Institutiile Europei Unite - UE



Institutiile Europei Unite



























"Nimic nu este posibil fara indivizi, nimic nu este durabil fara institutii"

(Jean Monnet. Memorii)










Andra Maria Serbu

Liceul "DECEBAL" - clasa IX-D




aprilie - 2003



Institutiile Europei Unite.

1. Scurt istoric.

2. Institutiile.

2.1. Consiliul de ministri

2.2 Comisia Europeana.

2.3. Parlamentul European.

2.4. Curtea de Justitie.

2.5. Tribunalul de prima instanta.

2.6. Curtea de Conturi

2.7. Banca europeana de investitii (B.E.I.)

3. Cronologie.

1. Scurt istoric

La baza Europei unite stau doua organizatii importante: Consiliul Europei ca organism politic si Comunitatea Economica Europeana ca organism economic. In cele ce urmeaza este prezentata pe scurt o istorie a infiintarii acestor doua organisme.


Putem sa spunem ca ideea de Europa unita a fost lansata de Winston Churchill, care in decembrie 1946 a infiintat in Marea Britanie, United Europe Movement. Tot in aceeasi perioada Raul Dautry a creat Consiliul Francez pentru Unitatea Europei si tot in decembrie1946 Henri Brugmans prezida deja Uniunea Europeana a Federalistilor. La inceputul anului 1947 exista o miscare Socialista pentru Statele Unite ale Europei sub presedentia lui Bob Edwars. In final toate aceste miscari si asociati, la initiativa contelui Richard de Candenhove-Kalergi au dat nastere Uniuni Parlementare Europene, iar primul presedinte a fost Georges Bohy.

Primul congres al Europei s-a desfasurat in mai 1948 sub presedentia lui Winston Churchill. Congresul a lansat "mesajul europenilor", un act rezolutie care a influentat nemijlocit crearea institutiilor europene.

In iulie 1948, din initiativa guvernelor francez si belgian s-a consituit Adunarea Consultativa Europeana, constituita din reperzentanti ai Parlamentelor nationale.La costituirea Adunarii Consultative Europene au existat divergente intre Franta Belgia de o parte si Anglia de ceallata parte. Fata de ideea franco-belgiana, care pleda pentru o adunare desemnata de parlamentele nationale si investita cu autoritate, Anglia vedea in aceasta o "comisie de studiu" atent controlata. Rezultatul compromisului acestor idei a fost ca Consiliului Europei sa fie constitui din doua institutii:

-Adunarea Consultativa, compusa din "reprezentantii fiecarei tari membre".

-Comitetul de ministri (al Afacerilor externe), organism al reprezentantilor guvernelor, imputernicit cu luarea deciziilor.

Tratatul Constitutiv al Consiliului Europei a fost semnat la 5 mai 1949 de 10 tari: Franta, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Novergia si Suedia.


La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial situatia economica a Europei era dezastruoasa. Prin planul Marshall SUA a intervenit decisiv, cu un ajutor economic masiv la reconstructia statelor din vestul Europei, profund afectate de razboi.

Pentru gestionarea acestui ajutor economic si pentru a crea legaturi economice puternice inte statele europene la 16 aprilie 1948 a fost creata Organizatia Europeana de Cooperare Economica.

Dupa o activitate de noua ani in cadrul OECE, formula integrari a devenit foarte atractiva pentru Franta, Italia, Benelux si Germania, care in martie 1957 prin tratatul de la Roma infiinteaza Comunitatea Economica Europeana.

Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia folosind o formula de asociere, in ianuarie 1960, prin conventia de la Stockholm creaza Asociatia Europeana a Liberului Schimb. CEE s-a dovedit in timp o institutie viabila si numarul membrilor ei a crescut continuu ingloband in timp si tarile din AELS.



2. Institutiile

2.1. Consiliul de ministri


Este dificil de realizat o prezentare sintetica a atributiilor Consiliului, asta pentru faptul ca ele rezulta dintr-o multitudine de dispozitii dispersate in trei tratate (articolele: 26 C.E.C.A., 145 C.E.E si 115 C.E.E.A) toate acestea fiind, in esenta, dispozitii de trimitere, cat mai ales pentru ca evolutia fundamentala a modelului institutional intre Tratatul de la Paris si Tratatele da la Roma a constat in deplasarea centrului de greutate al sistemului in favoarea Consiliului al carui rol auxiliar, a devenit dominat.

Incercand totusi o sistematizare a acestora le retinem pe urmatoarele:

-se ocupa (in conformitate cu prevederile tratatelor initiale) cu coordonarea generala a actiunilor comunitare cu actiunile statelor membre, avand in vedere faptul ca politicile economice nationale nu sunt de competenta exclusiv nationala;

-in economia Tratatului de la Maarstricht cooperarea tinde sa imbrace si un caracter politic, vorbindu-se, din ce in ce mai insistent, despre realizarea Uniunii europene, uniune care intruchipeaza trecerea de la stadiul economic catre cel politic;

Al doilea mare grup de atributii ale Consiliului vizeaza aspectul competentei normative de principiu si anume:

-Consiliul este veritabilul suprem legislativ comunitar (iar nu Parlamentul, asa cum ar fi posibil sa se inteleaga la prima vedere), cel putin in spiritul prevederilor tratatelor, elaborand regulamente si directive;

- unele atributii, in materie normativa au fost delegate de catre Consiliul Europei, prin procedura delegarii de putere, procedura acceptata prin Actul unic european.


2.2 Comisia Europeana


Este cel de-al doile organ institutional comunitar care s-a numit, la origine, "Inalta Autoritate" (in cadrul Tratului C.E.C.A.).

Scopul sau pricipal este acela de asigura fiecarei Comunitati - parte a Uniunii europene - identitatea sa proprie.

Comisia reprezinta elementul executiv al Uniunii Europene si este compusa din 20 de memebri care au un statut de independenta fata de guvernele nationale, desi sunt numiti de acestea.

Comisia functioneaza reunindu-se odata pe saptamana si ori de cate ori este necesar. Sedintele Comisiei nu sunt publice.

Tratatele comnitare atribuie Comisiei ca rol principal acela de a exprima interesul comunitar si de asigura realizarea acestui interes.

Comisia are si un important rol politic, ea fiind raspunzatoarem din acest punct de vedere, in fata Parlamentului European.

Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela de a controla aplicarea tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. In virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice acre au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre indeplinesc obligatiile ce le revin din tratate. Comisia dispune, de asemenea, si de o procedura prin care poate sa "urmareasca" un stat comunitare care nu-si indeplineste obligatiile ce-i revin.

Ca organism executiv, Comisia sa ocupa de implementarea bugetului comunitar si de administrarea clauzelor protectoare in tratate si in legislatia secundara.

Sub aspectul activitatilor pe care le desfasoara, Comisia nu dispune de liberate deplina, deoarece, potrivit statutului proprium, este obligata sa actioneze numai daca interesele Comunitatii o cer.

Limbile principale de lucru sunt: engleza, franceza si germana, dar documentele oficiale sunt traduse si tiparite, in totalitate, in toate cele 11 limbi oficiale (toate limbile statelor membre ale Comunitatilor europene) - daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza.

In domeniul extern, Comisia indruma negocierea acordurilor cu tarile terte, iar in exercitarea mandatelor Consiliul reprezinta Comunitatile.


2.3. Parlamentul European


Inca de la inceput, organizarea prevazuta a se realiza intre cele 6 state membre a avut in vedere aspectul reprezentarii lor intr-o forma reunita la nivelul Comunitatilor europene. Aceasta reprezentare s-a realiza, la inceput, in cadrul Adunarii Comunitatilor, in prezent Parlamentul european fiind organul destinat acestui scop.

Parlamentul este singura instutie careia i-a sporit considerabil competentele atat prin modificarea formala a tratatelor institutive cat, mai ales, prin acordurile institutionale. In prezent Parlamentul european a reusit sa obtina pe langa competente bugetare si un rol important in materie legislativa si in materie de relatii externe.

I. Controlul politic reprezinta primul atribut al puterii.Aceasta posibilitate pe care o are Parlamentul european se materializeaza, in primul rand, in dezbaterile organizate, ocazie cu care diferite organe de actiune sunt chemate sa-si sustina activitatile si orientarea in pla politic. Fiecare dezbatere se finalizeaza prin adoptarea unei rezolutii prin care se face cunoscuta pozitia fata de o anumita problema.

Parlamentul european, organ deliberativ, poate sesiza orice problema care considera ca se poate raporta la activitatea si misiunile Comunitatilor , inclusiv cooperare politica.

Institutia Paralamentului european poate, de asemenea, pe calea unei motiuni de cenzura sa constranga Comisia sa demisioneze.

II. Competenta bugetara ocupa un loc important intre atributiile Parlamentului european si ii permite, daca nu sa se impuna, macar sa negocieze de la egal la aegal cu Consiliul.

Adunarea poate printr-o majoritatea a membrilor sai si 2/3 din sufragii exprimate sa respinga proiectul de buget in intregime si sa ceara ca un nou proiect sa-i fie supus aprobarii de catre Consiliu.

III In materie legislativa Parlamentul european nu detine atributele parlamentelor nationate. Nu are nici competenta de initiativa, rezervata Comisiei, nici comoetenta de decizie rezervata Consiliului.

Competenta decizionala a Parlamentului exista numai in domeniul "micilor revizuiri". In rest Parlamentul are numai statut de asociat la legislatia de grade diferite, dupa care actul intra in campul de aplicare al unei sau alteia dintre cele 3 proceduri:

- procedura consultarilor este obligatorie interzicandu-se Consiliului sa decida fara ca Parlamentul sa fi dat in prealabil un aviz asupra propunerii Comisiei.

- procedura intelegerii intre Adunare si Consiliu, cu concursul activ al Comisiei, se deschide atunci cand Consiliul percepe o limitare a parerii adoptate de Adunare. Comisa de intelegere, compusa din membrii Consiliului si o delegatie a Parlamentului condusa de Presedintele sau, la lucraile careia participa si Comisia, are scop ajungerea la un acord intre cele 2 institutii. Cand punctele de vedere ale celor doua institutii sunt suficient de apropiate Parlamentul trebuie sa dea o noua proprunere si Consiliul sa decida.

- procedura cooperarii a fost introdusa prin Actul unic european, iar campul sau de aplicare vizeaza deciziile luate cu majoritate calificata de catre Consiliu in domeniul pietii interne, politicii sociale, coeziunii economice si sociale si cercetarii.

IV. In materie de relatii externe, in situatia in care tratatele se limiteaza sa prevada interventia Parlamentului numai pentru acordurile de asociere sub forma unei consultari uletrioare, deci inainte de concluzia Consiliului, acesta a obtinut sa fie informat in cusrul intregului proces diplomatic, atat cu acordurile de asociere, cat si cu acordurile comerciale sau economice cu tarile terte.

Parlamentul primeste din timp si cu titlu oficial o informatie asupra acordurilor internationale si poate, astfel, sa procedeze la o prima dezbatere de orientare in sedinta plenara, inainte chiar de deschiderea negocierilor. Inainte de semnarea acrdosului, un reprezentant al Consiliului expune in Parlament rezultatele negocierilor.



2.4. Curtea de Justitie



Necesitatea infiintarii unei astfel de institutii s-a resimtit inca din perioada lucrirlor pregatitoare elaborarii Tratatului de la Paris, instituind C.E.C.A. Partenerii prezenti vedeau in Curtea de Justitie un organism de control al legalitatii actelor emise de Inalta Autoritate si Consiliul Special de Ministri (organe ale C.E.C.A.).

In cadrul negocierilor s-au propus mai multe solutii (infiintarea unei comisii de arbitraj sau recurgerea la serviciile unui organ de jurisdictie deja existent - Curtea Internationala de Justitie), dar nici una nu a fost adoptata. In cele din urma s-a optat pentru o solutie proprusa inca din anul 1950, de a infiinta o Curte de Justitie proprie.

Curtea de Justitie a fost conceputa ca un organism comun al C.E.C.A., C.E.E. si C.E.E.A. atat pentru ratiuni de ordin practic, cat, mai ales pentru facilitareas unitatii de aplicare si interpretare a tratatelor si pentru a favoriza rezolvarea eventualelorconflicte de competenta dintre Comunitati.

Curtea este formata din 16 judecatori asistati de 9 avocati generali. Si unii si ceilalti sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre.

In ceea ce priveste pe judecatorii, desi nici o dispozitia tratatelor nu prevede ca judecatorii sa aiba nationalitatea statelor membre, in practica s-a urmarie, ca, intotodeauna, Curtea sa cuprinda cel putin cate un judecator din fiecare din statele membre.

Judecatorii sunt numiti pe o perioada de 6 ani, fiind reinnoiniti fara limitari. Nu este prevazuta nici o limita de varsta pentru judecatori. Guvernele statelor membre nu pote revoca un judecator al Curtii in timpul exrcitarii mandatului sau, Curtea fiind singura in masura sa asigure controlul asupra activitatii si disciplinei membrilor sai.

Judecatorii desemneaza, dintre ie, prin vot secret, pe presedintele Curtii de justitie, pentru un mandata de 3 ani care poate fi reinnoit.

Avocatii generali sunt numiti cu acordul statelor membre pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de a li se prelungi mandatul. Rolul esential al avocatilor generali se materializeaza in momentul punerii concluziillor

Din structura Curtii de justitie, pe langa judecator si avocati generali, mai fac parte si grefieri, raportrori adjuncti si referenti.

Grefierul este numit de catre Curte, cu consultarea avocatilor, pe o perioada de 6 ani. Acesta are misiunea de a primit, conserva si transmite toate documentele si, de asemenea, sa efectueze eventualele notificari sau comunicari de acte pe care le comporta aplicarea regulamentului de procedura. Asista la sedintele Curtii, are in grija arhivele si se ocupa de publicatiile Curtii.

Ca atributii administrative, grefierul le are pe cele de gestiune si contabilizare a Curtii cu ajutorul unui administrator.

Raportorii adjuncti au sarcina de a-i ajuta pe presedinte in procedura de urgenta si pe judecatorii raportori in indeplinrea atributiilor lor. Nu au dreptul sa participe la vot, dar pot lua parte la deliberari in cauza pe care au avut-o in studiu.

Referentii. Fiecare dintre judecatori si avocato generali primesc asistenta persoana a doi referenti, juristi calificati, de obicei doctori in drepr avand aceeasi nationalitate ca si judecatorul sau avocatul.

Curtea de justitie este organul jurisdictional comun al celor 3 organizatii ale integrarii vest-europene, dar are competente specifice si indeplineste atributii proprii fiecarei Comunitati, in conformitate cu tratatul instituitv.

Curtea nu poate avea decat competenta precis determinata fie de chiar textul tratatelor constitutive, fie, pe baza acestora, de actele comunitare cu valoare normativa ori cea conferita de legislatia unui stat membru pentru cazuri conexe cu obiectul tratatelor.

Instanta comunitara controleaza legalitatea actiunilor sau omisiunilor statelor membre in raport de dispozitiile tratatelor, transand litigiile dintre aceste state, ivite cu aplicarea si in legatura cu aplicarea si cu interpretarea actelor statuare.

De asemena Curtea mai are si urmatoarele atributii:

- solutioneaza actiuni realtive la repararea pagubelor cauzate de organele Comunitatilor sau de agentii acestora;

- poate actiona in solutionarea litigiilor privind raporturile functionarilor comunitari cu roganele de care depind;

- devine instanta arbitrara daca o clauza compromisorie fiinteaza in acest sens intr-un contract incheiat de una dintre Comunitati.

actioneaza ca o instanta de recurs de ultim grad;

- este o instanta internationala putand transa litigii intre statele membre, daca acestea sunt in legatura cu obiectul tratatelor

Curtea de Justitie este abilitata sa solutioneze litgii intre statele membre, intre acestea si organele comunitare, precum si intre organele comunitare intre ele.







2.5. Tribunalul de prima instanta


Este o institutie asociata Curtii de justitie, fiind format din 15 membrii, alesi pe o perioada de 6 ani, cu posbilitatea reinnoirii mandatului la fiecare 3 ani. Ca si mebrii Curtii de justitie, ei sunt numiti de comun acord de catre guverbele statelor membre.

Tribunalul este, in principal competent sa se pronunte in:

- litigiile dintre Comunitati si agentiilor, adica in toate problemele de personal, inclusiv recursurile in despagubire;

- recursurile formulate impotriva unei institutii a Comunitatilor de catre persoane fizice.

- recursurile formulate impotriva Comisie de catre intreprinderi si asociatii de intreprinderi.

Tribunalul este competent sa se pronunte, si in recursurile in despagubire care urmaresc repararea prejudiciilor provocate de o institutie comunitara ca urmare a unui act sau a unei retineri care face obiectul unui recurs in anulare.

Tribunalul nu poate judeca niciodata un recurs prejudicial.



2.6. Curtea de Conturi


Este inclusa in randul institutiilor Comunitatilor europene prin Tratatul de la Maastricht din 1992 alaturi de Consiliu, de Comisie, de Parlament si de Curtea de Justitie.

A fost creata la initiativa Parlamentului euorpeann prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare de la Bruxelles din 22 Iulie 1975, inlocuind, astfel, Comisia de control infiintata prin Tratatele C.E.E. si EURATOM si Comisarii (delegatii) pentru conturi prevazuti in Tratatul C.E.C.A.

Curtea este formata de 15 membrii alesi pe o perioada de 6 ani de catre Consiliu cu majoritate de voturi, dupa consultarea Parlametnului.

Comptentele Curtii de Conturi sunt foarte mari. Se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor celor 3 Comunitati, indiferent daca sunt bugetare sau nu.

Totodata, Curtea isi exercita controlul si asupra institutiilor si statelor membre, in masura in care acestea au beneficiat si au folosit fonduri comunitare, cum ar fi: ajutor, servicii de vama, etc.

Atributiile susmentionate se concretizeaza in rapoarte anuale, elaborate dupa incheierea exercitiului financiar, rapoarte care sunt trimise psre informare si examinare si altor institutii comunitare.



2.7. Banca europeana de investitii (B.E.I.)


Banca europeana de investitii (B.E.I.) este principala institutie de imprumut a Comunitatilor. Finanteaza dezvoltarea sigura si echilibrata a Pietei interne (Comune), avand in vedere imprumuturi si garantii in toate sectoarele economice menite a asigura modernizarea si dezvoltarea in domeniile importante, creand locuri de munca noi si favorizand (prin acordarea de asistenta) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre ale Comunitatilor.


3. Cronologie



Martie

Belgia, Olanda si Luxemburg stabilesc o uniune vamala, in octombrie 1947 o uniune economica, iar in ianuarie 1948 se introduce tariful vamal comun. Marea Britanie si Franta semneaza Tratatul de la Dunquetque impotriva unei agresiuni germane viitoare. Lansarea Doctrinei Turman: Statele unite ale Americii sunt gata sa ofere asistenta si suport tuturor celor amenintati de agresiunile comuniste

Aprilie

16 state europene formeaza Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE).

1949, Mai

10 state europene semneaza la Strasburg Statutul Consiliului Europei.

1954, Octombrie

In urma Conferintei de la Londra se semneaza la Paris un acord de modificare a Tratatului de la Bruxells si se semneaza actul de nastere a UEO.

1955, Iunie

Ministrii de externe ai celor sase hotarasc la Conferinta de la Messina sa extinda procesul de integrare europeana la toate ramurile economice.

25 Martie

La Roma se semneaza Tratatul pentru infiintarea CEE si a EURATOM.

1960, Ianuarie

La initiativa Marii Britanii se semneaza de catre 7 state europene Conventia de la Stockholm privind infiintarea Asociatiei Europene de liber Schimb (AELS).AELS intra in vigoare in mai.

1961, Iulie-August:

Irlanda , Danemarca si Regatul Unit inaiteaza cereri pentru aderare la CEE. Semnarea Acordului de Asociere intre Grecia si CEE. Acordul intra in vigoare in noiembrie 1962.

1965, Aprilie

Se semneaza la Bruexells tratatul carestabileste o singura Comisie si un singur Consiliu pentru cele trei Ce. Tratatul intra in vigoare la 1 iulie 1967.

1968, Iulie

Uniunea vamala este incheiata. Se introduce Tariful Extern Comun.

1969, Decembrie

La Summitul de la Haga se iau decizii importante privind viitorul Comunitatii: incheierea perioadei da tranzitie, largirea CE, adoptarea PAC, stabilirea resurselor comunitare, stabilirea uniunii economice si monetare pana in 1980.

1972, Ianuarie

La Bruxelles se semneaza tratatele de aderare pentru Marea Britanie, Irlanda, Danemarca si Novergia.

1974, Decembrie

La Summitul de la Paris, sefii de stat decid sa se intalneasca de trei ori pe an in cadrul Consiliului European. Se aproba mecanismul alegerilor directe in Parlamentul European. Se instituie Fondul European pentru Dezvoltarea Regionala.

1979, Mai

Semnarea tratatului de aderare a Greciei la CE.

1979, Iunie

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European.

1983, Iunie

Declaratia Solemna de la Stuttgart asupra Uniuni Europene.

1984, Februarie

Parlamentul European schiteaza Tratatul asupra UE.

1984, Iunie

A doua alegere directa pentru PE.

1986, Ianuarie

Aderarea Spaniei si Portugaliei.

1989, iunie

A treia alegere directa a Parlamentului European.

1990, iunie

Semnarea Acordului de la Schengen privind eliminarea controlului de frontiera intre Franta, Benelux si Germania.

1990, Octombrie

Consiliul de la Roma hotaraste ca al doilea stadiu al uniuni economice si monetare sa inceapa in 1994.

1991, Decembrie

Consiliul de la Maastricht hotaraste adoptarea Tratatului asupra UE.

1992, Februarie

Se semneaza Tratatul asupra Uniunii Europene in Consiliul de la Maastricht.

1993, Februarie

Semnarea Acordurilor de Asociere cu Bulgaria si Romania.

1993, Mai

Consiliul Europei. Celor 26 de membri li se adauga Slovenia, Estonia si Lituania.

1993, Octombrie

Consiliul Europei. Prima intalnire a sefilor de stat si de guvern, la Viena. Dupa aderarea Republicii Cehe si a Slovaciei la 30 iunie, apoi a Romaniei la 4 octombrie, Consiliul numara 32 de membri.

1993, Noiembrie

Tratatul de la Maastricht intra in vigoare. Comunitatea Europeana (CE) devine Uniunea Europeana (UE).

1994, Mai

Noua tari din Europa de est devin " parteneri asociati" ai Uniuni Europei Occidentale.

1994, Iunie

Alegerile in Parlamentul European. pe ansamblu, dreapta 'antiMaastricht" inregistreaza rezultate bune. Pentru celelalte curente rezultatele sunt diverse, functie de tara : in Italia, victoria coalitiei la putere (30, 6%), in Germania, UCDUCS a lui Helmut Kohl(38, 8%), in Regatul Unit, laburistii(43%), in Spania, partidul popular(30, 6%), in Franta, deruta in randul socilistilor(14, 5%), cu urcarea spectaculoasa a lui De Viliers(extrema dreapta) si a omului de afaceri Bernard Tapie.

1994, noiembrie

Incheierea procesului de ratificare a Acordului de Asociere Romania Comunitatile Europene. Decizia Consiliului si a Comisiei.

1995, Ianuarie

Uniunea Europeana a crescut la 15 membri, cu intrarea Austriei, Suediei si Filandei. Luxemburghezul Jacques Santer urmeaza francezul Jacques Delors la presedentia Comisiei Europene.

1995, Februarie

Consiliul Europei. Letonia, dupa aderarea Andorei la 10 noiembrie 1994, devine cea dea 34a tara membra. Moldova adera la 26 iunie. Rusiei i se respinge cererea de aderare din cauza razboiului din Cecenia.

1995, Martie

Pactul de stabilitate in Europa. Adoptat de 52 de statein timpul Conferintei asupra stabilitatii in Europa, desfasurata la Paris, cu scopul de a favoriza "buna vecinatate "in Europa de Est, privitor la minoritati si la problemele frontaliere. Supravegherea aplicarii este incredintata OSCE.

1995, Mai

Bruxelles. Comisia Europena publica Cartea Alba" Pregatirea tarilor Asociate din Europu Centrala si de Est pentru Integrarea in Piata Interna a Uniuni.

1995, Noiembrie

Republica Ceha, prima tara din Est care se integreaza in OCDE si devine al26lea membru , este urmata de Ungaria la 7 mai1996 si Polonia, la 11 iulie1995.

1996, Ianuarie

Consiliul Europeie. Rusia devine cel deal39lea membru al organizatiei, dupa aderarea Albaniei, Moldovei, Ucrainei si Macedoniei. Croatia este admisa" cu conditii" la 2 iulie 1996.

1998, Martie

Lansarea oficiala la Bruxelles a procesului de extindere conform deciziei Consiliului European de la Luxemburg.

1998, Mai

La intalnirea la varf extraordinara de la Bruxelles. Cei 15 adopta lista definitiva a celor 11 tari care vor participa la lansarea monedei unice la 1 ianuarie 1999. Wim Duisenberg este numit presedintele BCE( va demisiona in cursul mandatului in favoarea lui J.C.Trichet.)

1999, Ianuarie

Intra in vigoare moneda unica europeanaEURO. Germania preia pentu sase luni presedentia UE.











Andra-Maria Serbu

andra_maria_s@hotmail.com