Din obiceiurile care se practica la moartea si dupa, a unui om, am ales, pentru acest referat, o specie de bocete,Zorile,care au o vechime foarte mare,practicantii acestui obicei sustin ca l-au mostenit din vremea lui Burebista.Intrucat acest gen de bocete pare straniu,fata de obiceiurile care se practica la ora actuala an multe zone ale tarii se cuvin cateva precizari.Iata ce concluzioneaza Victor Kernbach :
"Mitologia rom@neasca amparte universul nu an "rai" si "iad" (care sant notiuni crestine),ci an cele doua taramuri: taramul acesta, adica lumea reala, imediata, palpabila, supusa integral capacitatilor senzoriale omenesti, si taramul celalalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralela, magica, suprasenzoriala, detectabila an revelatiile ei, ansa an mod curent impalpabila pentru om, o lume an care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negresit sa se antoarca pe taramul sau, legea obligatorie functionand an omul ansusi, sub forma chemarii obarsiei lui."
Religia crestina nu a reusit sa elimine din obiceiurile stramosesti foarte multe obiceiuri si traditii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligata sa le preia ca atare, cu usoare cosmetizari.Cercetarile efectuate an decursul timpului au demonstrat aceste realitati.Sa ancepem cu cercetarile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fata.
"Sub cuvantul zori se antelege o specie anumita de bocete, care sant cunoscute si uzitate, dupa cate stiu eu pana acuma, numai an Banat si care se canta nemijlocit anainte de revarsatul sau pe la revarsatul zorilor si mai ales an prima dimineata dupa repauzarea unui fecior,a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine,asadar, parte de la zanele Zori care se invoca spre desteptarea celui repauzat, parte de la timpul cand se canta. Iar cantarea sau bocirea lor se exprima prin verbul a canta. De aici vine ca an unele parti actiunea acestei specii de bocete se numeste strigatul sau strigarea zorilor, iar an altele cantecul zorilor.
In sirele urmatoare reproducem Zorile proprii, adica numai acele bocete an care se invoca zanele cu acest nume.
In comunele din jurul Maidanului si andeosebi an Cacova si Varadia cum moare cineva an familie si se lateste vestea despre cazul mortii, prin comuna, mane an zori, patru,sase ori opt femei dintre cosangeni, - ori si straini - venind la casa celui mort se aseaza jumatate la un clot si cealata an celalalt colt de-a lungul casei si ancep alternativ a striga Zorile cantand.
Trupa prima canta cu un glas jalnic - patrunzator strofa antrebatoare, iar cealalta asemenea cu acelasi glas raspunde :
-- Zorilor,surorilor,
Mandrelor voi zanelor ! Toate pe el mi-l petrec,
Ian grabiti voi de ziliti --Zorilor,surorilor
Si pe Ion al antalniti Mandrelor voi zanelor!
Si-l antoarceti anapoi Ian grabiti voi de ziliti.
Sa vina el iar cu voi Apoi bine voi sa faceti
L-asta lume luminata Pe el anapoi sa-ntoarceti
De Dumnezeu bun lasata. L-asta lume minunata
La vant,ploaie si la soare De bun Dumnezeu lasata.
Si la apa curgatoare. La vant ploaie si la soare
--Noi, acum vezi ca grabim Si la apa curgatoare;
Iaca deloc ca zilim La frati,surori si la mama
Dar nu-ntoarcem anapoi Care pe ea cu dor o cheama.
Pe Ion a veni cu noi --Bine,ca noi o vom grabi
Ci ca vremea ne-a venit Si de loc ca vom zili
De pornit la rasarit Dar cine-n lume ca poate
Unde-un mar mandru-nflorit Sa-mplineasca doruri toate?
De tot ca s-a vestejit. Ce ursita a ursit
--Zorilor,surorilor, Si-n lume s-a amplinit
Mandrelor voi zanelor ! Ramane nestramutat,
Ce grabiti voi de ziliti Chiar si pentru amparat.
Si pe Ion al despatiti A plange putem si noi
De jocuri nejucate Dimpreuna si cu voi
De lucruri nejucate Plangeti si voi codrilor
De flori mirositoare ? Mandrelor padurilor.
D-albe si rumenioare Plangeti si voi muntilor
--Noi grabim, vezi de zilim Si voi mandre vailor.
Nu pe Ion sa-l despatim Plangeti si voi apelor,
De jocuri nejucate Dimpreuna pietrelor.
De lucruri nelucrate Plangeti dobitoacelor,
De flori mirositoare Dimpreuna lemnelor.
D-albe si rumenioare Plangi tu luna si tu soare
Ci ca vremea ne-a venit Cand omul din lume moare
Acum iara de pornit Plangeti si voi patru vanturi
Caci, cate flori ampipesc, Din toate patru pamanturi.
Toate pe una jalesc. Plangi o lime si alina
Toate lui se-nchina cu dor. Clipa cu suspinuri plina
Si cate din lume trec, Ca o stea iar a cazut
Si din lume a trecut.
In comuna Ecica, comitatul Torontal, fetele si nevestele, care se aduna ca sa strige Zorile, le canta mai antai an odaia, unde se afla mortul,apoi ies afara si se siue undeva la o analtime oarecare pe paie sau pe o claie de fan si de acolo le canta :
--Zorilor
Surorilor,
Unde-ati zabovit
De n-ati anflorit
Si azi dimineata
Ca eri dimineata?
--Noi am zabovit
La Iele-am privit
La Iele cu lacrami
Ca s-a despartit
Tanara Mariuta
De catre maicuta
De catre taicuta
De catre fratiori
De catre surori?.
Textul acesta precum si cel al celorlalte bocete, care se mai canta la aceasta ocazie e ansotit de o melodie frumoasa si duioasa, ancat stoarce lacrimi de la toti cei ce o asculta.
In comunele Domanu si Colnic din Comitatul Carasului an Banatul timisan se aduna de naintea sau sub ferestile casei, unde se afla mortul, noua femei cantatoare si postandu-se aicea ancep a striga Zorile, ca sa ajute celui repauzat,doara se desteapta.
Ca zorile s-au varsat
Si el nu s-a desteptat.
Sau sa-l conduca la locuinta eterna,unde nu este rautate,unde nu e intriga degradatoare,nu sant suspine,nu lacrimi de durere,ci viata eterna.
Femeile adunate,formand o grupa,ancep cu glas armonios,dar totodata si foarte duios a striga Zorile astfel:
--Scoala-mi-te,scoala ! El apa-ti va da
Sorioara draga Ca doar vei uita
Scoala si te roaga Pe maicuta ta
L-ale mandre Zori Si te andireapta
Pan-de noua ori, Pe mana cea dreapta
Ca sa nu grabeasca, Pe unde te vei duce
Ca sa nu porneasca Iar vei mai ajunge
Cu tine la rai La pom anflorit
La rai La altu-mpupit.
La vilai Tatal va cerca
Unde te asteapta Floricele-a-ti da
Maicuta si tata Ca doar vei uita
Fratii si surorele Fratii si surorile
Varstnicele tale. Multe neamurele.
La fantana lina Scoala scumpa draga!
La scaun de-odihna. Scoala si te roaga
Scoala scumpa draga La mandrele Zori
Scoala si te roaga Pan-de noua ori
Si la santul soare Sa nu mai zaboveasca
Si la vant de boare Sa nu prea grabeasca
Sa nu prea grabeasca Raze a-si ivi
Zori de sa-si iveasca Pana-ti va veni
Pan-te vom griji Mandru angerel
Pan-te vom gati. Cu cel leganel
Pranzisor ti-om pune, Sa te pui an el.
Pane si legume. Atunci sa te grabesti
C-ai sa mergi departe Sa calatoresti
Pe cai neumblate. La rai
Pe cai vei vedea Portile-s deschise,
Si te-i spaimanta La vilai
Cete de talhari Cu faclii aprinse
Si de vamesi mari Si mesele-ntinse.
La vami cand vei trece Tu te-i aseza
Frica vei petrece; Cu vin te-or uda,
Dar tu vei lua Lumea vei uita.
Si din san vei da
Te-i rascumpara
Cu noua creitari
De vamesi talhari..
Seama bine ia
Ca tu vei vedea
Pe tatal cel sfant
Pe scaun odihnind
In fine, an alte parti ale Banatului "Zorile mortului" se striga (canta) nu numai dupa repauzarea omului, ci mai vartos dupa anmormantarea lui,mane dimineata an varsatul zorilor.
Disdimineata vin la casa mortului sase ori opt muieri cantatoare care se ampart an doua parti (grupe) apoi cu parul despletit se aseaza dinaintea casei mortului (ori an curtea casei), de regula,de catre rasarit. O parte din muierile cantatoare se aseaza antr-un colt de casa (dar astfel ancat se aud si se vad unele pe altele) si astfel asezate striga Zorile, cantandu-le. Grupa prima de cantatoare ancepea a canta strofa antrebatoare, dar pana ce canta grupa aceasta, cealalta tine secunda (isonul-tonotand), dupa aceea raspunde grupa a doua strofa datatoare de raspuns, tinand grupa prima secunda.
Aceste "Zori ale mortului", cand vin muierile cantatoare pe nestiute (face oarecare din cosangeni dispozitie) an revarsatul zorilor si ancep a le canta, fac un astfel de efect surprinzator, ancat desteptandu-se din somn, ancep a plange toti membrii familiei si toti vecinii, care aud cantecul.
Aceste "Zori", care se deosebesc de cele citate mai sus numai prin unele versuri si prin melodia de jale, sau mai bine zis, care sant numai o compilatie a celor de mai sus, suna precum urmeaza :
--Zorilor surorilor,
Mandrelor, voi zanelor! De flori mirositoare
Ian grabiti voi de ziliti Dalbe si rumeneoare?
Si pe Ana o-ntalniti --Noi grabim,vezi, de zilim
Si-o antoarceti voi anapoi Nu pe Ana s-o despartim
Sa vina ea iar cu voi De jocuri nejucate
L-asta lume luminata De lucruri nelucrate,
De bun Dumnezeu lasata. De flori mirositoare
La, vant ploaie si la soare Dalbe si rumeneoare
Si la apa curgatoare. Ci ca vremea ne-a venit
--Noi acum vezi ca grabim Acum iara de pornit
Iaca deloc sa zilim Caci cate flori ampupesc
Dar nu-ntoarcem anapoi Toate pe una mi-o jelesc
Pre An-a veni cu noi Si cate an lume-nflor
Ci ca vremea ne-a venit Toate ei se anchin cu dor
De pornit la rasarit Si cate din lume trec
Unde-un mar mandru-nflorit Toate pe ea mi-o petrec.
De tot ca s-a vestejit. -Zorilor, surorilor
--Zorilor, surorilor, Mandrelor, voi zanelor!
Mandrelor, voi zanelor! Ce-ati antarziat
Ce grabiti voi de ziliti De n-ati revarsat
Si pe An-a-o despatiti D-asta dimineata
De frati, surori si de mama Ca eri dimineata?
Care pe ea cu dor o cheama. Ori ca prea mult ati catat
De sot vecini si de tata La cel soare luminat
Care pe ea plangand o cata? --Am antarziat
--Noi grabim,vezi, de zilim De n-am revarsat
Nu pre-Ana s-o despatim Nu ca prea mult am catat
De frati,surori si de mama La cel soare luminat
Care pe ea cu dor o cheama Ci ca noi tot am privit
Nici de sot, vecini si tata Pana ce s-a despartit
Care pe ea plangand o cata Cu o multa jale
Ci ca sus la rrasarit Si cu suspinare
Trei stele ca s-au ivit Sufletul de la oase
Dar una a si perit Din lumea frumoasa
Fara vremea a-i fi venit. -Zorilor,surorilor
--Zorilor, surorilor, Mandrelor,voi zanelor
Mandrelor voi zanelor! Ce-ati antarziat
Ce grabiti voi de ziliti De n-ati revarsat
Si pe Ana-o despartiti D-asta dimineata
De jocuri nejucate Ca ieri dimineata
De lucruri nelucrate Ori c-ati adormit
De v-ati zabovit? Chiar si pentru amparat.
--Am antarziat A plange putem si noi
De n-am revarsat Dimpreuna dar cu voi.
Nu c-am adormit Plangeti si voi codrilor,
Cand am zabovit Mandrelor padurilor.
Ci c-am asteptat Plangeti si voi apelor,
Pana si-a luat Dimpreuna petrilor.
Mortul iertaciuni Plangeti dobitoacelor,
De la oamenii buni. Dimpreuna lemnelor.
De la parinti si frati Plangeti si voi muntilor,
Cu jale lasati! Si voi mandre vailor.
--Zorilor,surorilor, Plangi o luna si tu soare.
Mandrelor, voi zanelor! Cand omul din lume moare,
Ian grabiti voi de ziliti Plangeti si voi patru vanturi,
Si pe Ana o-ntalniti. Din toate patru pamanturi.
Apoi bine sa faceti Plangi o lume si alina
Pe ea-napoi s-o-ntoarceti Oara cu suspinuri plina
L-asta lume minunata Caci o stea iar a cazut
De Dumnezeu bun lasata Si din lume-a si trecut.
La vant ploaie si la soare Colo sus an rasarit
Si la apa curgatoare Trei stele ca s-au ivit
La frati,surori si la mama Si una c-a si pierit
Care pe ea cu dor o cheama Fara ca vremea a-i fi venit
--Bine ca noi vom grabi Cucule, puiucule
Si deloc ca vom veni Glas dulce de primavara
Dar cine-n lume ca poate Tu te duci apoi vini iara.
Sa-mplineasca doruri toate! Far-ca, cu venirea ta,
Ce ursita a ursit Sa vina si Ana mea! "
Si-n lume s-a s-a amplinit
Ramane nestramutat,
La peste un secol distanta, un alt cercetator - (care probabil a vrut sa constate daca la poporul nostru mai exista continuitate an gandire si traditii !) si al numim aici pe Bogdan Lupescu, ale carui articole pot fi trecute fara probleme an monografii - constata ca aceasta traditie a bocetului si an special Zorile, a supravietuit an timp si spatiu. Este adevarat nu la aceeasi dimensiune,dar flacara este anca vie.
"Printre gugulanii din satele muntoase ale Banatului, cultul mortilor se pastreaza ca an urma cu mii de ani. In gospodariile lor bogate si rasfatate, taranii de azi cred la fel ca stramosii lor,dacii, ca sufletul omului este nemuritor."
B.Lupescu face cercetari an satele de la poalele Muntelui Mic. Incepe an satul Borlova, unde dascalul Nicolae Cocie ai descrie cu lux de amanunte obiceiurile locului, practicile magice, inclusiv despre cantecul zorilor , pe care la auzit an multe randuri, dar nu reuseste sa al reproduca an antregime, din cauza ca nu l-a mai auzit de mult (dar si pentru ca fiind barbat, nu avea acces la executarea ritualului).In satul Borlova bocetul era cantat de catre trei femei, care erau "alese" prin vaduvia cinstita si sfintenia lor, de catre antreaga obste sateasca, sa poata veni trei dimineti la rand "dupa ce moare un mort", la fereastra lui. Din pacate, murisera de curand si dupa ele nu s-au mai nascut altele, care sa le calce pe urme. Continuandu-si peregrinarile, B.Lupescu descopera ca an satul Vama Marga se mai canta, dar foarte rar, numai la cate un mort "de seama".Probabil ca unii au ajuns sa considere traditiile populare, stramosesti, ca pe niste obiceiuri exotice, pe care doar potentatii zilei si le pot permite, pentru a iesi si mai mult an evidenta.
Ajungand antr-un sat foarte izolat, Bolvasnita, o descopera pe Solomia Turnea, o femeie aflata la o varsta venerabila, evident vaduva, care anca mai canta zorile si care reclama si ea, starea de facto a obiceiului: ".privirea ei antoarsa spre mine e ampovarata de-o tristete vecina cu mania." Cum sa-ti spun eu dumitale,domnule, nu mai poate sa-nvete dupa noi, fiindca s-or antors lejile lumii asteia. Caci cantecu' asta nu se poate canta fara o tara de credinta. Daca s-ar alege trei de-alea tinere sa cante zorile, lumea s-ar uita la ele chioras.O si zas una:- aaaa, ce sa cantam? C'apai rad alelalte de noi.- niste proaste la cap!.."
Femeile mai tinere sant chemate sa cante zorile atunci cand una sau mai multe dintre cele batrane vor sa se retraga, pe motiv ca :"nu mai pot sa tina cantecu' din piept si trebuie sa-l lase la altii". Bocitoarele zorilor sant anvaluite antr-o aura de mister. "Apareau doar odata cu moartea. Uneori lumea le si uita, de batrane si singure ce erau, iar cand oamenii le vedeau iarasi, cantand la fereastra vreunui mort, simteau nu spaima, ci un fel de ocrotire placuta". Pasind an spatele anmormantarilor, nu se amestecau an cortegiul funerar, nici la cimitir, printre celalte bocitoare, care "se cantau" zgomotos langa mormant. "Stateau deoparte si priveau tacut, de undeva de pe un fundal analt, cu capetele plecate pe-o parte si ochii secati de lacrimi. Aveau antr-ansele ceva nobil, de preotese pagane, venite dintr-un alt timp."
Cu toate ca nu era vremea si locul, Solomia ancepe a-i canta zorile, luand reporterul prin surprindere, de altfel asa dupa cum era traditia,sa apara pe neasteptate, an zori, dupa ce au cantat cocosii de trei ori.
Da-le dalbe zori Si te-o andirepta
Da-le zori surori La ciopor de miei
Zori de n-ar grabi Ai azi nepotei
Pan'mi te-am gati Sa ramai cu ei
Pan'mi te-am spala La ciopor de miele
Pe mani pan'la coate Alea-s nemurele
De sudori de moarte Sa ramai cu ele
Sama sa mi-ti iaiu Si noi ne-om ruga
La manuta stanga Sa-nvii la Rusale
Ca tai calea stramba Ca ni-i zaua mare.
Cu pluguri-i arata Noi te-om astepta
Cu spini samanata Cu mese antinse
Cu sanje-i picata Cu faclii aprinse
La manuta dreapta Cu pahare pline
Ca-i calea direapta Cum o fi mai bine.
Cu pluguri-i arata Unu-i cu zahar
Cu flori samanata Intr-unu-i dor si amar
Cu lacrimi picata Intr-unu-s viorele
Sama sa mi-ti iaiu Intr-unu-i dor si jele
Sfantu Patru vine .........
Sa-ti dea cheili Si noi ne-om ruga
Iti dascuni portali Sa fii iertatoriu
Sa-ti vezi calili. Cum esti ducatoriu
La mijloc de cale Dintr-o lume-ntr-alta
Maica Precista Dintr-o lume-ntr-alta..
Ea te-o astepta
Acest gen de bocete se aseamana an multe privinte cu Cartea mortilor (an cele doua variante cunoscute - cea egipteana si cea tibetana), an care sufletul celui decedat este andrumat pe drumul catre ceruri, fiind anstiintat de pericole sau de cai gresite. Aceste "calauze ale sufletului" cum le denumeste dascalul Nicolae Cocie pe bocitoare, al invita pe cel decedat sa revina macar, la o anumita data, de Rusalii, (cand se spune an popor ca "se deschid cerurile" si cei plecati pe celalalt taram asi pot vizita, pentru scurta vreme, rudele si prietenii), pentru ca va fi asteptat cu masa antinsa, cu toate bunatatile pe ea, dar si cu dor si pareri de rau pentru cel plecat.
Credinta an existenta celor doua taramuri este evidenta, se vorbeste despre ele cu lejeritatea cunoscatorului, se cunoaste si ziua an care cele doua taramuri se intersecteaza si an care sufletele mortilor pot traversa dintr-o parte an alta. De asemenea este clara credinta an nemurirea sufletului.
Ovid Densusianu considera ca bocetul Zorile se mai canta si an alta parte, nu numai an Banat, cu referire directa la bocetul Cantecul cel mare, care se canta prin partile Sibiului, dar singura asemanare care se poate gasi este modalitatea de interpretare, an sensul ca si acest bocet se canta afara an ulita,an zorii zilei de anmormantare si tot de catre femei. Difera ansa, atat structura epica, cat si personajele (zanele Zorile nu se regasesc, se discuta direct cu moartea , care este personificata, cu cucucul si an final cu un cocos mai nazdravan).
ROTARIU GHEORGHE
ANUL - II - FR GRUPA X
BIBLIOGRAFIE
SIMION FLOREA MARIAN - INMORMINTAREA LA ROM^NI -Editura "Grai si suflet" 1995
OVID DENSUSIANU - VIEA|A P~STOREASC~ IN POEZIA NOASTR~ POPULAR~
Editura "Pentru literatura" 1966
VICTOR KERNBACH - UNIVERSUL MITIC AL ROM^NILOR
Editura Stiintifica 1994
BOGDAN LUPESCU - CINTECUL ZORILOR- articol aparut an revista Formula As, mai 2004
