Genetica comportamentala reprezinta studiul organismelor atat din punct
de vedere comportamental, cat si genetic. Analiza genetica descrie arhitectura
genetica a fiecarei specii si este folosita pentru a studia diferentele
individuale in descrierea unei trasaturi, in acest caz comportamentul. Analiza
genetica comportamentala este o metoda de determinare a gradului in care o
trasatura comportamentala particulara poate fi influentata genetic.
Pe masura ce
cercetatorii au incercat sa determine masura in care o trasatura
comportamentala este influentata de ereditate si masura in care este
influentata de mediu, problema ce este cunoscuta drept "controversa
natura-educatie' a capatat amploare. Unii oameni de stiinta considera ca
anumite comportamente sunt determinate in mare parte de mostenirea genetica de
la parinti (teoria naturista). Altii sustin ca mediul in care copilul este
crescut determina gradul sau de inteligenta (teoria educationala).
Conceptul cunoscut sub denumirea de model de reactie are o pozitie
moderata intre aceste doua extreme ale controversei ''natura- educatie''.
Potrivit acestui concept, fiecare genotip unic-- componenta genetica a
individului-- se poate dezvolta in diferite fenotipuri -- caracterele care sunt
de fapt determinate. Expresia fenotipica a unui genotip depinde de mediul in
care genotipul se dezvolta. In aceeasi ordine de idei, fiecare mediu poate
nutri mai multe fenotipuri diferite, depinzand de genotipurile care intra in
contact cu acesta. Astfel, interactia dintre mostenirea genetica si mediu este
foarte mult implicata in dezvoltarea oricarui individ, apartinand regnului
animal sau vegetal.
Cercetarile ce au fost facute au avut ca rezultat faptul
ca Ia sfarsitul secolului al XIX- lea cercetatorul englez Francis Galton a
introdus metoda compararii trasaturilor ambilor frati atat pe perechi de gemeni
monovitelini, cat si bivitelini, fiind crescuti in acelasi mediu, dar si in
medii diferite. Caractere precum inaltimea, greutatea, si inteligenta au fost
examinate in studii efectuate pe gemeni, pentru a determina daca factorii de
mediu sau cei genetici au o mai mare influenta.
In anii
'30,'40, si '50 cercetatorul american a folosit metoda gemenilor pentru a
studia schizofrenia, o dereglare psihica. Aceste studii pe gemeni, cat si
sprijinul cercetarilor lui Leonard Hesten si ale lui David Rosenthal in anii
1960, au indicat faptul ca schizofrenia este o dereglare comportamentala care
este in mare parte mostenita. Unul sau ambii parinti biologici ai unora dintre
copii erau cunoscuti de cercetatori, dar nu si de parintii adoptivi, ca find
schizofrenici, si parintii biologici ai celorlalti copii erau considerati
normali. Mai multi copii avand parinti biologici schizofrenici au devenit
schizofrenici.
Cercetarile pe animale sunt facute pentru a determina
daca diferite comportamente, cum ar fi invatarea si ascultarea comenzilor, pot
fi induse genetic.
Fara indoiala, cea mai productiva
sursa de cunostinte privind relatia dintre ereditate, mediu si comportament este cercetarea
efectuata pe malforrnatii congenitale, cum ar- fi anomaliile metobolice si
cromozomiale.
In cazul anomaliei metabolice numite Fenilketonuria,
indivizii afectati mostenesc o mutatie genetica care cauzeaza o deficienta a
enzimei hepatice fenilalanino-hidroxilaza, necesara in metabolismul
fenilalaninei, care se gaseste in mod obisnuit in Iapte. Pacientii suferind de
fenilketonurie si avand o dieta normala, acumuleaza fenilalanina in sange si in
lichidul spinal, o conditie ce duce la retardare mentala. Cu un control riguros
al mediului, incluzand o dieta severa ce exclude produsele lactate in
copilarie, inteligenta se dezvolta normal.
Anomalia cromozomiala cunoscuta sub denumirea de
Sindromul Down este o conditie care duce, de asemenea, la retardare mentala.
Aceasta dereglare apare cand un cromozom in plus se alatura unei perechi
normale de cromozomi.
IQ
Mare interes si controversa in ceea ce priveste relatia
dintre coefcientul de inteligenta si ereditate a aparut in anii '60, '70. In
ciuda unor puncte de vedere extreme, majoritatea cercetatorilor sunt de acord
ca relatia dintreeditate, mediu si inteligenta nu este aimpla. Este putin
probabil ca o puternica relatie generala cauzala sa existe intre acesti trei
factori.
In anul 1980 a izbucnit un adevarat scandal cand s-a
descoperit ca psihologul englez Cyril Burt falsificase datele culese din
studiile efectuate pe gemeni, folosindu-le pentru a-si sustine teoria potrivit
careia coeficientul de inteligenta (inteligenta, in general) este 80% determinata
de ereditate.
Dezbaterile aprinse pe tema ''cat de mult coeficientul
de inteligenta este determinat de ereditate si cat de mult de catre mediu'
parte a vesnicei controverse 'natura-educatie" i-au stimulat pe cercetatori sa dezvolte
metode din ce in ce mai riguroase de analiza genetica comportamentala.
