Zorile - obicei referat













ZORILE










Din obiceiurile care se practica la moartea si dupa, a unui om, am ales, pentru acest referat, o specie de bocete,Zorile,care au o vechime foarte mare,practicantii acestui obicei sustin ca l-au mostenit din vremea lui Burebista.Intrucat acest gen de bocete pare straniu,fata de obiceiurile care se practica la ora actuala an multe zone ale tarii se cuvin cateva precizari.Iata ce concluzioneaza Victor Kernbach :

„Mitologia rom@neasca amparte universul nu an „rai” si „iad” (care sant notiuni crestine),ci an cele doua taramuri: taramul acesta, adica lumea reala, imediata, palpabila, supusa integral capacitatilor senzoriale omenesti, si taramul celalalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralela, magica, suprasenzoriala, detectabila an revelatiile ei, ansa an mod curent impalpabila pentru om, o lume an care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negresit sa se antoarca pe taramul sau, legea obligatorie functionand an omul ansusi, sub forma chemarii obarsiei lui.”

Religia crestina nu a reusit sa elimine din obiceiurile stramosesti foarte multe obiceiuri si traditii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligata sa le preia ca atare, cu usoare cosmetizari.Cercetarile efectuate an decursul timpului au demonstrat aceste realitati.Sa ancepem cu cercetarile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fata.

„Sub cuvantul zori se antelege o specie anumita de bocete, care sant cunoscute si uzitate, dupa cate stiu eu pana acuma, numai an Banat si care se canta nemijlocit anainte de revarsatul sau pe la revarsatul zorilor si mai ales an prima dimineata dupa repauzarea unui fecior,a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine,asadar, parte de la zanele Zori care se invoca spre desteptarea celui repauzat, parte de la timpul cand se canta. Iar cantarea sau bocirea lor se exprima prin verbul a canta. De aici vine ca an unele parti actiunea acestei specii de bocete se numeste strigatul sau strigarea zorilor, iar an altele cantecul zorilor.

In sirele urmatoare reproducem Zorile proprii, adica numai acele bocete an care se invoca zanele cu acest nume.

In comunele din jurul Maidanului si andeosebi an Cacova si Varadia cum moare cineva an familie si se lateste vestea despre cazul mortii, prin comuna, mane an zori, patru,sase ori opt femei dintre cosangeni, - ori si straini – venind la casa celui mort se aseaza jumatate la un clot si cealata an celalalt colt de-a lungul casei si ancep alternativ a striga Zorile cantand.

Trupa prima canta cu un glas jalnic – patrunzator strofa antrebatoare, iar cealalta asemenea cu acelasi glas raspunde :

-- Zorilor,surorilor,                                                              

Mandrelor voi zanelor !                                                         Toate pe el mi-l petrec,

Ian grabiti voi de ziliti        --Zorilor,surorilor

Si pe Ion al antalniti Mandrelor voi zanelor!

Si-l antoarceti anapoi                                                             Ian grabiti voi de ziliti.

Sa vina el iar cu voi                                                              Apoi bine voi sa faceti

L-asta lume luminata                                                            Pe el anapoi sa-ntoarceti

De Dumnezeu bun lasata.                   L-asta lume minunata

La vant,ploaie si la soare                                                          De bun Dumnezeu lasata.

Si la apa curgatoare. La vant ploaie si la soare

--Noi, acum vezi ca grabim                                                     Si la apa curgatoare;

Iaca deloc ca zilim                                                                   La frati,surori si la mama

Dar nu-ntoarcem anapoi                                                           Care pe ea cu dor o cheama.

Pe Ion a veni cu noi                                                                  --Bine,ca noi o vom grabi

Ci ca vremea ne-a venit Si de loc ca vom zili

De pornit la rasarit                                                                   Dar cine-n lume ca poate

Unde-un mar mandru-nflorit                                                    Sa-mplineasca doruri toate?

De tot ca s-a vestejit. Ce ursita a ursit

--Zorilor,surorilor, Si-n lume s-a amplinit

Mandrelor voi zanelor !        Ramane nestramutat,

Ce grabiti voi de ziliti                                                              Chiar si pentru amparat.

Si pe Ion al despatiti                                                  A plange putem si noi

De jocuri nejucate Dimpreuna si cu voi

De lucruri nejucate                                                                   Plangeti si voi codrilor

De flori mirositoare ?                                                               Mandrelor padurilor.

D-albe si rumenioare Plangeti si voi muntilor

--Noi grabim, vezi de zilim                Si voi mandre vailor.

Nu pe Ion sa-l despatim                                                            Plangeti si voi apelor,

De jocuri nejucate Dimpreuna pietrelor.

De lucruri nelucrate                                                                  Plangeti dobitoacelor,

De flori mirositoare                                                                  Dimpreuna lemnelor.

D-albe si rumenioare Plangi tu luna si tu soare

Ci ca vremea ne-a venit                                                            Cand omul din lume moare

Acum iara de pornit                             Plangeti si voi patru vanturi

Caci, cate flori ampipesc,                                                           Din toate patru pamanturi.

Toate pe una jalesc.                                                         Plangi o lime si alina

Toate lui se-nchina cu dor.                                                        Clipa cu suspinuri plina

Si cate din lume trec, Ca o stea iar a cazut

Si din lume a trecut.


In comuna Ecica, comitatul Torontal, fetele si nevestele, care se aduna ca sa strige Zorile, le canta mai antai an odaia, unde se afla mortul,apoi ies afara si se siue undeva la o analtime oarecare pe paie sau pe o claie de fan si de acolo le canta :

--Zorilor

Surorilor,

Unde-ati zabovit

De n-ati anflorit

Si azi dimineata

Ca eri dimineata?

--Noi am zabovit



La Iele-am privit

La Iele cu lacrami

Ca s-a despartit

Tanara Mariuta

De catre maicuta

De catre taicuta

De catre fratiori

De catre surori?…


Textul acesta precum si cel al celorlalte bocete, care se mai canta la aceasta ocazie e ansotit de o melodie frumoasa si duioasa, ancat stoarce lacrimi de la toti cei ce o asculta.

In comunele Domanu si Colnic din Comitatul Carasului an Banatul timisan se aduna de naintea sau sub ferestile casei, unde se afla mortul, noua femei cantatoare si postandu-se aicea ancep a striga Zorile, ca sa ajute celui repauzat,doara se desteapta.

Ca zorile s-au varsat

Si el nu s-a desteptat.


Sau sa-l conduca la locuinta eterna,unde nu este rautate,unde nu e intriga degradatoare,nu sant suspine,nu lacrimi de durere,ci viata eterna.

Femeile adunate,formand o grupa,ancep cu glas armonios,dar totodata si foarte duios a striga Zorile astfel:


--Scoala-mi-te,scoala !                                                             El apa-ti va da

Sorioara draga                                                                          Ca doar vei uita

Scoala si te roaga            Pe maicuta ta

L-ale mandre Zori Si te andireapta

Pan-de noua ori,                                                                   Pe mana cea dreapta

Ca sa nu grabeasca,                                                                  Pe unde te vei duce

Ca sa nu porneasca                                                                  Iar vei mai ajunge

Cu tine la rai          La pom anflorit

La rai                                                                                        La altu-mpupit.

La vilai                                                        Tatal va cerca

Unde te asteapta                                                                       Floricele-a-ti da

Maicuta si tata                                                                          Ca doar vei uita

Fratii si surorele                                                                       Fratii si surorile

Varstnicele tale.                                                                        Multe neamurele.

La fantana lina                             Scoala scumpa draga!

La scaun de-odihna.                                                                  Scoala si te roaga

Scoala scumpa draga                                                                 La mandrele Zori

Scoala si te roaga                                                                      Pan-de noua ori

Si la santul soare                                                                        Sa nu mai zaboveasca

Si la vant de boare      Sa nu prea grabeasca

Sa nu prea grabeasca                                                                 Raze a-si ivi

Zori de sa-si iveasca                                                    Pana-ti va veni

Pan-te vom griji                                                                         Mandru angerel

Pan-te vom gati.                                                                         Cu cel leganel

Pranzisor ti-om pune, Sa te pui an el.

Pane si legume.                                                                          Atunci sa te grabesti

C-ai sa mergi departe     Sa calatoresti

Pe cai neumblate.                                                                      La rai

Pe cai vei vedea                                                                        Portile-s deschise,

Si te-i spaimanta                                                                        La vilai

Cete de talhari                                                                           Cu faclii aprinse

Si de vamesi mari             Si mesele-ntinse.

La vami cand vei trece                                                              Tu te-i aseza

Frica vei petrece;                                                                      Cu vin te-or uda,

Dar tu vei lua                                                                            Lumea vei uita.

Si din san vei da

Te-i rascumpara

Cu noua creitari

De vamesi talhari..

Seama bine ia

Ca tu vei vedea

Pe tatal cel sfant

Pe scaun odihnind


In fine, an alte parti ale Banatului „Zorile mortului” se striga (canta) nu numai dupa repauzarea omului, ci mai vartos dupa anmormantarea lui,mane dimineata an varsatul zorilor.

Disdimineata vin la casa mortului sase ori opt muieri cantatoare care se ampart an doua parti (grupe) apoi cu parul despletit se aseaza dinaintea casei mortului (ori an curtea casei), de regula,de catre rasarit. O parte din muierile cantatoare se aseaza antr-un colt de casa (dar astfel ancat se aud si se vad unele pe altele) si astfel asezate striga Zorile, cantandu-le. Grupa prima de cantatoare ancepea a canta strofa antrebatoare, dar pana ce canta grupa aceasta, cealalta tine secunda (isonul-tonotand), dupa aceea raspunde grupa a doua strofa datatoare de raspuns, tinand grupa prima secunda.

Aceste „Zori ale mortului”, cand vin muierile cantatoare pe nestiute (face oarecare din cosangeni dispozitie) an revarsatul zorilor si ancep a le canta, fac un astfel de efect surprinzator, ancat desteptandu-se din somn, ancep a plange toti membrii familiei si toti vecinii, care aud cantecul.

Aceste „Zori”, care se deosebesc de cele citate mai sus numai prin unele versuri si prin melodia de jale, sau mai bine zis, care sant numai o compilatie a celor de mai sus, suna precum urmeaza :

--Zorilor surorilor,

Mandrelor, voi zanelor!                                                        De flori mirositoare

Ian grabiti voi de ziliti                                                         Dalbe si rumeneoare?

Si pe Ana o-ntalniti --Noi grabim,vezi, de zilim

Si-o antoarceti voi anapoi                                                     Nu pe Ana s-o despartim



Sa vina ea iar cu voi                                                     De jocuri nejucate

L-asta lume luminata                                                           De lucruri nelucrate,

De bun Dumnezeu lasata.                                                    De flori mirositoare

La, vant ploaie si la soare   Dalbe si rumeneoare

Si la apa curgatoare.                                                             Ci ca vremea ne-a venit

--Noi acum vezi ca grabim                                                  Acum iara de pornit

Iaca deloc sa zilim                                                               Caci cate flori ampupesc

Dar nu-ntoarcem anapoi                                                       Toate pe una mi-o jelesc

Pre An-a veni cu noi            Si cate an lume-nflor

Ci ca vremea ne-a venit                                                       Toate ei se anchin cu dor

De pornit la rasarit                                                             Si cate din lume trec

Unde-un mar mandru-nflorit                                                Toate pe ea mi-o petrec.

De tot ca s-a vestejit.                                                            –Zorilor, surorilor

--Zorilor, surorilor,        Mandrelor, voi zanelor!

Mandrelor, voi zanelor!                                                         Ce-ati antarziat

Ce grabiti voi de ziliti                                                        De n-ati revarsat

Si pe An-a-o despatiti                                                          D-asta dimineata

De frati, surori si de mama                                                  Ca eri dimineata?

Care pe ea cu dor o cheama.                 Ori ca prea mult ati catat

De sot vecini si de tata                                                         La cel soare luminat

Care pe ea plangand o cata?                                                  --Am antarziat

--Noi grabim,vezi, de zilim                                                 De n-am revarsat

Nu pre-Ana s-o despatim                                                     Nu ca prea mult am catat

De frati,surori si de mama     La cel soare luminat

Care pe ea cu dor o cheama                                                 Ci ca noi tot am privit

Nici de sot, vecini si tata                                                      Pana ce s-a despartit

Care pe ea plangand o cata                                                   Cu o multa jale

Ci ca sus la rrasarit                                                              Si cu suspinare

Trei stele ca s-au ivit                                                           Sufletul de la oase

Dar una a si perit                                                                 Din lumea frumoasa

Fara vremea a-i fi venit.                                                       –Zorilor,surorilor

--Zorilor, surorilor,                 Mandrelor,voi zanelor

Mandrelor voi zanelor!                                                         Ce-ati antarziat

Ce grabiti voi de ziliti                                                         De n-ati revarsat

Si pe Ana-o despartiti                                                         D-asta dimineata

De jocuri nejucate                                                               Ca ieri dimineata

De lucruri nelucrate Ori c-ati adormit

De v-ati zabovit?                                                    Chiar si pentru amparat.

--Am antarziat                                                         A plange putem si noi

De n-am revarsat          Dimpreuna dar cu voi.

Nu c-am adormit                                                    Plangeti si voi codrilor,

Cand am zabovit                                                     Mandrelor padurilor.

Ci c-am asteptat                                                     Plangeti si voi apelor,

Pana si-a luat                                                          Dimpreuna petrilor.

Mortul iertaciuni                                                    Plangeti dobitoacelor,

De la oamenii buni.                                                Dimpreuna lemnelor.

De la parinti si frati                                                Plangeti si voi muntilor,

Cu jale lasati!         Si voi mandre vailor.

--Zorilor,surorilor,                                                  Plangi o luna si tu soare.

Mandrelor, voi zanelor!         Cand omul din lume moare,

Ian grabiti voi de ziliti      Plangeti si voi patru vanturi,

Si pe Ana o-ntalniti.                                                Din toate patru pamanturi.

Apoi bine sa faceti                                                 Plangi o lume si alina

Pe ea-napoi s-o-ntoarceti      Oara cu suspinuri plina

L-asta lume minunata           Caci o stea iar a cazut

De Dumnezeu bun lasata      Si din lume-a si trecut.

La vant ploaie si la soare       Colo sus an rasarit

Si la apa curgatoare                                                Trei stele ca s-au ivit

La frati,surori si la mama      Si una c-a si pierit

Care pe ea cu dor o cheama  Fara ca vremea a-i fi venit

--Bine ca noi vom grabi                                          Cucule, puiucule

Si deloc ca vom veni           Glas dulce de primavara

Dar cine-n lume ca poate      Tu te duci apoi vini iara.

Sa-mplineasca doruri toate!   Far-ca, cu venirea ta,

Ce ursita a ursit Sa vina si Ana mea! „

Si-n lume s-a s-a amplinit

Ramane nestramutat,


La peste un secol distanta, un alt cercetator - (care probabil a vrut sa constate daca la poporul nostru mai exista continuitate an gandire si traditii !) si al numim aici pe Bogdan Lupescu, ale carui articole pot fi trecute fara probleme an monografii – constata ca aceasta traditie a bocetului si an special Zorile, a supravietuit an timp si spatiu. Este adevarat nu la aceeasi dimensiune,dar flacara este anca vie.



„Printre gugulanii din satele muntoase ale Banatului, cultul mortilor se pastreaza ca an urma cu mii de ani. In gospodariile lor bogate si rasfatate, taranii de azi cred la fel ca stramosii lor,dacii, ca sufletul omului este nemuritor.”

B.Lupescu face cercetari an satele de la poalele Muntelui Mic. Incepe an satul Borlova, unde dascalul Nicolae Cocie ai descrie cu lux de amanunte obiceiurile locului, practicile magice, inclusiv despre cantecul zorilor , pe care la auzit an multe randuri, dar nu reuseste sa al reproduca an antregime, din cauza ca nu l-a mai auzit de mult (dar si pentru ca fiind barbat, nu avea acces la executarea ritualului).In satul Borlova bocetul era cantat de catre trei femei, care erau „alese” prin vaduvia cinstita si sfintenia lor, de catre antreaga obste sateasca, sa poata veni trei dimineti la rand „dupa ce moare un mort”, la fereastra lui. Din pacate, murisera de curand si dupa ele nu s-au mai nascut altele, care sa le calce pe urme. Continuandu-si peregrinarile, B.Lupescu descopera ca an satul Vama Marga se mai canta, dar foarte rar, numai la cate un mort „de seama”.Probabil ca unii au ajuns sa considere traditiile populare, stramosesti, ca pe niste obiceiuri exotice, pe care doar potentatii zilei si le pot permite, pentru a iesi si mai mult an evidenta.

Ajungand antr-un sat foarte izolat, Bolvasnita, o descopera pe Solomia Turnea, o femeie aflata la o varsta venerabila, evident vaduva, care anca mai canta zorile si care reclama si ea, starea de facto a obiceiului: „…privirea ei antoarsa spre mine e ampovarata de-o tristete vecina cu mania.” Cum sa-ti spun eu dumitale,domnule, nu mai poate sa-nvete dupa noi, fiindca s-or antors lejile lumii asteia. Caci cantecu’ asta nu se poate canta fara o tara de credinta. Daca s-ar alege trei de-alea tinere sa cante zorile, lumea s-ar uita la ele chioras.O si zas una:- aaaa, ce sa cantam? C’apai rad alelalte de noi…- niste proaste la cap!….”

Femeile mai tinere sant chemate sa cante zorile atunci cand una sau mai multe dintre cele batrane vor sa se retraga, pe motiv ca :”nu mai pot sa tina cantecu’ din piept si trebuie sa-l lase la altii”. Bocitoarele zorilor sant anvaluite antr-o aura de mister. „Apareau doar odata cu moartea. Uneori lumea le si uita, de batrane si singure ce erau, iar cand oamenii le vedeau iarasi, cantand la fereastra vreunui mort, simteau nu spaima, ci un fel de ocrotire placuta”. Pasind an spatele anmormantarilor, nu se amestecau an cortegiul funerar, nici la cimitir, printre celalte bocitoare, care „se cantau” zgomotos langa mormant. „Stateau deoparte si priveau tacut, de undeva de pe un fundal analt, cu capetele plecate pe-o parte si ochii secati de lacrimi. Aveau antr-ansele ceva nobil, de preotese pagane, venite dintr-un alt timp.”

Cu toate ca nu era vremea si locul, Solomia ancepe a-i canta zorile, luand reporterul prin surprindere, de altfel asa dupa cum era traditia,sa apara pe neasteptate, an zori, dupa ce au cantat cocosii de trei ori.


Da-le dalbe zori                   Si te-o andirepta

Da-le zori surori                                                                     La ciopor de miei

Zori de n-ar grabi                                                        Ai azi nepotei

Pan’mi te-am gati                                                                   Sa ramai cu ei

Pan’mi te-am spala                                                                 La ciopor de miele

Pe mani pan’la coate Alea-s nemurele

De sudori de moarte                                                               Sa ramai cu ele

Sama sa mi-ti iaiu                                                                   Si noi ne-om ruga

La manuta stanga                                                                     Sa-nvii la Rusale

Ca tai calea stramba Ca ni-i zaua mare.

Cu pluguri-i arata               Noi te-om astepta

Cu spini samanata                                                                  Cu mese antinse

Cu sanje-i picata                                                                     Cu faclii aprinse

La manuta dreapta                                                                  Cu pahare pline

Ca-i calea direapta                                                                 Cum o fi mai bine.

Cu pluguri-i arata                   Unu-i cu zahar

Cu flori samanata                                                                   Intr-unu-i dor si amar

Cu lacrimi picata Intr-unu-s viorele

Sama sa mi-ti iaiu                                                                  Intr-unu-i dor si jele

Sfantu Patru vine                                                                     …………………….

Sa-ti dea cheili                   Si noi ne-om ruga

Iti dascuni portali                                                                  Sa fii iertatoriu

Sa-ti vezi calili. Cum esti ducatoriu

La mijloc de cale                                                                   Dintr-o lume-ntr-alta

Maica Precista                                                                       Dintr-o lume-ntr-alta….

Ea te-o astepta


Acest gen de bocete se aseamana an multe privinte cu Cartea mortilor (an cele doua variante cunoscute – cea egipteana si cea tibetana), an care sufletul celui decedat este andrumat pe drumul catre ceruri, fiind anstiintat de pericole sau de cai gresite. Aceste „calauze ale sufletului” cum le denumeste dascalul Nicolae Cocie pe bocitoare, al invita pe cel decedat sa revina macar, la o anumita data, de Rusalii, (cand se spune an popor ca „se deschid cerurile” si cei plecati pe celalalt taram asi pot vizita, pentru scurta vreme, rudele si prietenii), pentru ca va fi asteptat cu masa antinsa, cu toate bunatatile pe ea, dar si cu dor si pareri de rau pentru cel plecat.

Credinta an existenta celor doua taramuri este evidenta, se vorbeste despre ele cu lejeritatea cunoscatorului, se cunoaste si ziua an care cele doua taramuri se intersecteaza si an care sufletele mortilor pot traversa dintr-o parte an alta. De asemenea este clara credinta an nemurirea sufletului.

Ovid Densusianu considera ca bocetul Zorile se mai canta si an alta parte, nu numai an Banat, cu referire directa la bocetul Cantecul cel mare, care se canta prin partile Sibiului, dar singura asemanare care se poate gasi este modalitatea de interpretare, an sensul ca si acest bocet se canta afara an ulita,an zorii zilei de anmormantare si tot de catre femei. Difera ansa, atat structura epica, cat si personajele (zanele Zorile nu se regasesc, se discuta direct cu moartea , care este personificata, cu cucucul si an final cu un cocos mai nazdravan).














ROTARIU GHEORGHE

ANUL – II – FR  GRUPA X





BIBLIOGRAFIE


SIMION FLOREA MARIAN – INMORMINTAREA LA ROM^NI –Editura „Grai si suflet” 1995

OVID DENSUSIANU – VIEA|A P~STOREASC~ IN POEZIA NOASTR~ POPULAR~

Editura „Pentru literatura” 1966

VICTOR KERNBACH – UNIVERSUL MITIC AL ROM^NILOR

Editura Stiintifica 1994

BOGDAN LUPESCU – CINTECUL ZORILOR- articol aparut an revista Formula As, mai 2004











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani