Un nume romanesc pe harta lunii:
Spiru Haret (15 februarie 1851 - 17 decembrie 1912)
Ne-am obisnuit sa
spunem ca o mare personalitate a culturii universale intra, prin opera sa, in
lumea nemuritorilor. Bibliotecile ii pastreaza cartile,
istoria ii consemneaza opera. Putini sunt cei care isi gasesc insa
imortalizarea in ceruri.Unul din ei este SPIRU HARET.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
Priviti intr-o noapte senina globul
stralucitor al Lunii. Veti vedea aceiasi munti si aceleasi vai ca si cele ce puteau fi vazute cu mii de ani in urma. Nimeni nu a
reusit sa-i vada insa si cealalta fata, nimeni pana in anul 1959, cand s-a obtinut prima ei fotografie din spatiul cosmic. Alti munti si alte vai, total necunoscute pana atunci. Prima grija a fost identificarea fiecarui detaliu descoperit.
Intreaga comunitate stiintifica internationala a fost
solicitata pentru a propune numele celor mai prestigioase personalitati din
lume, demne de a figura pe harta Lunii. Dintre cele cateva acceptate de
Uniunea Astronomica Internationala a fost si unul al unui roman: SPIRU HARET
(1851-1912), membru activ al Academiei Romane din 1892.Numele lui a fost
atribuit unui crater selenar (de coordonate -1760, -590).Dar cine a fost Spiru
Haret?
O intrebare la care cei mai multi vor raspunde: un
mare om de cultura, care a jucat un rol important in organizarea si
modernizarea invatamantului primar, secundar si superior romanesc, ba chiar si
in studiul matematic al vietii sociale (pentru a nu aminti decat celebra sa
carte Mécanique sociale din 1910). Unii chiar ii pot descrie portretul dupa
celebra statuie din fata Universitatii din Bucuresti.Perfect_adevarat.
Putini cunosc insa
contributiile sale remarcabile la dezvoltarea astronomiei.
S-a nascut cu 150 de ani in urma, la 15 februarie 1851 la
Dupa sustinerea bacalaureatului
(1869) se inscrie la Facultatea de iteica (1873 - 1939) .Haret prinde
gustul pentru astronomie inca din clasa a III-a de liceu, cand ii cade in mana
un articol despre Luna! Nu avea sa stie ca tocmai acesta va fi astrul pe
care va fi inscris pentru totdeauna numele sau.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
In 1875 Haret isi trece la Paris licenta in matematica, in 1876 o alta in
fizica, pentru ca la 18 ianuarie 1878 sa prezinte o teza de doctorat
'Asupra invariabilitatii axelor mari ale orbitelor planetare'.
Lucrarea a fost sustinuta in fata unei comisii prezidate de renumitul profesor
V.A.Puiseux si va fi publicata in Tomul XVIII al
Memoriilor Observatorului din
Celebrii matematicieni Pierre
Laplace (1773) si apoi Louis Lagrange (1776) luasera deja in consideratie, cu
mult inaintea lui Haret, influenta maselor unor planete, care intervin in
ecuatii la puterea intai. {i unul si celalalt au
constatat ca, in acest caz, axele mari ale elipselor pe care le descriu sunt
invariabile intr-o buna aproximatie. Chiar daca masele
intervin in ecuatii si la puterea a doua, teoria ramane valabila, asa cum
aratase Siméon Denis Poisson in 1808. Un alt
francez, Mathieu, a incercat chiar o extensie pana la puterea 3.
Dar iata ca
Haret demonstreaza ca, in acest caz, orbitele descrise de planete nu mai sunt
atat de stabile pe cat se credea, ci sufera o oarecare variatie in timp
(variatii seculare). Nu poate fi deci vorba de o stabilitate
absoluta in sistemele planetare. Cercetarile lui Haret au fost
continuate de Henri Poincaré (1854-1912), care a
apreciat chiar descoperirea facuta de acesta ca 'o mare uimire'.
Studiind la randul sau teza lui
Haret, Felix Tisserand (1845-1896) recomanda, in celebra sa carte 'Traité
de mécanique céleste', vol.I, extinderea metodei la cazul planetei Saturn,
pentru a verifica rezultatele lui Urbain Le Verrier (1811-1877) privind
perturbatiile acestei planete. Cercetarile lui Haret au fost
reluate mult mai tarziu de J. Meffroy (1955), pe baza noilor teorii si tehnici
de calcul.
Haret a mai publicat cateva articole
de astronomie: despre acceleratia seculara a Lunii (1880), despre pata rosie de pe Jupiter si meteorul luminos de la 30 noiembrie
1912 (1912). Spiru Haret poate fi considerat primul astronom teoretician roman
din veacul al 19-lea.Intors in
Inca din 1870, intr-una din
sedintele Academiei abia infiintate, entuziastul invatat si om de stat
P.S.Aurelian intreba guvernul si corpurile legiuitoare: 'Pana cand Romania
va fi lipsita de o institutie atat de importanta si care exista in state care
nu au nici a zecea parte din veniturile noastre?' si, mai tarziu:
'Cand oare ne vom invrednici si noi sa avem un Observator de Astronomie?
Care ministru va avea onoarea sa poarte numele de fondator al Observatorului de
Astronomie din Bucuresti?' Intrebarile au fost reluate si de {t.C.Hepites
(1851-1922), mai ales in interventiile sale la Academie ca si in articolele de
istorie a astronomiei pe care le-a publicat.Rezultatul este ca Presedintele
Senatului, P.S.Aurelian, inainteaza la 31 martie 1908 Presedintelui Consiliului
de Ministri legea prin care Institutul Meteorologic trece la 1 aprilie de la
Ministerul Agriculturii sub administratia Ministerului Instructiunii Publice si
Cultelor. Urmarea este decretul publicat in Monitorul
Oficial nr.10 prin care profesorul Nicolae Coculescu este numit la 1 aprilie
1908 directorul Observatorului Meteorologic si Astronomic. Semnatura
apartine ministrului Spiru Haret.
Iata deci cine a fost ministrul care
a avut onoarea de a purta numele de fondator al Observatorului de Astronomie
din Bucuresti.Dupa aproape un secol de existenta, cand numele ilustrului sau
fondator s-a inscris de mult pe harta cerului, cercetatorii de azi ai
Institutului Astronomic al Academiei Romane nu pot aduce un omagiu mai bun
inaintasului lor, cu prilejul implinirii a 150 de ani de la nastere, decat
recunoasterea in lume a contributiilor lor la cunoasterea universului.
Dr. Magda Stavinschi
