Proiect - Obtinere certificat competente profesionale tehnician veterinar - Pesta Porcina referat






rupul Scolar ``Bratianu`` Dragasani

 

 

 

 

 

 

Obtinere certificat competente profesionale tehnician veterinar



Tema: ``Pesta Porcina``

Indrumator: intocmit:

Profesor Dr. Ion Calugarasu Elev Popa Razvan

Clasa a-XII-a veterinar

2003

PLANUL PROIECTULUI:

  1. Memorium

  2. Importanta 31535uyn11lbn2j

  3. Introducere despre boala

  4. Istoric

  5. Raspandire

  6. Lantul epizootologic yb535u1311lbbn

  7. Caracterul epizootologic

  8. Desen

  9. Patogeneza

  10. Manifestari clinice

  11. Modificari anatomo patologice

  12. Diagnosticul

  13. Tratament

  14. Profilaxia

  15. Combaterea

  16. Protectia muncii

  17. Parere personala si recomandari

  18. Concluzii

  19. Bibliografie

1.Memorium

Boala ‘’PESTA PORCINA’’ a fost aleasa de subsemnatul Popa Razvan pentru sustinerea primei probe (Proiect) in vederea obtinerii atestatului in meseria de tehnician veterinar

Inca din clasa a-IX-a ne-am initiat in taina invatamantului despre tesuturi, aparate si organele animale pentru ca mai tarziu sa putem sa diferentiem organele sanatoase de cele bolnave

Aceasta boala am ales-o deoarece este o boala complexa ce poate face mari pierderi economice si ca sa pot afla mult mai multe argumente despre aceasta boala

 

 

2. Importanta economica

 

 

 

In Romania in anul 1899 s-au constatat oficial 15211 porci bolnovi cu o mortalitate de 71%

In anul 1975 in S.U.A. pierderile cauzate de ‘’peste porcina’’ erau evaluate la 30-40 milioane de $ si uneori s-a ajuns la 65 milioane $

 

 

 

3. Introducere despre boala

 

 

Pesta porcina este o boala infecto-contagioasa specifica porcului, produsa de un virus filtealul specific cu mers epizootic caracterizata din punct de vedere anatomoclinicca boala acuta, febrila, cu aspect de septicemie hemoragica.Boala se complica uneori in cursul evolutiei sale in formele mai lente, prin infecti datorita mai ales posteurelelor care produc leziuni pulmonare si salmonelelor care produc leziuni intestinale de tip necrotic.

Denumirea populara :’’ciuma porcilor’’

 

 

 

 

4.5. Istoric si raspandire

 

 

Pana la stabilire naturii sale virotice ‘’pesta porcina’’ a fost confundata cu Pasteureroza si Salmoneroza porcului, fiind cunoscuta sub numele de: Pneumoenterita infectioasa a porcului.

Boala a fost semnalata prima data in anul 1833 langa Cincinati, in statul Ohaio din America de N., fiind descrisa sub numele de: ‘’hog-chorela’’, caracterizata ca o epizootie cu mare difuzibilitate.

In urmatoarele 2 decenii, dupa prima ei aparitie, boala s-a extins in toate statele Americii de N. producand pagube mari. Ea continua sa fie confundata cu alte boli din grupa bolilor rosii ale porcului (rujetul, posteureroza, salmoneroza).

Schimburile intre statele industriale si comertul intre S.U.A. si Anglia ;mai ales importul de reproducatori au dus la introducerea bolii in Anglia unde a fost semnalata prima data in 1862, langa Windsor.

Din Anglia prin reproducatorii importati boala patrunde mai tarziu in: Norvegia(1882), Suedia(1882), Elvetia(1886), Germania(1893), Olanda, Danemarca. In Franta este semnalata prima data langa Marsilia in anul 1867; in acelasi an este semnalata in Rusia, ea fiind adusa prin reproducatorii amelioratori.

Mai tarziu ‘’pesta porcina’’ a fost identificata in Austro-Ungaria(1895), Serbia(1896).

Pana la sfarsitul secolului al-XIX-lea, boala s-a extins in toate tarile din Europa.

In Romania boala a fost constatata prima data la ferma Bragadiru, langa Bucuresti de Storcovicisi Rugler(1893), care au facut la noi in tara prima descriere clinica, epizootologica si anatomo-patologica a ‘’pestei porcine’’.

In 1896, a fost prevazuta ‘’Legea de politie sanitar veterinara ‘’ sub numele de pneumonia porcului, alaturi de Rujet.

 

 

 

 

 

6.Etiologie

 

 

Agentul etiologic al ‘’pestei porcine’’ descoperit de catre Schewenitz si Dorset (1903) este un virus filtrabil care contine ARN, este sensibil la eter si este inrudit antigenic cu virusul bolii mucoaselor.

Virusul ‘’pestei porcine’’ are forma rotunda iar ca dimensiuni face parte dintre virusurile mici avand un diametru de 30-35 milimicroni in medie. Virusul are proprietatea de a fi separat prin spalare. Aceasta proprietate poate fi manifestata si de catre hematiile altor specii de animale decat porcul.

Virusul ‘’pestei porcine’’ este capabil sa declanseze singur boala la porc, in doze foarte mici. Tulpinile de virus din epizootiile de teren sunt putin mai virulente.

6.a. Caracteristicele virusului pestei porcine (v.p.p.)

Este un virus filtrabil, din grupa virusilor lipo-nucleo protidice, fiind un microorganism cu grad mai inalt si mai complex decat virusurile din grupa nucleo-protidice.

Este un virus invizibil la microscop, inclusiv prin metoda de microscopie fluorescenta. La microscopul electronic, in serul porcilor infectati virusul se prezinta sub forma unor corpusculi sferici cu dimensiunea de 20-30 milimicroni, care nu se gasesc in serul porcilor sanatosi.

Virusul trece prin filtrele Bergfeld, Chambeland, Mandler si Yeitz E.K. Sarcina sa electrica este negativa. El este absorbit pe anumite particule inerte ca : hidroxidul de aluminiu, eaolin, carbune, metale in stare coloidala, pe unele celule vii sau moarte (hematii, leucocite, bacterii). La porcii bolnavi virusul este atat de aderent de globulele rosii incat chiar dupa spalare repetata in ser fiziologic a globulelor rosii, acestea raman virulente. Absorbtia pe hidroxidul de aluminiu sub forma de sange sau urina virulenta, se face in conditii optime la ph.5. Absorbtia pe AL(OH)3 este un fenomen reversibil, iar virusul nu isi modifica dupa elutie, patogenitatea.

6.b. Rezistenta virusului pestei porcine

La agenti fizici si chimici este destul de mare. La 60°C este distrus in 10 ore, dar la 59°C abia in 24 ore. Incalzit la 48-58°C se poate atenua, sau isi mareste doar perioada de incubatie in caz de inoculare la porcii receptivi. In mezeluri nu este omorat decat daca temperatura din interiorul produsului atinge 80-82°C timp de cel putin 5 min.. Doar afumare si chiar impreuna cu saramurarea, nu distruge virusul in aceste produse

Frigul conserva virusul pestos un timp indelungat. In carnea congelata se pastreaza 4 ani, iar in sucul muscular pastrat la -1°C se mentine cel putin 33 zile. Uscarea nu influenteaza virusul in masura importanta, iar prin liofilizare se pastreaza un timp foarte larg de 137 luni pana la 7 ani. Lumina solara directa distruge virusul dupa un timp mai mare de 8 ore.

Agentii chimici il omoara intr-un timp de 2-6 ori mai mare daca este incorporat in proteine (ser, sange) decat fara aceste substante. Clorura de var 1/5 si 1/20 si laptele de var virusul in 20-60 min., hidroxidul de sodiu 3% intr-o ora, formolul 5% in 2 ore. Solutiilor dezifectante li se aduga iarna 5% sare de bucatarie, pentru a ingreuna inghetarea si se folosesc in stare fierbinte. Gublimatul corosiv, perhidrolul, fenolul, alcoolul concentrat actioneaza slab sau deloc asupra virusului pestos. Glicerina si sarea de bucatarie conserva virusul. In mediu acid (ph=5) virusul rezista un timp mai indelungat decat in mediu alcalin.

In cadavrele putrefiate, virusul pestei porcine este distrus intr-un timp dependent de intensitatea proceselor de putrefactie, care, la randul lor depind de temperatura. In general, in organele putrefiate dispare dupa 3-4 zile iar maduva osoasade la cadavrele intrate in putrefactie, dupa 15 zile. Procesele de putrefactie care au loc in apa de canal distrug virusul in aproximativ o ora. Procesele de putrefactie la temperatura de 56-70°C, care au loc in platforma de gunoi de grajd, omoara repede virusul, pe aceasta proprietate bazandu-se sterilizarea biotermica a gunoiului.

6.c. Cultivare virusului pestei porcine.

Se poate face in organismul porcilor (mai ales de rasele ameliorate) si prin acest procedeu se produce masa virala necesara prepararii materialului biologic antipestos. Dintre alte specii, s-a reusit adaptarea pe iepure, inca din 1939, de catre Vechiu, ulterior creindu-se tulpini de virus lapinizat, cu virulenta atenuata pentri porci, dar cu proprietati imunogene (Beker 1946;Koprovski, Jones si Cox 1946; Kvosinikov 1957; Rusev si Boncev 1957; etc…)Incercarile de cultivare a virusului pe embrioni de gaina nu dau rezultate satisfacatoare. Pentru cultivare se utilizeaza culturile de tesuturi de porc, bogate in elemente reticulo-endoteliale (plexul coroid,maduva osoasa, splina, ficatul, leucocite), precum si tesut testicular de iepure tanar. Desi in culturile de celule virusul pestos porcin poate sa se multiplice considerabil, nu produce de loc sau un foarte slab efect citopatogen

Cu toate ca diversi autori au semnalat existenta unor variante de virus, diferite in privinta simtomotologiei si a proprietatii imunizante, acestea nu au putut fi clasificate drept tipuri imunologic distincte. Totusi Kulesko si Gobolev (1971), studiind diferite tulpini de virus, de diverse proveniente au constatat ca virusul pestos din U.R.S.S. se deosebeste serologic de cel din Extremul Orient, fapt stabilit prin reactia de imunofluorescenta.

 

 

7. Caracteristicele epizootologice.

 

 

7.a. Receptivitatea

Receptivitatea la infectia naturala este proprie porcului domestic si altora (mistretul si pocii salbatici din America, Asia si Africa). Porcii de toate varstele sunt receptivi la pesta, dar cu adultii avand sansele de a se imuniza in cursul vietii, devi mai putin receptivi decat cei tineri. Porcii din rasele perfectionate sunt mai receptivi decat cei din rasele rustice; de asemenea, porcii infectati de boli infectioase sau parazitare, cronice, sunt mai receptivi decat porcii sanatosi.

Experimental s-a reusit transmiterea virusului pestei porcine la diverse specii de animale de laborator (cobai si iepuri pe cale intracerebrala si intratesticulara, soareci in varsta de 6 zile

 

7.b. Sursa de infectie

Sursa de infectie primara este constituita de porci infectati, virusul pestei porcine eliminandu-se din organismul acestora prin toate secretiile si excretiile: secretia mucoasei oculare si a celei nazale, prin urina, fecale, saliva si inconstant prin sperma si lapte. Eliminarea incepe chiar inainte de aparitia febrei, la 24 de ore de infectie.

Virusul este eliminat si de catre porci sero-virulenti. Porcii care au supravietuit infectiei naturale si cei care au facut forma cronica de boala, raman purtatori si excretori de virus un timp indelungat: 5 luni dupa aprecierea unor autori, 10 luni dupa altii.

Cel mai des boala este introdusa in crescstorii sau ingrasatorii prin intermediul porcilor vii, nou achizitionati, printre acestia putand exista porci aparent sanatosi, dar purtatori de virus.

Furajele murdarite cu diverse materii virulente, paiele, sacii, provenite din unitatiile infectate, sunt mijloace frecvente de propagare a contagiului



Porcii mistreti, fiind receptivi la pesta, pot constitui un rezervor natural de virus.

7.c. Dinamica epizootica

Este determinata de contagiozitatea bolii, de virulenta virusului si receptivitatea porcilor. In general, pesta porcina este o boala foarte contagioasa si evolueaza sub forma de epizootii, fara a atinge insa puterea de difuziune a febrei aftoase.

7.d. Difuzibilitatea

Pesta porcina in afara focarului este dependenta de o serie intreaga de factori. Atunci cand se aplica intregul complex de masuri profilactice nespecifice si specifice, boala se poate cantona in lotul sau efectivul de porci in care a aparut, luand un caracter enzootic. Daca masurile luate nu sunt cele eficiente, sau daca nu se iau masuri, boala se intinde in spatiu, putand cuprinde teritorii importante.

7.e. Caile de infectie

Caile de infectie sunt foarte variate. In mod obisnuit, virusul patrunde patrunde in organismul porcilor pe cale bucala, odata cu alimentele ingerate. Patrunderea virusului se poate face insa si pe alte cai: prin mucoasa conjuctivala, pe cale respiratorie, pe cale cutanata, inclusiv pri intermediul ectoparazitiilor; experimental, infectia se realizeaza pe toate caile posibile.

 

 

8.Desen

 


 


 

 

 

 

 

 

 

9. Patogeneza

 

 

Virusul pestos se multiplica, putand fi pus in evidenta in sangele porcilor inainte de a aparea febra si atinge punctul culminant, la aproximativ 6-7 zile dupa infectie. Fiind endoteliotrop se inmulteste in organele hematopatice puternic capilarizate (maduva oaselor, splina, ganglioni limfatici, pulmoni) mentinandu-se in acestea un timp indelungat. Avand un tropism pronuntat pentru endoteliul vascular, determina tumefierea celulelor endoteliale ale precapilarelor, capilarelor si uneori ale vaselor mai mari, produce degenerarea bialina si necroza lor. Ca urmare la nivelul acestor degenerari, se produc rupturi, cu aparitia consecutiva a hemoragiilor. Se produc, de asemenea si tromboze ale vaselor, urmate de formarea infractelor anemice. In sistemul nervos central se produc inflamatii si degenerari cu formarea de mansoane de infiltratie perivasculara. Modificarile histologice sunt mai pronuntate in sistemul nervos vegetativ, sindromul pestos putandu-se incadra in sindroamele neurovegetative. Sistemul hematopatic fiind afectat, se produce si o leucopemie care scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectiile secundare cu Posteurella, Salmonella, Insidiosa, etc…, care complica tabloul simptomatologic, garbind astfel sfarsitul. La scroafe daca acestea rezista infectiei, virusul trece la fetusi si fie ca se produce avort, fie ca se nasc porci neviabili.

Momentul aparitiei in sange si dinamica multilpicarii virusului au o importanta practica mai ales in procesul de obtinere al materialului virulent, necesar bioprobelor antipestoase.

Concentratia maxima a virusului in sange este in general intre 5-7 zile, dupa tulpinile in cauza; incepand cu a 8-a zi dupa infectie virusul incepe sa dispara din sange datorita anticorpilor neutralizanti.

Tesutul cel mai bogat in virus este sangele, dupa care vine splina.

La porcii infestati, ramasi in viata, virusul persista in organism in general pana la 3 saptamani, iar in anumite cazuri pana la 95 zile dupa infectie.

Caile de eliminare ale virusului din organism si durata starii de purtator si excretor de virus prezinta o importanta epizootologica deosebit de mare.

Virusul se elimina din organismul porcului bolnav prin toate secretiile si excretiile: secretiile oculo-nazale, urina, fecale, saliva, laptele, eruptiile cutanate, Eliminarea virusului incepe in faza predromica, inaintea aparitiei semnelor vizibile de boala si chiar inainte de aparitia febrei, dovedindu-se prin aceasta pericolul pe care il prezinta porcii in perioada de incubatie a bolii. In timpul starii de purtator nu este de altfel eliminat in mod continuu din organism.

V.p.p.(virusul pestei porcine) introdus intr-un organism imun (imunitate castigata in urma vaccinarilor cu vaccinuri inactivate) este neutralizat repede de anticorpii circulanti. Actiunea virus-neutralizanta a sangelui porcilor, care au fost imunizati prin seroviruliuzare este extrem de mare, asa se explica faptul ca in procesul de hiperimunizare a porcilor, in scopul prepararii serului antipestos, un porc serovirulizat suporta inocularea intra venos a 800-1000 ml. virus pestos porcin, fiecare ml. sange continand peste 1.000.000 d.l.m.

 

 

 

10. Manifestari clinice (Simptomotologie)

 

 

Perioada de incubatie variaza dupa virulenta virusului, rezistenta organismului si calea de infectie. In infectia naturala, ea variaza de la 8 la 14 zile in mod obisnuit, dar limitele extreme sunt mai largi: de la 4-5 zile la 4 saptamani. In infectia experimentala cu virusul de institut, in tara noastra, perioada de incubatie este de 3-4 zile si uneori mai putin (36 ore).

Dupa rapiditatea si intensitatea simptomelor se pot descrie mai multe forme de pesta porcina:

  1. supracutanata

  2. acuta

  3. subacuta

  4. cronica

Pe langa aceste forme tipice, mai intalnim si forme atipice de boala, al caror tablou clinic este greu de sistematizat.

Forma supracuta si cea acuta de boala sunt deteminate, de regula, numai de actiunea virusului pestos fara interventia altor germeni. Forma subacuta si cronica sunt determinate de actiunea virusului, la care se adauga interventia germenilor de asociatie

10.a) Forma supracuta.

Se intalneste rar si de regula, la primele cazuri de boala care apar intr-o gospodarie. Aceasta forma apare la animalele cu receptivitate maxima la infectie. Initial apare o hipertermie de 41-42°C, rareori mai ridicata, insotita de o stare generala grava: abatere pronuntata polidipsie, anorexie, uneori epistaxis, iar animalele sunt epuizate. In unele cazuri se constata fenomenul de hiperexcitabilitate, mai ales la tineretul porcin: tipete, agitatie, convulsii si moarte in 24-30 ore.

In general animalele stau culcate, ascunse in asternut, intr-o stare de apatie accentuata. Pulsul rapid, imperceptibil, respiratia accentuata.

10.b) Forma cutanata este cea mai frecvent intalnita, fiind forma obisnuita a bolii, alaturi de cea subcutanata. Primele semne ale bolii sunt vagi: hipertermie intre 40,8 si 41,5°C, care urca progresiv in primele 2 zile, pastrandu-se ridicata timp de 3-5 zile. Respiratia si pulsul accelerat. Apetitul este micsorat, capricios, animalele sunt apatice.

Cand se administreaza hrana, porcii se scoala, vin incet la jgheab, soarbe mai ales partea lichida a hranei si se intorc dupa putin timp la culcusi. Fortati sa se deplaseze, porcii se misca cu greutate, prezentand vaccilarea trenului posterior, coada fiind desfredelita, urechile atarnand. Animalele au tendinta sa se afunde cu capul in asternut. In grupele mai mari de porci, acestia au tendinta sa se ingramadeasca unii in altii, chiar si timpul cald, ceea ce nu se intampla in general in cazul altor boli si nici in mod normal.

Concomitent cu ridicarea temperaturii corporale se constata liucopemie accentuata. Numarul leucocitelor la porcii sanatosi, in varsta de 6 saptamani sau mai mult, variaza intre 10.000 si 40.000 pe m.m.c., cu o medie de 21.000.. In pesta porcina acuta si subacuta marea majoritate a porcilor bolnavi prezinta o leucopenie intre 3.000 si 9.000 pe m.m.c., scaderea cea mai accentuata fiind intre a 4-7-a zi de boala. In faza finala a bolii leucopenia mai persista la aproximativ 50% din porcii bolnavi.

Numarul trombocitelor scade de asemenea in pesta porcina. Fata de numarul normal de trombocite de 200.000-500.000 m.m.c., fiind cu mult mai scazute decat in cazul altor septicemii gemoragice (Dunne 1963).

Dupa 2-3 zile de la aparitia semnelor morbide se constata o conjuctivita exudotiva care este un semn foarte constant, mucoasa conjunctivala congestionanata, o secretie sero-mucoasa, apoi mucoaso-pulmonara, ce se prelinge la unghiurile interne ale ochiilor; ploapele sunt tumefiate, animalele stau cu ochii inchisi, secretia consistenta se usuca, transformandu-se in cruste brune, care lipesc ploapele. In unele cazuri se constata o secretie nazala, mucoasa muco-purulenta, care se transforma in cruste in jurul orificiilor nazale

Intr-o perioada mai avansata a bolii; dupa 4-5 zile de la ei stare generala se agraveaza, porcii stau aproape in permanenta in decubit sterno-abdominal; fortati sa se scoale prezinta o vaccilare pronuntata in mers. In acelasi timp apar semne de localizari pulmonare, respiratia este despneica, dureroasa, discordanta, mai mult de tip abdominal; se constata hiperstezie toracica, tuse grasa, chitinoasa, ragusita. La 1-2 zile de la inceputul localizarilor pulmonare apar si tulburari gastrice: constipatie vizibila, cu cotine dure, diaree galben-verzuie urat mirositoare, persistenta sau alternand cu constipatia. Adeseori se produc si vomitari sub forma unui lichid galben cu multa bila.

Petele congestive de pe pielea fina (la urechi, abdomen, fata interna a coapselor) sunt pana la marimea unei monezi de 1.000 lei; ele pot fi in numar mare si sa conflueze, avand culoarea rosie la inceput, apoi rosie inchis spre violet albastrui. Pe aceleasi regiuni corporale mai ales in forme subacute, leziunile cutanate iau uneori aspectul de exontum populos sau urticariform. Acest exontum urticariform mult asemanator rujetului cutanat apare sub forma unor popule pustule, de marime unei monezi de 1.000 lei, de forma rotunda, ovala, romboidala sau neregulata; sunt proeminente de culoare rosie deschis la inceput, apoi rosu inchis.

In stadiul mai avansat al bolii, de regula dupa o saptamana de la inceputul ei, se produc fenomene grave de stoza sanguina in regiunile corporale periferice traduse prin cionoza si tumefierea urechilor, cionoza ratului, buzelor, marginilor limbii, a cozii si extremitatii picioarelor, iar la sfarsitul bolii gasim cionoza pielii din parte abdominala si partea inferioara a pieptului si gatului. In cazuri grave se produc zone de ganglina urmate de caderea varfurilor urechilor si a cozii, mai rar la rat. La un numar mare de cazuri de boala, mai ales la porci tineri de 4-6 luni apar tulburari nervoase ca: stari de depresie si somnolenta intrerupte de fenomene de resuscitare, convulsii, abcese epiliptiforme, miscari in monej si chiar abcese rabiforme. Manifestari encefalice, cu convulsii sau constatat uneori in unele epizotii, fiind produse de tulpini aparte care inoculate subcutanate, producand in 50% din cazuri astfel de manifestari (Dunne si Col 1952).

Sunt cazuri cand tulburarile nervoase sunt predominante sau chiar exclusive. La porcii semnele nervoase pot aparea brusc in timpul ranirii, cand acestia se opresc pe loc scot tipete apar abces epileptiforme ce se repeta pana la epuizare. In astfel de cazuri moartea se produce prin pareza si paralizie dupa 2-3 zile. Foarte rar formele nervoase se termina prin vindecare. Scroafele gestante pot avrta in masa. In forma acuta a bolii, starea de epuizare merge progresiv; se produc convulsii si animalul moare in coma. Durata evolutie bolii este de 7-14 zile cu o mortalitate de 80-90%. Moartea este precedata de cionoza intinsa a pielii. Cazurile care se vindeca au o covalescenta lunga.

10.c). Forma subcutanata.

La fel de frecventa ca cea acuta, apare mai ales la porcii adulti inspre sfarsitul eizotiei. Ea se datoreste actiunii virusului si florei bacteriene de asociatie. Tabloul clinic in general este asemanator formei acute, dar evolutia bolii este mai lunga(10-30 zile), iar starea generala aparent mai putin grava. Temperatura corporala depaseste rareori 41,5°C. dupa prima accesiune temperatura scade incepand din a 7-10-a zi de bola, apoi urmeaza o noua asccensiune datorita infectiilor secundare. Ulterior febra are periode variabile de ascensiune si revenire. Dupa predominarea localizarilor organice se pot distinge 3 forme: toracica, abdominala si mixta.

In forma toracica tulburarile aparatului respirator determinate de actiunea posteurelelor. Respiratia este dispneica, dureroasa. La examenul cavitatii toracice se constata hiperestezie toracica, zone de submatitate sau matitate, roluri, etc…, ceea ce indica prezenta bronhopneumoniei si pluropneumoniei.

In forma abdominala, datorita interventiei salmonerelor predomina tulburari digestive. Constipatia initiala este urmata de diaree iar apoi acestea succed alternativ.

Animalele se deshidrateaza, se epuizeaza si mor dupa 20-30 zile, in proportie de 70-80%.

Forma mixta apare cu manifestari comune celor doua forme. In aceasta forma leziunile cutanate sunt mai . examenul urticar devine variabiform, se produc necroze cutanate la urechi, coada, picioare, cu infectii supurative grave.

10.d). Forma cronica

Aceasta apare catre sfarsitul epizootiilor, in care nu s-au luat masuri eficace de combatere si consta in cedarea simptomelor clinice care devi mai sterse, febra scade iar pofta de mancare revine in parte. Animalele prezinta uneori dermatite scumoase, pustuloase, ulceroase sau necrotice, pot avea bronhopneumonie si enterite pseudomembranoase, insotite de manifestari clinice corespunzatoare acestor afectiuni. Astfe de animale slabesc si au piele zbarcita si serutoasa, raman pipernicite. Porcii cu forma cronica de pesta mor dupa 2-3 luni in proportie de 40-70%, iar cei care se remit raman purtatori si excretori de virus un timp indelungat.





10.e). Forma atipica.

Aceasta forma a fost descrisa ca o forma existenta in crescatoriile in care3 infectia pestoasa a existat mult timp. Afecteaza mai ales purceii de la varsta de 3-4 saptamani, dar mai ales dupa intarcari, imbracand o simptomologie asemanatoare formei cronice dar mai atenuata. Anumiti factori depresivi pot acutiza boala ma rind numarul pierderilor.

Se admite si existenta unei forme avortate, cu semne sterse si revindecari spontane.

Este de subliniat ca in ultimii 30-35 de ani pesta porcina se manifesta clinic si anatomo-patologic mai sters, din aceasta cauza, poate ramane nediagnosticata desi daca se fac bioprobe acestea raman pozitive.

 

 

11. Modificari anatomo-patologice.

 

 

In conditiile actuale ale reactiei, modificarile anatomo-patologice reprezinta criteriul principal in diagnosticul pestei porcine. Tabloul anatomo-patologic este insa foarte variat, dupa tipul evolutiv, dar chiar in aceasi forma clinica existenta anumite variatii individuale, ceea ce adeseori necesita practicarea mai multor necropsii, in acelasi factor de boala, pentru precizarea diagnosticului.

Forma supracutanata prezinta leziuni putine si necaracteristice pentru pesta. Se constata un usor reitem cutanat, congestia mucoaselor si mici hemoragii pe mucoase; de asemenea tumefactia usoara si si congestia ganglionilor limfatici precum si puncte hemoragice pe cortexul renal.

Forma acuta si subacuta sunt acelea in care se intalnesc leziunile cele mai importante si caracteristice fiind considerate forme tipice ale bolii. La cadavrul nedeschis se constata conjunctivita mucopurulenta si cionoza extremitatilor(dermatita eritematoasa, populoasa sau scarlatiforma). Se intalnesc diferite hemoragii in tesuturi si organe, marimea si numarul lor variind in functie de durata bolii sau de momentul cand s-a facut sacrificarea animalului in scopul necropsiei. Pe piele se constata un eritem intens iar uneori pete hemoragice ce se observa mai bine la porcii albi sau dupa spalarea cadavrului.

In cavitatile interne exista un exudat abundent sero sanguinobrut. Frecvent se intalnesc pete hemoragice pe mucoasa faringiana, epiglota. Intestinul este congestionat, cu vasele mizenteriene infectate, sub mucoasa intestinala se gasesc hemoragii, iar adeseori fecalele sunt hemoragice.

Ganglioni limfatici sunt in mod regulat modificati; leziunile cele mai precoce apar in ganglioni submaxilari, retrofaringieni, renali, perietali si gastrici, apoi cuprind majoritatea ganglionilor limfatici din musculatura corpului. Ganglionii sunt tumefiati, de culoare rosie sau roasu inchis, care ajunge la culoarea bruna. Pe sectiune se constata o zona periferica rosie de la care porneste bande hemoragice de-a lungul nervurilor ceea ce da in ansamblu pe sectiune aspectul mormorat. Cand hemoragiile sunt mai pronuntate culoarea pe sectiune este tot de rosu inchis sau bruna, fara sa se mai observe aspectul mormorat.

Splina este in general normala ca marime, consistenta si culoare prezentand adeseori inforte hemoragii marginale. Aceste inforte splinice sunt considerate ca foarte caracteristice, chiar patogmonice. Ele se intalnesc mai frecvent in infectia experimentala 40-70% decat in cea naturala.

In intestinul subtire, mai ales in duoden si ileon, se observa la inceput pete hemoragice in mucoasa, cat un bob de mei sau mai mari, situate pe pliurile mucoasei. Leziunile foliculilor limfatici si placilor lui Payer, ca si insasi foliculii limfoizi sufera un proces de necroza, tesutul necrozat se desprinde si lasa acoperite cu un exudat fibrinos de culoare alb-galbuie.

Tesutul pe cale de refacere este proeminent la suprafata mucoasei, aspect cunoscut sub termenul de butoni intestinali, leziune considerata caracteristica pentru forma subcutanata a pestei porcine.

Butonii intestinali, proeminenti, rotunzi, cu aspect stratificat-concentric asemanatori cu un bulb de ceapa taiat trasversal, in diametru de 0,4-1,5 cm., sunt inconjurati adesea de o zona hiperemica, in timp ce suprafata butonilor este de culoare galben-verzuie, acoperiti cu o materie consistenta, febrila sau crustoasa. La presiune sunt duri.

Aparatul urinar prezinta leziuni caracteristice pentru pesta porcina. Rinichii prezinta deseori hemoragii mici sub sub capsula si in zona corticala, mai rar in cea medulara. Hemoragiile se prezinta ca marime de la un varf de ac la 1-2 mm., de culoare rosu inchis, usor vizibile prin contrast cu o culoare palida-galbuie a rinichiului, care adeseori este sediul unor procese degenerative. Cand hemoragiile in cortexul renal sunt numeroase, rinichiul capata aspectul caracteristic de ou de curca.

Mucoasa bazinetului, uretrelor si veziculei urinare reprezinta uneori puncte hemoragice in mucoasa. Cistita hemoragica si hemoragiile ureterelor sunt leziuni caracteristice in pesta porcina.

Laziunile cordului sunt mai putin frecvente si caracteristice; putem observa hemoragii sub endocord, sub epicord si in musculatura cardiaca; uneori miocordul este degenerat, cu aspect de cord tigrat. In forma acuta si subacuta de pesta, intre a-3-a si a-9-a zi de boala la peste 50% din cazuri linia epifizara de culoare alba, la nivelul jonctiunii cordo costale este transformata sau dublata de o linie hemoragica; in forma subacuta linia alba epifizara este ingropata cu un contur neregulat. In forma cronica a pestei(la aproape 75% din cazuri) se observa o zona transversala formata dintr-un depozit de calciu la distanta de 0,5-1 cm. de jonctiunea cordo-costala.

In sistemul nervos central se constata congestia vaselor meningelui, uneori cu mici hemoragii.

In sistemul nervos central modificarile sunt de encefalomielita nepurulenta. Leziunile cele mai caracteristice si contrastante sunt in encefal. Se constata o encefalita cu infiltrare vasculara si perivasculara insotita de hipertrofia endoteliului vascular. Aceste mansoane perivasculare pe sistemul nervos central, formate din mai multe straturi de celule limfoide si histotice, sunt foarte caracteristice, fara a fi strict specifice, deoarece se gasesc si alte encefalomidote de natura virotica( boala lui Angeski, turbarea).

Aceste leziuni se constata in afara de encefal si in cerebel si bulb, scazand ca frecventa si intensitate cu cat ne apropiem de maduva lombara.

 

 

12. Diagnosticul.

 

 

Diagnosticul pestei porcine prezinta o serie de dificultati atunci cand apare sub forme atipice, la porci cu un oarecare grad de imunitate si in general, la aparitia primelor cazuri de boala.

12.a. Ancheta epizootologica

Poate furniza unele date orientative care se refera la frecventa bolii in zona respectiva, la miscarea animalelor din crescatoriile in cauza, la starea imunologica a animalelor, la gradul moderat de contagiozitate, etc…

12.b. Diagnisticul clinic.

Se stabileste tinand cont de simptomele principala ale bolii; desi nu exista nici un semn patogenic, se obtin date orientative importante. In forma supracuta semnele sunt vagi si indicatiile pentru diagnostic sunt slabe, dar in valoare acuta si subacuta, semnele clinice au o valoare orientativa mai mare. In forma cronica stabilirea diagnosticului este mult mai deficitara, manifestarile clinice fiind asemanatoare cu ale altor serii de boli: paratifoza, pneumonia enzootica, etc…

In general, diagnosticul clinic nu este suficient si trebuie colaborat cel putin cu examenul anatomopatologic, iar in cazuri extreme se recurge la bioprobe.

12.c. Examenul anatomopatologic.

Furnizeaza date importante pentru diagnostic. Astfel ,in formele supraacute,acute si subacute se gasesc leziunule hemoragice pe piele,in ganglionii linfatici ,pe mucoasa stomacala, intestinala,sub seroase,in pulmoni,in rinichi,mucoasa vezici urinare,uretre si infarte din splina. Infartele splenice,cu pastrarea marimii si consistenta organului,au o importanta ,valuare diacnostica,dar au defecrul de a nu fi prea frecvente.In formele evolutive de durata se cauta butonii in cecum si in special in preajma valorii ileocecale precum si leziunile ularative olifteroide din amigdale si de pe mucoasa bucala si faringiana.

12.d. Bioproba.

Este folosita cateodata pentru stabilirea diagnosticului in cazurile cu manifestari foarte sterse,atipice,care se confunda usor cu alte boli.Pentru executarea acesteia,doi purcei se serumizeaza anti pestos si doi raman mortori. Toti patru se cazeaza in caiosi,boxa si dupa o zi,se inoculeaza cu sange recoltat de la porcul supus cercetarii,sau triturat de splina si ganglionii recoltati de la cadavru suspect,produsul aseptizandu-se cu 1000 U.I. penicilina si 1mg.streptomicina;se incubeaza 10ml suspensie.Daca purceii serumizati antipestos se inbonavesc,in timp ce ceilalti fac pesta,diagnosticul se cinsidera stabilit.Intr-u cat sursele de virus pestos pe teren sunt uneori atenuate,rezultatele pot fi negative,astfel ca numai rezultatul pozitiv este incontestabil.

12.e.Examenul histologic.

Al creerului si organelor interne poate furniza date obiective. Degenerarea hialina a peretilor vasculari, monsoanele de infiltrare celulara, peri vaselor din creier pledeaza pentru pesta,desi se gasescsi alte afectiuni cusimptomotologie nervoasa.

Dintre modificarile tabloului sanguin, se ia in considerare micsorarea numarului de neutrofile cu disparitia completa a enzinofilinelor si bazofilinelor.

12.f.Diagnosticul serologic.

Nu a intrat inca in practica larga. Metoda de seroprecipitare,folosind difuzimetria in gel de agor(precipitare in gel)(Ouchterlouy 1948).Principalul acestei metode este ca ,un atigen si capul omolog,puse fata in fata intr-un mediu de geloza, difuzeaza unul catre altul si la zona de intalnire formeaza un precipitat care apare sub forma unei linii albe.Metoda fiind modificata recent in Belgia s-a dovedit strict specifica,nici o reactie pozitiva neobtinandu-se cu organe de la porcii morti de alte boli.(Halen si Col. 1963).Reactiile cele mai constante se obtin cand se lucreaza cu pancreasul ca antigen, dar pentru ridicarea procentului de reactii pozitive este bine sa se lucreze la acelasi caz si cu probe de ganglioni linfatici ,splina si rinichi care pot fi pozitivie cand pancreasul da rezultat negativ.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reactia de precipitare

S-

P

P

S+

P

S+



P+

S+

P

P

S-

P+

P

S+

In Gel-Agar

a

b

 

a.reactie pozitiva;b.reactie negativa;P+pancreas pestos(martor pozitiv);P-paccreas cercetat;S+ser antirestos hiperimun;S-ser normal de porc(martor negativ).

Pentru executarea testului,algalului purificat este turnat in placi Petri, iar dupa solidificare se practica in fiecare Petri cate 7 excaratiuni rotunde,una centrala si 6 periferice,cu diametrul de 0,5cm si distanta intre ele de 0,6 cm.In goalul central(nr. 7)se pune o fractiune din pancreas pestos (martor pozitiv);in godurile 1,3,5 se pun fractiuni din pancreas de la porcul suspect de pesta;in godurile 2-4 se pune ser antipestos hiperium;iar in godul nr.6 ser de porc normal(martor negativ).Placile sunt introduse in termostat la 22°C timp de 48 ore,in care timp apar liniile de precipitare.Reactia pozitiva(pesta porcina)sau negativa,dupa forma pe care o iau liniile de precipitare (fig.116 a;b).Au mai fost propuse si alte metode de laborator recoltarea de

 

 

 

 

Newcastle,tesutul Taylor bazat pe inhibarea amiolizei pancreatice de catre virusul pestos ,tesutul chimic,etc.care nu si-au lipsit outilitate larga in practica.

12.g.Diagnosticul diferential al pestei porcine.

Trebuie sa se faca fata de o serie de boli infectioase si neinfectioase.

Rujetul se diferentiaza prin examenul clinic si anatomopatologic.Examenul bacterilogic poate clarifica situatia dar este de mentionat ca asocierea rujetului cu pesta nu este o realitate

Antraxul,in forma septicinica,se poate deosebi prin forma de glosa antrax si aparitia sporatica.Examenul bacteriologic lamureste definitiv situatia.

In pasteureloza septicimica se pot produce hemoragi cutanate dar se deosebeste de pesta prin sporaditatea cazurilor, prin durata mai scurta a bolii si prin aparitia,la unele cazuri,a edemelor submandibulare.Prezenta pasteurelelor in organe pledeaza pentru pasteureloza numai in absenta leziunilor suspecte de pesca.

Diverse intoxicatii alimentare produse de excelsele de proteine sau de diverse mucegaiului,de sare de bucatarie etc.care se pot manifesta prin semne nervoase,se pot diferenti de pesta prin examenul furajelor,analizei epizootologice si examenul anatomopatologic.

Salmoneloza acuta se confundacu pesta porcina. In acest caz analiza epizootologica si ansamblul leziunilor constatate la autopsie pot aduce clarificarea tinandu-se cont mai ales de leziunile de pe piele si de pe mucoasa intestinala(butoni in pesta ,procese difteroide difuze in salmoneroza, hemoragii cutanate in pesta, hiperlazia splinei in salmoneloza, prezenta infartelor hemoragice in pesta).

Dizenteria vibronica a porcilor se deosebeste de pesta porcina prin aspectul ruginiu al fecalelor,prin leziunile de ganstoenterita hemoragica au necroza superficiala al epiteliului, precum si prin efectul curativ al arsevinului .

Boala lui Aujesky se deosebeste de pesta prin gravitateaei mai mare la purceii sugari si in general si in forme mai usoare la purcei mai invarsta.In caz de alubiu se face bioproba pe iepuri,caini, etc.

Boala lui Ieschen se deosebeste de pesta prin prin faptul ca paraliziilesunt insotite depastrarea apetitului si prin lipsa leziunilor hemoragice in organe.

Listerioza poate fi confudate cu formele nervoase din pesta, deosebindu-se de acestea prin lipsa leziunilor de orce fel in organele interne si prin examenul bacteriologic.

Turbarea o deosebim de formele nervoase ale pesteiporcine prin caracterele epizootologice, prin prezenta corpusculilor Bolus-Negri,modificarile pshice, prezenta agresivitatii, etc.

Trebuie sa se tina cont ca uneori exista si infetii mixte ca:

-pesta si boala lui Aujesky

-pesta si listerioza

 

 

 

-pesta si rujet

-alte asociatii virotice sau bacteriene.

Factorii o evidentiaza ca diagnosticul pestei porcine este o operatiune complexa in care trebuie luata in considerare clinica, epizootologia, anatomia patologica,examenul de laborator, si ca poate fi stabilit numai prin colorarea tuturor datelor din care se extrag elementele necesare stabilirii diagnosticului.

 

 

 

13.Tratament.

 

 

In anul 1965

Un tratament curativ in pesta porcina nu exista. Cu tot efectul proctector singur al serului anti pestos cand este administrat in mod preventi, seroterapia specifica are o eficitate limitata, la cazuri incipiente de boala. Tratamentul cu ser antipestos al porcilor bolnavi este contra indicat, dar in primul rand prin faptul ca purceii bolnavi vindecati raman purtatori si excretiilede virus, constituind o sursa de infectie pentru alti porci.In cazul in care s-ae intreprinde un tratament curativ, pentru a avea sanse de vindecare, inocularea serului trebuie facuta cat mai precoce, in doza masiva de 1,5 ml./kg. greutate vie. Seroterapia aplicata in momentul in care au aparut localizari digestive sau pulmonare este fara nici o valoare terapeutica.

In anul 1996 pana in prezent.

Tratamentul nu se practica si este interzis prin lege, intrucat porcii tratati si vindecati, raman purtatori si excretori de virus. Analizele de laborator au aratat ca porcii tratati si vindecati suporta modificari importante in fibra musculara si depreciaza calitatea carnii.

 

 

14. Profilaxia.

 

 

Se realizeaza prin masuri sanitar-veterinare(profilaxia generala) si prin imunizarea porcilor contra pestei.

  1. Profilaxia generala.

Pentru apararea fata de infectia cu virusul pestos se iau masuri pentru izolarea grajdurilor de porci altor unitati, de drumurile de circulatie, masuri pt. oprirea accesului in incinta crescatoriei a personelor straine, vehiculelor, masuri de supraveghere sanitara a porcilor si de dezinfectii periodice profilactice. Personalulu ingrijitor va utiliza imbracamintea si incaltamintea de protectie care la plecarea din incinta unitatii, va fi lasata la filtrul vestiar si luata la incepurul zilei de munca.

Masurile de profilaxie generala urmaresc a pastra indemnitataea unitatilor si a fermelor de porci, in impiedicarea patreunderii din afara. In afara masurilor generale comune tuturor celorlalte boli contagioase, un rol important il au urmatoarele:

- Carantina profilactica a tuturor porcilor nou introdusi intr-o unitate indemna, pe o perioada de 30 zile.

- Transportul porcilor sa fie facut numai in vagoane si vehicule in prealabil dezinfectate.

- Fierberea prealabila a confiscatelor si resturilor de la abatoare, restaurante, spitale, care se dau in hrana animalelor.

- Taierile de necesitate, din orice motiv, se vor face in fara adaposturilor de porci, in locuri amenajate care sa asigure o dezinfectie eficace dupa fiecare sacrificare.

- Cadavrele porcilor sa fie distruse sau valorificate fara posibilitatea de difuziune a materiilor virulente( transformare in faina de carne si grasime industriala in inteprinderi speciale, sau distrugerea lor pe loc, cu valorificare in grasime industriala, sub control veterinar).

Institutele producatoare de materiale biologice, antipestoase, laboratoare de diagnostic, abatoarele, fabricile de mezeluri, crescatoriile si ingrasatoriile de porci vor fi prevazute cu instalatii speciale de purificare si dezinfectare a apelor reziduale.

  1. Imunoprofilaxia.

Imunoprofilaxia se realizeaza cu ajutorul:

a). Serul anti pestos produs de institutele de specialitate, are o inalta valoare protectoare. Inoculat parenteral in doza de 0,5 ml. pentru un kg.greutate vie, el asigura imediat dupa inoculare, pe o perioada de 2-3 saptamani, o protectie sigura fata de infectia naturala sau experimentala.

b). Vaccinul cu hidroxid de aluminiu reprezinta un triturat fin din spline si ganglioni de la purcei infectati experimental, formolat 0,1% si inactivat 36 ore la 26°C apoi amestecat cu hidroxidul de aluminiu. Vaccinarea nu produce leucopenie si animalele suporta bine vaccinarea, neprezentand nici o reactie generala. Totusi, tarele vechi pulmonare pot fi reactivate din cauza excitatiilor produse de hidroxidul de al. ajuns in pulmon, fiind vehiculat pe o cale sanguina. Imunitatea se insaleaza la 3 saptamani de la inoculare.

c). Vaccinul cu cristalin violet preparat pentru prima data de Mc.Beyde si Cole (1936) este reprezentat de amestecul a 8 volume sange virulent cu 2 volume dintr-o solutie formata din glicerina un litru, fenol chimic pur 5 ml., cristal violet 2,5g. inactivat 14 zile la 37°C. Imunitatea se instaleaza dupa 2-3 saptamani. Vaccinul cu cristal violet da reactii postvaccinale mai importante decat vaccinul absorbit: urme la locul de inoculare, temoeratura de 40-41°C, pierderea apetitului care dureaza 1-2 zile, datorate actiunii locale a vaccinului violet. Nu produce leucopenii. Ambele vaccinuri inactivate produc o imunitate satisfacatoare; 80-100% din porcii vaccinati, pentru o periada de 4-6 luni.

d). Virusul vaccin pestos liofilizat ‘’C’’ este preparat dintr-o suspensie de organe ( splina, ganglioni limfatici) recoltate de la iepuri inoculati cu tulpina liofilizata ‘’C’’ a virusului pestos porcin. Vaccinul se liofilizeaza in fiole de 5, 10, 25, 50 si 100 de doze, insotite de lichidul diluant corespunzator, de 10, 20, 50, 100 si 200 ml.. Din dilutia obtinuta se inoculeaza intramuscular doza de 2 ml., la porci in varsta de peste 60 zile. Imunitatea se insyaleaza dupa 5-7 zile si dureaza un timp variabil, in functie de varsta animalului. De accea vaccinarea se repeta la 120 zile, apoi din 6 in 6 luni.

e). Vaccinul antipestos porcin ‘’Celvivac’’. Este obtinut prin cultivarea pe culturi celulare renale de purcel a unei tulpini atenuate de virus pestos porcin( tulpina Celvivac). Se administreaza de la varsta de 2 luni in doza de 2 ml. pe cale intra musculara. Confera imunitate de lunga durata.

f). Virus vaccin antipestos lapinizat ‘’Hudson’’. Este preparat din suspensie de triturat de organe ( splina, ganglioni limfatici) provenita de la iepuri inoculati cu tulpina ‘’Hudson’’. Se livreaza insotit de un diluant corespunztor. Se utilizeaza numai de necesitate in unitatile in care s-a diagnosticat pesta porcina. Se foloseste de la varsta de 5 luni, in doza de 2 ml. intra muscular. Imunitatea se instaleaza la 5-7 zile dupa inoculare si este de lunga durata.

g). Se mai executa un vaccin mixt format din vaccin antirujetic si vaccin antipestos 0,5 ml. subcutanat cu rapel la 2 luni.

In sectorul particular, vaccinarea antipestoasa se face sub forma de campanii, in lunile martie-aprilie si septembrie-octombrie, cu completari lunare. In unitatile de crestere industriala, vaccinarea


loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani