Pesti referat





Crapul - descriere, raspandire, inmultire

Descriere
Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine
Crapul este originar din Asia Mica. A fost introdus in Europa probabil de catre Romani.
Raspandire
Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.
Inmultire
Are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Locul de inmultire este de regula o intinsura creata de cresterea apelor in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.
Gastronomie
Carnea crapului este foarte gustosa, fiind consumata sub diferite forme: fiarta, prajita, fripta, afumata, marinata. Crapul fript la protap, direct pe malul apei, este o mancare ce lasa amintiri de neuitat.
Carasul - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea stiintifica : Carassius auratus gibellio
Denumiri populare : caras argintiu, caras floran, crap-caras.
Familia : Cyprinidae
Ordinul : Cypriniformes
Descriere 47924ssi33syx5l
Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g. Coloratia carasului depinde de limpezimea apei, mergand de la argintiu spalacit in rauri la cenusiu-verzui si usor negricios in lacuri pline de vegetatie. Capul este scurt, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar.
Origine
Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului.
Raspandire
Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa oxigenului, cat si prolificitatii sale. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.
Inmultire
Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza).
Pescuit
Pescuitul carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu lanseta cu plumb pe fundul apei, bolognesa. Pescuitul cu undita
Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm. Pluta va a avea o portanta de 0.5-2 grame in functie de momelile folosite. Carligele vor fi numarul 12-10 Momelile folosite la pescuitul carasului sunt ramele, preferabil de gunoi,
Somnul - descriere, raspandire, inmultire
Familia : Siluridae
Denumirea stiintifica : Silurus Glanis
Denumiri populare : codau, moaca, somotei (somnul mic, pana la 2 kg), irma
Denumiri in limbi straine:
Ceha: Sumec Obecny
Daneza: Malle
Finlandeza: Monni
Franceza: Grand silure
Germana: Wels
Greaca: Goulianos
Italiana: Siluro
Norvegiana: Malle
Olandeza: Meerval
Poloneza: Sum Pospolity
Portugheza: Siluro Europeo
Rusa: Obyknovennyi Som
Spaniola: Siluro
Suedeza: Mal
Ungara: Harcsa

Raspandire




In toate apele Europei, in rauri, lacuri si balti de ses si de deal. La noi raspandit in raurile si lacurile de ses, Dunare si Delta Dunarii.

Dimensiuni

Cel mai mare peste de apa dulce care traieste la noi. In mod curent are 1 metru si 5-6 kg, dar poate ajunge la 50-100 kg.

Descriere 47924ssi33syx5l

Este unul dintre pestii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca superioara are doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici, indreptate in jos. Trunchiul este destul de scurt, cilindric. Coada este lunga, inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului in care traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos.

Peste in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloseste de cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) si mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator folosite ca momeala). Vazul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumina putina, ochii s-au atrofiat, fiind foarte mici.

Mod de viata

Pe timpul zilei sta ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundandu-se cu mediul. Noaptea pleaca la vanatoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coada cu care isi imobilizeaza prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un peste teritorial, fidel locului in care s-a nascut. sy924s7433syyx

Peste rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit stadiul de alevin cu larve de insecte, rame, viermi, broscute, pestisori. Se hraneste si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul mirosului, fiind un sanitar al apelor.

Iarna intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de toate dimensiunile, de la somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg.

Gastronomie

Carnea este dulce, insa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. In schimb nu are oase. Se consuma prajita (pana de somn prajita impreuna cu o garnitura de cartofi natur si o lamaie este o delicatesa), fripta. Din capul de somn iese un bors exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice.

Rosioara - descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit

Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus
Denumiri populare : rosioara, babusca rosie
Familia : cyprinidae
Raspandire
Rosioara este raspandita in apele Europei, din Suedia pana in Mediterana si Asia Mica. In Romania se gaseste in aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si in raurile din aceeasi zona.
Dimensiuni
Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pana la 1- 2 kg.
Descriere 47924ssi33syx5l
Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati in piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, indreptata in sus (adaptare la pescuitul in straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Inotatoarea dorsala este situata mult inapoi dupa inotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru inchis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Inotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata.
Mod de viata
Este un peste sedentar, simtindu-se in largul lui in baltile cu vegetatie abundenta. In rauri il gasim mai ales in sectoarele cu un curs mai lent. Traieste in carduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umbla singure.
Vara si toamna, pana la caderea vegetatiei, o gasim in mijlocul vegetatiei, in culoarele dintre nuferi. De aici pandeste caderea insectelor in apa, tantari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea mananca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice.
Inmultire
Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei in jur de 18 grade Celsius. In perioada de imperechere, masculii au culorile mai accentuate.
Gastronomie
Carnea acestui peste este de o calitate inferioara, avand multe oase. Daca vreti ca acest peste sa fie delicios nu va ramane ca optiune decat saramura, unde o parte din aceste oase se ard. Adaugati si cateva rosii, ceapa, ardei in zeama saramurii... precum si un pahar de vin rosu, si totul va iesi ca la carte.
Momeli
Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, ramele mici, larvele de "libelule", bucatelele de paine, aluaturi diverse. In timpul verii o momeala "prinzatoare" o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vaneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.
Nadirea
Se foloseste indeosebi nadirea de apel, cateva firimituri la 8-10 lansari. Se nadeste cu aceeasi momeala ca cea pe care o avem in carlig.
Varga
Va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cat mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9-12 metri, atunci cand conformatia lacului o impune (mal putin adanc, plin de vegetatie, cu distanta mare pana la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei.
Firul
Cel mai folosit este monofilamentul de 0,12-0,15 in general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile in vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12.
Pluta
Va avea o portanta de 0,10-1 gram, in functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau "picatura", cat mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm, mai ales cand pescuit in imediata apropiere a suprafetei apei.
Plumbul
Se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cat sa lesteze pluta. Atunci cand pescuim in apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze.
Carligul
Carligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.
Metode de pescuit
In timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gaze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu carligul la o adancime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de paine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenta pescarului trebuie sa fie cat mai discreta, evitand ca umbra sa cada pe apa. Detalii despre pescuitul rosioarei "la pipait" gasiti in articolul Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine.
Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Vom folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate in apropierea carligului, pentru a cobori linia rapid la adancimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi.
Cleanul - o provocare
Exista oare vreun pescar care poate spune cu mana pe inima ca a descoperit metoda de pescuit clean care nu da gres niciodata? Nu cred!
Diversitatea caracteristicilor locurilor unde traieste cleanul face ca obiceiurile lui de hranire si comportamentul sau sa fie diverse. Chiar pe tronsoane ale aceluiasi rau, aflate relativ aproape unul de altul, raspunsul pestelui la modul cum ii prezentam momeala este diferit. Mai mult, caracteristicile oricarui loc de pe cursul unui rau se pot modifica de la o zi la alta si, odata cu ele, si comportamentul cleanului.
Pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, toata experienta pe care am acumulat-o dupa lungi expeditii pe malul raului nu valoreaza mare lucru cand clenii pe care ii vanam traiesc intr-un lac.
Daca va mai spun ca acest peste este atat de precaut incat nu accepta decat momelile care exista in mod natural in momentul si locul respectiv, va veti intreba daca nu cumva este mult mai distractiv sa amortesti cu privirea fixata pe bambina unei lansete cu care prinzi carasei cat palma.
Ei bine, si in randul pescarilor exista diversitate, iar unora le place tocmai aceasta provocare a cleanului care ii obliga sa isi foloseasca spiritul de observatie, intuitia, inventivitatea si, nu in ultimul rand, energia pana la epuizare.
Cum probabil am lasat sa se inteleaga, si eu sunt unul dintre cei care prefera partidele de pescuit la care parcurg kilometri pe malul raului ascunsi in spatele tufelor de pe mal si sunt pregatiti sa schimbe tehnica de pescuit de cate ori este nevoie.
Fara a pretinde ca sunt un expert (este, totusi, vorba despre un hobby nu despre o profesie sau, mai rau, obsesie), am acumulat oarecare experienta si imi face placere sa schimb idei cu cei care au aceeasi pasiune ca si mine.
Pentru ca pescuitul cleanului este oarecum atipic, sa nu va surprinda faptul ca voi incepe cu sfarsitul, adica cu concluziile, sau mai bine spus, cu concluziile pe care le-am tras in urma nereusitelor si a reusitelor mele in confruntarea cu cleanul.
  1. Nu subestima adversarul. In mediul lui de viata pe care noi il intelegem superficial, cleanul este perfect adaptat sa receptioneze si sa interpreteze mai multe informatii decat putem banui. Faptul ca, in majoritatea locurilor unde traieste cleanul, putem vedea cardurile de pesti nu este un avantaj, pentru ca din apa spre uscat vizibilitatea este mult mai buna.
  2. In procesul de hranire, cleanul reactioneaza in conformitate cu doua instincte de baza:
    • sa nu rateze nici o oportunitate;
    • sa fuga la cel mai mic semn de pericol.
Cele doua instincte actioneaza in ordinea in care le-am enumerat. De multe ori am vazut cleni care demareaza spre momeala in momentul in care au detectat-o dar, inainte de a o atinge, intorc la 180° si dispar intr-o clipa. Pentru clean, semn de pericol poate insemna un zgomot, o umbra, miscare pe mal sau in aer si, mai ales, orice considera ca este nefiresc: momeala cu aspect nenatural sau care nu se potriveste cu momentul si locul, evolutia nefireasca in apa a momelii, stralucirea carligului, sau orice element al monturii. Desi pare de necrezut, de multe ori am avut impresia ca acest peste a invatat ce efect poate avea o undita si, atunci cand o vede, fuge de ii sfaraie ... coada.
  1. Un clean speriat sau care se zbate in carlig va fi “simtit” de cei din jur care vor disparea intr-o clipa, de aceea, dupa ce am prins un clean intr-un loc, putem spera cel mult sa il prindem si pe al doilea, dar in nici un caz pe al treilea. Oricum, al doilea va fi cu siguranta mai mic decat primul, iar la locul respectiv nu are rost sa ne intoarcem mai devreme de o jumatate de ora.
  2. Insectele sau larvele care se gasesc la un moment dat din abundenta in jurul apei pot fi mai eficiente decat momelile traditionale. Cum va spuneam, spiritul de observatie si inventivitatea sunt principala arma cu care veti invinge cleanul.
  3. Orice portiune a raului este un loc bun pentru clean. Am prins clean in gropile cu apa adanca si linistita din malul raului, in suvoaiele repezi sau pe portiuni cu apa de numai cativa centimetri adancime. Depinde de inspiratie si de tehnica adoptata.
  4. Traseul pe care ma deplasez pe malul raului este din amonte spre aval iar locul in care lansez momeala este totdeauna in aval sau spre malul opus, la o distanta cat mai mare posibil.
  5. Cleanul se hraneste in toate anotimpurile. Ritmul de hranire si comportamentul depind de temperatura apei. Astfel, daca vara este tentat sa atace orice misca, iarna va sta in locurile cu apa adanca si linistita si va ataca doar momelile pentru prinderea carora nu este nevoit sa consume multa energie si asta se intampla numai in zilele insorite.
  6. Clenii care traiesc in lacuri sunt mult mai mari decat cei care traiesc in rauri dar si mult mai greu de prins.
Voi scrie in curand despre metodele mele de pescuit clean. Nu voi propune retete universal valabile, pentru ca asa ceva nu exista in confruntarea cu acest peste. Doar spiritul de observatie, intuitia si inventivitatea noastra sunt cele pe care trebuie sa le utilizam de fiecare data la maxim.
Si inca ceva: pescuitul cleanului este un sport solitar. Partidele in grup nu vor fi decat plimbari in natura cu prietenii.
M-as bucura daca si alti pasionati de pescuitul la clean ne-ar impartasi cate ceva din experienta lor.
Fir intins!
Cicerone Paunescu
Din nou la clean
Autor : Cicerone Paunescu.Publicat la 2003-03-25. 411 vizite.
Iarna asta mi s-a facut un dor de pescuit clean cum, parca, nu mi-a fost in nici o alta iarna. Cele cateva incercari din lunile trecute au fost doar niste plimbari in aer curat (si foarte rece), asa ca abia asteptam sa inceapa sa miroase a primavara.
Pescuitul pe rau imi place pentru ca nu are nimic in comun cu imaginea idilica a pescarului incremenit langa undita lui pe malul baltii, sau cu imaginea mult mai familiara a snopului de lansete, a gratarului, a navetei de bere si a behaitului de manele. Pe rau te vei afla mereu in actiune. Mergi, lansezi, dai drumul la fir, recuperezi, iar lansezi, intepi, recuperezi si tot asa, apoi iar mergi ascuns in spatele tufelor de pe mal atent la tot ce se intampla in apa si nu iti vei oferi odihna, animat de gandul ca mai jos, pe rau, sta la panda un alt clean gata sa inhate momeala. Numai inserarea, care te prinde totdeauna la cativa kilometri de locul de unde ai plecat, te va convinge sa strangi sculele si sa intinzi pasul spre casa cu ultimele resurse de energie.
Locurile unde imi place sa pescuiesc (de fapt, cele mai la indemana pentru mine) sunt pe raurile Doamnei, Targului si Bratia din judetul Arges si asta nu pentru dimensiunile capturilor care, recunosc, sunt modeste, ci pentru ca raurile acestea si-au pastrat pe alocuri salbaticia.
Acum, cand iarna a trecut, nu am ratat prima ocazie sa ies cu undita pe rau. Ca de obicei, am parcurs ultima portiune a drumului pe jos, prin camp, pe malul paraului Argesel, spre confluenta cu raul Targului. In felul acesta, iau primul contact cu mediul in care urmeaza sa pescuiesc si imi completez proviziile de momeala. De data aceasta vantul batea placut dinsre aval ("asta este bine" mi-am zis) dar Argeselul era mai "crescut" si mai tulbure decat ma asteptam (asta nu era tocmai bine). In conditiile acestea, viermii de carne pe care ii aveam la mine ca momeala nu prea pareau a fi potriviti, asa ca am sapat in cateva gramezi de gunoi de grajd aduse de gospodari pe camp de cu toamna si am scos rame. Am pierdut ceva timp, dar am considerat ca merita, deoarece stiu din experienta ca e bine sa-i oferi cleanului momeala pe care se asteapta sa o intalneasca in apa. Ori, apa tulbure inseamna apa din zapada topita, care a spalat malurile si s-a varsat in rau si care a adus cu ea ramele iesite din pamant de prea multa umezeala.
Cu sentimentul ca am pierdut cam mult timp dar in acelasi timp intrebandu-ma daca am scos suficiente rame (totdeauna patesc asa), am intins pasul pana cand am ajuns la confluenta raurilor Argesel si Targului. De aici, in aval pe raul Targului, incep locurile bune de clean.
Debitul raului era destul de mare, dar stiam exact unde trebuia sa ajung: la vreo 300 m mai jos, intr-o fosta balastiera, unde raul se lateste brusc si se desparte in mai multe brate. Aici, apa isi micsoreaza viteza si sunt cateva praguri.
Pana acolo, drumul trece pe langa un "golf" format prin excavarea pietrisului. Pe mal erau 5 pescari, iar figurile lor posomorate mi-au cam taiat elanul. Parea ca pestele nu se prea inghesuia sa traga. I-am ocolit pe departe sa nu sperii pestii, asa cum cer regulile pe rau, desi manevra mea a fost inutila dat fiind faptul ca stateau toti grupati si agitau unditele deasupra apei.
Am ajuns la locul despre care v-am spus, la vreo 70 metri mai jos de ei si am inceput sa pescuiesc. Folosesc o varga telescopica de 4m cu actiune medie, echipata cu 4 inele cu diametrul mic si piciorul inalt, o mulineta cu tambur rotativ, fir de 0,16 pentru linie si 0,12 sau 0,14 pentru forfac, pluta mica lestata si carlig numarul 8 - 12. Folosesc un plumb foarte mic doar cand trebuie sa lansez mai departe de 5-6 m de mal, dar nu il fixez la mai putin de 30 cm de carlig. Am totdeauna grija sa stau suficient de departe de mal, astfel incat varga sa nu fie deasupra apei. Vara, cand cleanul este foarte activ, pescuiesc mai mult la trotting, dar asta este alta poveste.
Cum spuneam, am inceput sa pescuiesc, lansand spre amonte catre un prag si lasand montura sa curga la vale (aici ma ajuta mult mulineta cu tambur rotativ care imi permite sa reglez lungimea liniei). Momeala: rama.
Primul clean a venit destul de repede. Pluta a disparut sub apa tulbure, am inceput sa numar in gand (obicei care ma enerveaza dar de care nu pot sa scap), la 4 am intepat si am adus pe mal primul clean (cam la 150 g).
Lucrurile au continuat cam asa: la 8 – 10 lansari un clean, pana cand, dupa al 5-lea, m-am trezit flancat de pescarii pe langa care trecusem si care acum plescaiau apa cu unditele langa mine. Locul era compromis, asa ca am luat rucsacul in spate si am plecat mai jos pe rau.
Din loc in loc, malul este brazdat de izvoare care fac deplasarea destul de anevoioasa. Am incercat in repetate randuri locurile mai adanci de langa mal dar fara rezultat. Era clar ca apa tulbure ii dadea curaj cleanului sa iasa la vanatoare spre mijlocul raului, dar debitul mare al apei facea greu de gasit locuri fara vartejuri si involburari. In spatele obstacolelor unde gasesti de obicei cleanul, curentii erau puternici iar vartejurile absurbeau imediat pluta.
In sfarsit, dupa ce am mers cateva sute de metri, am gasit locul care parea sa imi ofere sanse. Doua brate ale raului se unesc, aluviunile aduse de ele au format un prag pe langa care, spre mijlocul raului curge curentul principal, iar spre mal, peste prag, apa curge linistit. Era exact ce cautam. Si nu m-am inselat. Inca 3 cleni au poposit in juvelnic, iar 2, care meritau sa mai traiasca inca cel putin un an, s-au intors in apa. Dupa asta, nimic. Era momentul sa schimb sau momeala, sau locul. Stiind cat de greu este sa gasesc un loc bun in conditiile date, am schimbat momeala, folosind viermii de carne pe care ii aveam. Nici un rezultat, asa ca, rucsacul la spate si spre aval.
Stiam un canal care comunica cu raul si care mi-a oferit surprize placute de multe ori. Dar nu a fost sa fie. Apa era mai tulbure decat a raului, asa ca am mers mai departe pana la un cot larg unde apa curgea destul de lin. Prima lansare, primul atac, prima ratare. A fost mai istet decat mine, dar urmatorul, nu. Aici a fost punctul terminus al primei mele expeditii la pescuit pe rau din anul acesta. In juvelnic s-au mai adunat inca 4 cleni si tot cam atatia s-au intors in apa, nu inainte sa stabilesc cu ei o intalnire peste un an.
Ultimul clean l-am prins la intoarcere, sub privirile morocanoase ale celor care se intorsesera in "golf" sa aplice la clean metodele de pescuit caras. Nu am asteptat sa vad daca se imbulzesc din nou in locul unde am prins eu. Ma asteptau 2 kilometri de mers printre araturi.
Cicerone Paunescu
Obletele - descriere, pescuit, gastronomie
Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2002-11-27. 916 vizite.
Foto : Steffen Zienert (steffenzienert@compuserve.de)
Denumirea stiintifica : Alburnus alburnus.
Denumiri populare : albete, oblete de Dunare, boblete.
Descriere 47924ssi33syx5l
Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite sunt de 10-15 cm si 20-40 grame.
Peste de card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei.
Traieste atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele curgatoare, in toate raurile de ses din tara noastra. Prefera, indeosebi vara, locurile in care se intalnesc curenti si care aduc astfel o cantitate mai mare de insecte. Il putem pescui de primavara devreme, din martie, cand inca nu s-au dezghetat bine apele, pana toamna tarziu, in noiembrie.
Pescuitul obletelui
Pescarii "seriosi" il neglijeaza de cele mai multe ori, in cautarea unor pesti mai "valorosi" : crap, caras, somn. Insa atunci cand nimic nu merge, obletele poate salva o partida de pescuit. Si la unele concursuri de pescuit este pestele salvator, putand duce la castigarea sectiunii "Cel mai mare numar de pesti prinsi".
Pescuitul obletelui nu este deloc dificil, de multe ori fiind poarta de intrare in pescuit a multor pescari.
Undita este mica, de 3-4 metri, asa numita cataveica. Obletele nu este un peste sperios, fiind atras cu o nadire corespunzatoare pana aproape de mal. Actiunea unditei trebuie sa fie mai degraba una telescopica decat una de varf pentru a proteja gura pestelui. Fiindca la acest pescuit tinem tot timpul undita in mana si lansam de nenumarate ori, greutatea acesteia trebuie sa fe cat mai mica. O varga de carbon ar fi excelenta, dar si una buna din fibra de sticla este o alternativa.
Firul folosit va fi cat mai subtire, de preferat 0.08 mm, cu struna de care se leaga carligul de 0.06 mm. Lungimea firului va fi fix cat undita, pentru ca la prinderea unui peste acesta sa ajunga prin pendulare exact in mana.
Pluta va fi una mica, cam de 2 cm inaltime, cu antena mica (1 cm) sau inexistenta. Prefer sa folosesc, cand nu bate vantul o pluta fara antena, echilibrata astfel incat sa aiba deasupra apei doar o parte infima, 0.1 mm. In felul acesta orice trasatura este semnalizata, si nici pestele nu simte vreo rezistenta. Pe vant dimpotriva, folosesc o pluta cu antena, care sa ramana deasupra valurilor.
Deoarece lansarile la acest pescuit sunt extrem de numeroase, prefer sa pun pe fir o singura alica de plumb si nu mai multe, care ar putea sa se incurce intre ele.
Carligul va fi adaptat dimensiunii obletilor (am intalnit cateodata si obleti mari de 15-16 cm), cu tija subtire, cu spinul cat mai mic pentru a nu rani prea mult viermusul. Numerele 22-20-18 sunt cele mai uzuale.
Momeala cea mai folosita la pescuitul obletelui este viermusul. Este atat preferat de acesta cat si greu de furat de pe carlig si rezistent la lansari repetate. Se mai pot folosi rame mici, libelule, cu inconvenientul ca aceste momeli vor trebui inlocuite la 2-3 pesti prinsi.
Nada care se foloseste indeosebi este cea de apel, in timpul pescuitului. Firimituri de paine, malai usor umezit se arunca cat se poate tine intre degete astfel incat sa formeze un norisor in jurul plutei.
Gastronomie
Cand ati prins zece obleti, e usor sa ii curatati. Cand insa ati prins doua sute, curatarea s-ar putea dovedi mai anevoioasa decat prinderea lor. De aceea, de obicei obletii se lasa necuratati, urmand a face acest lucru ... ceva mai tarziu.
De obicei obletii se prajesc. Numai ca nu se prajesc ca toti ceilalti pesti, ci pusi unul langa altul, trasi prin ochi printr-o scobitoare, cate 5-6, ca sa se poata intoarce si pe cealalta parte in tigaie. Se prajesc dupa ce au fost tavaliti in malai, pana devin crocanti. Dupa ce se prajesc, se scot de pe scobitoare.
Cel mai bine se servesc cat sunt inca calzi, cu o lamaie stoarsa deasupra si un pahar de vin alb alaturi. Tineti cu o mana de corpul obletelui si cu cealalta trageti de cap. Intestinele vor ramane prinse de acesta. Nu le aruncati decat pe ele, capul este una din cele mai bune parti ale obletelui.
Porcusorul - descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit
Denumirea stiintifica : Gobio gobio
Familia : Cyprinidae
Denumiri populare : porcusor, porcoi
Exista mai multe subspecii de porcusor, printre care Gobio kessleri, Gobio uranoscopus, Gobio fluviatilis, cu diferente vizibile doar la o analiza stiintifica.
Este unul dintre pestii copilariei mele, prin anii ’80 prinzand si pana la 1 kg de porcusori pe raul Buzau, in zona de campie a acestuia. In mare parte datorita lui am prins "microbul" pescuitului, fapt pentru care ii sunt extrem de recunoscator.
Raspandire
Se intalneste mai ales in raurile lente din zona de ses, in Dunarea si mai putin in lacuri.
Descriere 47924ssi33syx5l
Se aseamana cu mreana, in parte si datorita celor doua mustati groase si scurte de-o parte si de alta a gurii. Mreana are insa patru mustati, asadar este usor de identificat daca ati prins o mreana mica sau un porcusor. Dimensiunea maxima este de 15 cm, cea normala de 10 cm, la care se si atinge maturitatea sexuala. Durata de viata este de aproximativ 3 ani.
Mod de viata
Traieste in mici carduri, de 10-20 de exemplare, in apropierea locului in care s-a nascut. Se hraneste pe fundul apei, cautand in substrat asemenea crapului, gura subterminala si mustatile fiind o dovada in acest sens.
Inmultire
Se reproduce intre lunile aprilie si iulie. Femela depune 800-3000 icre in mici gramajoare care eclozeaza dupa 10-15 zile in functie de temperatura. Pestisorii se mentin in imediata vecinatate a locului de reproductie, hranindu-se indeosebi cu zooplancton.
Pescuit
Nu face obiectul unui pescuit economic datorita taliei mici, si nici a unui pescuit sportiv in particular. Il prindem de obicei intamplator, cand pescuim pe fundul apei la caras, platica, rosioara cu rame sau viermusi. Acolo unde porcusorii sunt mai numerosi putem folosi o linie de 0,10 cu o pluta mica, cu portanta de 0,10 – 1 gram. Ca momeala ramele mici de gunoi dau cele mai bune rezultate.
Gastronomie
Desi mic, porcusorul are o carne foarte gustoasa. 20-30 de porcusori fripti pe o plita, alaturi de o mamaliga aburind fac deliciul oricarei mese.
Tiparul - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea stiintifica : Misgurnus Fossilis.
Denumiri populare : chiscar.
Familia : Cobitidae.
Raspandire
In intreg bazinul Dunarii, in apele Europei de sud-est si centrale. La noi se intalneste indeosebi in raurile si lacurile de ses, maloase.
Dimensiuni
In mod normal, tiparul are o lungime de 20 - 25 cm si o greutate de 100-150 grame, ajungand in mod exceptional pana la o lungime de 35 cm si o greutate de 300 grame.
Descriere 47924ssi33syx5l
Corpul este lung, cilindric. La bot are zece mustati, dispuse astfel: patru in varful buzei superioare, doua in colturile gurii si patru pe buza inferioara, mai mici. Culoarea este cafeniu marmorat.
Mod de viata
Prefera apele statute, sarace in oxigen. Din malul acestora se hraneste cu larve de insecte, viermi, melci.
Gastronomie
Carnea tiparului, ca la orice peste de balta, are un iz de namol. Cu toate acestea este destul de apreciata.
Ghidrinul - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea stiintifica : Gasterosteus aculeatus.
Raspandire
Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia.
Descriere 47924ssi33syx5l
Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani.
Inmultire
Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru.
Boarta - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea stiintifica : Rhodeus Sericeus Amarus.
Denumiri populare : boarca.
Familia : Cyprinidae.
Este un peste de apa dulce raspandit in aproape toate apele Europei. Prefera lacurile, raurile de campie cu un curent lin, canalele pline de vegetatie. Dimensiunea medie este de 4-5 cm, femelele fiind mai mari decat masculii.
Platica - descriere, raspandire, mod de viata
Denumirea stiintifica : Abramis brama danubii.
Denumiri populare : carjanca (platica mica de 15-25 cm si 200 grame), carjencuta, foaia plopului.
Familia : Cyprinidae.
Raspandire
Platica este un peste de apa dulce, gasindu-se in majoritatea raurilor si lacurilor din tarile europene. La noi o gasim indeosebi in bazinul Dunarii si lacurile de ses si de deal.
Descriere 47924ssi33syx5l
Are in mod obisnuit 30-40 cm, cu 0,5-1 kg, ajungand pana la 50-60 cm cu circa 6 kg. Corpul este plat (de unde si denumirea pestelui), turtit lateral. Capul este mic, avand gura mica cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei. Aceasta se poate prelungi ca un tub, ca si la crap. N



















Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu