PERIOADA CHIMEOTICA a CHIMIEI referat



PERIOADA CHIMEOTICA a CHIMIEI


Chimia este o disciplina stiintifica relativ noua si domeniul preocuparilor chimiei si separarea ei de alte stiinte(fizica, mineralogie, mefalurgie etc. )s-a conturat in secolul al XVIII-lea, incepand cu lucrarile lui M. V. Lomonosov si A. L. Lavoisier.



Principalele cauze ale dezvoltarii tarzii a chimiei ca stiinta sunt:

-cercetatorii stiintelor naturii din antichitate erau inclinati mai mult spre speculatii filozofice, lipsite de o baza experimentala;acest fapt favorizand dezvoltarea ipotezelor in dauna teoriilor trainice.

-aplicarea metodei deductive cu caracter speculativ, in dauna metodei inductive cu caracter experimental(introdusa de Fr. Bacon);acest fapt conducea adesea la concluzii rupte de realitate asupra transformarii materiei(transmutabilitatea elementelor, nasterea si nimicirea materiei )

-lipsa mijloacelor experimentale dezvoltate a facut ca descoperirea substantelor chimice si studiul proceselor chimice sa fie intarziat cu aproape doua milenii.

Chimia ca stiinta a materiei si transformarii a aparut probabil in Egiptul antic, tara cea mai inaintata di punct de vedere tehnic din lumea veche. In academia din Alexandria, chimia ca arta sfanta avea o cladire speciala-templul lui Serapis.

La acea vreme, ”stiinta divina a chimiei era monopolul, sacerdotilor, privilegiati ai clasei dominante, care pastrau un secret adanc asupra artei lor.

De la egipteni, chimia a fost imprumutata de arabi, a caror contributie in domeniul chimieio a fost extrem de valoroasa. Arabii au adaugat prefixul”al” denumirii de chimie, de unde termenul de alchimie.

Contributii valoroase in chimie au avut si popoarele Mesopotamiei, Indiei si Chinei.

De la egipteni si arabi, chimia a tecut la grecii antici si la alte popoare europene.

Popoarele vechii civilizatii:egiptenii, babilonienii fenicienii, evreii s. a. nu s-au putut elibera de substratul religios antistiintific, al cercetatorilor lor. Unii dintre invatatii vechii Elade au reusit sa se ridice deasupra misticismului si obscuratismului, creand bazele filozofiei materialiste pe care s-a cladit intreaga stiinta moderna.

Marturiile arheologice si documentele scrise dovedesc ca egiptenii, indienii, chinezii scutii si alte popoare antice cunosteau prelucrarea metalelor, fabricarea tesaturilor, vopselele, sticla, emailurile, cosmeticele, ceramica, varul, sapunurile, bauturile, medicamentele, hartia etc. Cu toate scadeile ei datorate caracterului speculativ al cecetarilor, in perioada veche s-au formulat unele idei ce au avut o influenta binefacatoare asupra stiintelor, datorita filozofilor materialisti ai Greciei antice.

In legatura cu alcatuirea materie, in perioada veche se formuleaza ipotezele unitatii si diversitatii materiei.

In formularea ipotezei unitatii materiei s-a pornit de la ideea ca exista un„principiu unic”di care deriva toate substantele. In privinta ecestui principiu unic, diferiti invatati antici aveau pareri diferite.

Thales din Milet, un mare invatat grec sustinea ca la baza alcatuirii materiei sta apa. Aceeasi parere o aveau egiptnii. Insa de exemplu Aximenes din Milet nu-I impartasea aceasta viziune, crezand in existenta aerului ca un principiu unic, iar Heraclit din Efes a propus focul, Xenofan din Atena-pamantul. Ideea unitatii materiei implica si ideea continuitatii sale.

Ipoteza diversitatii materiei isi are reprezentanti la indieni(Canada in secolul al VI-lea i. e. n. )chinezi(Fu-Si mileniul I i. e. n. )greci(Anaximandru, Anaxagoras sec. VI i. e. n. Empedocle, Aristotel)

Empedocle reduce diversitatea lucrurilor la patru elemante:

Pamantul, aerul apa si focul. El explica asocierea si desfacerea elementelior prin actiunea a doua forte antagoniste, prietenia si discordia. Empedocle impreuna cuAnaxagoras arata natura materiala a aerului, folosind un clopot de sticla arata ca apa nu poate intra decat dupa ce iese aerul.

Aristotel cel mai mare cugetator al lumii antice, dezvolta ipoteza lui Empedocle dandu-I forma in care a dominat timp de aproape de doua milenii gandirea stiintifica asupra alcatuirii materiei. Dupa Aristotel la baza alcatuirii materiei ar cinci elemente, unul de ordin spiritual(quinta essentia) si alte patru elemente cu insusirile de: rece si uscat(pamantul)

rece si umed(apa)



cald si umed(aerul)

cald si uscat(focul)

Dupa aceasta conceptie, daca la o substanta pamantoasa schimbam proprietatea uscaciune in umiditate, atunci substanta trece intr-o stare analoaga apei s. a. m. d.

Este de observat ca in afara de foc celelalte trei elemente reprezinta cele trei stari de agregare.

Tot in aceasta perioada apare atomismul si ipoteza atomica, cea mai veche teorie fundamentala in domeniul chimiei si fizicii, introdusa de filozofii materialisti greci Leucip(500-428)si Democrit(470-370).

Pornind pe ideea divizibilitatii materiei, una din primele proprietati generale ale materiei descoperite de omenire, filozofii materialisti ai antichitatii sustin ca substantele sunt alcatuite din particule materiale foarte mici-atomii-care sunt indivizibili, eterni, continui, impenetrabili, identici calitativ, diferiti ca marime si masa si diferit oranduiti in substante.

Astfel a fost inventata notiunea de atom, ca obiect al unor speculatii filozofice lipsite de o baza experimentala.

Discutiile anticilor despre atomism nu au continuat in secolele urmatoare din doua motive mai importante:

Pmarea autoritate a luiAristotel, adversar al atomismului

Preprimarea ideilor progresiste de catre inchizitie.       


Bibliografie:bManual de chimie generala pentru institutele de invatamant superior tehnic

bDictionarul enciclopedic roman (“Editura politica”, Bucuresti 1964)
















Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani