Sistemul nervos este reprezentat de o serie de organe, care prin functiile lor, indeplinesc rolul de coordonator al aparatelor si sistemelor care intra in alcatuirea organismului, pe de o parte, iar pe de alta parte stabilesc relatii cu mediul inconjurator. In coordonarea functiei metabolice, alaturi de sistemul nervos participa si complexul endocrin, care actioneaza la distanta prin intermedul hormonilor si este subordonat sistemului nervos central. Sistemul nervos poate fi sistematizat in: sistemul central si periferic; sistemul neuroendocrin si analizatorii. 36136ylv22qmo7p Analizatorii Analizatorii prezinta in componenta lor un segment periferic, care constituie organul de receptie, un segment intermediar de transmisie si un segment central care prelucreaza impulsurile receptionale de la organul peiferic. lm136y6322qmmo Dintre analizatori, la caine, cei mai dezvoltati, sunt analizatorul statoacustic si cel olfactiv, care ii ajuta de altfel in diferitele activitati pe care le executa. De fapt, suprafata mucoasei olfactive este foarte intinsa datorita unor particularitati structurale ale volutelor etmoidale si ale cornetului nazal inferior. Mirosul. Se afirma ca pentru caine, lumea inconjuratoare se compune dintr-un buchet de senzatii olfactive: mirosul stapanului, al hranei preferate, al jucariei personale, etc. Comparativ cu numarul celulelor olfactive la om (circa 5 milioane), la caine acestea ajung la valori de 100 – 200 de milioane. Cainele simte o picatura de sange chiar daca este diluata in 5 litri de apa. Cainele simte prin miros modificarea transpiratiei omului care se teme de aceasta specie. De asemenea, cainele poate urmarii cu precizie urma unui om care a trecut chiar cu 24 de ore pe un traseu circulat. Cainele chiar si in timpul somnului capteaza la nivelul nasului semnalele care-l intereseaza, le transmite sistemului nervos central unde sunt prelucrate, astfel ca in momentul trezirii el este in masura sa stie ce s-a intamplat in jurul lui in timpul somnului. Auzul se situeaza pe locul doi in ierarhia acuitatilor senzoriale si este mai pronuntat la rasele de caini cu urechi drepte, care au si avantajul de a-si putea orienta pavilionul spre directia de propagare a sunetelor. Urechea cainelui percepe sunete cu o frecventa de 100,000 vibratii pe secunda, comparativ cu omul care percepe doar 30,000 vibratii / secunda. Raza de actiune a auzului la caine este foarte mare si net superioara fata de cea a omului, de cel putin 4-6 ori. Deasemenea, cainele poate deosebi cu mare precizie doua surse sonore situate la 50 cm distanta intre ele, daca se gaseste la 5 m fata de acestea. De asemenea cainele are capacitatea de a localiza cu mare precizie sursa emitatoare, pe care omul nu o poate sesiza. Vazul, este la caine doar un mijloc complementar de verificare a senzatiilor percepute in prealabil de alte simturi de baza. Comparativ cu omul, capacitatea vizuala a cainelui este mult inferioara. In mod obijnuit, cainele vede bine pana la 30-35 metri, slab la 100 metri, iar peste 150 metri aproape ca nu vede nimic. S-a demonstrat recent ca din paleta cromatica a mediului inconjurator, cainele distinge culorile rosu, galben, verde si albastru. Unii cercetatori au demonstrat ca si cainele poate percepe forma unor corpuri geometrice, putand distinge cercul, patratul, pentagonul sau hexagonul. Gustul la caine, la fel ca si pipaitul este putin dezvoltat. Se cunosc insa si cazuri de caini cu o sensibilitate crescuta a pielii si care reactioneaza imediat ce venim in contact cu aceasta. Aceasta sensibilitate se pare ca este rezultatul unor perceptii proprioceptive. “Cainele este imaginea naturii si comoara acesteia, un refugiu al ostenelii noastre, oglinda vigilentei, podoaba intelepciunii si a memoriei, simbolul si deviza perfectei comportari, animal celebru atat in timp de razboi cat si de pace, pe care zeii, imparatii si oamenii de rand din orice parte a lumii ii apreciaza cel mai mult.” Platon. Bibligrafie Eugenia Chenzbraun – “Comportamentul animalelor” Ioan Bud – “Totul despre caine”.
