Marie Curie - implinirea visului, descoperirea radiului referat





Marie Curie

      Maria Sklodowska (Marie Curie de mai tarziu) , s-a nascut la 7 noiembrie 1867, la Varsovia. Pe atunci Polonia era dezmembrata, impartita de trei imperii: Germania, Rusia si Austria.  Tatal, Wladyslaw Sklodowski, era profesor de matematica si de fizica, iar mama, directoare unui mic pension de fete.

1. Greutatile copilariei si adolescentei

        Aceste perioade din viata Mariei (alintata Mania) au fost pline de tristete. Mama sa avea sa moara de tuberculoza in   1878, pe cand copila avea doar 10 ani.  Copilaria ei si a fratilor ei avea sa fie nelipsita de nesfarsite griji materiale. Amprenta    cea mai puternica a fost lasata din  cauza asupririi nationale, la scoli nepermitandu-se predarea limbii poloneze.
       In 1883, Marie isi termina studiile secundare, obtinand medalie de aur, dar nu are posibilitatea sa se inscrie la   universitate.
        Din 1884 pana in 1891 va lucra ca guvernanta si invatatoare in diverse familii de boierasi din provincie. In 1886, aflata      in  localitatea Szczuki, Manie are ocazia de a aplica ideile sale progresiste, creand in secret un curs de limba poloneza  pentru copiii  analfabeti ai taranilor.
       La 19 ani va fi cuprinsa in mrejele iubirii, dorind a se casatori cu tanarul Casimir, fiul cel mare al familiei unde lucra ca  guvernanta. Parintii lui Casimir plini de prejudecati se opun, dorind pentru fiul lor “o partida bogata”. Desi Mania era   deosebita de celelalte fete, stia sa danseze minunat, sa joace sah, sa vasleasca, sa patineze, crea versuri cu aceeasi usurinta cu   care calarea, era spirituala si bine crescuta, tanarul nu da dovada de caracter, se teme de parinti si isi marturiseste ezitarile. Cu toate acestea, Mania nu renunta la slujba bine platita din casa familiei lui Casimir, intru-cat o intretinea pe sora sa,  Bronia, la Facultatea de Medicina din Paris si economisea pentru propriile studii.




  2. Implinirea visului

      Studiile universitare in Polonia erau interzise fetelor de catre biserica catolica, iar tarismul ingradea orice manifestare de   ordin national. Visul Maniei era sa fie studenta la Sorbona.
       In toamna anului 1891 se deschide un nou capitol din viata Mariei Sklodowska. Dupa ani de munca, reuseste, la 24 de ani  sa-si cumpere un bilet de tren Varsovia – Paris, calatorind intr-un vagon de clasa a patra, ghemuita pe un scaun pliant luat de  acasa.
       Cu teama, dar si plina de speranta, tanara se indreapta spre metropola civilizatiei, Parisul, de unde Bronia o chema cu  insistenta la studii.
       Cursurile se deschid la 3 noiembrie 1891 pentru Mania, devenita acum Marie Sklodowska. Se va afla intotdeauna la   cursul de fizica. O perioada de timp o va dedica acoperirii golurilor in limba franceza, matematica si fizica. Ca profesori ii va  avea pe Gabriel Lippman, fizician laureat al premiului Nobel, pe Perrin, de asemenea laureat al premiului Nobel  pentru fizica   si pe celebrul matematician Appell.

Marie se va muta in cartierul latin, fiind nevoita sa traiasca cu 3 franci pe zi, nu de putine ori lesinand din pricina subnutritiei.  Cu rabdare, isi atinge scopurile: in 1893 este admisa prima la “ licenta in stiinte fizice”, iar in 1894, a doua la “ licenta in stiinte matematice”.
      In 1893, ramasa fara nici o posibilitate financiara, va fi ajutata de o compatrioata, Dydynska, va obtine “Bursa   Alexandrowitch “, destinata studentilor merituosi care studiaza in strainatate. Cativa ani mai tarziu va inapoia suma secretarului   Fundatiei Alexandrowitch, cu totul surprins de aceasta restituire fara precedent. Datorita bursei va putea scapa de griji   cincisprezece luni.
 
  3. Alaturi de Pierre Curie

      Fiind obsedata de invatatura Marie nu are timp sa se ingrijeasca si de gospodarie, spre deosebire de Bronia. In colonia  poloneza se spune ca “domnisoara Stlodowska nu stie din ce se face supa”. Marie a mai exclus dragostea si casatoria din  programul vietii sale.

      In 1894, societatea pentru incurajarea industriei nationale, din Paris, a contractat cu Marie un studiu asupra proprietatilor  magnetice a diverse oteluri. Profesorul Towalski o sfatuieste sa foloseasca laboratorul unui tanar savant francez, Pierre Curie.

      Pierre Curie, legat trup si suflet de cercetarile sale stiintifice, nu s-a casatorit cu nici una din fetele obisnuite pe care le-a  intalnit. Isi nota in jurnal: “Femeile de geniu sunt rare”. Dar, iata ca tanarul fizician francez de 35 de ani incepe sa nutreasca o simpatie speciala pentru Marie, in varsta acum de 27 de ani. Numele lui Pierre Curie va ramane cunoscut prin descoperirea   “punctului Curie” (temperatura la care corpurile feromagnetice devin paramagnetice). In 1880 descopera piezoelecticitatea.  Cat va trai, el nu va fi apreciat la adevarata sa valoare in Franta.

       Cedand insistentelor lui Pierre, Marie va accepta cererea lui Pierre. Astfel, la 26 iulie 1895 devine Marie   Curie - Stlodowska. Doi ani mai tarziu, in 1897 se naste Irène, viitoarea savanta Irène Joliot - Curie, care, impreuna cu sotul    sau, Frédéric Joliot va obtine Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivitatii artificiale.
        In 1904 se naste a doua fiica, Eve, viitoarea ziarista, scriitoare, pianista, autoare a unei biografii a mamei sale.

 4. Savanta Marie Curie - descoperirea radiului

       La finalul anului 1897 bilantul activitatii Mariei Curie se prezinta astfel: doua licente, concursul de agregatie pentru  invatamantul secundar, un studiu asupra magnetizarii otelurilor calite.
       Etapa urmatoare a carierei sale este doctoratul. In ultimii ani ai secolului al XIX-lea studiul descarcarii electrice in gazele  rarefiate a dus la observarea unor fenomene de fosforescenta si de radiatii noi: razele catodice si razele Röetgen (sau razele X). Henri Becquerel studia fosforescenta sarurilor de uraniu. De unde poate proveni energia minima, degajata in mod constant de compusii uraniului, sub forma de radiatii ? Care e natura acestor radiatii ? Iata o celebra tema de doctorat.
       Scoala de fizica ii pune la dispozitie o biata incapere, dotata cu instalatii create de sotul sau. Marie Curie va demonstra ca misterioasa radiatie este o proprietate atomica, existand posibilitatea ca si alt corp, sa aiba aceasta putere. Compusii unui alt corp, toriul, emit acelasi gen de raze.
      Marie denumeste fenomenul “radioactivitate”, iar corpurile cu aceasta proprietate se numesc radio elemente. Examinand unele minerale, constata o radioactivitate excesiva, aceasta continand o substanta mult mai puternica, un element chimic necunoscut.
      Pierre a urmarit cu interes progresele sotiei sale, alaturandu-si eforturile spre a gasi noua substanta.
      Din mai 1898 incepe o colaborare fructuoasa a celor doi soti, care va dura 8 ani si va fi distrusa de un accident tragic.



      Impreuna vor descoperi existenta a doua corpuri noi, distincte.
      In iulie 1898 anunta in “Coruptes rendus” descoperirea primei substante extrase din pehblenda, (un minereu de uraniu)   devenita poloniu (potrivit tarii de origine).
      La 26 decembrie 1898, sotii Curie anunta in sedinta Academiei de Stiinte din Paris, descoperirea celei de-a doua  substante, denumita radiu. Scopul imediat este de a obtine poloniu si radiu in stare pura. Guvernul austriac le ofera sotilor  Curie o tona de pehblenda. In 1902, Marie reuseste sa prepare un decigram de radiu pur si face o prima determinare a  greutatii  atomice: 255. Radiul exista oficial.
     Bugetul familiei se echilibreaza de abia in 1900, cand Pierre este numit in invatamantul universitar in cadrul unei scoli ce  apartinea de Sorbona, iar Marie e numita profesoara la Scoala normala pentru fete, de la Sèvres.

     Din 1899 pana in 1904, sotii Curie publica impreuna sau separat 32 de comunicari stiintifice.
     Radioactivitatea cucereste rapid cercurile stiintifice din toata lumea. In 1903, doi savanti englezi demonstreaza ca radiul  degaja continuu o mica cantitate dintr-un gaz, heliul. Este primul exemplu cunoscut al unei transformari de atomi.

     Miraculosul radiu putea fi confundat cu sarea, dar radiatia este de doua milioane de ori mai puternica decat cea a uraniului.

    Radiatiile pot fi oprite doar de un ecran gros de plumb.
     Radiul se va dovedi util in medicina. Radioterapia distruge celule bolnave si vindeca anumite forme de cancer si a capatat  numele de Curieterapie. Sotii Curie au convenit sa nu-si breveteze tehnica obtinerii radiului, desi acest lucru le-ar fi putut     aduce imense castiguri materiale. Ar fi fost, dupa ei, contrar spiritului stiintific. Einstein afirma dupa moartea savantei:   “Doamna Curie e singura dintre  toate fiintele celebre pe care gloria n-a reusit sa o corupa'.

      La 25 iunie 1903, cea care a declansat in 1897 toata aceasta efervescenta, Marie Curie, isi sustine teza de doctorat la  Sorbona. Titlul tezei de doctorat: “Cercetari asupra substantelor radioactive”. Mentiunea: foarte onorabil, cu felicitarile juriului.  La 10 decembrie in 1903, Academia de Stiinte din Stockholm anunta atribuirea premiului Nobel pentru Fizica jumatate lui  Henri Becquerel si jumatate sotilor Curie, pentru descoperirile referitoare la radioactivitate.

      In 1905, Pierre tine o conferinta publica in legatura cu lucrarea premiata, atragand atentia asupra pericolului radiului daca  acesta incape pe maini criminale.

      Colaborarea, viata de cuplu a celor doi soti Curie este intrerupta la 19 aprilie 1906, cand Pierre aluneca sub roata unui camion greoi si moare.

       Marie isi gaseste refugiul in munca neintrerupta in laborator. Ea este singura in masura sa succeada sotului sau la catedra  de fizica din Sorbona. Dupa ce, la 13 mai 1906 Mari devine prima femeie careia ii este incredintat un post in invatamantul  superior francez (“chargée de cours”-profesor netitular), doi ani mai tarziu va fi “profesor titular” la Sorbona, predand singurul   curs de radioactivitate din lume.

        In plina glorie, aleasa membra a numeroase academii straine, “doctor honoris causa”, Marie Curie va ceda staruintelor     colegilor de a candida pentru un fotoliu la Academia de Stiinte in 1911. Savantei i-a lipsit un singur vot. Mai tarziu nici fiica    sa,  Irène nu  va fi aleasa membra, desi a candidat de doua ori.

        Invechitele traditii vor fi invinse in 1962, cand fiziciana Perey (eleva Mariei), descoperitoarea elementului chimic francium,  va fi aleasa in calitate de membru corespondent.
        In 1911 Marie e laureata a Premiului Nobel pentru Chimie. Nici un alt laureat nu a fost distins de doua ori cu aceasta   inalta  recompensa stiintifica.



  5. Invidia

      “O mare descoperire, doua premii Nobel atrag admiratia multora, dar si animozitatea multor altora”, afirma fiica sa Eve   Curie. O penibila si violenta campanie este declansata impotriva Mariei, reprosandui-se acordarea numelui de poloniu   elementului descoperit in Franta.
       Acum in varsta de 44 de ani, obosita de o munca zdrobitoare, fusese adusa in pragul sinuciderii, paradind-o fortele fizice,  doborata de o boala grava.
        De cate ori i se va refuza un titlu, o onoare, va fi invocata originea “straina”.
        In schimb cand i se vor aduce onoruri stiintifice, cand e sarbatorita in alta tara, devine “ambasadoarea Frantei”, “o glorie  nationala”.

Starea sanatatii Mariei se va ameliora si va conduce laboratorul de radioactivitate al Insului de Radiu de la Paris,  unde va lucra si savanta romanca Stefania Maracineanu.

 
6. Munca continua


       In timpul primului razboi mondial, pentru a veni in ajutorul nenumaratilor ranitii din spitalele lipsite de instalatii radiologice,   Marie creeaza primul vehicul radiologic mobil.

       Dupa razboi, Marie se reintoarce la munca stiintifica, intrerupta de vacante estivale la Zarcouëst, de o calatorie triumfala in  SUA, in 1921, unde i se doneaza un gram de radiu. La 15 mai 1922, consiliul Societatii Natiunilor o numeste membra a  Comisiilor Internationale de cooperare intelectuala.
       In 1932 contribuie la crearea Institutului de Radiu de la Varsovia, din Polonia independenta.
       Desi suferise operatii de cataracta, Marie isi continua munca in laboratorul din Paris. Ea este biografia vie a radiului: a citit   in cele 5 limbi pe care le poseda, toate publicatiile care au vreo legatura cu cercetarile ce se intreprind in institut.

      Intre 1919 si 1934 a publicat 31 de studii si comunicari stiintifice. De cealalta parte a gradinii din strada Pierre Curie se duce lupta impotriva cancerului cu mjloace terapeutice.


  7. Incheierea misiunii


      Sunt peste 35 de ani de cand Marie vine in contact cu radiatiile produse de radiu. Vreme de patru ani s-a expus radiatiilor  emise de aparatele Röetgen. Marie sfideaza oboseala si bolile care o macina: vederea tot mai slaba, reumatismul, vajaitul  insistent din urechi.

      Se simte istovita. In iunie 1934 o boala, care la inceput nu parea ingrijoratoare, se agraveaza brutal. Doctorii ii promit fiicei   sale,  Eve, ca ii vor usura prin somnifere cele din urma chinuri ale Mariei. Cuvintele cele din urma: “Nu mai vreau decat sa fiu     lasata in pace”.
     In dimineata zilei de 4 iulie 1934 Marie Curie inceta din viata in Sanatoriul din Sancellemoz. Diagnosticul: “anemie pernicioasa  aplazica, cu evolutie rapida, febrila. Maduva osoasa nu a reactionat probabil din cauza faptului ca era alterata de o indelungata  acumulare de radiatii”.
      La 6 iulie, la amiaza, fara discursuri, fara cortegii, va fi inmormantata la cimitirul Sceaux, langa sotul sau. Fratii sai aruncau in  groapa deschisa un pumn de pamant din Polonia. Pe piatra funerara este scris: “Marie Curie - Sklodowska 1867-1934”.

        In 1935 apare post-mortem lucrarea Mariei Curie: “Radioactivitatea”.






1











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani