fArtele la 1848 - pictura, arhitectura, muzica referat




Artele la 1848 - pictura, arhitectura, muzica referat






Artele la 1848 in Tarile Romane


Arta revolutiei de la 1848, sub diferitele sale aspecte, a reflectat noile idealuri Ši realitati revolutionare; in sculptura, muzica, arhitectura, revolutia de la 1848 poate fi urmarita sub aspectele ei cele mai importante. Astfel se explica de ce, intr-un timp atat de scurt cat a tinut regimul revolutionar in Muntenia, au fost cultivate toate genurile Ši au aparut realizari la care arta din epocile anterioare nu ajunsese.




Pictura.

Artistul care Ši-a legat numele de aspiratiile poporului pentru epoca de dupa 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinta al romanilor(1831-1891).

Aman Ši-a petrecut copilaria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din BucureŠti, de unde s-a intors la Craiova pentru a participa la revolutia din 1848. In 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care Ši-a insuŠit desenul Ši studiul compozitiei istorice.

Printre primele opere expuse la Paris, se afla un autoportret la care se vede influenta lui Courbet. Putin mai inainte executase Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creatii artistice legate de evenimentele istorice. Dupa o calatorie la Constantinopol, s-a intors in 1858 in tara cu un renume caŠtigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere in care iŠi manifesta credintele sale patriotice. In timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de lupta al poporului roman impotriva turcilor, ecou al dorintei de libertate. O interesanta compozitie este tabloul care prezinta alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu.

Cum pe acea vreme taranii preocupau pe artiŠtii inaintati, Aman i-a infatiŠat in mai multe figuri Ši compozitii; mai aproape de realitate a tratat acest subiect in cateva gravuri de dupa epoca lui Cuza. Anii din urma ai vietii lui Aman au fost plini de amaraciune; el a criticat pozitia regelui, care adusese pe arhitectul francez Lecompte de NoŘy, care, in nepriceperea sa, distrugea monumentele nationale. Atitudinea sa protestatara fata de conducerea tarii a revarsat-o intr-un tablou neterminat, Boierii surprinŠi la ospat de trimiŠii lui Vlad TepeŠ.

Initiatorul Ăcolii de belle-arte Ši al Pinacotecii de la IaŠi, Gh. Panaiteanu-Bardasare, infocat unionist, a fost un pictor influentat de academismul insuŠit pe vremea studiilor sale la Paris. Cunoscute sunt cateva tablouri reprezentand figuri pline de sentimentalism Ši cateva portrete de contemporani.

Bogat in activitatea sa artistica a fost Gheorghe Tattarescu( 1818 - 1894 ). S-a facut cunoscut ca pictor religios, decorand numeroase biserici din diferite colturi ale tarii Ši contribuind la procesul de laicizare a acestei arte arhaizante. Pentru cunoaŠterea mai justa a acestui gen, Tattarescu a intreprins in 1884 o calatorie in Rusia, care a avut un rezultat fericit: decorarea Mitropoliei din IaŠi. A lasat un bun manual de pictura, valoros pentru vremea sa.

Subiectul alegoric al unirii este foarte frecvent. Printre cele mai importante lucrari sunt: Unirea Principatelor, de Szathmary; Unirea Principatelor dedicata Natiunii moldo- romane, de Gh. Tattarescu; cateva litografii ale lui Wenrich. Se fac Ši scene istorice cu aluzii la actualitate sau luate direct din actualitate: Intalnirea stindardului lui Ătefan cel Mare cu al lui Mihai Bravu la Socola de Al. Asaki; La legi noi, oameni noi de Szathmary. Unirea a trezit sentimente artistice Ši la oamenii din popor, cum este cazul cu acel meŠter necunoscut care a realizat steagul breslei barbierilor in 1859.

Dintre artele aplicate, grafica ilustrarii de carti sau de foi volante a jucat un rol important, popularizand ideile Ši actiunile de seama din perioada Unirii Ši reformele lui Cuza. Intre litografi, un prim loc l-a ocupat Carol Popp de Szathmary, care a facut portretul domnitorului in picioare Ši cel al Doamnei Elena intr-un somptuos costum de gala. Szathmary, originar din Cluj, Ši cu studii la Budapesta Ši Viena, a fost cel mai asiduu gravor Ši desenator, fara sa ajunga insa la o arta superioara, aŠa cum s-a intamplat cu acuarelele sale de deosebit talent. S-a integrat idealurilor politice ale vremii, cum se vede Ši dintr-o serie de alegorii privind Unirea.

Cunoscuta a fost Ši activitatea de litograf a lui D. Papazoglu; lui se datoresc un portret al lui Cuza, editat de Lemercier din Paris, Ši trei litografii reprezentand scene importante din domnia lui Cuza, lucrate academic Ši fara viata, dar importante documente istorice.

Un gen nou, caricatura, Ši-a facut aparitia in toate cele trei provincii romaneŠti, cu tema comuna a combaterii duŠmanilor Unirii. CaricaturiŠtii - printre care polonezul Dembitki - lucrau la ziare, cum au fost Nichipercea al lui N. T. OraŠanu Ši Bondarul, situate pe pozitii inaintate in anii Unirii; Umoristul la Arad Ši apoi la Gherla; Aghiuta, ziarul lui HaŠdeu; Ghimpele, in care se ataca dinastia sau paŠoptiŠtii tradatori ai cauzei revolutionare.



S-a trecut acum la realizarea unui vechi deziderat: infintarea de Šcoli superioare de invatamant artistic. Mai intai la IaŠi, in 1860, a fost inaugurata Ăcoala de belle-arte de insuŠi domnitorul; la BucureŠti, datorita lui Aman Ši Tattarescu, o Šcoala similara s-a deschis in 1864. Paralel cu infiintarea Šcolilor s-au organizat pinacoteci, in care s-au expus tablouri din vechi colectii sau din operele pictorilor in viata.

Inca un fapt nou, devenit caracteristic pentru artele plastice, l-a constituit aparitia expozitiilor artiŠtilor in viata, dintre care cea dintai a avut loc in 1864; ele au jucat un rol important in educarea artistica a maselor. Acum perioada de cautare a incetat; operele care oglindeau nazuintele maselor erau tot mai iubite de popor. Artistul iŠi avea locul sau bine precizat in societate, dar trebuia sa lupte din rasputeri ca sa Ši-l mentina.

Cel de-al treilea mare eveniment politic al acestei perioade, independenta nationala de stat, legata de razboiul din 1877-1878, in care romanii Ši ruŠii au luptat impotriva Imperiului Otoman, a dat prilej stralucit artiŠtilor romani sa-Ši exprime adeziunea Ši contributia lor. Legatura indisolubila cu idealurile patriotice, cu soldatul din popor, a creat arta adevarata a razboiului pentru independenta. Acest spirit a fost insuflat Ši de penelul lui Nicolae Grigorescu Ši de cei ce i-au urmat.

Nicolae Grigorescu(1838-1907), nascut din parinti tarani, a venit de copil la BucureŠti, unde a prins gust pentru pictura. Dupa sumare pregatiri artistice la pictorul portretist Anton Chladek, Grigorescu adolescent a zugravit biserici - la CaldaruŠani Ši Zamfira - intr-un stil cu totul nou, umanizand sfintii. Tot acum picteaza Ši primele tablouri istorice, printre care Mihai scapand stindardul. Dupa ce a incercat, fara rezultat, sa plece la studii in strainatate, a mers la Agapia, pe care a impodobit-o cu picturi de vadita valoare artistica, deŠi n-avea decat 20 de ani.

A reuŠit in 1861, cu o bursa obtinuta prin M. Kogalniceanu, sa plece la Paris, visul sau, unde aproape singur s-a format, copiind tablouri celebre de la Luvru, la Šcoala naturii de la Barbizon Ši a picturilor cu care a intrat acolo in contact; dovada, intre altele, Peisaj cu stanci, Apus de soare la Barbizon.

Intorcandu-se in tara prin Galitia, a facut schite de evrei batrani Ši expresivi; colindand tara, a infatiŠat peisaje vii, ca Baratia din Campulung Ši altele. Neutilizat, s-a dus pentru a treia oara la Paris, unde a lucrat intr-o tehnica superioara in stil realist Ši sobru Ši a expus 26 de lucrari in 1870; la Expozitia de la BucureŠti din 1873 a prezentat masiv 140 de lucrari, care l-au impus definitiv, reuŠind sa determine un curent innoitor prin calitatea neobiŠnuita a operei sale Ši indemnand pe tinerii pictori ai generatiei noi sa se indrepte catre scenele din viata poporului.

Dupa numeroase alte calatorii in Apus, razboiul din 1877 aducandu-l in tara, a participat efectiv la campanie ca pictor pe front. Maiestria artistului in compunerea maselor este neintrecuta; scenele luptelor la baioneta sunt un exemplu de mare arta Ši patriotism( Atacul de la Smardan ). AcelaŠi suflu se remarca in scenele sumbre sau in portrete vii( Spionul, Cazacul, Ofiter rus calare, Sentinela, Capete de prizonieri turci ). Cu toata stralucirea operei sale, Ši dupa razboi s-a lovit de greutati Ši a plecat din nou din tara, continuandu-Ši activitatea in Franta; a revenit apoi in tara unde a ramas pana la moartea sa in 1907.

Din grupul de artiŠti care au plecat pe front, mai amintim pe Szathmary, care a lucrat schite pentru publicatii straine; pe transilvaneanul Sava Hentia, pictor cu mare putere de munca Ši reuŠite tablouri( Intalnirea ) Ši pe G. Mirea, care a avut schite nu prea importante de razboi, mai reuŠite fiind insa tablourile cu alte subiecte: Varful cu dor Ši Mihai Viteazu privind capul lui Andrei Bßthory.

In Transilvania s-a dezvoltat o bogata arta legata de aceleaŠi idealuri: dezrobirea sociala Ši nationala; poate in nici un domeniu nu s-a remarcat colaborarea dintre artiŠtii luptatori de dincoace Ši dincolo de munti ca in pictura. C. Lecca, MiŠu Popp, Carol Popp de Szathmary au participat la revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca sau au sprijinit Unirea Ši razboiul de independenta. BraŠovul a fost locul unde s-au refugiat Negulici Ši Iscovescu, care au desenat portretele revolutionarilor in vederea alcatuirii unui album pentru a fi raspandit populatiei. MiŠu Popp a incercat realizarea unui 'Panteon' al istoriei nationale romaneŠti, pictand o serie de figuri istorice: Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, Andrei MureŠanu, Vasile Alexandri, Mihail Kogalniceanu Ši altii.





In Banat exista mai de mult o miŠcare artistica cu tendinte realiste. Cel mai proeminent reprezentant a fost pictorul Nicolae Popescu - 1877 ), care s-a inspirat din viata zilnica a banatenilor. El a proiectat o compozitie avand ca tema unirea Transilvaniei cu celelalte tari romane Ši a intreprins copierea basoreliefurilor de pe columna lui Traian pentru a fi litografiate Ši raspandite in popor. A realizat un numar mare de portrete, tratate in stil neoclasic, dupa invataturile primite in Italia. Mai putin valoros a activat in Banat pictorul Constantin Daniel, autor Ši de scene religioase.

Se mai remarca la mijlocul secolului al XIX-lea, pe langa pictura culta, zugravitul pe sticla Ši gravura pe lemn, specifice Transilvaniei. Pictura pe sticla avea un continut religios, dar cu numeroase elemente laice, luate din viata taraneasca. Centrele importante de pictura pe sticla Ši lemn au fost satele Nicula Ši apoi Hasdate din apropierea Clujului, aceasta arta raspandindu-se in FagaraŠ Ši BraŠov.


Arhitectura.

Perioada care a urmat revolutiei din 1848 a dus la o creŠtere a centrelor oraŠeneŠti, in primul rand BucureŠtiul Ši IaŠul; ele au devenit oraŠe cu aspiratii europene in edilitate, punandu-Ši probleme de urbanistica. In perioada formarii statului national Ši a cuceririi independentei a crescut nivelul edilitar al centrelor urbane, indeosebi al Capitalei, Ši s-a ridicat un numar insemnat de constructii noi. Acestea, deŠi nu erau monumente de arta, exprimau noile necesitati. Astfel au fost garile de la BucureŠti Ši IaŠi Ši uzina de gaz de la Filaret din BucureŠti.

Caracteristic acestei arhitecturi a inceput sa devina stilul constructiilor obiŠnuite in Austria sau Franta, stil care va da oraŠelor un caracter hibrid. Casa veche boiereasca, inconjurata de parc Ši gradini, a inceput sa dispara; hoteluri fara gust inlocuiesc hanuri de tipare orientale.

Cel mai insemnat arhitect al epocii a fost Alexandru Orascu. Nascut la BucureŠti in 1817, a plecat in 1841 in Germania, unde a studiat la Berlin Ši MŘnchen, centrele Šcolii neoclasice; mai putin a stat la Paris. Numit profesor de inginerie civila la Sf. Sava, in timpul revolutiei era arhitect al Capitalei, in care calitate decora strazile cu prilejul diferitelor manifestatii ale revolutiei. Luptator pentru Unirea Principatelor, Alexandru Orascu a devenit directorul Scolii de Ingineri constructori de la infiintarea ei, iar in timpul lui Cuza, director al directiei lucrarilor publice. La infiintarea Universitatii din BucureŠti a fost numit profesor de geometrie descriptiva Ši apoi decan al Facultatii de Ătiinte; dupa razboiul Independentei va ajunge rectorul aceleiaŠi universitati. A fost autorul a numeroase edificii publice din BucureŠti, IaŠi, PloieŠti Ši Constanta. Opera sa de capetenie a fost vechea cladire a Universitatii din BucureŠti, in stil sobru neoclasic, cu frontonul impodobit cu bazoreliefuri; a restaurat in acelaŠi stil Metropolia din IaŠi, pastrand liniile arhitectonice ale primului constructor, arhitectul rus Singurov.

O alta constructie importanta, admirata timp de un secol, a fost Teatrul National din BucureŠti proiectat de arhitectul vienez Josef Heft, distrus de nemti. Teatrul a inceput sa fie construit inca din 1846 Ši a fost inaugrat abia in decembrie 1952, dupa reluarea constructiei pe timpul lui Ătirbei Voda, lucrand la ea Ši arhitecti romani.

In legatura cu dezvoltarea oraŠelor trebuie amintita infrumusetarea lor cu gradini publice Ši particulare, pentru care s-au adus meŠteri priceputi din strainatate, in acelaŠi timp infintandu-se o catedra speciala la Ăcoala de arhitectura. In BucureŠti, gradina CiŠmigiu, care exista mai inainte, a capatat un aspect nou; la IaŠi s-a desavarŠit gradina Copou. Un elvetian, Louis Leyvraz, a fost horticultorul la moda in epoca Unirii Ši a lui Cuza; el a dotat multe curti boiereŠti cu gradini, pline de alei sinuoase Ši chioŠcuri dupa gustul apusean. Devenit Šeful gradinar al Capitalei, a infrumusetat-o cu gradinile Icoanei, Sf. Gheorghe, Episcopiei etc.


Sculptura.

Ornamentarea fatadelor cladirilor noi reclama venirea a numeroŠi artiŠti decoratori din strainatate, care utilizau elementele clasice: pilaŠtri sau coloane angajate, cu capiteluri din stuc, balcoane Ši ferestre cu grile din fier forjat. Cel mai de seama a fost Karl Storck, venit la BucureŠti in 1848. Originar din Germania, unde invatase meŠteŠugul migalos al orfevrariei, a trecut la noi in tara la modelarea diferitelor ornamente pentru infrumusetarea fatadelor cladirilor.



Curand a plecat la MŘnchen pentru reprofilarea pregatirii sale artistice; dupa doi ani, intorcandu-se in tara, a devenit sculptorul cel mai cautat. A lucrat frontonul Universitatii din BucureŠti, pastrand liniile neoclasicului Orascu; a reprezentat Minerva incununand artele Ši Štiintele, denotand ca iŠi insuŠise temeinic Štiinta proportiilor Ši anatomia corpului omenesc; acest fronton a fost considerat ca cea mai buna realizare de acest gen din secolul al XIX-lea.

Sculptorul Karl Storck mai este cunoscut Ši ca bun portretist, lucrand in acelaŠi stil neoclasic busturile lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu Ši C. A. Rosetti. In 1865 a fost numit profesor la Ăcoala de belle-arte. Printre elevii sai mai cunoscuti au fost sculptorii Gheorghe Iuliu Zolnay, autorul monumentului lui Tudor Vladimirescu din Craiova, Ši Ion Georgescu; in atelierul sau a lucrat Ši Paul FocŠaneanu, coautorul frontonului Universitatii din BucureŠti.


Muzica.

In preajma anului 1848, muzica romaneasca se afla in plina lupta pentru afirmarea trasaturilor nationale, descatuŠandu-se treptat de influentele turceŠti Ši greceŠti, ca Ši de dominatia bisericii. Urmand idealurile paŠoptiste inaintate, muzica s-a legat de realitatile vremii, avand un continut social critic, exprimat intr-un limbaj mai apropiat de graiul poporului. N. Filimon, cel dintai critic muzical Ši teatral de la noi, a aratat cum inovatiile in muzica aduse din apus au largit campul de inspiratie al lautarilor, masa interpretilor muzicali de atunci.

Anton Pann, poet Ši compozitor, culegator de folclor, a adusá o importanta influenta in muzica de larga circulatie. El a cules Ši tiparit numeroase cantece, grabind procesul inlocuirii melodiilor de factura orientala; a publicat Spitalul amorului, colectie de 6 broŠuri, cuprinzand 176 de melodii( 1850 - 1852 ). Prin 'romanizarea' multor melodii greco - turceŠti, Anton Pann a contribuit la faurirea unei culturi muzicale populare a oraŠului; operele sale se indreptau catre un cerc larg de oraŠeni, recrutat din randurile burgheziei mijlocii Ši mici. A avut numeroŠi adepti, care, alaturi de cativa maeŠtri de muzica de origine straina ( Wachmann, RuŠitki, Ehrlich), au publicat o serie de culegeri de cantece populare romaneŠti.

Vasile Alecsandri a avut Ši meritul de a fi stimulat culegerea melodiilor romaneŠti; in primul rand l-a stimulat pe bucovineanul Carol Miculi, care invatase de la Chopin sa aprecieze caracterele specifice ale folclorului. Primii compozitori romani erau sub influenta occidentala, Ši de aceea chiar culegerile lor de folclor sunt imprimate de oarecare occidentalism. Merita sa fie mentionat Ši D. G. Florescu, participant la revolutia din 1848, primul compozitor de romante, membru fondator al Conservatorului din BucureŠti.


Luptand pentru eliberarea sa nationala Ši sociala, poporul roman a putut sa ajunga in aceasta perioada la o mare inflorire a culturii sale. Este timpul in care au elaborat unele din lucrarile lor cele mai valoroase istoricul Ši revolutionarul N. Balcescu, poetul V. Alecsandri, istoricul Ši dramaturgul B. P. HaŠdeu, istoricul A. Papiu - Ilarian, pictorul N. Grigorescu Ši marele poet M. Eminescu.


Bibliografie:áá Istoria artelor(colectiv)

Istoria romaniei in date(colectiv)

Istoria romanilor(colectiv)

Istoria civilizatiei romane moderne( E. Lovinescu )





loading...








Copyright ę Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - äpoezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentuluiů (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - äPersonalitate creatoareö si äfigura a spiritului creatorö eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani