CELULE SI CROMOZOMI



CELULE SI CROMOZOMI

  54527kfr23luy9t

  54527kfr23luy9t

  54527kfr23luy9t

Una dintre marile realizari ale secolului al XIX-lea o constituie teoria celulara elaborata de botanistul M. J. Schleiden si de zoologul T. Schwann. Pentru prima oara in istoria stiintei se demonstreaza un fapt extraordinar, si anume ca toate vietuitoarele cunoscute, de la cele mai simple pana la cele mai complexe (inclusiv omul), sunt alcatuite din unitati mai mici, denumite celule (de la cuvantul latin cellula = incapere mica). Teoria celulara a stat la temelia conceptiei stiintifice potrivit careia diversele specii de plante si animale (incepand cu microorganismele care nu se vad cu ochiul liber si sunt formate dintr-o singura celula, si pana la om, organismul caruia este cladit din aproximativ cinci mii miliarde de celule) au o structura unitara si comuna, ele fiind constituite di celule care provin exclusiv din alte celule. Aceasta teorie a avut o mare insemnatate pentru progresul biologiei, putand fi pe drept cuvant considerata ca una din marile descoperiri ale secolului trecut.



Prima definitie corecta a celulei a fost data in 1861 de catre anatomistul M. Schultze, care considera ca celula este o picatura de citoplasma cu nucleu. Este, desigur, o definitie simplista, ceea ce nu trebuie sa ne mire, daca tinem seama de mijloacele de cercetare ale epocii respective.

O data insa, cu dezvoltarea acestor mijloace (microscoape, metode de fixare si colorare etc.), studiul celulei a luat un mare avant si a dus la descoperiri insemnate privind structura si functiile celulare. S-au pus astfel bazele unei stiinte noi, citologia, care are ca obiect de studiu celula. O descoperire cu totul remarcabila a fost facuta in 1875, de citologul E, Strassburger. El a constatat ca in momentul cand celula se divide, nucleul se imparte in niste structuri pe care el le-a numit cromozomi, adica corpusculi colorati. (R. Brown a observat pentru prima oara cromozomii la microscop, inca in 1831, dar importanta lor biologica a fost sesizata mult mai tarziu, abia dupa ce s-a descoperit diviziunea celulara). In 1882, W. Fleming descopera modul de inmultire al celulelor, adica fenomenul diviziunii celulare, denumit mitoza, prin care dintr-o celula se formeaza doua, din doua se formeaza patru etc., inmultirea realizandu-se in progresie geometrica (1-à2-à4-à8-à16-à32 etc.). In felul acesta, dintr-o singura celula se poate obtine in cursul a 50 de diviziuni succesive un numar de 100.000 miliarde de celule. O alta realizare remarcabila a citologiei a constituit-o descoperirea modului cum se realizeaza fecundatia – la animale de catre O. Hertwig, in 1865, si la plante de catre E. Straussburger in 1884. fu527k4523luuy

Dezvoltarea citologiei experimentale si in special studiul diviziunii celulare a demonstrat ca numarul de cromozomi existenti in fiecare celula si caracteristic pentru specia respectiva se pastreaza constant la celulele fiice. Aceasta datorita faptului ca diviziunea celulara se desfasoara in mod similar la cele mai diverse specii de plante si animale, avand anumite faze care permit dedublarea* numarului de cromozomi si impartirea lor in mod egal la cele doua celule fiice.

De pilda, in fiecare din celulele corpului soarecelui (celulele somatice) se afla cate 40 de cromozomi. In cursul diviziunii, la un moment dat cromozomii se dedubleaza, ajungand la 80 si se impart apoi egal in celulele fiice, care vor avea in final tot cate 40 de cromozomi. Pe langa acest tip de diviziune celulara -- diviziune mitotica sau mitoza --, exista si un altul, cunoscut sub numele de meioza sau diviziune reductionala, care duce la formarea celulelor sexuale (gameti):ovule si spermatozoizi, dispunand numai de jumatate din numarul de cromozomi al celulelor corpului. La soarece de exemplu, gametii au cate 20 de cromozomi. Daca dupa ce a avut loc formarea gametilor (prin diviziune reductionala) o ovula, avand in nucleu 20 de cromozomi, se uneste cu un spermatozoid, in nucleul caruia se gaseste acelasi numar de cromozomi, se obtine o celula-ou (zigot), numarand 40 de cromozomi. Din celula-ou va rezulta apoi intreg organismul soarecelui, cladit din celule cu cate 40 de cromozomi. Precizia cu care se realizeaza aceste procese este de-a dreptul extraordinara si ea a pus pe ganduri pe cercetatori.

In perioada de la inceputul secolului nostru, in momentul in cand s-au pus bazele stiintei despre ereditatea vietuitoarelor (genetica), se cauta descoperirea unui substrat material celular care sa explice transmiterea fidela a caracterelor de la parinti la urmasi. Biologul american W. S. Sutton, in 1902,si cel german T. Boveri, in 1904, au emis ideea potrivit careia cromozomii sunt purtatorii factorilor ereditari (genelor) de la o celula la alta si de la o generatie la alta. Cercetarile efectuate ulterior de catre geneticianul american Thomas Morgan si scoala sa, au demonstrat experimental justetea acestei teze si au dus la elaborarea teoriei cromozomiale a ereditatii. Ca toti oamenii mari care au contribuit la dezvoltarea stiintei, dar adesea au exagerat importanta descoperirii lor, si Morgan a exagerat rolul cromozomilor in ereditate, negand posibilitatea existentei unor factori ereditari situati in citoplasma. Cercetarile moderne de genetica au demonstrat clar ca alaturi de ereditatea cromozomiala, exista si ereditate necromozomiala, ceea ce, nu diminueaza meritul stiintific al lui Morgan. Din colaborarea creatoare dintre citologi si geneticieni au aparut doua stiinte noi de contact: cariogenetica, avand ca obiect de studiu ereditatea la nivelul nucleului si, respectiv al cromozomilor, si citogenetica, care se ocupa cu studiul ereditatii la nivelul celulei.

In ultimele decenii, cercetarile privind cromozomii si mecanismul cromozomial al ereditatii au luat un mare avant datorita folosirii unor metode si tehnici de studiu. Cu ajutorul lor s-au facut descoperiri insemnate privind structura intima si alcatuirea chimica a cromozomilor, importanta lor in determinismul genetic al caracterelor si in transmiterea informatiei ereditare de la o generatie la alta, modul de functionare si rolul acestora in evolutia organismelor etc. In mod cu totul deosebit, studiile efectuate la nivelul biomoleculelor ce intra in alcatuirea celulei si cromozomilor au permis aprofundarea cunostintelor, privind structura si mai ales functionarea acestui imens combinat industrial din microcosmos, care se cheama celula vie.

 

“DANSUL CROMOZOMILOR”

  54527kfr23luy9t

Inca in secolul trecut, G. Mendel, unul din fondatorii genetici, a studiat fenomenul segregarii* hibrizilor la plante si a formulat mai mult din legile ei. Totusi, multa vreme acest fenomen nu si-a gasit o explicatie satisfacatoare pentru ca nu se cunostea modul de combinare a factorilor ereditari* parintesti in organismul hibrid, precum si modul separarii lor dupa aceea, de-a lungul generatiilor urmatore. Ipoteza lui W. Sutton si T. Boveri privind plasarea factorilor ereditari pe cromozomi a oferit o baza pentru explicarea segregarii la nivel celular.

Intr-adevar, pornind de la aceasta ipoteza, la unele specii s-a putut urmari la microscop, ce se intampla cu cromozomii in cursul diviziunii reductionale. Astfel, la lacusta s-au facut incrucisari intre doua subspecii la care cromozomii aveau o anumita marime si forma, asa incat puteau fi usor recunoscuti la microscop. S-a constatat ca in timp ce hibridul din prima generatie mosteneste jumatate din cromozomi de la mama si jumatate de la tata, in celulele sexuale pe care el le formeaza, cromozomii se distribuie intamplator. Ca urmare, in generatia a doua segregarea se produce potrivit legilor probabilitatii privind modul de combinare a cromozomilor proveniti de la bunici.

Incrucisandu-se doua specii care au cate 6 cromozomi somatici, iar pe fiecare pereche de cromozomi se afla cate o pereche de factori ereditari, hibridul va mosteni in chip egal de la mama si de la tata cate o jumatate din cromozomii si, respectiv, factorii ereditari. Daca, de exemplu, mama poseda factorii ereditari AA BB CC, iar tatal factorii aa bb cc, hibridul va fi Aa Bb Cc. In cursul diviziunii reductionale, el va forma opt tipuri de gameti, datorita faptului ca in metafaza meiozei cromozomii omologi se grupeaza doi cate doi si apoi migreaza la polii celulei in mod diferit, indiferent de originea lor. Rezultatul este formarea a opt tipuri de gameti diferiti in ceea ce priveste factorii ereditari si anume: ABC, abc, Abc, abC, AbC, aBc, Abc, aBC. Tinand seama de faptul ca sunt cate opt tipuri de gameti femeli si masculi, prin combinarea lor se obtin 64 de indivizi diferiti din punct de vedere ereditar.

 

 

Fenomenul prin care in meioza cromozomii materni si paterni se imperecheaza in functie de omologia lor si apoi se separa pe baza de hazard, a fost denumit de cunoscutul genetician american Muller “dansul cromozomilor”.El a comparat cromozomii cu fetele si baietii dintr-o sala de dans, care pot forma numeroase cupluri, deoarece partenerii se pot schimba mereu intre ei. Cu cat numarul cromozomilor si, respectiv, al genelor pe cromozomi este mai mare, cu atat va fi mai mare numarul combinatiilor posibile ale gametilor. In cazul unei specii cu sase cromozomi somatici si un singur factor ereditar pe fiecare cromozom, probabilitatea ca un gamet sa fie diferit de altul este egala cu (1/2)3=1/8, iar ca un individ sa fie diferit de altul este (1/2)6=1/64.

Majoritatea speciilor de la plantele si animalele mai evoluate au, insa, un numar mai mare de cromozomi, iar numarul genelor pe fiecare cromozom poate ajunge chiar la cateva mii. Daca vom considera, de pilda, ca la om, care are 46 de cromozomi somatici, pe fiecare cromozom se afla o singura gena, probabilitatea ca o celula sexuala (ovula sau spermatozoid) sa fi diferita de alta este de (1/2)23, adica 1/8388608, iar ca un individ sa fie diferit ereditar de altul este de (1/2)46. Aceasta cifra depaseste de multe mii de ori populatia globului. Trebuie precizat, ca la om pe fiecare cromozom se afla mai multe gene si ca intre cromozomii-pereche se pot produce schimburi de segmente de cromatide, ceea ce mareste inca si mai mult numarul de combinatii posibile intre gameti. Din aceasta cauza, desi pe pamant traiesc peste trei miliarde de oameni, nu exista doi indivizi identici, chiar daca sunt frati (cu exceptia gemenilor monozigoti).

Datorita “dansului cromozomilor” din cursul meiozei, precum si altor fenomene genetice la plantele si animalele care se inmultesc sexuat se manifesta o mare variabilitate in randul indivizilor, ceea ce este de mare importanta biologica pentru supravietuirea speciei. In conditiile unui mediu variabil, numai speciile care dispun de o larga capacitate de variatie si de adaptare la acest mediu au sanse sa supravietuiasca.

Elev ..............................

Cls a XII –a .