Enigmele scrisorii maresalului Antonescu catre dr Filderman



Enigmele scrisorii maresalului Antonescu catre dr. Filderman

Teodor WEXLER,
vicepresedintele Fundatiei "Dr. W. Filderman"



In perioada 12 septembrie 1940-23 august 1944, intre dr. Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, si maresalul Ion Antonescu a avut loc un schimb de scrisori vizand ameliorarea situatiei evreilor - cetateni romani sau a evreilor fosti cetateni romani rezidenti in Basarabia si Bucovina de Nord si deportati, dupa 22 iunie 1941, in Transnistria. Amintim ca numerosi alti evrei din afara acestor teritorii si anume, cei din Dorohoi, Suceava, Campulung, sau aflati laaamunca obligatorie, au fost deportati in Transnistria.
La data de 11 octombrie 1941, dr. Filderman s-a adresat maresalului Ion Antonescu printr-o scrisoare in care apela la sentimentele umanitare ale conducatorului statului spre a impiedica o noua deportare a unui grup de evrei din ghetoul de la Chisinau. Conducatorul statului i-a adresat dr.-ului Filderman o scrisoare foarte dura, in care culpabiliza populatia evreiasca din Basarabia si Bucovina de Nord pentru colaborare cu inamicul sovietic, extinzand aria culpabilizarii si asupra evreilor din Rusia si Ucraina.
Comentarii revelatoare asupra acestei scrisori se gasesc in raportul ministrului francez la Bucuresti, Jacques Truelle, adresat guvernului de la Vichy la 10 noiembrie 1941, din care citam in continuare (documentul integral a fost publicat in lucrarea Martiriul evreilor din Romania, Editura Hasefer, 1991; fragmentele citate de noi au fost retraduse in redactia revistei Magazin istoric):
"Aceasta legatie a avut ocazia, in mai multe randuri, sa semnaleze Departamentului masurile luate impotriva evreilor, fie de guvernul roman, fie de autoritatile subordonate mai mult sau mai putin calificate. Se parea ca ororile al caror teatru de desfasurare a fost orasul Iasi, in luna iulie ce a trecut, si despre care am informat in scrisoarea mea nr. 195 din 4 iulie, nu vor mai putea fi depasite. De altfel, de atunci incoace, guvernul roman paruse sensibil la reactia opiniei publice, atat din interior, cat si din strainatate, fata de aceste atrocitati si in cursul lunii septembrie a existat impresia producerii unei oarecare destinderi [Urmeaza in continuare descrierea unor noi masuri de deportare]...
In fata acestor masuri, care evident urmareau rezolvarea radicala a problemei evreiesti, doctorul Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, nu a ezitat sa adreseze maresalului Antonescu doua scrisori, in care atragea atentia conducatorului asupra ingrozitoarei tragedii ce se desfasura si il implora in mod impresionant, facand apel la sentimentele sale umanitare, sa inceteze acest adevarat program.
Maresalul Antonescu a raspuns intr-o scrisoare publicata in presa la 27 octombrie si in care declara textual: <<Inteleg durerea voastra, dar si d-voastra trebuie s-o intelegeti pe a mea si pe cea a unei intregi natiuni. Ati uitat ce s-a intamplat in timpul evacuarii Basarabiei? Ati uitat ura cu care coreligionarii vostri ne-au tratat in timpul retragerii noastre si atentatele pe care le-au comis impotriva armatei romane in timpul inaintarii ei pana la Odessa si tarmul Marii de Azov?>>. [In continuare, scrisoarea lui Antonescu contine grave acuze la adresa populatiei evreiesti]...
In ciuda antisemitismului exacerbat pe care propaganda a reusit sa-l faca sa domneasca in Romania, aceasta scrisoare [a maresalului] a facut cea mai proasta impresie romanilor care si-au pastrat libertatea de judecata si de clarviziune. Se considera ca acuzatiile formulate de maresalul Antonescu la adresa evreilor nu sunt deloc intemeiate; daca s-au produs numeroase incidente cu ocazia evacuarii Basarabiei si Bucovinei in 1940, este stabilit ca evreii nu au fost singurii care au participat la ele, ci ca toata drojdia romaneasca din aceste provincii, precum si minoritarii ucraineni, rusi si altii, care s-au alaturat evreilor pentru a insulta regimentele romanesti ce se retrageau fara sa lupte. Iar pretentia ca Odessa1 nu a rezistat decat pentru ca fusese aparata de evrei este o tema de propaganda deseori folosita, dar care este intr-adevar prea ridicola pentru a putea fi luata in serios.
Oricum, scrisoarea curajoasa a lui Filderman catre conducator pare a-l fi indispus foarte tare pe acesta din urma, deoarece presa anunta de curand ca s-a deschis o ancheta judiciara impotriva presedintelui Uniunii Comunitatilor Evreiesti pentru <<atitudine jignitoare fata de statul roman>>" (sunt date in continuare alte masuri cu caracter antievreiesc).
In sedinta Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943, Ion Antonescu facea o serie de afirmatii care confirmau relatarile ministrului Truelle: "Cand am venit acolo [in Basarabia si Bucovina de Nord] ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfarsit, in care se arata ca peste 40 000 de ticalosi din aceasta provincie se facusera in timpul ocupatiei rusesti mai rusi decat rusii... Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala mai aveam inca 50 000 sau 100 000 nenorociri. Si atunci n-am vrut sa-i pedepsesc si am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor".
Si legionarii si colaborationistii minoritari din Basarabia au stat cateva luni internati la Onesti, localitate langa Bacau.
In ce priveste originea dezordinelor din Basarabia si Bucovina de Nord nu ni se pare lipsit de semnificatie un fragment din scrisoarea pe care Iuliu Maniu i-a adresat-o la 12 iulie 1941 lui Ion Antonescu: "Cele doua provincii au fost inundate de functionari din Regat, necunoscatori ai oamenilor de acolo, acestia s-au transformat in adevarati satrapi ai populatiei si au starnit numeroase nemultumiri. Au fost desigur si oameni de treaba intre cei veniti, dar cei rai au compromis pe cei buni. Ei au fost aceia care au facut ca denumirea de regateni sa devina odioasa si timp de doua decenii provinciile, in buna parte, s-au instrainat in loc sa se inchege complet cu tara" (Oglinda, din 17 iulie 1997).
In mod intentionat si Antonescu si comunistii au ascuns opiniei publice constatarile lui Iuliu Maniu. Dupa cum nu exista nici pana azi o analiza obiectiva a evenimentelor de la Tatar Bunar din anul 1923, evenimente ce au degenerat intr-un pogrom, organizat de subsecretarul de stat de atunci de la Ministerul de interne Gheorghe Tatarescu.
Rau intentionate mi se par planurile "Mircea" si "Tudor" elaborate in anul 1938 de guvernul Tatarescu si care, in cazul unui atac sovietic, interziceau populatiei evreiesti din Basarabia si Bucovina sa se retraga odata cu armata romana. Precizez ca aceste planuri au fost elaborate cu mult inainte de semnarea pactului Ribbentrop-Molotov. In cartea sa Un taciune smuls flacarilor, fostul rabin sef Al. Safran descrie cu lux de amanunte interventiile facute pe langa autoritati, pentru ca evreii din aceste teritorii sa se poata evacua odata cu armata romana.
Analizand cu obiectivitate si simt de raspundere documentele prezentate in acest articol va trebui sa stabilim unde se opreste realitatea si unde incepe propaganda in scrisoarea maresalului Antonescu catre dr. Filderman din 27 octombrie 1941. Este un proces care va trebui parcurs in numele omeniei romanesti si al respectului pentru adevarul istoric.