritmului cu finalitati pedagogice poate cu greu sa treaca de o analiza a artei
muzicale. El insusi, ritmul, poate sa
fie disociat de muzica: poti sa fii ritmician fara sa fii muzician. Dar inversul este imposibil, muzica neputand
sa treaca de ritm, nu poti fi muzician fara sa fii ritmician dar delimitarea acestor campuri nu se face
intotdeauna usor, asa cum am vazut.
Ratiunea
ce ne impinge sa ne intoarcem spre muzica pentru a fi definit conceptul
pedagogic de ritm, este aceea ca aceasta arta este cu adevarat cea care a
descoperit la cel mai inalt nivel ritmul, nu doar in manifestarile sale concret
senzoriale, dar si in formalizarea sa simbolica. Intrucat o teorie si o practica a ritmului
exista prin muzica, ne pare corect a face o analiza a acesteia, asa de elementara
asa cum ea poate aparea, pentru o mai buna situare a insusi ritmului.
Determinantele muzicii
Sunt in
numar de patru: timbru, ritm, melodie, armonie.
Este interesant de vazut ce loc ocupa acesti patru factori in muzica, la
inceput din punct de vedere istoric, apoi sincronic, in analiza unei muzici
oarecare.
C. RITM SI MISCARE
Din
punct de vedere istoric, ritmul a fost adesea asociat cu muzica in educatia
fizica si sport. De asemenea, sa nu ne
mire constatarea ca printre pedagogii care se intereseaza de dimensiunea
ritmica a motricitatii, multi o fac cu un suport muzical. Vom vedea, de fapt, pe scurt care sunt numele
care trebuie sa le retinem cand ne intereseaza pedagogia ritmului. Vom vedea ca punctul lor de vedere poate sa
ajute la lamurirea asupra altor unghiuri din care poate fi privita notiunea de
ritm argumentarea dezbaterii asupra necesitatii de a fonda o ritmologie in
educatia fizica sportiva, mai bine spus o stiinta proprie ritmului pusa in
serviciul pedagogiei educatiei fizice.