Productia de gaz - gazul de huila, nartula, de sonda



Productia de gaz




Chinezii antici au fost primii care au folosit gazul pentru iluminat, cu multe secole inainte ca utilizarea gazului sa se raspandeasca.

In 1618, chimistul francez Jean Tardier a demonstrat ca gazul obtinut prin incalzirea carbunelui putea aprinde o lampa. Dar aceasta instalatie s-a dovedit prea periculoasa pentru scopuri practice si productia industriala a gazului a inceput abia la sfarsitul anilor 1700. Primul proiect eficient pentru gazul de huila a fost un sistem de iluminare a birourilor unei mine de carbune din Cumberland, Anglia, in 1765. Gazul era extras dintr-un strat de carbune care ardea. Urmatorul progres a aparut in 1792, cand inginerul William Murdock a produs gaz prin incalzirea carbunelui intr-o retorta. El a depozitat gazul intr-un rezervor de gaz din gradina casei sale din Cornwall, Anglia. O conducta transmitea gazul de la rezervor la lampile din casa. Mai tarziu Murdock a construit un sistem de iluminare cu gaz pentru angajatii sai- firma Boulton and Watt din Birmingham, fabricanti de masini cu aburi si instalatii pentru fabrici. Sistemul lor de iluminare cu gaz a fost atat de eficient incat au inceput sa fabrice instalatii similare pentru vanzare.




Alimentarea centrala


Fondatorul sistemului modern de distributie a gazului a fost F. A. Winsor, un om de afaceri britanic care nu stia nimic despre productia de gaz. Winsor considera mai convenabila vanzarea gazului decat a instalatiei de producere. Ideea sa era de a construi o fabrica centrala de productie si de a distribui gazul printr-o retea de conducte. In 1812, Winsor a intemeiat Compania de Lumina de Gaz si Cocs. Anul urmator compania ilumina strazile Londrei. Succesul acestei scheme a dus la constructia unor sisteme de gaz similare in intreaga lume.

Dupa aparitia alimentarii centrale cu gaz pentru iluminat, gazul a primit si alte utilizari. Primele aragaze au fost introduse in 1840. Trei ani mai tarziu, prin infiintarea Companiei Fredonia de Lumina de Gaz si Uzine de Apa din S.U.A., s-au pus bazele primei industrii moderne de gaz natural. Astazi majoritatea consumatorilor sunt alimentati cu gaz natural, dar in unele regiuni se mai utilizeaza gazul de huila, iar gazul este obtinut si din petrol.


Gazul de huila


Gazul de huila consta, ca volum, din 50% hidrogen si 30% metan, alaturi de azot, monoxid de carbon si cantitati mici de hidrocarburi gazoase, dioxid de carbon si oxigen. Gazul de huila este de obicei produs prin incalzirea carbunelui bituminos, in absenta aerului, la aproximativ 1350oC. Aceasta inmoaie carbunele si il determina sa elibereze gazul. In aceasta faza gazul este brun datorita prezentei vaporilor de gudroane.

Gazul contine si gaze de amoniac si sulfura de hidrogen. Gudronul si toate gazele nedorite sunt inlaturate printr-o serie de procese de purificare. Reziduul solid ramas dupa extractia gazului este cocsul, care este si el folosit drept combustibil. In procesul Lurgi, jeturi mari de mare presiune de aburi si hidrogen transforma carbunele in gaz de generator. Acest gaz, constand in principal din azot, monoxid de carbon si hidrogen este combustibil in industrie.


Gazul de sonda


Gazul de sonda a fost initial extras din petrol brut, dar de atunci s-au dezvoltat multe procese pentru obtinerea gazului din alte uleiuri. Gazul de sonda consta dintr-un amestec de hidrocarburi, inclusiv metan, acetilena si benzen. El contine putine impuritati si este uneori amestecat cu gazul de huila.


Gazul natural


Multe tari au zacaminte valoroase de gaz natural, adesea in asociere cu petrolul. Gazul natural este principala sursa de gaz in S.U.A. din anii 1940, si gazul e sub Marea Nordului este acum principala sursa de gaz metan pentru Anglia si alte tari din nordul Europei. Gazul natural consta in principal din metan, alaturi de etan si cantitati mici de propan, butan si azot. Echivalentul sau termic este mult mai mare decat al gazului de huila. Prin ardere, o cantitate data din el produce mult mai multa caldura decat aceeasi cantitate de gaz de huila. Aceasta ingreuneaza trecerea unui furnizor de la gaz de huila la gaz natural. O solutie este transformarea gazului natural intr-un gaz similar cu gazul de huila, sau inlocuirea sau adaptarea instalatiilor de gaze ale consumatorilor.

Pe langa utilizarea drept combustibili pentru incalzire si iluminat, multe tipuri de gaz produse si de produse intermediare sau auxiliare rezultate in productia gazului, sunt utilizate ca materii prime de baza in fabricarea de ingrasaminte, mase plastice, solventi si alte produse petrochimice