Hasdeu - Razvan si Vidra referat






RAZVAN SI VIDRA (B.P.HASDEU)

  57755blr54pjc2i

  57755blr54pjc2i

  57755blr54pjc2i

Una din acele structuri scriitoricesti rare, B.P.Hasdeu produce asupra istoricului literar din orice epoca o atractie irezistibila, dar si un sentiment coplesitor al neputintei cuprinderii, in totalitate, a tot ceea ce a gandit si infaptuit in istorie, publicistica, lingvistica, folcloristica sau literatura, acest spirit enciclopedic, mereu neastamparat si iscoditor, ivit la mijloul secolului trecut.



si care a fost “inca o dovada puternica” ca “toti oamenii fara deosebire de natie au dreptate deopotriva sa se bucure de libertate, de egalitate”, B.P.Hasdeu va prezenta un fragment din istoria epocii, adica din a doua jumatate a secolului al XV-lea. Dar scritorul nu se opreste numai la tematica istorica, ci urmareste pe plan psihologic, pana la ultimile consecinte, pasiunile aratate in motto-ul piesei: “Marirea desarta si iubirea de arginti, acestea sint neste neputinti iuti ale sufletului” (Mitrop. Teofil Cazania, 1644). lj755b7554pjjc

Drama Razvan si Vidra nu este numai o drama istorica, ci, in egala masura, o drama psihologica dupa cum precizeaza autorul in prefata operei: “Aceasta drama este, sau cel putin as fi dorit sa fie, o producere literara, psihologica si istorica”.

Piesa a fost jucata in 1867 si prezinta un moment din domnia fulguranta a lui Razvan-Voda. Poem dramatic structurat pe episoade si in cinci canturi ce urmarest traiectoria existentei lui Razvan, tigan dezrobit, in ascensiunea sa de la aceasta conditie umila la aceea de domn, trecand prin etape succesive: capetenie de haiduci, capitan in oastea leseaca, hatman si domn in Moldova.

Subiectul

 

 

 

 

 

 

 

Compozitia a putut parea, din cauza dualitatii tematice, lipsita de unitate. Intr-adevar primele doua canturi prezinta o ampla fresca a luptei “de ura” dintre boieri si popor pentru ca, in continuare, sa urmareasca evolutia in planul psihologic al eroului principal. Conflictul psihologic este surprins in evolutia de la dorinta de libertate si dreptate pana la setea de putere. Intre aceste doua ideii, libertate si dreptate pe de-o parte, putere de alta, se desfasoara o lume variata, insa destul de stangaci surprinsa, intr-o meritorie incercare de a alatura tragiului nota comica, in spiritul dramei romantice.

Dincolo de aparenta lipsa de libertate a actiunii, drama comunica o structura de o mare unitate data de aspetul major al conflitului: cel epic si psihologic care se desfasoara pe fundalul conflictului social.

Inca din primele replici se defineste fundalul social, caracterizat prin Tanase, care din “rea pisma” a ramas “gol” si boierul Sbierea obsedat de patima acumularii banilor. Prin aparitia lui Razvan se defineste si conflictul dramatic.

La conditia sociala a lui Razvan se adauga prejudecatile epocii privitoare la tigani, obiect de batjocora, chiar pentru un cersetor ca Tanase. Umilit si dispretuit, Razvan gaseste in sine forta de a lupta impotriva “lumii” din epoca sa: “Lumea-si bate joc de mine! Rade lumea de Razvan / O sa raz si eu de lume...Da, vom rade fiecare: / Ea de mine cu trufie, eu de dansa cu turbare.

Lupta lui Razvan cu “lumea” ramane principalul element al conflictului dramatic nu numai in primele doua canturi, ci si ulterior, cand Razvan din personaj reprezentativ al revoltei sociale, devine un personaj dilematic, atat doar ca planurile se inverseaza.

In partea a doua (canturile III-V), pe fundalul social care persista mai ales prin dragostea de patrie si popor, primeaza dezvoltarea psihologica, lupta lui Razvan sa-si faca loc in sus depasind “trandavita boierime”. Aceasta lupta este ocazionata si in mare masura indrumata de Vidra. dar nu este cauzata de ea. Constructia dramei nu se opreste la multumirea simplista a firului epic principal. Sustinand esafodajul central, o serie de scene de intrigi marunte, de momente de zbucium, de afirmare a intelepciunii si culturii folclorice, trezesc interes si completeaza tabloul de viata al epocii.

Personajele se definesc in maniera romantica, mai ales prin tehnica contrastului. Confruntarea directa si prezentarea personajelor in actiune devin mijloacele de exteriorizare a sentimentului si a caraterului.

Antiteza, uneori simetria si paralelismul prezente in intreaga drama, nu aluneca spre spectaculosul exterior caracteristic romantismului pasoptist, ci spre analiza psihologica, chiar si atuni cand sunt prezentate scene de mase.





Tabloului targovetilor din primul cant, care prezinta o multime oscilanta, tematoare, nediferentiata, i se opune tabloul haiducilor din cantul II unde se contureaza figuri de haiduci, dupa modelul baladelor populare, prin curaj, dragoste de patrie si de libertate.

Caracterul lui Razvan, “infocat, generos eroic si impresionabil” i se opune celui al Vidrei “ambitios, imperativ, orgolios”, iar “marirea desarta” care-l va stapani, evolueaza paralel cu “iubirea de argint” a boierului Sbierea.

Razvan retine mai intai semnificatia sociala a personajului. Hasdeu are curajul sa impuna un personaj din lumea oropsita a robilor tigani, care depaseste prin nobletea si curajul sau “trandavita boierime”.

Cinstit si drept pretuieste libertatea si demnitatea umana si datorita nedreptatilor personajul poarta o unda de ura boierilor: “Calai ce pe robi ucideti, si pe slobozi in robiti”. Il uraste pe Sbierea “cu cea mai sfanta si nepovestita ura”, dar “generos la modul romantic” il iarta, generozitatea si nevoia faptelor mari alaturandu-se unei constiinte a caracterului deosebit a excelentei sale morale.

Evolutia si transformarile sufletesti prin care trece, reliefeaza complexitatea si dramatismul existentei sale. O asemenea personalitate coplesitoare impune si Razvan ajunge capitan de haiduci, primul pas pe “calea maririi”. Intr-o discutie cu Tanase, ajuns si el in codru, Razvan face elogiul haiduciei: “lumea totusi de departe ne numeste cu fiori / Ucigasi, impusca-n luna, hoti, talhari omoratori... / O, nu, mosule! Nu crede! Asa fost-a totdeauna / Ca de cel gonit se leaga clevetirea si minciuna”.

Vidra il va ajuta sa-si constientizeze intuitia destinului. Vazand in piesa lui Hasdeu un model rar in literatura noastra prin caraterul eroic, Mircea Eliade afirma “credinta in destin este una dintre universalele melancolii ale sufletului omenesc. Niciodata, insa, mai mult ca in romantism n-a fost mai dramatica si mai obsedanta.”

Personajul feminin il prinde pe Razvan in vartejul unei pasiuni in care nobletea sufletesca va fi sufocata de dorinta implinirii telului cu orice pret, iar bunele intentii se vor transforma intr-un egocentrism orb. Schimbarea din final este anuntata inca din cantul III, prin indicarea de catre Vidra a lui Sbierea drept posibil model al consecventei in urmarirea unui scop.

In sufletul lui Razvan ramene totusi, ca trasatura permanenta, dragostea de patrie si grija fata de cei oropsiti care se manifesta chiar si atunci cand patima maririi il copleseste pana la dezumanizare. Din Polonia, plaiurile patriei i se par de o frumusete neasemuita, iar dorul si nostalgia se marturisesc in imagini de mare expresivitate.

Hatmanului polonez, care-i cere sa lupte impotriva Moldovei, ii raspunde cu demnitate: “Nu, hatmane! Niciodata! Fie painea cat de rea, / Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din tara mea! ...

In clipa cand impins de pasiunea nefasta ajunge domn, primul lucru pe care il face e sa jure ca nu va “uita niciodata, c-a romanului tarie / Este plugul si cantarul mai presus de boierie...

Lupta lui Razvan cu lumea se abate pe calea gresita a maririi datorita Vidrei, dar ea nu declanseaza aspiratia, ci calauzeste spre sfarsitul dramatic, printr-o mare ambitie egoista, un personaj care exista independent de ea. Personaj complex, aliaj intre bine si rau, nepoata lui Motoc intra in tipologia femeilor voluntare, trufase si aprige, obsedate de putere. Vidra este cea care simte cum setea de marire “ii frige si-i ingheata inima” si pe care cu perseverenta il atrage si il oculeaza pe Razvan.

Energica, rece si calculata, utilizeaza pentru a-si atinge scopul o gama larga de procedee, de la dragoste pana la dispretul cinic. Razvan ii este recunoscator, pentru ca prin ea a ajuns sa-si cunoasca propria sa valoare: “de nu iubeam o femeie cu inima semeata / N-as fi gasit in razboaie un nume si o alta viata! ”.

Orgoliul si ambitia Vidrei sunt dictate cu vigoare in constiinta lui Razvan. Deseori ii face apologia nazuintei de autodepasire, forta ei modelatoare.

Chiar si sentimentul dragostei de patrie este intors, in sensul potentarii ambitiei egoiste: “Adevarata dragoste de patrie”- explica Vidra- consta in a ajunge tot mai mare pentru ca slava personala”sa mareasca tara ta din departare”, iar savarsirea unei fapte marete sa faca “pe straini si pe pagani / Sa sopteasca cu mirare: multe poate un roman! ”.


loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani