ANXIETATEA INSTITUTIONALA



 ANXIETATEA INSTITUTIONALA
 
   
In procesul ontogenetic de crestere se stie ca rezistenta organismului la factorii de risc este mai redusa, ceea ce determina tulburarea proceselor de dezvoltare. 
In aceste conditii adaptarea la mediu poate fi considerata o expresie a dinamicii biologice si psiho-intelectuale. De aceea, conceptul de istorie naturala si sociala a sanatatii si maladiilor copiilor si adolescentilor trebuie sa fie strans legata de procesul de crestere si maturizare a organismului si de dezvoltarea fizica si neuropsihica a copiilor care constituie fenomenele fundamentale ale evolutiei fiintei umane in perioada copilariei si adolescentei.  
Cercetarile comparative au aratat ca diversitatea dezvoltarii copiilor este determinata nu numai endogen cat mai ales exogen. In acest sens putem reflecta la o deschidere teoretica mai indrazneata catre o stiinta a dezvoltarii umane in copilarie si adolescenta. Sunt convins ca tot ce se intampla in copilarie si adolescenta are o legatura necesara cu dezvoltarea umana ulterioara.  
 
 
Studiile cu caracter longitudinal au ca scop cunoasterea conditiilor si a unor elemente din mediul institutional care pot fi considerate ca factori de risc pentru adaptarea copiilor si adolescentilor la procesul instructiv-educativ. Limitele psihologice ale elevilor sunt conditionate de particularitatile functionale ale sistemului nervos, de capacitatile senzoriale si motorii ale acestora. Ignorarea acestor limite face improbabila determinarea disfunctiilor in activitatea scolara. Cercetarile efectuate in ultima perioada  arata ca in prezenta unei dezvoltari fizice si psiho-intelectuale normale se constata la elevii investigati unele modificari obiective (la indicatorii cardio-vasculari, musculari, senzoriali) si subiective (prin autoevaluarea starii de sanatate) care pledeazaa pentru instalarea oboselii scolare. Aplicarea colectiva a testului de anxietate Cattel a evidentiat cresterea anxietatii la lotul cercetat, diagnosticul variind de la nevroza putin anxioasa la nevroza cu anxietate puternica cu nevoie de asistenta psihiatrica. S-a confirmat relatia unui nivel de anxietate crescut cu un randament foarte bun la fete.  
Un alt fenomen semnalat este dezadaptarea scolara considerata o forma de dezadaptare sociala care creaza premisele unei integrari dificile in etapele urmatoare ale existentei.  
Intarzierea psiho-intelectuala si comportamentala a copiilor institutionalizati se explica prin monotonia regimului de viata, lipsa exercitiului, absenta individualismului in ingrijire si educatie, insuficienta dezvoltare a contactului afectiv si social, lipsa de caldura din partea personalului de ingrijire, lipsa contactului intre copii care se joaca unii langa altii „nu unii cu altii“.  
In viitor cercetarile vor trebui orientate cu prioritate spre activitatea care implica un nivel ridicat de incarcare mentala, un volum mare al gandirii abstracte si creative. Totodata, se impun solutii ergonomice cu implicarea medico-sociala pentru cresterea randamentului scolar in conditiile reducerii solicitarilor organismului si crearii unui confort la locul de instruire.  
Se impune, asadar, eficientizarea mijloacelor de interventie activa prin elaborarea de strategii in colaborare cu institutiile de invatamant, inspectoratele scolare, biserica, ONG-urile, factorii decizionali ai comunitatii si comunitatea insasi.  
Cercetarile viitoare vor trebui dezvoltate prin programe care au in vedere evolutia ontogenetica si psiho-sociala a copiilor si adolescentilor precum si fundamentarea invatarii individuale (micro-invatarea) si a invatarii sociale (macro-invatarea). Se deschid perspectivele fondarii unei stiinte integratoare care priveste dezvoltarea umana in copilarie si adolescenta si care are in vedere structurarea unei personalitati umane armonioase, a ontogenezei umane in relatii fara risc cu mediul ecologic si social de viata.