Stejarul(Quercus robur) - stejarul brumariu, pufos, rosu



STEJARUL

Quercus robur

21637vjk53pdr5y

21637vjk53pdr5y

Face parte din fam. Fagaceae.Arbore foios intalnit in regiunea de campie si dealuri (terasele raurilor, platforme, piemonturi ), cu limita superioara la cca. 600-700 m altitudine, formand arborete de amestec cu alte foioase ( padure de sleau), sau arborete pure (stejarete).Se mai numeste : gorun, sledun, stejar penduculat, stojar, ters, trajer, tufan.

In Romania ocupa 2% din suprafata paduroasa a tarii, respectiv cca. 130 000 ha.Padurile cele mai intinse ( peste 80% din total ) se gasesc in sudul tarii, campiile din vestul tarii, nord-vestul Moldovei si in Podisul Transilvaniei.



Specie de climat variat ; cerinte ridicate fata de caldura in timpul verii ; rezistent la gerurile de iarna -cele excesive ii provoaca gelivuri (crapaturi in lemn).Pretentios fata de lumina. Prefera soluri profunde, afanate , reavane pana la umede, fertile. Suporta multumitor solurile compacte, argiloase, cu podzolire accentuata de hidrogeneza, pe terase si platforme.Creste nesatisfacator pe soluri sarace si acide.Raspandit in Europa.

Alcatuire : jd637v1253pddr

Radacina pivotanta, profunda.Tulpina dreapta, bine elagata, inalta pana la 50 m, diametrul 1-2 m. Scoarta cu ritidom brun-negricios, tare, adanc brazdat longitudinal si transversal, pana la 10 cm adancime. Lemn cu durament brun-rosiatic, alburn galbui-rosiatic, raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale vizibile.Coroana profunda si larga, cu ramuri viguroase, noduroase, intinse orizontal. Lujerii vigurosi, muchiati, glabri, bruni-maslinii. Muguri ovoizi, bruni-lucitori. Frunze lobate pana la penatfidate, cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiti, inegali separati prin sinusuri neregulate, glabre, pieloase, la maturitate. Flori unisexuate-monoice, cele femele lung-penduculate, dispuse cate 3-6 in ciorchine. Inflorire IV-V .Polenizare anemofila. Fructe, achene (ghinda ) ovoidale, alungite pana la cilindrice ( 2-4 cm ) brune-galbui, in stare proaspata cu dungi longitudinale verzui caracteristice ; grupate cate 2-5 pe un peduncul comun. Cupa hemisferica, lemnoasa, cu solzi mici, ovati-triunghiulari, stransi alipiti, concrescuti, liberi numai la varf. Capacitate germinativa, 70-80%. Fructifica o data la 6-10 ani. Prima fructific are, la 70 de ani, cand se afla in masiv si la 40-50 de ani, cand creste izolat. Poseda mare capacitate de regenerare vegetativa prin lastarire. Creste activ pana la 150-200 de ani, cu maximum intre 50-70 de ani. Longevitate 500-600 de ani, exceptional, 2000 de ani .

Compozitie :

Chimic, scoarta contine acid cavercitanic ( 9-15%), acid elagic, acid galic, acid nictanic, acid roburic, cvercina (principiu amar), floroglucina, substante pectice, rezine, zaharuri, substante minerale . Lemnul contine pentozane, galactan, lignina, substante tanate, mici cantitati de ceruri si grasimi, substante minerale ( K, P, Ca, Mg, Fe, Si , Na ).

Industrie :

Lemn tare, elastic, rezistent, durabil in aer si apa. Utilizat in constructii civile, hidraulice si de masini, pentru grinzi, stalpi, piloti, traverse de cai ferate, lambriuri, parchete, doage, confectionarea mobilei de inalta calitate (lemn masiv si furnire ), in tamplarie, strungarie, lemn de foc. Scoarta , galele de pe frunze si coltanii fructelor tinere sunt folosite in tabacarie ( contin mult tanin 17-40%). Fructele pot fi folosite in fabricile de spirt.

Medicina :

Uz intern: 1.Pentru tratarea de gastrita hiperacida, ulcer gastrodudenal, diaree, enterite, melene, hemoroizi, rinofaringita, faringita acuta si cronica :

  1. decoct, din 2 lingurite de scoarta maruntita la o cana cu apa rece; se fierbe 20-30 de minute ; se beau 2 cani pe zi, intre mese,

neindulcit;

b) decoct, din 2 lingurite cu pulbere de scoarta la o cana (250 ml)

de apa ; se fierbe 10-15 minute ; se lasa in repaus acoperit ; la

racire se strecoara ; se beau 1-2 cani pe zi ;

  1. cafea, dintr-o lingurita de ghinda prajita si macinata ; se bea cate

o ceasca neindulcita, dimineata, pe stomacul gol.

Regleaza scaunul in diaree.

Uz extern : 1.Pentru tratarea hemoroizilor, degeraturilor, transpiratiei excesive a

picioarelor si mainilor : decoct, din 20-30 g scoarta maruntita la litru.

Puternic astringent. Se aplica bai locale.

2.Pentru tratarea afectiunilor cavitatii bucale, durerilor de dinti,

rino-faringitelor, faringitei acuta, cronica si arsurilor, degeraturilor :

decoct din 3-4 lingurite de pulbere de scoarta la o cana (250 ml) de

apa. Pentru gura se fac clatiri cu solutia pregatita. Pentru degeraturi

se tamponeaza ranile cu vata inmuiata in solutie. Pentru rino-farin-

gita, faringita acuta si cronica gargara de 2-3 ori pe zi, la temperatura

suportabila.

3.Pentru combaterea transpiratiei la picioare, a rosaturilor de pantof,

degeraturilor : decoct din 10 g pulbere scoarta ( o lingurita ) la 100 ml apa. Se face baie la picioare, zilnic, cate una inainte de culcare

4.Pentru tratarea hemoroizilor : alifie, din 5 g pulbere de gale recoltate

de pe frunze la 30 g untura de porc proaspata. Se aplica unguente

locale.

5.Pentru tratarea gingivitelor: tinctura din macerarea a 10g gale la 100g alcool, timp de 10 zile. Zilnic se scutura de 2-3 ori sticla. Se

strecoara. Se trage in sticle inchise la culoare. Se astupa cu dop. Se

folosesc 10-15 picaturi la o ceasca de apa rece ( temperatura camerei )

cu care se face gargara, se freaca gingiile si se clateste gura.

Scoarta este inclusa in compozitia diferitelor ceaiuri Plafar.

Cosmetica :

Pentru intarirea radacinii parului si oprirea caderii lui : decoct din 4 lingurite cu pulbere de scoarta la o cana de apa ( 250 ml ). Se tamponeaza radacina parului pe intreaga suprafata a capului, sau se fac bai si frectii saptamanal sau de doua ori pe saptamana.

Recoltare :

Pentru utilizari medicinale, scoarta ( Cortex Quercus ) se recolteaza numai in parchete pe masura taierilor. Perioada optima este martie-aprilie. Se desprinde numai scoarta neteda a ramurilor de 3-5 ani, cu grosimea pana la 10 cm. Se usuca la soare. Pe ploaie se adaposteste. Uscarea artificiala se face la 40-50° C.

Apicultura :

Specie melifera. Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. Mana contine 62-64 % zahar. Cantitatea miere de mana 20 kg/ha. Pondere economico-apicola mijlocie. Mana este produsa de licanida bruna a cojii de stejar ( Lachnus roboris ). Etapele de secretie a manei sunt 20 iun.-10 iul. si 10-30 sept., in raport de conditiile stationale in evolutia timpului.

Silvicultura :

Specie de interes forestier. Produce lemn de calitate superioara.Specie de baza in alcatuirea perdelelor de protectie.

Zootehnie :

Ghindele pot fi utilizate la hrana porcilor.

Protectia mediului :

Prin puternicul sau sistem radicular, reprezinta solutia optima pentru punerea in valoare a potentialului mineral si hidric al solului, asigurand optimizarea regimurilor hidrologice si un drenaj biologic de mare eficienta in statiunile cu exces de umiditate.

Ornamental :

Remarcabil prin dimensiunile impresionante. Atractiv prin port si masivitate. Specie de baza in constituirea masivelor paduroase in stil peisajer din parcuri, in grupari monumentale in poieni. Inmultire prin seminte.

Subspecii

STEJARUL BRUMÃRIU

Quercus pedunculiflora

Arbore indentificat in Romania in 1936, cu areal intins in silvostepa unde formeaza arborete pure sau in amestec. Se mai numeste : gantoi, slodun.

Vegeteaza bine pe cernoziomuri levigate sau pe dune cu sol nisipos, afanat, suficient de reavan. Iubitor de caldura, rezistent la seceta, uscaciunea solului si atmosferei.. Specie de baza deosebit de valoroasa in padurile de silvostepa ale Olteniei, Munteniei, Dobrogei. Raspandit in Peninsula Balcanica, nordul Asiei Mici, Caucaz, Crimeea.

AlCÃTUIRE :

Radacina pivotant-trasanta. Tulpina dreapta, inalta pana la 25-30(35)m. Scoarta cu ritodom gros, adanc-crapat, aparut de timpuriu. Lemn cu durament brun-rosiatic, alburn galbui-rosiatic, raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale vizibile. Frunze variabile ca forma, cu latimea mai mare la mijloc sau spre varf, iar lobii mijlocii aproape perpendiculari pe nervura mediana, pe fata superioara verzi-intunecat, pe cea inferioara cenusii-brumarii, glaucescente, de regula pubescente, rareori glabre. Unisexuat-monoic, cu inflorescente femele lung-pedunculate, iar in cadrul florilor stigmate late, capitate, plane si intinse orizontal. Inflorire luna a V-a. Fructe, achene ( ghinde ) mari, lungi de 3-5 cm, grosime 2 cm, prinse pe un peduncul lung pana la 15 cm. Cupa cu solzi asezati

in randuri circulare.

Industrie :

Lemn tare, elastic, durabil, rezistent. Folosit la fabricarea mobilei, tamplarie, dogarie, constructii si lucrari sub apa. Scoarta este folosita in tabacarie. Crengile sunt utilizate la foc. Ghindele pot fi utilizate la fabricarea spirtului.

Medicina :

Aceleasi utilizari ca si la stejar.

Apicultura :

Specie melifera Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. Productia de miere de mana este de 20 kg/ha.Pondere economico-apicola mijlocie.

Ornamental :

Specie decorativa prin port, utilizata in dumbravi, individual sau in grupe mici. Inmultire prin seminte.

STEJARUL PUFOS

Quercus pubescens

Arbore intalnit sub forma de arborete, dumbravi, palcuri si tufarisuri izolate in sub- zona silvostepei si colinar in Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat, vestul Transilvaniei.

Se mai numeste : ceretic, garneata, goron, lemn tare, stejar negru, stejar rosu, stejar scamos, stejarica, sledun, tufan, tufa, tufa riioasa. Iubitor de caldura, rezistent la seceta, uscaciune. Vegeteaza bine pe soluri cernoziomice, calcaroase, relativ compacte, cu regim de apa deficitar.

Raspandit in regiunea mediteraneana si submediteraneana.

Alcatuire :

Radacina pivotant-trasanta. Tulpina frecvent stramba, inalta pana la 15 m. Scoarta cu ritidom brun-negricios, tare, des si adanc-crapat, format de timpuriu. Coroana rara, larga, luminoasa. Lujeri cenusiu-pubescenti. Muguri mici, ovoizi, tomentosi. Frunze mici ( 4-8 cm ), lat-obovate, tari, neregulat-sinuat-lobate, cu 3-6 perechi de lobi incretiti, ondulati, despartiti prin sinusuri inguste, pe fata inferioara cenusiu-tomentoase. Inflorire luna a V-a. Fructifica la 8-12 ani. Fructe, achene ( ghinde ) mici, cca 1,5 cm, asezate in cupe cu solzi mici, cenusiu-pubescenti, sesile.Longevitate limitata.

Industrie :

Lemn cu bune insusiri tehnologice. Din cauza dimensiunilor reduse nu poate fi folosit decat pentru foc. Scoarta contine mult tanin; folosita in industria tabacariei pentru tabacitul pieilor.

Medicina :

Aceleasi utilizari ca la stejar.

Apicultura :

Specie melifera. Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. Productie

miere-mana 20 kg/ha. Pondere economico-apicola mijlocie.

Protectia mediului :

Specie foarte importanta pentru perdelele de protectie din stepa.

Ornamental :

Rustic. Utilizat ca arbore decorativ prin parcuri, spatii verzi, individual sau in grupuri, pe alocuri uscate ( unde exista conditiile ecologice propice ), din silvostepa si stepa, in sudul si vestul tarii. Uneori folosit ca arbore de alei. Decorativ prin port, coronament larg, lujeri tomentosi, frunze. Inmultire prin seminte.

Silvicultura :

Specie de interes forestier. Indicata pentru statiuni extreme. Lemnul un bun combustibil.

STEJARUL ROSU

Quercus borealis

Arbore foios, exotic, cu amplitudine ecologica larga, vegetand bine pe soluri podzolice, argiloiluviale, pseudogleizate si gleice, afanate, textura usoara, suficient de umede; prezent si pe soluri sarace, soluri argiloase compacte.Se mai numeste stejar rosu american. Originar din jumatatea estica a Americii de Nord. Introdus in Romania la inceputul secolului, in culturile forestiere de la Mihaiesti, Lipova, Risnov si pe marginea strazilor, prin parcuri, ca arbore decorativ.

Alcatuire :

Radacina pivotanta, cu ramificatii laterale, profunda, puternica. Tulpina dreapta, cilindrica, bine elagata, inalta pana la 30 m, diametrul pana la 1 m. Scoarta subtire, cenusie, neteda. Ritidom subtire, cu crapaturi rare, apare catre baza tulpinii dupa 40 de ani. Lemn cu durament galbui, inele anuale vizibile. Lujeri rosii-bruni, cu lenticele galbui. Muguri rosii-bruni, glabrii, lungi de cca 6 mm. Frunze oblongi, mari (10-22 cm),

adanc-lobate, cu lobii triunghiular-ovati, lobolati, terminati cu varfsetaceu, alungit, pe dos cu smocuri de peri ruginii in axilele nervurilor.Toamna ,frunzisul se coloreaza in rosu sau portocaliu. Fructifica la 2-3 ani.Fructe ,achene (ghinde) mari, lat-ovoide, brune asezate intr-o cupa putin adanca ,usor conica ,scurt-pedunculata. Maturatie bianuala.

Industrie :

Lemn dur, durabil, dar inferior celui de stejar si gorun. Se impregneaza usor. Folosit la producerea de placaje, mobila ,tamplarie , traverse, caroserii, parchete, dusumele. Poseda pori si nu poate fi folosit la doage. Scoarta cu aceleasi utilizari ca la stejar.

Apicultura :

Specie melifera. Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana.

Silvicultura :

Specie de interes forestier. Crestere rapida, mai ales in tinerete. Utilizat frecvent ca genitor in lucrarile de selectie.

Ornamental :

Decorativ prin portul drept, coroana globuloasa, coloritul frunzelor verzi, vara si galben-rosiatice, toamna.Cultivat in parcuri si plantatii de aliniament. Nu se recomanda plantarea pe strazi si bulevarde.Creste incet, sufera de parlirea scoartei si daunatori criptogamici.

Bibliografie :

Dr. biol. CONSTANTIN PÂRVU

Mica enciclopedie

UNIVERSUL PLANTELOR

Editura Enciclopedica 1991