Astronomia preistorica referat





Astronomia preistorica

Primele observatii sistematice asupra cerului au fost facute inca din mileniul III i.e.n., in China, India, Mesopotamia si Egipt.

De la prima civilizatie a antichitatii, de la asiro-babilonienii stabiliti in Mesopotamia (in limba greaca “tara dintre fluvii” Tigru si Eufrat, pe teritoriul de azi al Irak-ului) s-au pastrat sute de mii de tablite de lut pe care erau inscrise, alaturi de calcule si operatii aritmetice, in sistem hexazecimal si inregistrari ale observatiilor lor astronomice. Se pare ca instrumenetele lor de observatii astronomice nu erau cu nimic inferioare celor folosite de grecii antici mult mai tarziu. Asiro-babilonienilor li se atribuie pentru prima data capacitatea de a deosebi o planeta de o stea, determinarea echinoctiilor si a solstitiilor, impartirea eclipticii in douasprezece semne zodiacale, delimitarea constelatiilor si realizarea primei harti ceresti, in care erau bine precizate orbitele, conjunctiile si eclipsele planetelor. Inca din mileniul III i.e.n., anul sumero-babilonian avea 354 de zile si 12 luni, corectia anului calendaristic fata de anul solar facandu-se prin introducerea unei luni o data la trei ani. De asemenea, ziua avea 12 ore duble, fiecare avand 60 minute duble iar fiecare minut avand 60 de secunde duble. Acest principiu de subdiviziune a timpului s-a transmis pana la noi prin intermediul evreilor, grecilor si apoi al romanilor.




Primele observatii astronomice, consemnate pe “oasele de ghicit” descoperite pe teritoriul Chinei, datand din sec.XIV – XIII i.e.n. se refera la eclipsele de Luna si de Soare. Vechii chinezi cunosteau 5 planete (Jupiter, Marte, Saturn, Venus si Mercur) pe care le puneau in conjunctie cu cele 5 elemente (pamant, lemn, metal, foc si apa). In sec.IV i.e.n. anul chinezesc avea 365 zile asa cum cercul avea si el 365 de grade. Pentru masurarea timpului chinezii foloseau clepsidra. Un catalog chinez din sec.III i.e.n. cuprindea 1464 de stele grupate in 284 constelatii. Primul observator astronomic chinez este datat aproximativ in anul 2500 i.e.n. Pe langa biblioteca imperiala a functionat in anul 621 e.n. un alt observator astronomic. Marele observator din Beijing a fost construit in anul 1438 si a fost incredintat incepand cu anul 1629 astronomilor europeni veniti aici ca misionari iezuiti. Chinezul Su Song a inventat in anul 1088 unul din cele mai rafinate instrumente pentru observatii astronomice, sfera armilara, pe care o vom gasi in Europa abia in secolele XIII – XIV. De asemenea, montajul ecuatorial al telescopului modern a fost inventat in China cu peste 3 secole inaintea aparitiei primului telescop.

In a doua jumatate a mileniului al II-lea i.e.n. sunt consemnate si primele preocupari astronomice in India: studiul miscarii Soarelui si a Lunii, impartirea anului in 360 zile si alcatuirea de liste a 27 sau 28 constelatii. Cel mai important tratat indian de astronomie, Suryasiddhanta, datat in sec.IV e.n., cuprinde in cele 500 de distihuri informatii despre masurarea timpului, cele mai vechi tabele de sinusuri cunoscute, despre meridiane, puncte cardinale, echinoctii si solstitii, despre eclipsele de Luna si de Soare.           



In Egiptul antic, astronomia si cosmologia au fost alterate de gandirea mitica: pamantul plutea pe un haos de apa, iar deasupra se arcuieste cerul sustinut de patru stalpi, pe care navigheaza soarele in barca serii si in barca diminetii, avand ca vaslasi stelele. Soarele, luna si stelele erau divinizate in timp ce constelatiile reprezentau niste fiinte ceresti. Observand pozitia celor 36 de constelatii – “decanii” – de-a lungul ecuatorului ceresc si periodicitatea aparitiei lor la 10 zile, egiptenii au stabilit un ciclu de 360 zile. Din anul 2776 i.en. dateaza primul calendar lunar, in functie de fazele Lunii. El a fost corectat ulterior la 365 zile folosind ca punct de reper pozitia stelei Sirius la orizont, alaturi de Soare. Anul egiptean avea 12 luni a cate 30 zile si cuprindea trei anotimpuri, in functie de starea Nilului: ”revarsarea”, “acoperirea” si  “anotimpul uscat”. Calendarul egiptean, modificat de Ptolemeu, a devenit mai tarziu calendarul iulian, si apoi calendarul gregorian de astazi. Pentru masurarea timpului egiptenii foloseau clepsidre si calendare solare. Egiptenii au determinat nordul cu precizie de un grad, si au construit piramidele cu cate o fata spre un punct cardinal.

Conform unor cercetatori, evreii antici nu au studiat stelele si planetele, asa cum au facut babilonienii, egiptenii si grecii, pentru a nu cadea in idolatrie. Nici un text biblic nu face referire la cunostinte de astronomie, desi evreii stiau sa fixeze datele diverselor sarbatori.               













Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani