Structuri urbane - cadru urban - studiu urbanistic referat





Aria de interes in abordarea structurilor urb.

aria de interes-supraf. din terit. inclusa unei limite

tipuri de arii de interes: a. izocrona (?!)-raportare exclusiva la un centru de interes in coroborare cu timpul de parcurs b. de atractie- rap. exclusiv la centrul de interes in raport elem. de factura subiectiva c. de influenta- rap. exclusiv la centrul de interes in raport cu raza de influenta teoretica a centrului respectiv. d. de convergenta – raportata la centre de interes resp. si totodata la centrele de interes vecine, de acelasi nivel




Princ. suparapunerilor ariilor de interes

ex.: Bucuresti-centrul istoric-in toate sectoarele, suprapunere ineficienta si ilogica a unei limite administrative peste o limita cu caracter structural

Structura urbana- totalitatea rel.ce se stabilesc in terit. urban intre elem. constitutive ale org. urban.

aria de interes a limitei-determinata de de obiectivul limitei (scopul)-reprezinta coerenta/lipsa de coerenta a sistemului

Exista o coerenta si la nivel grafic

daca dantelarea este perfecta => exista o stare de coerenta minima   

limite care prin procedeul de definire evidentiaza niste arii de competenta care influenteaza foarte mult.

Aria de interes (a limitei) este dependenta de centru


Unitati de echipament


Elemente subiective – ambianta, cultura, elem. socio-econom


Cumpana de interese


- aria de competenta functionala – aria in care ar pute aexista respectivul teren






2.Abordarea in variante a studiului urbanistic

studiul de tema- etapa in procesul de cercet./proiectare

metodologie de studiu- se analiz. caract. retelei de elem. => MORFOLOGIA/SCARA DE CRESTERE/MATRICE DE CRESTERE

studiul trece la texturi -> analiza calitativa a ocuparii terenului-scari de ordonare

scheme funct-pe categ. de funct. (retele de dotari)-concretizari ale diverselor posibilitati-rez. scheme funct. cu variante

MODEL FUNCTIONAL- coroborarea tuturor schemelor functionale coresp. funct. –prin suprapunerea div. variante-rez. o multitudine de modele functionale(ANALIZA LA NIV. DE MODEL)

INFO-verific. si analiza comparativa a variantelor de dezv. urbana propuse pe parcurs.

abordarea metdologica trebuia sa cuprinda: * analiza functiunii urbane ** analiza comparativa a variantelor

MODEL FUNCTIONAL OPTIM- model funct sau de echipare care se releva ca valoare globala a starii de funct. partiala si efectiva

MODEL SPATIAL- se trece la analizarea ocuparii spatiului-rez. MODELE DE OCUPARE A SPATIULUI, care, pt. fiecare var. in parte se releva ca evaluare globala a starii de efectiva functionalitate

MODEL. FUNCT. + MODEL. SP.=PARTIU URBANISTIC

analiza efectiva asupra existentului

in variante-structura urbana restructurabila sau noua

- variantele de dezvoltare reprez. o imagine intuitiva cu privire la posibil. de dezv. ale orasului, sa se verifice coerenta lor, sa se cuantifice elementele care sunt supuse procesului de analiza comparativa;

- variantele de dezvoltare, verificare cu modele matematice, sunt supuse procesului de decizie;






Ambianta in cadru urban

elem. de cadru urban transpun in teritoriul urban sist. de activ. urbane, se constituie cu o anumita config. a spatiului in rap. cu activ. pe care le inglobeaza, cu conditiile si nevoile ambientale; sp. aferent unei activit. este deci o adecvare coresp. a sp.

Adaptarea spatiala nu este numai functionala, ci si sociala, econom., biol. in plan spatio-receptor (?) se exercita nevoia estetica, etica psihol.→nevoia de ambient- impune calit. complexa a sp. urban ca factor in formarea si definirea unui comport. (?)

ambianta- (mediu fizic/moral/social in care se afla cineva ) este proprie sp. urban care este creeat prin exercitarea functiunii si subliniaza suplimentar un mod subiectiv de intelegere a sp. Urban.

str. sp. urban=exprimarea fizica a struct. functionale si a contextului social/uman in care se constituie. – raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin interm. str. funct., si direct unui ansamblu de senzatii considerate etic, estetic si psiho-social.

Daca cele doua trasaturi nu se exprima, complementar, apre starea de insuficienta (potrivire intre functie si ambianta, luata ca forma); sunt cazuri cand functia este inclusa artificial unor spatii neutre; o alta conditiona a spatiului urban este de natura temporala, ea trebuie sa corespunda in timp.

Structura spatiala urbana raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin intermediul structurii functionale, si indiredct unui ansamblu de senzatii considerate etic, estetic si psihosociale in timp.

Cadrul urban- se realizeaza printr-o acumulare spatiala care are la baza asocierea de sp. urbane-condusa de o legitate care serveste atat intereselor obiect. de prelucrare a spatiului cat si intereselor subiective (omul-producator si beneficiar)







4.Aditionalul in restructurarea urbana

actiunile de (re) structurare sunt actiuni de (re)ordonare a elementelor intr-un sistem.

sprijinindu-se pe zonificarea multifunctionala, procesul de restructurare pretinde introducerea integrarii ca mijloc de organizare a vietii in cadrul urban.

ADITIONAL- orice aport constitutiv care apare la nivelul structurii functionale sau configurative, in urma operatiei de modernizare, mai ales in urma constructiei urbane.

aditionalul este situat distinct fata de existent in organismul urban restructurat – se concretizeaza cantitativ si calitativ (in sine sau in raport cu existentul)

aditionalul este un subsistem; organizarea este influentata de pozitia in teritoriu astfel:

CENTRAL-un nou ansamblu central;

PERIFERIC- zona marginla restructurata;

ADIACENT-PERIMETRAL-cartier care se realizeaza in continuarea perimetrului construit;

EXPERIMENTAL- cartier aparte (platforma industriala in afara existentului)

Zonificare – in acceptul de astazi, stare de cooperare a act.-integrare; produs struct. al suprapunerii si intrepatrunderii (pana la integrare) a diferitelor tipuri de elem. de viata urbana, ceea ce nu infirma notiunea de ordine










Abordarea complexa, filosofico-analitica a restructurarii urbane

Abordarea operational-analitica; determina functional solutia, pornind de la existent si folosind experienta drept model ; este incompleta, deoarece renovarea (parte a restructurarii) se sprijina pe obiective care nu sunt definite rigid, nu sunt determinate clar si aceasta din cauza imposibilitatii de a cunoaste modul in care se va desfasura existenta urbana viitoare.

Abordarea filosofica- restruct. trebuie sa realizeza un echilibru intre valorle materiale si cele spirituale, umaniste; problema calitatii vietii, in cadrul procesului de modernizare, o atrage dupa sine pe cea a calit. omului, ceea ce implica completarea metodologiei analitice opaerationale cu o metoda filosofica; apare, in plus, problema abordarii etice

Abordarea etica- se refera la atitudinea organelor de decizie si proiectare care sunt obligate sa ia in considerare necesiatile reale ale societatii, sa nu impuna o solutie straina de spiritul locului si al oamenilor; arhitectii au o responsabilitate deosebita pe linia intelegerii societatii existente. ; este un aspect al politicii urbane

apar mai multe probleme: echilibrul centru-periferie , utilizarea terenului, centrul raportat la populatie

modernizarea este dependenta de nevoile populatiei – studiul de urbanism trebuie sa cuprinda un studiu asupra populatiei.

motivatiile restructurarii sunt: reevaluarea istorica, arhitecturala, arheol., artistica; utilizarea insuficienta a terit.; necesit. imbunat. cond. de viata

actiunile de restructurare- sunt actiuni de reordonare a elem. intr-un sistem, sprijinindu-se pe integrare ca mijloc de reorg. a vietii in cadrul urban.






Analiza matriciala-instrument de lucru in studiul de structura urbana

(Principiul de functionare/continut/situatie)

- in urbanismul functionalist – principiul separarii/zonificarii functionale;

- in ubanismul modern – princ. separarii intre activitati;

ORASUL:- sistem complex;

cresterea structurala nu doar in marime, ci si in complexitatea rel. dintre parti.

ANALIZA MATRICIALA – analiza sistemica a orasului d.p.d.v. al sistematizarii

(sistematizare:

ansamblul de marimi tehnice economice si legislative relative la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor si a materialelor, care se iau in scopul asigurarii unor cond. de viata optime;

ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorg. stiintifica a asez. urbane si rura

- punct de plecare in elucidarea unor aspecte ale proceselor de dinamica urbana si al modului in care sunt reglementate de catre edilii orasului.

Elem. de cadru urban: cadru natural / unitati econ. / dotarile urbane / forta de munca / populatia / locuintele / spatiile plantate / echipamentele…

in cadrul unui sist. fix, el. este legat, direct sau indirect, de toate celelalte elemente ale sist. =>

RELATII: - CALITATIVE (dotari urb. / populatie)

- SPATIALE (dotari urb. / locuinte)

A.   MATRICEA PATRATICA:

pe fiecare latura – activitati (A,B,C,D…) => tablou de rel. intre activitati, notate cu simboluri.





B.    MATRICEA NEPATRATICA:

rel. intre activitati si zone operationale (din teritoriu) spatii;

A,B,C,D,… - activitati; 1,2,3,4,… - spatii.

ce fel de activitati pot pune in spatiul x? unde pot pune spatiul B? (simboluri “+”, “-“ compatibile sau incompatibile)





evidentiaza adaptarea spatiului la activ. resp.: adaptarea ideii la spatiu; adaptarea spatiului la idee; adapt. functiunii. la spatiu; adpt. spatiului la functiune; adapt. activ. la spatiu; adapt. spatiului la activ.

SITUATIE: mobilul uman: subiectiv / obiectiv => pretinde o activitate.

ACTIVIT. DE MUNCA – obiective

Mobilul meu este obiectiv pt. ca impune o activ. pe care vreau sa o desf.;

Mob. meu este subiectiv pt ca impune altor oameni o activ.

OBS. pe baza matricei structurii urbane se poate intocmi o reprez. simplificata (grafica) a sist. urban.










































7. Cerinta functionala si echilibrul organismului urban- situatii caracteristice


functia-trebuie inteleasa ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem si ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv. Astfel rezulta cerinta functionala

functionalitatea- capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare); de pastrare a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege trasatura care contribuie la mentinerea starii sitemului respectiv, indiferent daca aceasta convine sau nu)

cerinta functionala – implica, in realitate, atat mentinerea dar si modificarea unei functii. modul de interpretare a cerintelor functionale se transporta, impunandu-si consecintele, la nivelul cadrului urban si al culturii urbane.

cercetarea interdisciplinara sporeste sansele sesizarii corecte a starilor, oferind camp deschis cerintelor functionale reale (in sensul depistarii lor si al aprecierii cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor)

ea apare intr-un anumit terit. urban si rezulta din starea acelui teritoriu. Ea nu poate fi impusa terit. printr-o simpla decizie, deoarece:

ca ipostaza a mobilului urban angajta in dezv. organismului urb., c.f. este si un produs al starii de echilibru a sistemului de elem. de viata urbana, semnaland o iminenta modificare a echilibrului intr-o anumita directie. ;

desi cerinta functionala apare in cadrul elem. de viata urbana determinate functional, ea opereaza prin intermediul elem. de viata urbana determinate functional-ambiental si vizeaza cadrul urban;

cerinta functionala are un caracter activ

echilibrul organismului urban- superficial, prin pastrarea fortata a unei trasaturi; intrega activitate de sistemat. conduce dezbateri pt. pastrarea unor astfel de trasat . pozitive sau pt. introducerea unora noi, deci modificarea unor functii; pot aparea posibile erori in cursul dezv. urbane, datorita unei cunoasteri superficiale a aspectelor ext. ale faptelor si starilor. rez. decizii care cauta EFECTUL si nu CAUZA; prezenta artificiala a unor stari care nu mai corespund (ex: spatiul urban pietonal intr-o zona urbana de mare interes – zona NV a Pietei Unirii).

pot fi cerinte functionale:

CENTRIPETE: care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a alem. sale

CENTRIFUGE: care tind in afara sistemului, propunand o extindere a acestuia, prin acapararea de noi elem. sau prin integrarea cu un alt sistem. integrarea la niv. vietii urbane, a unor sist. existnte, impune modif. structurii funct.-rez. restructurarea - apare cand satissatisfacerea problemei se poate face in afara sist. respectiv-rez. ca sist. respectiv dispare, nu mai are nici o valoare.

CENTRIF.-CENTRIPETE- traieste in afara sist., dar se intoarce in centrul lui


cladire cu val. f. mare care trebuie absorbita de centru


elem. adus in sist. sp. din centru (el se poate percepe din centru, prin reconsid. compozitiei centrale care sa permita perceperea elem. direct din piata

cerinta functionala tinde spre anularea/dezvoltarea unor functii existente sau spre introducerea si antrenarea unor functii noi pt sitemul/ zona respectiv(a).

In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la formare pana la afirmare

trebuie evitata faza brutala-sa se asigure o evolutie fireasca, prin introducerea treptata a procesului reformativ

cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urban, prin intermediul unei reorientari a functiei, a unuia sau a mai multor elem. ale sist. respectiv.









8. Categorii de modele utilizate in sistematizare in raport cu gradul de generalitate si scopul utilizarii lor


grad de generalitate

in funct. de intinderea modelului –M. SPECIFIC; M. GENERAL

in funct. de profunzimea modelelor – M. GLOBAL; M. PARTIAL-orizontal si vertical

Ex.: o localitate poate fi reprezentata prin PUG(schita de sistem) care reflecta caract. global; insotit si de un plan de trafic→caract. partial-vert.

in tema-program- studiul M. GLOBAL; studiul M. PARTIAL; analiza solutiei dpdv cantitativ si calitativ

raport intre real si UTOPIC

scopul utilizarii modelelor

a.            M. analitic-descriptiv-rol aplicativ, analiza a raportului cauza-efect

b.            M. planificativ- implica factorul politic in teritoriu prin decizie

c.     M. predictiv- ofera o alternativa

d.            M. metodologic- de orientare; de conducere










9. Categorii de modele utilizate in sistematizare, in raport cu continutul, exprimarea si tipul de valabilitate. exemplificari

in raport cu continutul

model formal-se refera la forma (plan, macheta); exprimarea rel. formale

model conceptual- se refera la conceptie; exprimare teoretica si prin schite (ex: orasul liniar)

model analogic-material: se refera la esenta situatiei; reprezinta o situatie sau un fenomen (ex. model gravitational)

model urbanistic de indiferenta – model matematic-se studiaza un anumit terit. si se determina curbe pt. fiecare dintre caracteristici. ex: in cazul studilui poluarii se ia in considerare o curba a dispersarii in teritoriu a noxelor; se unesc punctele cu aceeasi densitate si se obtine in plan o posibila disp. de org. a terit.


in raport cu exprimarea

model iconic- model formal; imagini f. clare

model real-obiectiv-ia in considerare ca model un obiect care exista sau care este creat in scopul de a fi utilizat (Le Corbusier-Unite d’Habitation a Marseille)

m. analitic- foloseste o schema pt. a exprima o situatie(ierarhizare, restrangere); nu poate fi exhaustiv

m. matematic-reprezentare printr-o formula

m. vorbit-apare probl. limbajului

in raport cu tipul de valabilitate

model static- nu ia in considerare schimbarile ce se pot petrece in timp. in urbanism-ordinul ideal; contemp-BRASILIA

m. de echilibru momentan – se bazeaza pe modelul static.; studii in ideea transf. in crestere si descrestere; se refera la PUD

m. dinamic de comportament- reflecta transformarea


10. Caracteristicile organismului urban si functia prioritara. metode de analiza

ZONA- are un anumit caracter, depinzand de dozajul diferit al functiilor

caracteristicile zonei

calitativ-categorii de texturi;

cantitativ- valoare de utilizare a terenului

- se leaga de FUNCTIA PRIORITARA in zona respectiva (sprijina si conlucreaza cu celelalte functii)

F. URBANA PRIORITARA- se detaseaza din functionalitatea structurii urbane si defineste caracterul de organism urban

1. LEG. FCT. PRIORITARA-ZONIFIC.

org. necontemporana- zonificarea stricta-nu constituie un impediment in afirmarea functiei prioritare

motive:

modul de viata al societatii este zonificat

supraf. restransa a organizarii-rez. ca functiile gaseau usor relatiii intre ele

org. contemporana- crestere nemasurata :

tinde sa estompeze functiile prioriare

nu poate ascunde prezenta functiilor (fenomenului urban)

transformare continua :

functia prioritara-elem. transformabil, generat de transformarea de ansamblu a organismului urban

- nu mai poate fi vorba de identificarea orasului cu functia prioritara

Functia urbana este adresata teritoriului si implica exteriorul orasului.


Rolul orasului in terit. –se adreseaza ext. + f. urbana prioritara-rez. prin raportarea lor PROCESUL DE DEZV. A ORASULUI.


2. FCT. PRIORITARA-principal FACTOR DE OMOGENIZARE

intr-o zona F. PRIORITARA = prod. structural si functionalist ; se asigura

sp.eterogen;

zona omogena (activitati complementare)


CARACT. ORG. URBAN pt. ansamblu/zona/oras

afirmare(mat., spirit.) esenta a structurii organismului urban / mediului inconjurator

- se exprima prin prin cadrul urban si solicita la nivel de spatialitate si functionalitate raportul dintre ansamblu si detaliu;


MET. DE ANALIZA-STUDIU COMPARATIV

analiza multicriteriala (a),

abordare matriciala (b).

a – operatia de clasificare care ia in calcul simultan mai multe caracteristici (mai multi descriptori). Dintre descriptori se aleg cei mai semnificativi (subiectivism, identif. calit. pe elem. componente)-rez. instr. f. diferite.

stud. comparativ pe baza listei de criterii; se pun in evidenta sisteme matriciale diferite

multitudine de comp. dif. si a unei multimi de descriptori in cazul in care comp. si descript. sunt identici

o multime de comp. analizate printr-o multime de descript. care insa se schimba de la un moment la altul

multime de comp. ce se schimba, in timp ce mult. descript. ramane aceeasi


ETAPE; 1. listarea criteriilor (documentarea); 2. analiza critica 3. evaluarea critica (scara de ordonare) 4. analiza de criterii in teritoriu 5. 6. cumularea val. de interval 7. definirea limitelor









11.Centrul orasului. Restructurarea urbana.

Restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente intre elementele orasului la necesitati noi, sau de introducere a unor relatii noi intr-un context existent.

Dezvoltarea centrului este legata de dezvoltarea orasului; orice dezechilibru in dezv. orasului se reflecta asupra centrului si asupra cartierelor, prin aglomerarea excesiva in centru ( datorita lipsei serviciilor corespunzatoare ).

Centrul istoric este o componenta a centrului orasuluichiar daca dpdv spatial, separatia este neta.

Este necesar un proces general si coordonat de gestiune urbana in cadrul caruia sa se desfasoare operatii de renovare, reconstructie sau constructie.

Motivatii:

uzura fizica si morala a fondului construit implica necesitatea imbunatatirii conditiilor de viata si salubrizare.

reevaluarea istorica, arhitecturala, arheologica si istorica a centrului.

Probleme:

-accesibilitatea in centrul istoric

-modernizarea locuintelor

-stlistica constructiilor si asocierea lor

-amenajarea ambientala a spatiului

Cresterea centrului este un proces permanent de sporire a eficientei, confortului, calitatii :

intensiva – economica, confortabila → intregirea centrului, este aplicabila mai ales in zonele de importanta rasfirate

extensiva – pentru zone de tip compact → configuratie noua a centrului.

Echilibrul centru-periferie presupune investitii complementare locuintelor de la periferie, dar care tind ca amplsare spre centru.

Utilizarea terenului → terenul central are valoare mare, care creste proportional cu marimea orasului, tendinta de aconstrui locuinte in cazul unei cresteri intensive.

Raportul centru/populatie: centrul are -dimensiune sociala

-semnificatie simbolica si deasemenea contine

activitati reprezentative, elemente semnificative, efecte plastice, de compozitie.

Modernizarea este dependenta de nevoile populatiei (ea nu poate fi impusa) →studiul de urbanism trebuie sa cuprinda si un studiu asupra populatiei.

Importanta deosebita a centrului istoric fata de populatia nou-venita, aceasta chiar daca nu locuieste in centrul istoric, accepta si cultiva un mod de viata. Valoarea istorica si ambientala a centrului este un factor cadru de urbanizare.

















12. Corelarea intre ocuparea spatiului si utilizarea teritoriului in abordarea structurii urbane

Activitatea urbana sta la baza constituirii organismului urban. omul isi desfasoara viata prin exercitatrea unor activitati pe un anumit teren, sau intr-o anumita forma de utilizare a solului →activitatea umana este legata intr-un fel sau altul de modul de utilizare al ternului

activitate legata de un amplasament

activitate independenta de loc

Referitor la relatia activitate-spatiu aferent se definesc termenii :

ocupare: activitate/suprafata teren

utilizare: activitate/suprafata teren/productivitate

afectare: activitate/poluare/anexe/circulatii

din cele 3 rel. → rap. activitate/teritoriu f. complex.

Indicele de utilizare a terenului prezinta interes pentru urbanismul comparatist, permite compararea unor ansambluri complexe, chiar din zone sau tari diferite.

Eficienta sau ineficienta de utilizare a teritoriului unei zone este strans legata cu structura urbana → eficienta de utilizare a terenului (teritoriului) se constituie in element de baza al studiului de partiu.

Analogie intre P.O.T si P.U.T.

Sporirea eficientei este o problema de optimizare, intre gradul de ocupare al teritoriului si gradul de utilizare al terenului exista un raport de interdependenta. Utilizarea eficienta a teritoriului de catre individ / colectivitate.

Apare necesitatea de ambient. necesitate practica de convietuire / stapanire activa a spatiului. Nevoia de ambient impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu de viata organizat multiplu → factor in formarea si definirea unui anumit concept urban.







13.Criterii de apreciere a coerentei unui partiu urbanistic

partiu urbanistic: este exprimarea complexa a unui mod global de organizare a unui teritoriu urban, precizand localizarea functiunilor, ocuparea su utilizarea terenului conform premiselor sale de dezvoltare, atat in planul cadrului structural cat si socio-economic si estetic, el exprima carateristicile sistemului:

eterogenitatea elementelor componente

existenta structurii ansamblul format din elemente si relatii

dimensiune ecologica: ambient→configuratie situata in afara perimetrului cu care sistemul intra in dialog.

comportamentul dinamic

Existenta structurii sistemului (a ansmablului format din elementele si relatiile sistemului) asigura coerenta; pot aparea erori dintr-o analiza superficiala de aceea trebuie o cercetara atenta, multidisciplinara pt. stabilirea corecta a nevoilor si a posibiltatilor de realizare a functiilor respective.

Partiul urbanistic este un instrument de lucru, reprezinta o etapa distincta a procesului de cercetare-proiectare.

Criterii de apreciere a situatiei existente


analiza situatiei existente


starea existentului

definirea premiselor (date de tema)

raportare sistemica


definirea variantelor de studiu date externe


analiza valorica


solutia












14.Coroborarea functionala

Coroborarea schemelor functionale se constituie la nivelul modelului corespunzator tuturor categoriilor de functiuni din teritoriul afectat.

Suprapunerea diferitelor variante de scheme functionale → MODELE FUNCTIONALE . Acesta aduce o evaluare globala a starii potentiale si efective de functionalitate.

Se realizeaza o analiza a asemanarilor in plan spatial – perceptiv → definirea spatialitatii prin modelul spatial.

MODELUL SPATIAL model de ocupare a spatiului, format dintr-o serie de scheme spatiale:

scheme de sit – trasaturile cadrului natural, efecteplastice urbane

scheme de evaluare economica a elem. de cadru urban

scheme de eveniment – miscare, aglomerare, culoare

Analiza structurilor spatiale urbanistice se realizeaza prin:

analiza estetica – compozitie

analiza economica

analiza psiho-sociala

Coroborarea modelului functional cu modelul spatial genereaza un MODEL GLOBAL AL STRUCTURII URBANE PARTIU URBANISTIC

Coroborarea functionala nu urmareste, individual, fiecare functie in parte, decat in masura in care ea poate constitui in termeni de animatie urbana.

Asocierea chiar coroborarea functiunilor in sine pune probleme – interesul urban nu poate fi stimulat doar printr-o simpla punere in legatura a mai multor elemente ( insiruirea unor locuinte cu magazine la parter, de-a lungul unui element integratotr, nu creeaza un ansamblu cu functie rezidentiala si comerciala)

Coroborarea functionala determina aparitia unei anumite ambiante umane deschizand ciclul de continua transformare a acesteia de la functia spatiu urban, la comportamentul urban si la o noua functionalitate.

Ambianta urbana = produs variabil in timp si in spatiu initiat prin coordonarea naturala sau constienta a tesuturilor de elem. in cadrul structurii urbane.


15.Decizia in abordarea structurii urbane: momente de baza ale deciziei. Exemple

In cadrul desfasurarii unui studiu asupra unui oras se poate intocmi o matrice de crestere pa baza stabilirii retelei de elemente manifestate si arel;atiilor dintre ele.

Se poate ajunge la concluzia ca localizarile functionale si puse in planul de ansamblu nu corespund dorintelor initiale (ex: noul oras Thamesmead- Anglia, analiza profunda a starii de potential de functionalitate ca baza a detaliului de sistematizare)

Se ajunge la o metodologie de analiza → aprofundare sistemica a str. urbane, care isi poate descoperi trasaturile la nivelul de activitati, de echipament, global.

Aceasta analiza sta la baza studiului de tema. Se intocmesc scari de crestere/ matrici/ grafuri de relatii, scheme functionale/ spatiale/ modele functionale/ spatiale

descrierea / analiza situatiei existenta

intocmirea unor variante de solutionare prin prelucrarea datelor se reduce din informatia bruta → stiintific

analiza de impact/consecinte

evaluarea comparativa a variantelor→ cea optima in vederea deciziei trebuie analizata pe functiuni urbane/ analiza comparativa a variantelor.

Variantele sunt verificate cu ajutorul modelelor matematice si apoi sunt supuse deciziei.

Politica urbana are rol de decizie prin manifestrea infrastructurii societatii.

Prelucrarile stiintifice sunt:

aplicarea schemei de analiza in conditiile specifice, pe care le impune teritoriul

abordare - spatiala, temporala, sectoriala

Analiza se face: - transversal (analiza secventiala)

- longitudinal (analiza de parcurs, de dezvoltare)

Problemele ce trebuie abordate privind decizia:

zonificarea

amplasarea

alocarea de echipament

fluxuri/ abordari de trafic

Decizia trebuie sa se inscrie intr-un proces evolutiv si sa se bazeze pe evaluarea corecta a nevoilor.


decizie norma


realizare                                                                   posibilitate necesitate


evaluare valoare









16.Definirea notiunii de cadru urban in sensul abordarii de structura urbana

Intre elementele de cadru urban se stabilesc relatii de functionalitate/ cooperare si de spatialitate; aceste relatii constituie STRUCTUTRA URBANA SPATIALA.

CADRU URBAN

-acumulare spatiala realizata in timp

-are la baza asocierea de spatii urbane

-este generat de o legitate concreta (fizico-economica, estetica, geometrica)

Sistemul de elemente de cadru urban este dependent de capacitatea omului de a sesiza mediul inconjurator.

-functional – rasouns la o nevoie

- ca organizare – estetica,etica,administrativa.

In planul spatio-perceptiv se exercita nevoia de ambient fata de nevoia existenta din planul spatio-functional, si fata de nevoia sociala.

In acest context categoria de spatiu urban este insuficienta si apare categoria de ambianta spatiala urbana.

Nevoia de ambient

impune calitatea complexa a sistemului urban

spatiu de viata organizat multiplu; factori in formarea si definirea comportamentelor.

Ambianta urbana proprie unui spatiu urban este capacitatea de a adanci si sublinia trasaturile caracteristice ale sistemelor de elementa de cadru urban exprimate.

Structura spatiala urbana:

exprimare fizica a structurii functionale-urbane

exprimare fizica a contextului social-uman in care se constituie

rasounde unui ansamblu de nevoi transpus in mod:

a)indirect – prin intermediul sist. functionale urbane

b)direct – unui ansamblu de perceptii/ senzatii considerate ( etice, estetice, psiho-sociale) in timp.

CADRU URBAN exprimare in planul spatio- perceptiv

a)    elemente det. funct. compozitional

-efecte de plastica urbana, de comportament si relatii intre ele.

b)elem. determinate functional (produse de activitati )

c)elemente det. comportament formal

-mijloace de perceptie

-mijloace estetico- formative

-mijloace prin care se asigura coerenta elementelor determinate functional.










17.Densitatea elementelor morfologice

Fiecare textura se caracterizeaza in sine, in raport cu specificul elementelor sale de viata urbana

printr-o anumita ocupare a terenului, exprimata prin densitatea elem. de viata urbana.

La un anumit palier, elem. de viata urbana ocupa un anumit teritoriu, definind astfel un anumit grad de ocupare a acestui teritoriu, prin densitatea elementelor de viata urbana. Densitatea creste cu atat cu cat se refera la un palier de grad inferior

Pe ansamblul sistemului (transpus din retea de relatii, la texturi) prin proiectarea pe un plan orizontal → densitatea elementelor de viata urbana variaza dintr-o portiune in alta a ariei de extindere a sistemului – aglomerari/ rarefieri  ale elementelor de viata urbana a caror configuratie poate fi pusa in evidenta prin marcarea zonei de retea ocupate.

In practica configuratia de aglomerari/ rarefieri ale texturii urbane nu este concentrica (ideal) cide obicei dispersata in teritoriu.

Aceasta configuratie interpretata ca o radiografie prin compararea ei cu alte date privind organismul urban → diagnostic al alcatuirii urbane, definindu-I o serie de deficiente.

Aglomerarea elementelor de viata urbana = centre de greutate, de interes. Intensitatea populatiei intr-o zona este direct proportionala cu densitatea populatiei ( in momentul exercitarii interesului putem distinge densitate – diurna/ nocturna / de locuit.

Densitatea elementelor de v.u. caracterizeaza textura dar nu poate fi posibila o comparare intre diferite texturi urbane ( inseamna ca o textura cu densitate mai mica este mai putin importanta decat una cu dens. mai mare).

Densitatea elem. de viata urbana → activitati + comportamente.

Elemente determinante

activitatea rezidentiala

activitatea direct-productiva              se afla in rel;ationare (in

activitatea indirect-productiva                                                       contact sistemic)

comunicationale


18.Echipamentul teritorial. Concept si implicatii in abordarea organismului urban.

Functia se atribuie unui agent sau unui instrument de lucru

Activitatea se raporteaza la un agent care o produce.

Definirea tripolara a organului – echivalent in teritoriu (tot ceea ce omul realizeaza in teritoriu pentru a-l aduce intr-o stare de confort)

Activitate

Mobil uman → Functie

Institutie                  Spatiu


Spatiu+Institutie = Dotare (parte a echipamentului teritorial); cand dotarea exista, functioneaza → echipament

Echipament urban – evidentiaza functionalitatea unui teritoriu; se defineste ca fiind ansamblu de elemente FIZICE / EXISTENTE IN ORAS si necesare exercitarii unei game de functiuni asumate de acestea; echipamentul se traduce fizic, pe sol, prin constructii si spatii amenajate.

Ex.- cinematograf, statii metrou, plantatie de protectie.

Echipamentul este determinat de cerintele pe care le impune o activitate; se caracterizeaza prin calitate (natura si nivelul de amenajare) si cantitate (raza de influenta, capacitate); este o componenta a unui teritoriu, care releva ocuparea acestuia de catre o comunitate umana, printr-o grupare (adaptare) a spatiului folosit ca “spatii adaptate” → ADECVARE

Spatiul adecvat – corespunde exercitarii unei activitati urbane; trebuie supus unei gestiuni de folosinta in cadrul unei institutii corespunzatoare.

Stabilitatea functiei in cadrul sistemului – instabilitate → contradictie intre : functie si spatiu;

functie si invest.

Elementele de cadru urban sunt importante in definirea unei asezari (ca oras, in special).

Densitatea comunicatiilor – auto, telefon, mass-media

Configuratia – rarefierea densitatii → omogena (caz ideal); repartizarea densitatii elementelor morfologice de v. urbana trebuie sa reflecte densitatea populatiei.

Densitatea este un indicator calitativ si reflecta modul de viata (ex.- locuinta cu curte interioara r1,locuinta cu lot 2r r r

Indicatori obiectivi – P.O.T. – valabil in zone omogene, functional

C.U.T. -

Zonificarea duce, in mod implicit, la un proces de cooperare a activitatilor umane in cadrul teritoriului, deci, la o cooperare a texturii elementelor de v.u. → densitate.

TEXTURA DE V.U. = ansamblu de elemente de V.U. care pot purta o functie corespunzatoare sau ale caror reletii face posibila o functie corespunzatoar necesara satisfacerii cerintelor functionale intr-un anumit context.












. Eficienta de utilizare a teritoriului. Criterii de judecata a partiului

Partiul – proces dialectic al cercetarii; punct final / punct de plecare / mijloc de verifivare a rezultatelor cerute / instrumente de lucru flexibile / proces integrator al cercetarii.

Eficienta de utilizare a teritoriului este un criteriu de judecata a coerentei partiului urbanistic (in cadrul unui partiu urbanistic – privind remodelarea urbana a unei zone de interes istoric) → criteriul de apreciere a coerentei ca obiect cercetat global, ca structura.

- Valorificarea caracteristicilor + pastrarea specificului unei zone

- Mod de tratare nou-vechi

- Ocuparea terenului la nivelul cerintelor actuale

- Asigurarea densitatii de functiuni si optimizarea repartitiei dotarilor

- Salubrizarea totala a zonelor centrale si istorice

- O mai buna circulatie carosabila si pietonala

Este un proces integrator al cercetarii, care impune, prin cumularea unor informatii de natura foarte diferita, si reductia lor la aspecte esentiale

Prin el insusi → un mijloc de verificare al rezultatelor cercetarilor, impunand, prin cumularea unor informatii de natura foarte diferita si reducerea lor la aspecte esentiale.

PARTIUL URBANISTIC – exprimarea complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu urban, precizand localizarea functiunilor, ocuparea si utilizarea terenului conform premizelor sale de dezvoltare atat in planul cadrului natural cat si in planul cadrului socio-economic si estetic.

Utilizarea eficienta sau neeficienta a teritoriului unei zone devine caracteristic pentru zona respectiva alaturi de functia si specificul ei → dependenta foarte stransa cu structura urbana.














































20. Functionarea organismului urban. Principii, conditionari

Mod de abordare

FORMA = exprimarea functionalitatii; functionalitatea determina forma

Organismul urban functioneaza prin conlucrarea mai multor subsisteme.

Orasul se analizeaza de la detaliu la ansamblu d.p.d.v. al:


-ALCATUIRE -FUNCTIONARE -DEZVOLTARE


FORMA


FUNCTIE FUNCTIONALITATE FUNCTIONARE

gestionare

planificare

conjunctura


Functie – in orice sistem, deci si in organismul urban, are un rol functional care asigura functionalitatea, prin intermediul activitatii oamenilor. Este exprimarea nevoii ca cerinta →impune o activitate.

Functionalitatea – organismul urban (oras, ansamblu, zona) se caracterizeaza in orice moment al existentei lui, printr-o anumita functionalitate = capacitatea structurii sale de a raspunde unui complex de nevoi care se manifesta in acel moment, in teritoriu; functionalitatea este rezultanta unui complex de functiuni; este o caliate a spatiului, o stare a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna sau nu.

Functionarea – exercitarea acestei calitati in spatiu sau in context urban; este dependent de natura procesului si nu de natura calitatii. Este un proces in timp. Exercitarea dreptului la functia respectiva, printr-o activitate.

Arhitectul gandeste, pe baza unei FUNCTII, o FUNCTIONALITATE nu o FUNCTIONARE.

Functionarea depinde de resursele financiare, de gradul de civilizatie al oamenilor, de intretinere; ea este influentata de forma.

Functiunea – un spatiu este in activitate (ex: functia –comerciala, functiunea-rezidentiala; spatiul magazinului a fost transformat in locuinta).

functie → functiune → functionalitate → functionare.

Mod de abordare

Conceptia functionalista – explica faptele urbane prin functia lor, prin rolul pe care il joaca in sistemul … al culturii, cum se leaga unele de altele in interiorul sistemului.

Metoda de analiza structural -functionalista – da functiei un sens logic; exclude semnificatia fizica a functiei; nu este satisfacatoare pentru ca analiza oricarei functii trebuie sa ajunga la o exprimare fizica.

Abordarea moderna diferentiat-cumulativa – in oras exista mai multe manifestari ce se suprapun; fiecare manifestare are o motivatie si o definire in timp a aceste manifestari sunt diferite, dar efectul rezultat este de suprapunere a lor.


ABORDARE (dpdv al cerintelor functionale)

SINCRETICA                 SINCRONICA SINERGICA DIACRONICA

efecte de loc comun        ef. de concomitenta ef. de structuralitate ef. de continuitate



STUDIU DE SUPRAPUNERE IN COMPARATISM SISTEME


ABORDAREA DIFERENTIAT-CUMULATIVA

sincretism – contopire a unor elemente apartinand domeniilor in arte diferite; reunire a unor elemente eterogene apartinand unor doctrine filosofice diferite;

sincronic – care exista sau se produc in acelasi timp, in aceeasi peroiada;

sinergie – asociere a mai multor organe sau tesuturi, indeplinirea aceleeasi functii;

diacronic – evolutiv, istoric.








21. Grad superior de organizare in procesul de restructurare urbana

restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente la necesitatile noi sau de introducere si dezvoltare a unor relatii noi intr-un context urban => modalitati prin care relatiile si necesitatile pot fi puse de acord pe parcursul dezvoltarii orasului => sistemul va suferi modificari in urma aparitiei unor cerinte, rezolvarea acestora avand ca efect funtionarea mai buna si implicit, un grad de organizare superior.

S-a observat ca nu separarea funtiunilor sta la baza diferentierii lor, ci asocierea lor (de cele maidiferite compatibilitati).

Deci, o organizare superioara nu inseamna separarea functiunilor si ierarhizarea lor in functie de ponderea pe care o au, ci tocmai asocierea lor – mijloc de coordonare functionala, ceea ce duce la cresterea interesului fata de sistemul respectiv.

Coroborarea functionala urmareste fiecare functie in parte, in masura in care ea se poate constitui in termeni de animatie urbana; in planul coroborarii functionale a texturilorde elemente urbane, apargermenii unei ambiante urbane.

Integrand mai multe functii intr-un singur ansamblu, se ajunge la ansamblul multifunctional integrat, ansamblu cu o organizare superioarasi un caracter integrator, iar integrand mai multe astfel de ansambluri se obtine un sistem integrator urban care se constituie din:

Traseu urban integrator;

Ansambluri multifunctionale integrate;

Zona cadru (teritoriu restructurat);




































22. Ierahizarea structurala a schemelor functionale

se defineste ca principiu de baza – cautarea unei discipline in organizarea urbana; atunci apare ideea de zonificare a teritoriului urban si ideea ca structurii urbane I-ar corespunde o anumita tipologie.

Idei transpuse – configuratie arborescenta -> noi orase si cartiere mari de locuinte.

configuratie arborescenta(dendromorfica) – variaza numarul palierelor, numarul relatiilor pe element;

- exemple: Chandigarh, Brasil;

- apare dintr-o gandire strict rationalista (utopistii socialisti -> primul oras – Harlow – Anglia)

- practicarea metodei adovedit eroarea comisa in modul de gandire -> tranformarea unui principiu de ordonare a elementelor structurii urbane, intr-o gama de uniformizare a acestora, transpusa de la organizarea orasului la existenta ansamblului ordinar.

C. Alexander considera ca , configuratia necesara este cea de copac pe care s-au “aloit”alemente ale configuratiei in retea => relatiile care se stabilesc intre elementele organismului urban nu se realizeaza exclusiv univoc de la element la element.


345 6

3456 12

12 345 6


1 2 3 4 5


Configuratia in constelatie – exprima cadrul asezarii planimetrice a elementelor interitoriul orasului, o asociere mai complexa, in sensul unei suprapuneri de interese in planul spatio- functional, cat si a unei suprapuneri fizicespatiale.

- apare pericolul amestecului intamplator;

- o problema a urbanismului actual – este de recomandat sau nu dispersarea uniforma a elementelor de viata urbana in teritoriu => trebuie realizata dispersarea uniforma pe fiecare palier al retelei de relatii care conduce la dispersarea relativa in raport cu elementele altei texturi => caracterul uniform al dispersarii interitoriu a elementelor de viata urbanaeste valabil la numai la nivelul fiecarui palier in parte.








23. INTEGRAREA URBANA. PROBLEME DE CADRU SI REZOLVARI CARACT


probl. de cadru ale integrarii urbane:

detectarea si studierea in raport cu aspiratiile grupurilor interesate

alegerea functiilor necesare si definirea lor in termeni de coeziune – relatii >fel, ordonare

analiza gruparii posibile a functiilor: descompunerea echipamentelor supuse integrarii (analiza functionalitatii echipamentelor); regruparea componentelor functionale in una sau mai multe variante pe baza unei logici topologice

localizarea integrarii in teritoriu: suprapunere a integrarii la nivelul functiei de obiect si la niv. functiei urbane in rap cu cond existente si cu dezv viitoare

definirea spatialitatii se face dupa o conceptie arhitectural urbanistica bine definita; urmarirea si mentinerea caract simbolic al experientei acumulate

precizarea unui mod de gestiune si exploatare a ans. multifunct. integrat: se impun masuri specifice administrative privind progr. de funct. si privind personalul; este de evitat integrarea unor activitati cu aceeasi arie

analiza costurilor: raportate le eficienta, costurile reflecta: rap nevoie / posibilitate si rap dintre costuri si posibilitatile financiare +starea tehnologica

realizarea ansamblului: consens final al beneficiarilor; capac. d erealizare si etapizare a investitiilor

Folosire:

IC- indicele de ocupare se fol la comparerea de teritorii dpdv al raspandirii populatiei; se poate constitui un indice similar folosind, in loc de populatie, elem. de viata urbana => comparand comcluzii privind concentrarea existenta in teritoriu-> apropiere de normalitate + indrumare a dezvoltarii











24. Indicele de ocupare in teritoriu. folosire si mod de determinare

mod de determinare: pt. un anumit teritoriu se poate face, in urma unui recensamant, o impartire in zone de omogenitate; fiecare zone este caract. de supraf. S, de populatia P si de densitatea D.

etapele sunt:

1)determinarea numarului de zone;

2) det. S,P,D pt fiecare zona;

3) listarea supraf in ordine descresc. a D;

4) alcatuirea unui grafic patratic (100 unitati pe latura);

pe Oy – P in procente in ordinea determinarii de la pct 3); pe Ox – S, procentual);









5) construirea punctelor de intalnire ale valorilor respective => o curba;

6) se duce diagonala graficului;

indicele de ocupare in terit. este dublul supraf. dintre curba obtinuta si diagonala patratului.

Avem 0=< ic>=1;

ic=1 cand curba se suprapune pe linia graficului (pop. concentrata intr-un singur punct);

ic=0.5 cand pop. este perf. distribuita in terit.;

ic=0 cand graficul coincide cu terit.;

10000 ic= nΣi=1 (yi – yi-1) xi +- nΣi=1(xi - xi-1) y1 (10000 este ipoteza simplificatoare)

rezolvari caracteristice

fuctia rezidentiala-integratoare: 1. functii integrate; 2. functii integratoare;3. functii auxiliare

1. 2. 3.

f. rezidentiala + f. comerciala + f. de productie -> c. comercial

f. comerciala + f. rezidentiala + f. de productie -> ans. rezidential

f. comerciala + f. de productie + f. rezidentiala -> complex industrial

7)+8) obstacolele cele mai dificile invocand obisnuinte de viata, obisnuinte tehnologice, reglementari existente ce nu corespund integrarii







25. structura urbana. integrarea spatio-functionala a activitatilor in terit.


ansamblul elem morfologice se releva ca o totalitate sistemica a carei reprezentare se poate face astfel

prezenta spatial

functionale a necesitati de exist. A temporala


fizice b b


psiho-sociale necesitati de ambianta c ambianta urbana


rel. dintre cele 2 structuri (functionala si spatiala) se defineste de la “pentru om” la “in raport pentru om” in sensul trecerii raportului functional-uman in rap. fizic-uman; nu este Io rel de interdependenta prin interpolare => sist. integrat de elem. de viata urbana si elem. de cadru urban;

deci, struct. urbana este constituita din totalitatea rel ce se stabilesc, in terit. urban, intre elem. constitutive ale organismului urban: functionale, psiho-sociale,fizic-spatiale, concretizate in dif. forme de manifestare si in rap. mediul natural, prin integrarea structurii functionale cu structura spatiala.

analiza organismului urban impune analiza structurii sale

o analiza, chiar si numai diacronica, a structurii urbane nu se poate efectua fara a lua in calcul organizarea, pe mai multe paliere, a sist. organismului urban si formarea lui pe cele doua planuri

pornind de la existenta acestor doua planuri, analiza organismului uraban va trebui sa cuprinda o analiza a functionalitatii si o analiza a compozitiei

str. spatial-urbana: exprim. fizica a str. functionale+expr. fizica a contextului social-uman in care se constituie care este variabilain timp (social – pol.)

adaptarea spatiului nu e numai functionala, ci si estetica-psiho-sociala; in plan spatio-perceptiv se exercita nevoia estetica, etica, psiho, urbana =>nevoia de ambient; in plan spatio-functional, se exercita nevoia organica-biologica,economica urbana, nevoia tehnologica, instructiv-educationala => nevoia de existenta

nevoia sociala-> pric. in ambele planuri

spatiul urban – insuficienta in a prelua sensul unei adaptari integrate a spatiului in rap. cu activitatea pe care o inglobeaza si nevoia de ambient => categoria de ambianta spatiala urbana care include si nu infirma categoria de spatiu urban

deci, ambianta urbana = instr. creat pt exercitarea mai multor functii, suportul nevoilor existentiale, moral-estetice (nevoia de ambient), sociale.

ambient- esentializare, particularizare la niv. individului a ambiantei.












integrare urbana. avantaje si implicatii in abordarea structurii urbane


avantajele privesc calitataea si eficienta activitatilor umane implicate

1. avantaje economice:

economia de teren: definirea conceptului (sporirea valorii de utilizare a terenului in timp ce valoarea de intrebuintare urbana tinde a exceda valoarea cond. existente pe terenul respectiv). Exemple: indicele de utilizare a terenului in rap. cu costul realizarii; urcarea pietonalelor pe nivel de sol “artificial” -> avantaje: economie de teren, functionale (pt nevoi considerate corect ca convergente si nu ca suprapuneri; dezavanataje: pret ridicat al investitiei; nejustificare daca nu este un rezultat firesc al suprapunerii pe platforma respectiva si daca, fiind suprapusa unei functiuni, nu este coroborata cu aceasta. obs: eficienta investitiei rezulta dint-o tripla conexiune: functionalitate-spatialitate-exploatare.

economie de retele tehnico-edilitatre si servicii->definirea conceptului

econ. de energie->comparativ cu consumul pt desf. aceleiasi activitati

econ. de efort uman->activit. situate adiacent organizatoric

2. avantaje sociale:

avantaje pt viata sociala – nevoi economice > nevoi lucrative + nevoi sociale > activ. nelucrative }= prin imbinare => cadru de sprijin mai eficient. Exemplu: un ansamblu multifunctional integrat: mod eficient de mobilizare a spatiului; ofera o succesiune de spatii mult mai antrenante pt miscare, pt contacte; miscarea este incitata un continuu interes pt spatiul in care te afli;echipamentul este determinant pt nr si calitatea activitatilor => bogatia spatiului public

implicatiile: procesul de integrare tinde spre reducerea la minim a fixitatii, permitand o utiliz. functionala si sociala evolutiva a spatiului => intervine si asupra structurii urbane; nu poate fi intempestiva din cauza ca apare intr-un mediu de rel. existent, pe care nu-l poate subtitui si caruia va trebui sa i se supuna pt a realiza, treptat, alt mediu; spatiul urban integrat are sansa cea mai mare de a fi transfunctional, de a include si o latura simbolica.










27. integrarea urbana. determinarea functional-configurativa si ipostazele ei in teritoriu


initiata la niv. activitatilor umane de catre ….

-nevoi cu caract. integrator (> integrare urbana) +tehnologia de informare (> factor integrator.) =>integrarea tinde catre constituirea unei totalitati urbane

-integrarea urbana reflecta capac. sinergica a organismului urban; aduce o organiz. multifunctionala superioara a organismului urban (nu vecinatati ci rel de coexistenta)

-integrarea urbana este o simbioza a functiilor urbane

-determinarea urbana se face intre functii a caror manifestare impreuna este posibila si avantajoasa. obs.:o functie nu poate fi inclusa intr-una din cele tre categorii (f. integrate, f. integratoare, f. auxiliare) decat raportata la contextul general al integrarii.

-det functionala asigura o noua functionalitate a sistemului > dezv. integrata a fiecarei functii.

-det. configurativa: sp urban (in rap cu functionalitatea): sp. unifunctional; sp multifuctional (mai multe func concomitente sau intermitente) – integrat sau complex; sp functional (el insusi functie simbolica)

-ipostazele integrarii functionale: 1) la nivelul programelor – se opresc la o faza prima si se rezuma la rel functionale care se suprapun partial (ac punct rezulta din constrangeri admin); 2) la nivelul functiilor de obiect: nu exista o dotare distincta, terit este ocupat unitar, spatialitatea-volumetrie continua; 3) la niv functiunilor urbane: dispersarea elem. in terit urban, tesatura de trasee integratoare, imbinare multidirectionala aactivitatilor > sp utilizat in dif. forme integratoare local.












28. locuirea – concept si implicare in determinarea structurii urbane


-conceptul de locuire > fenom. care se prod. in int unui terit , implicand amenajarea terit. respectiv; detasare de la simpla ocupare a unui sp. int. la un sp. general/ terit. insusit de catre o colectivitate

-locuinta: elem. esential pt definirea calitatii locuitului; celelalte elem contribuie la imbunatatirea calitatii locuirii

-locuitul: spatiu adecvat; activit.pt care acest spatiu este adecvat; confortul-variabil in timp; conditionarea unui sp. prin ocupare /folosire /amenajarea lui de catre o colectivitate in rap cu modul de viata /dezv social-economica /org politica / cond materiale.

-implicare in determinarea strict urbana: rel intre dif. texturi urbane; eficienta de utilizare a terit: * gradul de ocupare a terit si calit locuirii sunt in rap de interdependenta > imbunatatire substantiala a calitatii vietii in terit respectiv; *nu impune restrangerea ei la rigiditatea ocuparii mecanice a terit ci implica folosirea unor criterii de calitate (niv. de viata, calitatea amenajarilor, a serviciilor, cond de accesibilitate)

-conceptul de locuire: evolutie prin multiplicarea treptata a relatiilor care ocupa un nr mare de activitati, spatii, informatii, manifestate prin intretaiere.

Prin integrare se asigura o asemenea functionalitate a sist incat dezv fiecarei functii este mult mai eficienta decat dezv ei separata > pozitiv, datorita relationarii complexe a activitatilor.

vezi tabel







29. Limite in definirea structurii urbane. Rol. Continut. Tipuri


limita- marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta, nu numai in sensul modificarii niv. calitatii ei, ci si ca schimbare a naturii calitatii respective (tip de activitate, caracter, tip de proprietate)

zonificarea- stare de integrare in teritioriu; consecinta structurala a teritoriului→impune limite de structura

limite de structura: determ. spatial sau temporal

compartimenteaza spatiul in raport cu cu complexul de activ. care se formeaza in terit.

are un caracter spatial

sunt mobile in spatiu

are caracter restrictiv/constructiv


tipuri de limite

limite globale de dezv. (de crestere)

instr. de lucru pe termen lung

in plan macroterit., in evol. de ansamblu a terit.


limite operationale(de control si interventie)

ale activit. de control si interventie

lim. operationale de studiu


limite normative

sunt limite pe termen scurt

definesc natura

tind spre valoarea lor, masurand spatiul ca suprafata sau volum


limite functionale

reflecta unitatea structurala

se stabilesc intre sistem si mediul inconj.(ex. limita centrului istoric)

rezulta din considerarea in suprapunere a intereselor in teritoriu






MODELE INTERPRETATIVE PENTRU ORAS

CA SISTEM SOCIO-SPATIAL

I. SNELL- SHULDMER - la sfirsitul anilor ‘50 • componente: obiecte (popuIatii,drumuri,vehicule,)activitati(rezidenta, munca. educatie. servicii). teritoriu (teritorii cu diferitefolosinte) infrastructuri (cladiri si cai de transport).• se pune accentul pe activitatile facute pentru prima data,ele urmand sa fie suportul structurii spatiului.
2. REGULSKY • sfera fizica: omul-individ biologic, studii fizice de analogie. fluxuri de aprovizionare • sfera informatiei: omul — individ psiho-social. structurile de informare (sociologica. economica. institutionaIa. familiala), fluxuri de informare
3. GRANAI
• ansamblu de produse sociale
• societate Iocalizata
4. BEER
S—social
Pop. - populatie
E – economic

Pol - politic
A - activitati


5. CARDARELLI •model morfologic/organizatoric

6. BANER. RUPPERT. VEGENER



31.Metodologia de studiu structural-comparativ multifunctional


Utilizarea modelelor matematice in sistematizare trebuie sa se bazeze pe o metodologie bine definita.- metodologia ….urbana complexa, care are ca scop studiul variantelor de dezvoltare urbana propuse pe parcursul studiului solutiei de sistematizare:

A)    analiza pe functiuni urbane.

B)    analiza comparativa a variantelor in vederea deciziei.

A)zonificare functionala/ date demografice/ forta de munca/ fondul locuibil;

-ia in studiu fiecare element al sistemului urban, corespunzator functiunii respective, determina necesitatile sale de dezvoltare, le compare cu posibilitatile de realizare si determina propuneri pentru viitor.

B)variante pe baza unor prognoze preliminare alcatuite de catre specialisti, formandu-se astfel o imagine intuitiva a posibilitatilor de dezvoltare a orasului.

-variantele de dezvoltare verificate cu ajutorul modelelor matematice sunt supuse procesului de decizie.

-pt a se deduce procesul constitutiv al organizarii urbane, trebuie analizata structura sa , abordata sincronic si diacronic.

ABORDARE


Sincretica sinergica sincronica diacronica


Studiu de suprapunere in comparatism sistemic



Abordare diferentiat cumulata


32 Modernizare urbana, motivatii calitati:


-modernizarea urbana reprezinta adaptarea relatiilor ce se stabilesc in interiorul organismului urban, la cerintele prezentului la realitate.

I)Necesitatea reevaluarii – istorice arhitecturale arheologice, artistice

-personalitatea orasului este legata de trecut

-situatii: 1) Cadrul este valoros in sine ; 2) Cadrul este oarecare, dar de interes istoric; 3) cadrul contine opere si spatii foarte valoroase .

-modalitati: 1) izolare valori – numai in cazuri exceptionale (izolarea cu verdeata este o solutie imediata, dar simplista); 2) integrarea valorilor in organismul urban(intervine maiestria arhitectului);

-probleme: 1)evaluarea valorilor:

in raport cu orasul ;

in context unitar

din care rezulta valoarea :

-de obiect;

-de ansamblu

-calitati: 1) realizare continuitate vechi-nou, 2) evidentierea unor monumente existente; 3) refacere functionala a spatiului; 4) ordonarea circulatiei

II) Necesitati imbunatatire conditii de viata:

-uzura fizica si morala a fondului construit

-necesitatea salubrizarii (cu inteles mai larg)

-calitati: ridicarea gradului de confort prin dotari corespunzatoare si prin inlaturarea amenajarilor insalubre si nocive.

III) Necesitati de a utiliza cat mai eficient terenul

-in directa relatie cu caracterul orasului

-probleme:1) rezolvarea circulatiei; 2) modul de ocupare al teritoriului in raport cu destinatia constructiei;

-calitati: proces integrator spatial si social- trebuie tinut cont de relatia intre zona respectiva si centrul orasului.

-trebuie sa aiba limite care sa fie bine stabilite pt ca modernizarea unei zone are implicatii esentiale in zonele inconjuratoare.






33. Mijloace de restructurare urbana:

Mijloace juridico-administrative, economico-financiare, arhitectural-urbanistice.

Desi arhitectul pare a avea influenta numai asupra mijloacelor arh-urbanistice, el este absolut obligat sa se implice si in celelalte categorii ( econom-financiare si juridico-administrative) astfel, cadrul institutional creeat prin mijloace juridico-administrative trebuie sa fie suficient de suplu pentru a nu ingradi inovatia , dar si suficient de rigid pentru a putea elimina ne profesionalismul si abuzurile; aceasta se face prin impulsionarea unor criterii profesionale specifice .

Pe de alta parte , cadrul material realizat prin mijloace econom.-financiace, are si el nevoie de aportul arhitectului , ca profesionist, pt echilibrarea justa a raportului intre investitia de eficienta economica si cea orientata spre satisfacerea unor nevoi complexe (sociale, simbolice, estetice)

Arhitectul trebuie sa aiba un rol definitoriu in controlarea acestor mijloace si in coordonarea lor prin intermediul politicii urbane.

Politica urbana – profesie de stat democraticp; dezvoltarea este o politica participativa, in care puterea centrala are rolul de a dirija un proces diferentiat local, folosind mijloacele enumerate:

legalizarea planificarii teritoriale;

coordonarea investitiilor;

dezvoltarea potentialului stiintific si tehnologic;

coordonarea factorilor de decizie;

Astfel politica urbana devine o sinteza de prioritati in care arhitectul are un rol foarte important in stabilirea solutiilor optime.








34. Modul de stabilire al limitelor in definirea structurii urbane:

Tipuri de limite: 1) globale de dezvoltare (limite de crestere); 2) operationale; 3) normative; 4) functionale

Limite de dezvoltare


OBIECTIVE


Limite normative


DIMENSIONARE GLOBALA


Limite operationale


DELIMITARE TERITORIALA


Limite normative de lucru


LOCALIZARE SOLUTIONARE


Limite functionale (efective de structura)


Limitele functionale au doua ipostaze:

-limite de operatiune-optimizare

-limite de evolutie- de dezvoltare


variante de optimizare simultana


problema


variante succesive



atingerea limitei se face prin:

cresterea factorului limita al necesitatii

descresterea cadrului limita, al necesitatii



















35. Modul de rezolvare al modernizarii urbane:


modernizarea presupune: reconstructie, renovare, restructurare

-restructurarea este un proces de adaptare a unor situatii existente

sau de dezvoltare a unor relatii noi intr-un context existent.

-constructia- constructii noi: 1) dezvoltarea extensiva (ocuparea de terenuri libere); 2) dezvoltare intensiva (cresterea inaltimii constructiei);

-reconstructia: *nu conduce in mod obligatoriu la modernizare

*motive:

pastrarea proprietatii private asupra teritoriului respectiv;

pastrarea infrastructurii;

-renovarea: * renovarea structurii urbane incearca sa puna de acord functiunile (poate fi spontana sau deliberata)

- constienta :

1) deliberata;

2) planificata;

3) actiune complexa fizico-sociala

*isi propune restituirea unei structuri unui cadru de viata;

* este un proces de selectare in timp a valorilor umane

* integrare a locuirii, a loisir-ului

-amenajarea: se face ceva sa corespunda unui scop (in particular a ridica confortul)







36. Structura functionala urbana-elemente de viata urbana:


elementele de viata urbana pot fi clasificate astfel:

(AAAA)Elemente determinate functional:

-activ: rezidentiale

-activ-direct productive (industrial, comercial)

-activ-indirect productive(instructiv- formativ, cultural- educativ, social-sanitar);

-comunicationale;

(BBBB)Elemente determinate functional- ambiental:

-spatio-ambientale ---- cu manifestare la nivelele abordarii modelului

-natural ambientale ---- cu manifestare la nivelele abordarii modelului

-praxeologice ------ cu manifestari la nivelul definirii conceptuale a solutiei

-psiho-socio-antropologice---- cu manifestari la nivelul definirii conceptuale a solutiei

-PRAXEOLOGIA: disciplina stiintifica, care studiaza structura generala a actiunilor umane si a conditiilor eficacitatii lor.


(AAAA)Aceasta clasificare a elementelor de viata urbana determinate functional (dpdv al analizei sistemului ) este mai precisa deoarece:

-cu analiza sistemului trebuie sa realizam o unica clasificare a elementelor morfologice:

-clasificarea pentru elementele de viata urbana surprinde activitati urbane intr-o anumita relationare a lor (situare in context.

-s-au cuprins intr-o singura categorie a elementelor productive o succesiune ( toate elementele sunt de fapt generatoare de munca servicii si informatii )- avantaj pentru studiul urbanistic (este dificila separarea muncii de servicii si utilitati)

-un element de viata urbana din aceasta categorie se poate constitui ca munca si loc de munca pentru o parte de populatie si totodata ca utilizare si loc de producere a unui serviciu pentru o alta parte din populatia orasului.

-apare posibilitatea sesizarii complexitatii dezvoltarii urbane si a complexitatii dispunerii functiunilor in teritoriul urban.

-Exemplu: industria este unul din elementul de viata urbana esentiala in dezvoltarea organismului urban; acest element poate fi apreciat si definit doar in ansamblul morfologic si dinamic unitar; in momentul in care se constituie zone industriale trebuie pornit de la ideea activitatilor complexe sau de la complexele de activitati; in concluzie considerarea industriei independenta de organismul urban, a condus in practica urbana, la o organizare afunctionala; situarea ei in teritoriu fiind o consecinta a complementaritatii activitatiilor, separerea sau departarea intre industrie si alte elemente ale orasului este daunatoare dpdv economic si social

-trebuie realizata intelegerea corecta a locului de munca, ca localizarea unei activitati urbane productive;

-notiunea de loc de munca nu este legat exclusiv de industrie; locul de munca intereseaza specifico-calitativ(domeniul de cultivare si nivelul de pregatire profesionala implicata in acel domeniu), general-cantitativ (pozitie statica si capacitate- marime) si teritorial(localizare si grupare)

-referirea la locul de munca in planul morfologic spatial-functional priveste:

*o activitate productiva in ansamblul ei colectiv

*o activitate productiva la nivelul individului

-elemente de legatura, ca elemente de viata urbana cinetic-comunicationala, se refera la un grup important de activitati urbane a carei manifestare depaseste sfera circulatiei urbane.

-fenomenul circulatiei urbane( ca element de legatura,) ia o amploare deosebita, pe langa alte sisteme de legatura (sisteme informationale)

-(BBBB)in afara elemetelor determinate functional, la nivelul vietii urbane se afirma si alte elemente care nu sunt continute in insasi activitatile urbane, dar care apar ca rezultat auxiliar al acestor activitati; aceste elemente se incadreaza in grupa elemente determinante functional ambiental; ele influenteaza modalitatile de desfasurare al altor activitati.

-elementele determinate functional-ambiental se refera la : *zona ambientala a vietii urbane:

-mediu climatic inconjurator’

-viteza si succesiunea in desfasurarea activitatilor

-comportament psiho-social

-obiceiuri ale populatiei si ale locului

-experienta si cunoastere in domeniu

-toate aceste elemente reflecta reactia si intelegerea umana a diferitelor activitati urbane in raport cu modul lor de desfasurare si cu cadrul urban in care se desfasoara.

-aceste elemente se releva ca elemente de control pentru autoreglarea sistemului de viata urbana.

-intre elementele de viata urbana se stabilesc relatiile au o serie de proprietati care se exercita ca functiuni; ele constituie STRUCTURA FUNCTIONALA URBANA.

-in planul morfologic spatio-functional se manifesta o structura urbana functionala, care este raspunzatoare pentru existenta organismului urban.

-orice functie in cadrul unui sistem deci si in cadrul sistemului de elemente de viata urbana , are un rol functional; ea genereaza functionalitatea unui element sau a elementelor constituente , deci anumite proprietati proprii acestora. Se are in vedere contributia elementelor la mentinerea sau introducerea unei caracteristici a sistemului.














37. Structura spatiala urbana elemente de cadru urban:


-elementele de cadru urban se pot clasifica in:

a)elemente determinate functional

-construite (spatii si obiecte)

-amenajate (spatii)

-naturale (spatii si elemente)

b) elemente determinate functional-compozitional:

-plastice urbane (efecte)- zgomotul ca efect comportamental.

-comportamentale (efecte)- dominanta, perspectiva

c)Elemente determinate compozitional- formal:

-perceptiv- efective (proprietati)

-spatio-temporare (situatii)

-estetic-formative (mijloace)

-elementele de cadru urban, transpun in teritoriul urban, sistemele de activitati urbane.

-orice decizie si actiune se traduce material prin ocuparea unui spatiu

-spatiul aferent unei activitati este o prezenta materiala in teritoriu, o adecvare corespunzatoare a spatiului folosit sau printr-o folosire adecvata a spatiului respectiv

-fiecare din elementele de viata urbana determinate functional isi are un corespondent intre elementele de cadru urban determinate functional sau functional-compozitional.

-nevoile ambientale presupun o serie de activitati, care impun la randul lor elemente cu caracter formativ- elemente determinante (nu se recunosc direct ca atare ci numai prin intermediul manifestarilor celorlalte doua categorii de elemente de cadru urban)

--relatiile dintre elementele de cadru urban:

relatiile intre elementele fiecareia dintre categoriile respective:

-relatii intre volum construite

-relatii intre un volum construit si spatiul liber

-relatii intre o dominanta si imaginea respectiva;

relatii de interdependenta intre elementele din a si cele din b (o dominanta trebuie sa puna in valoare o fctiune importanta si o fct imp se cere pusa in evidenta printr-o dominanta)

relatia de determinare indeosebi a elementelor din grupa a de catre din grupa c

-structura urbana spatiala se constituie din doua tipuri de relatii:

*de functionalitate/cooperare – elem. Din grupa elem determinate functional.

* de spatialitate –rol caracteristic;

-cadrul urban se realizeaza in timp printr-o acumulare spatiala care are la baza asocierea de spatii libere si construite, guvernata de o legitate concreta; aceasta legitate serveste atat intereselor obiective de prelucrare , cat si interesele subiective ale omului.

-sistemul elementelor de cadru urban este independent de capacitatea fiziologica a organismului uman de a sesiza mediul inconjurator nu numai functional (ca raspuns la o nevoie socio-economica-biologica), ci ca organozare estetica, etica, administrativa.

-nevoia de ambient: impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu de viata organizat multiplu in formarea si definirea unui anumit comportament urban.

-se poate vorbi de ambianta urbana proprie unui spatiu urban, luat ca instrument creat prin exercitarea uneia sau mai multora functii.

-structura spatiala, urbana ne apare, in parte ca o exprimare fizica a structurii functionale urbane; de aici poate decurge starea de insuficienta potrivire intre functie si ambianta, luata ca forma.

-structura spatiala urbana raspunde unui ansamblu de nevoi, transpus , prin intermediul structurii functionale, unui ansamblu de perceptii si senzatii considerate etic, estetic, si psiho-social in timp.









38.Dialectica proceselor de urbanizare. Aspecte contradictorii in dezvoltarea structurii urbane:


Se pune problema periferiei orasului – situata intre sat si oras, sau cuprinsa atat in teritoriu urban cat si in cel rural

Cresterea periferiei: fenomen de suburbanizare.. Fenomenul periferiei nu are aceeasi pondere pentru toate aglomeratiile urbane…este influentat de stadiul procesului de urbanizare.

Tendinta de evolutie: tipuri:

1)conditii- grad ridicat de urbanizare:

a -crestere periferica, prin migratia din interior in zona periferica

b -exista si miscare in sens inveres, dar majoritatea populatiei se stabileste in nucleu; o mica parte ramane la periferie.

a -presupune o populatie saturata de viata urbana, care cu un venit convenabil, migreaza spre periferie.

b -presupune o populatie provenita din mediul rural sau dintr-un oras mai mic, cu venituri mici care ajunge in centrul orasului.

a+b- proces caracteristic noi orase---scadere conditii de viata in nucleu si crestere in zona periferica.

2)conditii- proces de urbanizare in curs de desfasurare => cresterea periferiei prin migrarea din exteriorul orasului spre oras.

-este o populatie care provine, in general din mediul rural, care nu are posibilitatea de a se stabili in centru si se complace in aceasta situatie (este mai aproape de starea din care a plecat)

3) consecinte: periferie aglomerare, iar nivelul de viata creste in nucleu oras (localitati inconjuratoare), la periferie

ramanand scazut. Aceasta se reflecta in modul de dotare/ocupare al teritoriului si in aspectul spatial.=> riscul unei mari pierderi pentru mediu/cultura.































39.Definirea functiei urbane.


Functia urbana:reprezinta rolul pe care il joaca in sistemul total , elementul respectiv

-sensul ei …ca variabilite logico-matematica

-trebuie inteleasa ca:

a.     producatoare a unei proprietati intr-un sistem;

b.     rezultand dintr-o anumita carateristici a respectivului sistem.

-orice functie are un rol functional generand functionalitatea unui elemente/elementor constitutive respective, deci anumite proprietati ale acestora.

Prin analogie cu organismul biologic, s-a inteles prin functionalitate, capacitatea de conservare a sistemului respectiv, in sensul de pastrare a trasaturilor pozitive (trasaturi care contribuie la mentinerea sistemului respectiv, indiferent daca acesta convine sau nu.)

-Din intelegerea functiei urbane a rezultat:

cerinta functionala; in acceptiunea biologista se retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul de a mentine o trasatura pozitiva – un asemenea inteles este insuficient deoarecenu poate acoperi notiunea de cerinta functionala.

Cerinta funct. Este caractersitica oricarui organism, ansamblu urban, la un moment dat; inseamna capacitatea struct. Organismului/ ansamblului respectiv de a satisface, in momentul respectiv un complex de nevoi de existenta; implica atat mentinerea cat si modificarea unei functii.

C.F. este data de prezenta in sistemul respectiv a elementelor posibile purtatoare ale functiilor corespunzatoare si de prezenta relatiilor, care fac posibila exercitarea acestor functii

Textura urbana- textura de elemente de V.U., caracteristice intr-un subsistem, in functie de capacitatea de a raspunde cerintelor functionale.

Totalitate elem. De V.U.evidentiate la un moment dat in viata organizarii, reflecta starea structurii functionale => analiza stari functionale se poate determina prin analiza morfologica.

Diversitate texturi: intr-o str. Fct. Urb. Este cel putin la fel de mare cu numarul de elemente ce alcatuiesc sistemul.

Functionalitatea reflectand o textura situata in anumitae conditii de mediu, este pozitiva (acceptabila) sau negativa (neaccep) in raport cu mediul.

Functionalitate: oras, o parte din oras, spatiu


FUNCTIE     ->

FUNCTIUNE     ->

FUNCTIONALITATE->

FUNCTIONARE

Exprimare nevoii de cerinta-> impunerea unei activitati

Un sp. Este in activitate (functie comerciala, rezidentiala…spatiu magazin a fost transformat in locuinta)

Este rezultatul unui complex de functiuni; calitate a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna sau nu

Exercitarea acestei calitati in spatiu este de natura procesului si nu a calitatii


-poate fi stare de functionalitate efectiva sau potentiala; Exista legatura intre ele; in practica de promotiune se pune problema starii de functionalitate potentiala. Trebuie sa evidentieze randamentul maxim posibil.

-determinarea starii de potentiala functionalitate inseamna: existent, premisa, ipoteza.

Functionalitate urbana: calitate spatiu sau teritoriu urb. de a raspunde unui ansamblu de cerinte fct, facand astfel posibila manifestarea fct-ilor. respective; se poate defini ca rezultat natural in timp, sau ca rezultat de conceptie, caracterizand starea sistemului ca stare fiunctionala constructiva sau distructiva.

FU…- exercitarea fct intr-un anumit spatiu sau terit. Urban, in baza functionalitatii respective si in raport cu modul de gestionare nivelul de cultura al utilizatorilor, conjuctura social-politica (nivel de cultura a utilizatorului functionarea).

F.U. rol atribuit unui agent, unui instrument de lucru sau unui produs (deci si unui spatiu urban) de a satisface, in contextul unei activitati urbane, o anumita nevoie care apare in sistem ca cerinta functionala si care se exercita prin intermediul relatiilor functionale dintre elementele sist. teritorial atat in sens + cat si – fata de stabilitate sistem.












40. Dialectica procesului de urbanizare – aprecierea calitatii prin prisma cantitatii si invers

Proces de urbanizare -> dezvoltare continua a modului de viata urbana, urmand concomitent sau independent 2 directii de crestere:

dezv. Extensiva a modului de viata urbana in teritoriu;

dezv. Intensiva a modului de viata urbana in teritoriu;

Pt. Configurarea procesului de urbanizare intr-un anumit teritoriu, o importanta deosebita o are raportul dintre dezvoltarea intensiva si dezvoltarea extensiva.

Aceste raporturi se reduc in fapt la o relatie intre cantitate si calitate.

Cantitatea:

intindere in teritoriu a procesului de urbanizare;

crestere a densitatii – populatiei / de procese / de evenimente => se caracterizeaza procesul de urbanizare;

Calitatea -> valoarea serviciilor (beneficiarilor) aduse de procesul de urbanizare in viata oamenilor.

Considerand o existenta urbana caracterizata de un anumit mod de viata avem o crestere cantitativa => cresterea intinderii; cresterea calitatii vietii in teritoriul initial; diferenta de nivel intre: teritoriul initial si teritoriul adiacent.

Cresterea intinderii si mentinerea la acelasi nivel a calitatii vietii in teritoriul initial, duce la extinderea unui mod de viata urbana in teritoriu la acelasi nivel (apare o situatie absurda).

Cresterea calitatii vietii interitoriu initial combinata cu mentinerea la acelasi nivel a calitatii vietii in teritoriul initial in conditiile cresterii in intindere, duce la neglijarea calitatii in detrimentul cantitatii sau invers => proces de urbanizare cu evolutie negativa.

Neglijarea cresterii cantitative (extindere in teritoriu datorata formei de manifestare a procesului de urbanizare) duce la dezechilibru in dezvoltarea teritoriului.

Aglomerarea excesiva => dotare depasita de cerinte lipsa de eficienta

Dispersare excesiva => dotare care depaseste cerintele

Deci relatiile intre calitate si cantitate relatii intre conservarea spatiului si imbunatatirea conditiilor de viata urbana.

Intelegerea se poate definii ca rezultat al trecerii cantitatii in calitate


















41 + 42 MORF. URBANA, IN TERITORIU URBAN #1 O STARE A ELEMENTELOR COMPONENTE

(STARE DE FUNCTIONALITATE) in masura in care acestea se constituie firesc sau partial in locul respectiv #2

FUNCTIONAREA URBANA –presupune DINAMICA URBANA – exercitare a functiilor intr-un anumit teritoriu

Functia urbana este # 3 de a satisface cerinta functionala printr-o activitate in cadrul unei activitati localizate ( si a unei restaurari a spatiului conducand spre functionalitatea sistemului si determinand functionarea urbana.)

KANF –pp. exista structura urbana = relatii care se stabilesc intre elem morfologice constitutive


Functionale |

Fizico spatiale | ---…care in pl organizatoric / pl formal au o manifestare #6

Psiho sociale |


DINAMICA URBANA – suma de principii #7 conjuncturi si conditii de stabilitate a sist respectiv creaza manifestarea urbana

ORGANISM URBAN – FORMA URBANA- #8 ce si exprima formal, obiectiv?

- FENOMEN URBAN – o succesiune in timp a formei urbane



41 MORFOLOGIE URBANA


VIATA URBANA CADRUL URBAN (relatie de reciproca dependenta – integrare)

#1 -motor al transformarii imprimata de mobilul uman

-#2 (mobilitate si complexitate a elem morf). – mod de viata

-#3(echilibru intre VU si CU) - cadru de viata

#2,#3 = termeni ai echilibrului general urban ( #4)


SOCIETATE

LOCALIZATA


POPULATIE SIT





Activitati urbane Spatii urbane (obiecte amenajate)

Localizate


- Productie material                     - politica urbana

spirituala - principii culturale

- manifest culturale - teorie urbanistica

- manif social politice - concepte etic-morale

- initiative si manifestari - principii economice

comportamentale - traditie



valori / bunuri/

atitudini / imagini


mod de viata urbana


cultura urbana


organizare social-economica resurse / tehnologie / stiinta / arta



inplan spatio functional                          in plan spatio-perceptiv

det. Pe linia mijloace/posibilitati


determinari pe linia interese/necesitati componente ale existentului

biologice                 fizice/ materiale/ Industriale

materiale                          economice

spirituale                           psiho-sociale

sociale                              administrative

politice                              cultural-istorice


42 ORGANISMUL URBAN CA SOC. LOCALIZATA

Concept fundamental pentru intelegerea morfologiei urbane.

-Org. urban este un sistem complex constituit prin conlucrarea mai multor subsisteme; la baza constituirii sale stau 3 categorii fundamentale:

mobil uman – activitate – spatiu aferent

in cadrul ideii de subimpartire a sistemului in subsisteme, in cadrul orasului apare cazul de instapanire sociala a spatiului respectiv

-organismul urban se constituie in orice moment al istoriei societatii intr-un effort de umanizare aspatiului, deci putem spune ca structura sa reprezinta capacitatea omului de instapanire a spatiului urban

-exista model interpretative ale abordarii orasului ca sistem socio-spatial

-modelul elaborat de GRANAI impune terenul de societate localizata relatiile dintre oameni sunt legate de un anumit loc legatura intre localitate (subsistem) si teritoriu (sistem)

societate globala ansamblu de produse sociale

societate localizate

-activitatile urbane localizate se constituie intr-un elem structural esential al org urban si in acelasi timp necesita o totalitate de spatii aferente – localizari care se constituie in cadrul urban

org urban viata urbana

cadru urban




















43 ORG.URBAN MOD DE ABORDARE SI DEFINIRE A MODELULUI CONSTITUTIV

-org. urban= sistem complex care este constituit prin conlucrarea mai multor sist. subcomplexe sau simple

=produs social localizat, sist. deschis fundamentat pe un sist. de activitati.

-conceptii de abordare a orasului

1-functionalista clasica (model organicist, explica faptele urbane prin functia lor, rolul in cadrul sistemului, modul de interconditionare);

2-structural functionalista (da un inteles logico-matematic functiei)

3-diferentiat cumulativa -moderna-suprapunere in comparatism sistemic



ABORD. A ORG. URBAN


| | |

SINCRETICA            SINCRONICA SINERGICA DIACRONICA

Efectul lor efect de efect de efect de

Comun coincidenta structuralitate continuitate

(acelasi loc)              (acelasi timp) (vecinatate) (miscare)



Studiu de suprapunere in comparatism sistemic


Abordare diferentiat-cumulativa

(la nivel global sau partial)


MODEL CONSTITUTIV AL ORGANIZARII URB


Morf. Urbana functionare urbana dinamica urbana


Asig. echil urban functionalitate stabilitate


Localizarea activitatii gestionarea sp.


Str.urbana manifest urbana


Spatio-funct institutionalizare

Sp. Config materializare


Forta urbana                              organism urban fenomen urban

Succesiune de forme urbane


44 ORDONAREA ELEM MORFOLOGICE IN TEXTURI URBANE. TIPOLOGIA LOR

-config de copac – Christopher Alexander “Orasul este un copac?” – contra doctrinei functionaliste

ideea de organiz structurala democratica se naste utopica; este aplicata in Anglia (Harlow – satelit al Londrei) si domina constructia urbana a anilor 60 – 70

-configuratie in retea

12345

12 345

1 2 34 5

3 4


-config in constelatie – o configuratie de copac pe care se altoiesc elemente de config in retea

-exprima o suprapunere de interese in planul spatio-functional ceea ce poate determina osuprapunere spatiala

-structura negeometrica

- solutia pt viitor -altoirea intre sol ierarhizarii (“copac”) si sol cu structura la jumatate – cat se poate amesteca? (fara raspuns)


Totalitatea relatiilor dintr elem de VU#1 sistem particular TEXT. DE ELEM DE VU

Texturi - simple – se constituie pe un singur palier

complexe – se constit in ansamblul structurii

au caracteristici definite de factori calitativi / cantitativi

Topologia – stiinta locului, a ocuparii spatiului

Tipologia struct functionale

configuratie – tot ceea ce este perceptibil in spatiu

poate evid geometria structurii geometria relatiilor in cadrul structurii

pt evid geometriei relatiilor trebuie avute in vedere:

o      intensitatea rel. – evid rel tari si a rel slabe in teritoriu analiza intensit se face in rap conurilor de ierarhizare

o      referitor la geom rel se impune intrebarea: structurii urbane ii este tipica o anumita asezare?


45 MODELAREA IN SISTEMATIZARE – ESENTA SI REALIZARE

-esenta – modelarea = abord cibernetica; tratarea organismului urban ca sistem in sens cibernetic

-modelul – o imagine construita premeditat prin mijloace de simplificare sau cu ajutorul unor instrumente de amplificare si filtrare a capacitatii intuitive

-modelarea poate fi – 1.matematica, 2dinamica,

- 1*preexistenta realitatii, 2*postexistenta realitatii

Folosirea experimentului (ca fundament teoretic) – modelele de analiza fiind deductia, sinteza, observatia, analogia

-experimentul poate fi –

total (obiectul integral supus cercetarii)

partial (cercetare incompleta)

-proiectul de sistematizare este un model care urmeaza a fi aplicat unei realitati, in scopul de a mima starea fizica a realitatii si de a modifica comportamentul populatiei.

Realizarea modelelor de lucru – stabilirea necesitatilor modelului

APORTUL MODELULUI:

-se defineste tema programtema – param caracteristici; program – caracteristici functionale / cantitative

- se realizeaza o selectie progresiva:

se def obiectul model ( se pune in evid. ceea ce se cere a fi realizat, ce trebuie facut, ce poate fi modificat)

ordonarea datelor cunoasterii – teze / ipoteze (modificari multe)

enuntarea datelor privind scopul (cu beneficiarul)

enuntarea temei – a modelului – suma informatiilor oblinute

- traducerea modelului – direct (imagine, desen)

- indirect

- testare + concluzii exprimate de catre urbanisti

- experimentare finale

-utilizare informare , simulare


46 PROBLEMELE MASURARII IN ORDONAREA STRUCTURII URBANE

-nu este exclusiv numerica, inseamna precizarea calitatilor

Masurarea

aprecierea si descrierea insusirilor elem constitutive ale unui sistem in rap cu niste criterii

se masoara orice informatie care se refera la spatiu

datele problemei – A primare / B secundare

o  A – constituite ca reprezentari numerice sau simbolic, care caracterizeaza dimensiuni ale componentei respective

- informatii care privesc strict subiectul respectiv date brute

o  B - proces de comparatie (combinare, transformare, modelare) cu alte elem

- nu sunt prelucrate

- operatie primara de punere in discutie a masurarii este o inscriere a insusirilor elementului

Criterii de analiza

raportul intre componente (entitati)

a.     se constituie o scara de raport

A B C D


b.     raport de dependenta intre entitati

A B C D


dist. Intre entitatile observate – scara de interval; se masoara exclusiv dist intre elemente

ordinea (scara ordinala / sc de ordonare) – ordinea componentelor

situare categoriala – evidentierea apartenentei elem la o categorie sau alta scara nominala (foloseste numerele, care nu sunt valori in sine.


CRITERIUL

raportare

distanta

ordonare

clasificare

SCARA

de raport

x

x

x

x

de interval


x

x

x

ordinala



x

x

nominala




x



MASURAREA – etapa a identificarii distributiei in teritoriu

  1. poz elem in terit
  2. masurarea datelor PB ??
  3. regionalizare
  4. decizie

47 PARTIUL URBANISTIC. IMPORTANTA SI LOCUL SAU IN STUD. URBANISTIC

Evidentierea starii potentiale de functionalitate se poate face prin descompunerea morfologica a texturilor.

Analiza starilor de potentiala functionalitate constituie o baza a schitei de sistematizare.

Analiza se sprijina pe o intelegere ampla a structurii urbane; rezulta ca urmare a interdisciplinaritatii partiul urbanistic etapa de tranzitie, distincta in studiul urbanistic – se realizeaza prin intocmirea acestei analize de la rationament la imaginea grafica a localizarilor posibile

- locul partiului urbanistic – intre tema de proiectare si detaliile de sistematizare se face o trecere directa aspecte negative:

- dificultati de stapanire a informatiei cu privire la situatia existenta

- aspecte privitoare la incadrarea in teritoriu a ansamblului studiat

- neglijarea unor elem exterioare ansamblului

- detalierea de sistematizare rezulta mecanic, fara a exista o posibilitate de revenire asupra temei

- efuicienta investitiei nu se poate aprecia la nivel teritorial necesitatea elaborarii unor instrumente de lucru intre activitatea de program si actiunea de spatializare

deci studiul de partiu urban este o etapa distincta in activitatea de cercetare-proiectare studiul de tema

*locul studiului de PARTIU URBANISTIC este intre activitatea analitica de programare si activitatea globalizata de spatializare


48 POLITICA URBANA

-sinteza a prioritatilor, care precizeaza masuri necesare desfasurarii activitatii concrete de modernizare urbana

mod de manifestare a suprastructurii societatii

urmareste realizarea unui proces organizat de planificare operativa in modernizarea urbana

-politica urbana poate fi

  1. unidirectionala – subordonarea arhitectului de catre puterea administrativ-politica decizie centralizata
  2. participativa – in cazul statelor democratice avansate, puterea centrala are doar rol de a dirija un proces diferentiat local, urmarind

a. legalizarea / operativitatea planificarii urbane

b. precizarea / coordonarea investitiilor financiare

c. sprijinirea dezvoltarii potentialului stiintificsi tehnologic

d. formarea specialistilor

e. mijloacele de coraborare a fortelor de decizie in stabilirea nevoilor si a solutiilor

  1. a puterii
    1. opinia publica , puterea centrala, puterea locala
    2. se analizeaza solutii, nu o solutii
    3. arhitectul – rol important in stabilirea solutiei optime / mare responsabilitate profesionala

-politica urbana trebuie sa tina seama de specificul locului, de la un oras la altul, de la o societate la alta















49 PARTIUL URBANISTIC. DIFERENTIEREA METODOLOGIEI DE STUDIU PENTRU TIPURI DE SITUATII

Partiul urbanistic – exprimare complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu urban, precizand localizarea functiilor, ocuparea si utilizarea terenului, coform premizelor sale de dezvoltare

Metodologia de studiu – informatiile obtinute in urma analizei de textura urbana posibilitatea ordonarii tuturor elem pe o scara de ordonare a relatiilor dintre elem analiza grafica determinand gradul de ierarhizare in ansambul sistemului teritorial respectiv, grad constatat sau dorit pt viitor analiza grafica se sprijina pe reprezentarea diferentiata a informatiilor obtinute obtinute prin diferentieri cantitative sau calitative intre elem considerate. Aceasta descompunere se face dupa urmatoarele situatii:

  1. pe fiecare element – luat ca centru al interesului analitic se urmaresc toate caracteristicile sale in raport cu celelalte elemente
  2. pe fiecare grup de elemente asociate – analizat ca focar/centru al unui ansamblu se trece la o analiza de ansamblu

Analiza de ansamblu - priveste intreaga textura si pune in evidenta caract sale majore trasaturile calitative ale elem si ocuparea teritoriului

Schemele functionale se alcatuiesc pe categorii de functiuni identificarea fiecarui element in cadrul unei institutii / intreprinderi / amenajari / dotari / servicii

Schemele spatiale – scheme de sit

de evaluare economica a efectelor plastice

de evaluare economica a elementelor de cadru

de eveniment

Se face o analiza continua la nivelul modelului functional

  1. suprapunerea diferitelor variante modelul functional optim releva starea de potentiala / efectiva functionalitate, prin prisma echipamentului
  2. evaluarea starii de potentiala (efectiva) spatialitate

a+b modelul global al structurii urbane partiul urbanistic


Partiu urbanistic (situatii)

-efectiv (analiza asupra unui existent)

-in variante (restructurare / structura urbana restructurabila noua)





50 RESTRUCTURARE URBANA. RELATII INTRE VECHI SI NOU

-restructurare urbana – proces de adaptare a unor relatii existente la necesitati noi, sau de introducere,si dezvoltare a unor relatii noi intr-un context urban

-reconstructia - o restructurare urbana in masura in care nu se multumeste sa reproduca o existenta urbana anterioara ci actioneaza in directia nodernizarii; implica si odimensiune sentimentala, de refacere al unui cadru care este suport al traditiilor, al amintirilor

-renovarea – se actioneaza in sensul restituirii unei structuri, a unui cadru de viata care, desi adaptat cerintelor momentului, sa nu isi nege originea; renovarea se face din necesitatea reeevaluarii istorice arhitecturale, artistice a unei zone, in sensul afirmarii si precizarii personalitatii ei

Cadrul – e o valoare in sine – unitate / relatia cu mediul / istorica


Exista doua conceptii – 1. izolarea – numai in cazuri cu totul exceptionale (solutie imediata dar simplista

2. integrarea – intervine maiestria arhitectului

Integrarea – o cladire veche intr-un context nou

- o cladire noua intr-un context vechi

Integrarea se rezolva printr-o egalizare a valorii, nu printr-o reproducere formala; cladirea noua trebuie sa reprezinte epoca ei, asigurand insa o buna vecinatate cladirii existente.

“nu edificii de acompaniament ci de buna calitate”

- nu trebuie impusa pastrarea intacta a cadrlui istoric daca nu se pot realiza conditii optime de existenta

rel vechi-nou – problema de apropiere a valorilor, de relationare a lor in raport cu orasul constructiile valoroase nu trebuiesc izolate, protejate prin spatii neutre, ci trebuie integrate intr-un ansamblu in care cladirile aduc un contrast binevenit si reflecta epoca lor

-valoarea de obiect a unei constructii trebuie considerata in relatie cu val de ansamblu a orasului, protejandu-se reciproc






51. Starea de vecinatate ca efect de suprapunere

Spatiu urban eterogen (+sintetic) -> criterii:

Importanta decoperirii interrelatiilor diferite

Necesitatea de a avea in vedere mobilitatea vietii;

-> orasul este mobil -> zonificarea trebuie utilizata ca un factor de canalizare si nu de fixare -> zonificarea este activa si creatoare -> tendinta de a amplasa alaturat activitati pentru care vecinatatea este un profit (ele se completeaza) si de a izola activitati pentru care vecinatatea este incomoda, chiar daunatoare ->

  1. Incovenientul sau avantajul unor activitati vecine
  2. Incovenientul sau avantajul comunicatiilor (a relatiilor intre activitati vecine)

1 & 2 => incoveniente si avantaje de vecinatate in doua sensuri:

a. asocierea elementelor de viata urbana, in raport cu specificitatea fiecaruia (exemple: recreerea, activitati formative, crecetare + productie)

b. disocierea relativa -> implica caracteristici proprii la nivelul structurii urbane respective

Interactivitatea -> multifunctionalitate si integrare – rezultatul suprapunerii mai multor tipuri de activitate

Starea de vecinatate se remarca printr-un anumit caracter centripet al intereselor si al manifestarilor.

























52. Sistem urban integrat. Constituirea sa in teritoriu. Exemple

- la nivelul organismului urban -> integrare urbana -> se poate constitui intr-un sistem care devine treptat sistem director pentru intreaga dezvoltare a teritoriului urban

- sistem director -> sistem integrator

- sistem integrator – configuratie caracteristica – zona centrala a orasului;

- componente (in ordinea construirii posibile);

TRASEU URBAN INTEGRAT = element integrator de legatura ex. Circulatia pietonala organizata corespunzator –

a. contribuie la integrarea difderitelor zone ale orasului;

b. aglomerare de oameni si inetrese;


2. ANSAMBLU MULTIFUNCTIONAL INTEGRAT

- produs de integrare la nivelul functiilor de obiect;

- elemente de polarizare cu caracter integrator;

ZONE CADRU – teritoriu afectat prin integrare

1 & 2 exemple:

a. Karlsruhe – dezvoltarea activitatiloruniversitare de-a lungul unui traseu urban integrator;

b. Varsovia – integrare urbana a activitatilor cu caracter formativ, in sistematizarea zonei noi a orasului;

c. Munchen – extinderea cartierului Perlach -> traseul integrator realizeaza o legatura fireasca intre: ansamblul propus / ansamblul realizat recent / ansamblul vechi istoric;

d. New York – Manhattan – traseu urban integrator pe orizontala si pe verticala

cladiri existente;

spatii noi;

e. Praga – noul cartier Kralowska – grupare de ansamblu rezidential si multifunctionalitate in lungul unui traseu integrator.

f. Berlin – cartierul Charlottenburg – proces de restructurare preconizata a se dezvolta pe ideea integrarii;

spatiu integrat -> produce aglomerari in jurul unor activitati catalizatoare / polarizatoare pt. functia urbana ce se dezvolta in spatiul respectiv / caracter multifunctional / apare prin:

asocierea la un element integrator

independent, asocierea intervine la elementul integrator

programat – pentru activitati specifice

neprogramat – pentru activitati nespecifice / aleatorii

Obs: conlucrarea intre functii permanente si ocazionale => conlucrare intre spatiu programat si spatiu neprogramat => o configuratie simpla / neutra

- integrarea propune:

localizare – ocupare programata a disponibilitatii spatiale ale altor functii sau

neprogramata a teritoriului liber

ocuparea spatiului liber          ocuparea spatiala

ocuparea temporara






53. Situarea in contemporanitate a modelelor fundamentale pe linia reevaluarii umaniste

Se porneste de la instrainarea omului in spatiul construit – chiar in cadrul sau de viata

Directii de critica:

Contiuitatea spatio-temporala

se renunta la analiza in sine a obiectului de arhitectura

pune in evidenta necesitatea de continuitate a locuirii

radacina post-modernismului

importanta climatului existential

exista un raport intre comortament si calitatea spatiului construit in care traieste omul

concept fudamental – „climat de existenta”

critica a segregarii, a zonificarii, a separarii functionale, a densitatilor mari

critica modelelor de lucru

sustine necesitatea participarii in constructia urbana a tuturor celor interesati

J. Jacobs sustine ca un copil care se joaca intr-un spatiu special amenajat este mai inclinat catre delincventa, decat un copil care se joaca in strada

Introducerea conceptului de igiena mentala – concept legat de cel de climat de existenta:

Modelul functionalist impune un mod de existenta care conduce la o deviatie mentala – spatiul construit duce la alienare

Strada are un rol social integrator ajutand la dezvoltarea ideii de sistem pietonal

Acuza uniformitatea caracteristica sistemului functionalist

Preocupare pentru igiena mentala prin diferentiere spatiala realizata printr-o coordonare a cerintelor functionale cu cele estetice.

Analiza spatiului se face prin intermediere cu ajutorul locuitorilor -> urbanism participativ in care arhitectul abordeaza nu numai locul ci si populatia.









54 Sistemul de activitati urbane. Definitii si implicatii

Activitatea - este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman, si transmite o dimensiune calitativ-cantitativa spatiului urban

- elementele dimensionarii in definirea unui spatiu urban, a relatiilor sale cu spatiile aferente.

Sistem de activitati urbane = totalitatea activitatiilor urbane localizate; elementul structural esential; asigura transpunerea in organizarea orasului, a mobilului uman; apare pericolul de a concentra atentia asupra unei singure activitati (ex: orasul dormitor) -> starea de criza in teritoriul urban.

Sistemul de activitati -> functia urbana reflecta un determinism sub forma de decizie sau de actiune.

Apare preocuparea pentru clasificarea activitatilor; indiferent de criteriu =>

a.)  stabilirea naturii activitatilor

b.)  spatiul aferent si afectat

c.)   tipul / natura relatiilor dintre elemente

Situarea in planul preocuparilor a omului, ca fiinta biologica -> 4 activitati: domestice / de productie / de recreere / formative

Situarea in raport cu un loc – legaturi de amplasament / independenta de amplasament

Functie de mobilitatea desfasurata – pe loc / in miscare

Functie de raportul de desfasurare – relatii autonome sau comunicative

Functie de natura interrelationarii cu alte activitati – complementare / necomplementare

Situare in plan intercolectiv – prim / secund / tert / cuaternar

Structurarea spatial-functionala – activitati determinate functional si determinate functional-ambiental.

Clasificarea activitatilor urbane -> elemente ajutatoare pentru analiza in parte a unei situatii concrete, a fiecarui element.

Activitatiile urbane sunt surprinse nu static, ci in contextul sistemic.

Componente de activitate.

Complexitatea dezvoltarii urbane si a dispunerii functiunilor in teritoriul urban pot fi sesizate in planul componentelor morfologice separat; orice mod de exercitare al activitatiilor, ca functiuni aliate distincte este nemotivata -> conduce la o organizare afunctionala a organismului urban.

Orice element de viata urbana poate fi definit si apreciat numai in ansmblul morfologic si dinamic unitar; situarea in teritoriu a oricaror elemente de viata urbana trebuie sa fie o consecinta a complexitatii activitatilor => duce la echilibrul functional.



55. Studiul de tema si locul studiului de partiu urbanistic in cadrul

Studiul de partiu urbanistic se constituie intr-o etapa distincta de cercetare – proiectare a studiului de tema.

Studiul de partiu -> model global de organizare a unui teritoriu urban prezinta localizarea functiunilor, ocuparea si utilizarea teritoriului conform premizelor sale de dezvoltare in planul cadrului natural cat si in planul social, economic, estetic.

Studiul de partiu – etapa distincta de tranzitie intre o etapa analitica de programare si activitatea globalizanta de spatializare (intre tema de proiectare si determinarile de sistematizare).

Studiul de tema -> aprofundarea structural-functionalista a organismului urban cuprinde 6 etape:

analiza situatiei existente

studiul existentului (definirea functionalitatii existentului)

definirea premizelor (definirea starii de potentiala functionalitate)

raportarea sistemica

studiul solutiilor posibile = studiul de partiu urbanistic

analiza valorica a variantelor

















Se disting doua etape mari:

a.)  analiza starii de functionalitate in teritoriu (1, 2, 3)

b.)  analize de partiu urbanistic (4, 5, 6)

SOLUTIA







56. Situarea in contemporaneitate a modelelor urbanistice fundamentale, pe linia analizei perceptiei urbane

Analiza perceptiei urbane este un mijloc determinant pentru organizarea spatiului urban;

Kevin Linch – analiza ridica o problema tripla

a intelegerii spatiului

a conceperii spatiului

a interventiei asupra spatiului

- studiul asupra influentei spatiului, asupra productivitatii individului (ex: studiu asupra parcursului de la locuinta la locul de munca – E. Saarinen pt. General Motors)

Orasul se evidentiaza prin:

intelegere specificitate – complex de trasaturi


conceptie lizibilitate – calitatea spatiului provenita din organizarea lui




interventie semnificatie – calitate care rezulta prin suprafata primelor doua in plan mental

Orasul nu poate fi perceput ca un tablou; geometria in conceptia arhitecturala, nu este esentiala pentru locuitori. Se pledeaza pentru o abordare estetica a spatiului – ideea recunoasterii influentei pe care morfologia urbana o are asupra comportamentului uman

- analiza spatiului urban se cere a fi facuta prin intermediul urbanismului participativ (in ajutorul locuitorilor – arhitectul nu abordeaza numai locul ci si populatia

- Kevin Linch – propuneri de rezolvare a problemei -> metode de interventii:

negarea modelului preluat

promovand modelarea participativ (depinde foarte mult de gradul de informare si cultura al populatiei)








57. Similaritatea si regionalizarea in abordarea urbana

Similaritatea: aprecierea unei stari a elementelor componente in sistemul ce pune in evidenta relatiile de proximitate (apropiere, vecinatate).

Similaritatea poate fi structurala / functionala.

Similaritatea se constituie in doua moduri:

a) dupa felul si numarul proprietatiilor considerate a fi comune

b) dupa intensitatea proprietatiilor (apreciere pe o scara de interval)

Similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor; este o stare ce se manifesta la nivelul relatiilor intre elemente.

STRUCTURALA (cantitativ-calitativa) caracterizeaza elementele in sistem

Similaritatea

functionala – relatii calitative intre elemente

Spatiul topologic – spatiu cu definire mai larga care impleteste spatiul relativ (raportarea elementelor intre ele prin criterii foarte diferite: timp / cost transport / consum de cercetare) cu cel absolut (determinat in raport cu un sistem unic de coordonate – viziune statica, descriptiva, masurare in unitati absolut unice).

Se poate vorbii de grade de similaritate; ele sunt determinate de:

proprietatile dimensiunilor considerate pentru definirea similaritatii

marimea distantelor in spatiul metric – schema ramificata -> ierarhizare pe baza gradelor de similaritate

Regionalizarea –considerata un caz particular de clasificare a elementelor dupa un anumit criteriu.

Restrictii de contingenta (limita dintre acele componente ale sistemului careintra in conditia pura de clasificare) => evidentierea regimurilor omogene

Generalizarea coeficientului de utilizare a teritoriului -> variatiile lui se introduc in clase de variatie

ex. la CUT 0,2 1,1.

Se pot introduce 3 intervale 0,2-0,5; 0,5-0,9; 0,9-1,1; deci introducerea principalelor restrictii de contingenta sunt 0,5 si 0,9 => parti din teritoriul urban care se defineste in raport cu acest interval (0,5-0,9) => zone omogene.

In fiecare zona exista una sau alta din valorile de contingenta.

Regionalizarea este esentiala in definirea centrului de interes in teritoriu (deobicei, in regiune omogena pune in evidentaun centru de interes).












58. Unitatea structurala si nevoia de centru in organizarea urbana a teritoriului

- organismul urban - anatomie - structura

- fiziologie – gazduieste un proces dinamic

- autogeneza – are o istorie

- caracterul urban si calitatea urasului depind de centrul sau; centrul exprima, in esenta, orasul respectiv, ca utilitate, ca interes estetic si ambiental

- din punct de vedere structural:

orice asezamant isi creeaza un centru sau mai multe ca urmare a nevoilor materiale si spirituale al convietuirii comune

centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor => mare densitate a serviciilor

elementele centrului alcatuiesc un tot fiind insa totodata situate intr-un anume sistem functional urban => inglobarea in organismul urban

este un sistem situat in contextul unui alt sistem mai complex

- centralitatea - este o stare in terioriu, cu valori sociale, si cu rol integrator pt. diversele grupuri socialecare constituie populatia orasului

- este o expresie a unitatii structurale dintre centru si teritoriul urban; este o concordanta intre directiile de crestere ale orasului si ale centrului

- nevoia de centru – se defineste in functie de interesul populatiei in teritoriu, respectiv interes care se exprima prin dualitatea diurna-nocturna de locuit.

pt. ca o zona sa functioneze corect, trebuie ca una din texturi sa aiba caracter dominant

rezulta dintr-un principiu de ordonare a elementelor structurii urbane

- aglomerarea de elemente de vecinatati urbane se constituie ca niste centre de interes definind centralitatea

- centrul trebuie sa asigure conlucrarea in spatiu si timp a texturilor urbane







59. Urbanismul si amenajarea teritoriului prin actiuni de ordonare a sistemului ambiental

- ambianta urbana – conditiile naturale si cadrul construit exprima relatii abstracte sau concrete intre oameni sau intre acestia si mediul inconjurator

- se defineste functia „formei” cadrului urban, existenta acesteia ca parte integranta a eficientei urbane care imprima un anumit caracter manifestarilor psiho-sociale ale oamenilor

- cautari in domeniul imaginilor plastice a ansamblului urban => tendinta de sculpturalizare prin intentia urbanismului contemporan de a realiza intreaga dinamica a spatiului, rezultata din nevoia de a iesi din uniformitate

- apare iluzia motivatiei => o „motivare pt. o motivare”, indiferent daca motivarea apeleaza la arta, stiinta sau tehnologie

- tendintele urbanismului actual pornesc de la considerentul ca urbanismul este realizarea dorintei de organizare a orasului, materializarea dorintelor vitale ale societatii omenesti; in acelasi timp cristalizarea unei atitudini de respect fata de natura, de conciliere continua si necesara a mediului construit cu omul

- urbanism    ordonator

distrugator

conservator

creator







60. Varietatea de ansambluri – Factor determinant in structura urbana

- Zonificarea urbana – produs structural al suprapunerii; intrepatrunderea diverselor texturi de elemente de vecinatati urbane; se poate ajunge chiar la o integrare functionala – cooperarea activitatiilor

- Se urmareste obtinerea varietatii de ansamblu, prin integrarea functionala; de exemplu, asocierea mai multorfunctiuni cu specific central, grupate in jurul locuintelor dintr-un ansamblu central => animatie urbana, cresterea interesului oamenilor pt. ansamblul respectiv.

- Integrarea urbana – releva, la nivel de model urban, cea mai stransa legatura dintre structura functionala si cea spatiala; exista mai multe ipostaze ale integrarii:

la nivel de program

la nivelul functiilor de obiect

la nivelul functiilor urbane

- Integrarea la nivelul functiilor de obiect poate duce la un ansamblu multifunctional integrat, care se constituie ca element polarizant cu caracter integrator => avantaje economico-sociale

- Varietatea de ansamblu presupune imbinarea unor activitati lucrative cu activitati nelucrative (nevoi economice cu nevoi sociale) => ansamblul multifunctional integrat mobilizeaza spatiul pt. comunitatea urbana, ofera un permanent interes pt. spatiul alaturat

- Numarul si calitatea activitatiilor sunt determinate prin bogatia spatiului public, dar nu este suficienta multiplicarea echipamentului, ci este nevoie de o localizare a sa, corespunzatoare, ca sa se poata constitui o functionalitate integrata.









































61. Zonificarea urbana ca rezultat structural

Zonificare urbana din suprapunerile si interrelationarile diferitelor texturi de elemente de viata urbana. Obs. Aceasta nu infirma notiunea de ORDINE, ci precizeaza, de fapt, sensul

Avantaje

functionalitate – in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii urbane

sporirea interesului locuitorilor pt. spatiul urban cresc sansele sporirii nivelului de dezvoltare si al activitatilor

premise pt. realizarea varietatii spatiale

deschidere spre mobilitate si dezvoltare – eliminarea rigiditatii prin cooperarea functiilor

o utilizare mai buna a teritoriului prin:

cooperarea intre diferite activitati urbane

constituirea organismelor multifunctionale

intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice cu teritoriul urban

de la                           suprafata terenului afectat la materialul consumat

energia consumata in exploatatie eficienta constructiei asupra exitentei materiale si spirituale umane

Apare nevoia pt. o anumita ordine functionala -> zonificare urbana.

Principii de zonificare urbana; criticile aduse sunt:

zonarea activitatilor nu justifica zonarea teritoriului

Charta de la Atena

uniformizare si tehnicizare excesiva

disocierea vietii umane de mediul sau

situeaza permanent omul intr-un spatiu disfunctional, desi justificat de FUNCTIE

Problema – recunoasterea valabilitatii zonificarii urbane ca principiu al organizarii urbane.

Raspuns – procesul de organizare pt. o structura urbana la un moment dat, devine CONSTIENT => problema zonificarii urbane ramane, ca mijloc de organizare a elementelor organismului urban – intr-un nou inteles

Zonificarea urbana complexa – cu conditia ca:

zonificarea trebuie nu numai inteleasa ci si realizata ca instrument si ca rezultanta intr-o structurare multifunctionala a organismului urban

zonificarea are valoare operationala utila la nivelul analizei situatiei existente

cu caracter de constelatie

structuranta necesara pt. impunerea unitatii in procesul

de transformare

cu caracter, similar unei multifunctionalitati

urbane

Zonificare operationala – d.p.d.v. al unei operatiuni de interventie; definirea zonei pe care va avea loc un anumit proces (restaurarea zonei respective)

daca zona ocupata se defineste pe insula -> limita luata in considerare = frontul exterior al insulei

daca se raporteaza la spatiul stradal -> limita definita pe segmente de strada, in spatele loturilor care constituie frontul respectiv

pentru definirea caracterului unei zone (al omogenitatii) limita se stabileste luand in cosiderare fundurile de loturi de pe frontul de vis-a-vis al ultimei strazi din zona – pentru ca este vorba de coerenta zonei respective







62. Zonificarea urbana Scheme functionale

- Charta de la Atena disocierea vietii urbane de mediul sau inconjurator -> uniformizare

Teritoriu pt. munca / locuit / cultura spirituala si a trupului / circulatie => schema structurala tripartita

- Zonificarea apare din nevoia de ordine functionala

- Oras ideal -> zonificare pe principii estetice

- Oras radial-concentric -> zonificare dupa venituri

- Oras functionalist -> Charta de la Atena -> zonificare disociativa, care are la baza disocierea intre activitati -> produce segregare (ex. cartierele cu blocuri inalte din Paris)

- Oras gradina -> zonificare prin alternanta – locuinte / spatii verzi

- Oras cu trasatura urbana discontinua -> spatiile interstitiale au rol de delimitare si rezerva de spatiu pentru viitor => ORAS FEDERATIV

F. L. Wright -> descentralizarea organica

E. Saarinen -> descentralizarea totala nu aplica un principiu al zonificarii urbane ( ci principiul ocuparii multinucleare a teritoriului)

- spatiul interstitial trebuie sa se ofere pt. a fi ocupat de elementele altei texturi










- Spatiul interstitial - fond de referinta fata de care se pun in valoare unitatile construite

asigura fondul de spatiu pt. mobilitatea si disponibilitatea in timp a structurii urbane






































63. Textura urbana. Starea de functionalitate.

Dialectica urbana impune anumite relatii intre elementele morfologice urbane -> adaptare a sistemului la conditiile si nevoile de existenta, astfel incat organismul urban tinde spre a satisface aceste nevoi .

Organismul urban are in orice moment capacitatea de a indeplinii anumite functii:

Functii urbane esentiale

Functii urbane noi(stabilind un model comportamental novator, care va putea deveni traditional datorita integrarii;

Orice organism / ansamblu urban se caracterizeaza in orice moment al existentei sale, printr-o anumita functionalitate (capacitatea structurii sale de a satisface un complex de nevoi de existenta, in momentul respectiv); aceasta insusire vine din prezenta in sistemul respectiv, a elementelor care pot purta functia corespunzatoare, sau din relatiile care vor face posibila exercitarea acestor functii.

In functie de situatia pretinsa de fiecare dintre cerintele functionale elementele de viata urbana pot raspunde si constitui un subsistem textura de elemente de viata urbana;

Totalitatea texturilor de elemente de viata urbana evidente la un moment dat in existenta organismului (ansamblului urban), reflecta starea structurii functionale in acel moment dat; analiza structurii functionale se poate cunoaste (determina) prin analiza morfologica in sectiuni caracteristice trecute sau prezente ale texturilor de elemente de viata urbana ->descompunerea lor mentala.

Diversitatea texturilor este in cadrul unei structuri functionale urbane, este tot atat de mare cate tipuri de elemente morfologice iau parte la alcatuirea sitemului.

Nevoia poate pretinde relationare intr-un anume mod a unui grup de elemente -> posibilitatea de alcatuire a unor texturi diferite cu aceleasi elemente;

In anumite conditii functionalitatea poate fi: pozitiva (acceptata)

negativa (neacceptata) in raport cu mediul

actiunile urbane (re)structurante trebuie intelese ca eforturi de (re)ordonarein texturi a elementelor de viata urbana;

este de remarcat necesitatea profunzimii actiunilor (re)structurante pt. Abordarea corecta a procesului de modernizare urbana in sensul functionalitatii (ca baza de cercetare a sistemului si de formulare a solutiilor) si in sensul randuirii unor stari haotice (ca esenta a modernizarii)

in cautarea unei functionalitati superioare sau diferite , textura de elemente de viata urbana isi asigura prin ordonare o stare de complexitate, corespunzatoare nevoilor care au determinat modificerea cat si nevoilor sale de lucru.

D.p.d.v. al complexitatii pe care o releva texturile de elemente de viata urbana pot fi:

  1. texturi simple – se realizeaza intr-un singur plan;
  2. texturi complexe – se realizeaza pe mai multe paliere legate intre ele;

Caracterizand complexitatea unei texturi, factorii cantativi nu se exclud reciproc.

Starea de functionalitate

Complexitatea unei texturi de elemente de viata urbana este ea insasi o functie a relatiilor dintre elemente (calitativ si cantitativ) , diferenta de nivel intre palierele configuratiei sale are o participare insemnata ca diferenta de potential functional; cu cat diferenta este mai mare , cu atat este mai mare si gradul de complexitate al texturii respective.

Complexitatea texturii este rezultatul unei insumari de relatii simple (contand numarul lor) si relatii complexe (contand numarul lor)

Relatiile simple sunt relatii univoce; relatiile complexe sunt cel putin biunivoce.

Intre complexitatea texturii si premisele functionale ale acesteia se poate exprima o relatie matematica; relatia matematica poate fi direct proportionale sau invers proportionale dupa cum la momentul respectiv oprdonarea elementelor din textura nu tinde (sau tinde) spre valori extreme; in descompunerea morfologica a texturii urbane poate consta starea de potentiala functionalitate a structurii urbane in raport cu un anumit moment in evolutia sa.

In timpul analizei starea de functionalitate se suprapune si este influentata de catre starea de efectiva functionalitate.

Apare nevoia de perenitate a valorilor arhitectural-urbanistice; ea se impune la nivelul vietii urbane si are implicatie in functionalitate.

Starea de potentiala functionalitate a unei texturise constituie ca moment de trecere de le o stare de efectiva functionalitate; starea de potentiala functionalitate a unei texturi este determinata de:

Tripla analiza morfologica / sistemica / dialectica

caracterul starii ei efective de functionalitate;

  • situarea ei in context sistemic;
  • natura si intensitatea nevoii considerate dialectic;
























































64. dialectica urbana. Cerinta functionala. Nevoia

O functie trebuie inteleasa:

  • ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem;
  • ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv

Functionalitatea - capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare) pastrare a trasaturilor „pozitive” (prin „pozitiv” se intelege aici acea trasatura care contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv, indiferent daca acesta convine sau nu).

Din intelegerea functiei urbane conform celor de mai sus a rezultat cerinta functionala; in acceptiunea biologista, se retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul de a mentine o trasatura pozitiva -> un asemenea inteles este insuficient, deoarece nu poate acoperi notiunea de cerinta functionala.

Cerinta functionala implica in realitate atat mentinerea cat si modificarea unei functii.

Activitatea de sistematizare - dezbaterea asupra organismului urban intre pastrarea unor astfel de trasaturi „pozitive” sau introducerea unor noi trasaturi , deci modificarea unor functii;

Modul de interpretare al cerintelor functionale se transporta, impunandu-si consecintele, la nivelul cadrului urban si al culturii urbane.

Cercetarea atenta, interdisciplinara sporeste sansele sesisarii corecte a starilor, oferind camp deschis cerinjtelor functionale reale ( in sensul depoistarii lor si al aprecierii cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor).

Cerinta functionala apare intr-un anumit teritoriu urban; ea rezulta din starea acelui teritoriu si nu poate fi impusa unui teritoriu printr-o simpla decizie exterioara deoarece:

ca ipoteza a mobilului uman; angajat in dezvoltarea organismului urban, cerinta functionala este in acelasi timp un produs al starii de echilibru al sistemului de elemente de viata urbana, semnaland o imineneta modificare a echilibrului intr-io anumita directie;

desi cerinta functionala apare in cadrul elemntelor de viata urbana determinate functional, ea opereaza prin intermediul elementelor de viata urbana determinate functional-ambiental si vizeaza cadrul urban;

cerinta functionala are un caracter activ

pot fi cerinte functionale:

centripete care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a elementelor sale;

centrifuge – care tind in afara sistemului, propunand o extindere a acestuia, prin acapararea de noi elemente, sau integrarea cu un alt sistem)

centrifug-centripete traieste in afara sistemului, dar se intoarce in centrul lui



cladire cu valoare foarte mare care trebuie absorbita de centru


element adus in sistem sp. din centru (el se poate percepe din

centru; prin reconsiderarea compozitiei centrale care sa permita perceprrea elem. direct din piata

obs. Integrarea la nivelul vietii urbane a unor sisteme existente, impune modificarea structurii functionale ->restructurarea.

Apare cand satisfacerea problemei se face in afara sistemului respectiv =>sistemul respectiv dispare.

Cerinta functionala tinde spre – anulare / dezvoltare – unor functii existente sau spre introducerea si antrenarea unor functii noi pentru sistemul / zona respectiva.

In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la formare pana la afirmare ei bruta;

Trebuie evitata faza bruta a cerintei functionale, asigurandu-i o evolutie fireasca, prin introducerea treptata a procesului reformativ pe care il pretinde .

O cerinta functionala, indiferent de natura ei (adica felul activitatii din care provine sau careia i se adreseaza) beneficiaza de inteligenta umana - mobilul uman generator fiind individual sau general.

Cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urbanprin intermediul unei reorientari a functiei , a uneia sau mai multor elemente componente ale sistemului respectiv.

O extindere a conceptului de functie urbana de la sensul unei contributii „pozitive” la sensul unei modificari oricand posibile, fata de care se poate restabili echilibrul sistemului elementelor de viata urbana, este o necesitate.

NEVOIA

„Functia nu este altceva decat satisfacerea unei nevoi prin intermediul unei activitati in care fiintele umane actioneaza in comun, administreaza lucrurile si cosuma bunurile” (Malinovski)

Malinovski distinge in cadrul acestei categorii de nevoi, trei mari grupe:

nevoi elementare predominant biologice (de existenta) – somn, hrana, reproducere;

nevoi derivate (de social) – cele cu caracter economic, moral, politic;

nevoi integrative (estetice) – religia, stiinta;

avand in vedere elementele de viata urbana determinate functional-ambiental (spatio-socio-antropologic) structura urbana se caracterizeaza prin;

- relatiile care intervin intre aceste elemente

- relatiile care intervin intre aceste elemente si elementele determinate functional

- influenta pe care aceste elemente o au asupra realatiilorintre elem. determinate functional(activitati rezidentiale, direct-productive, indirect-productive, comunicationale)

Nevoia elementara, indiferent daca este individuala sau colectiva, nu actioneaza asupra unui unic resort al functionalitatii urbane si nu este conditionata exclusiv ca nevoie elementara unica.

Privitor la organismul urbantrebuie luat in considerare un complex functional.

Functia urbana se exercita intr-un anumit sector de activitati si poate avea sau nu caracterul acestei activitati (functie economica, functie sociala), ea nu poate reflecta specificul sistemelor complexe sociale.

Poate aparea confuzia intre FUNCTIILE URBANE si FUCTIILE ORASULUI (f. urbane -> functii posibil de exercitat Iin cadrul organismului urban ca sistem; functiile orasului -> functiile pe care le exercita organismul urban ca element intr-un sistem teritorial); diferenta dintre cele doua notiuni se situeaza ca diferenta intre valoarea generala de ansamblu si valoarea de obiect

Indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii urbane , indiferent de natura provenientei – individuala sau colectiva, si indiferent de natura motivatiei – subiectiva sau obiectiva – nevoia se situeaza in totdeauna intr-un sistem complex de nevoi care se afirma ierarhizat, conditionand activitatea urbana si fiind , la randul sau, conditionata de viata urbana.


65. metoda in studiul de partiu urbanistic

se analizeaza caracteristicile retelei de elemete

La nivel de activitati prin:

- RETEA

  • Clasificarea si precizarea elem. morfologice (constatari asupre existentului).
  • Scara de crestere (stare efectiva de functionalitate)
  • Matrice de crestere (imagine grafica a starii de efectiva functionalitate – urmarind indosebi relatiile dintre ele)

- TEXTURA (Cuprind punerea in evidenta a trasaturilor de calitate ale elementelor precum si modul de ocupare al teritoriului) ;

  • Scara de relatii (gradul de ierarhizare)
  • Grafuri de relatii (structura urbana functionala)
  • Scara de ordine (prin localizare, pozitionare, configurare)

La nivel de echipament prin:

- SCHEMA FUNCTIONALA IN VARIANTE

  • Identificarea fiecarui element de viata urbana in cadrul unei intreprinderi – obtinerea prin modelare a schemei functionale;

- MODEL PARTIAL

  • Obtinut prin coroborarea modelelor partiale:modele functionale si modele spatiale (traseu global optim in structuri urbane =partiu urbanistic)

Scheme functionale - pe categorii de functiuni (retele de dotari) – concretizari posibile diverse => multitudine de transpuneri ale grafului de relatii => csheme functionale in variante

Model Functional = coroborarea tuturor schemelor functionale => prin suprapunerea diverselor variante => multitudine de machete functionale.

Modele spatiale (suprapunerea schemelor spatiale face posibila trecerea la analiza ocuparii spatiului => modele de ocupare a spatiului care pt. fiecare varianta in parte se releva ca evaluare globala a starii de efectiva /partiala spatialitate.

Scheme spatiale M.F. + M.S. => partiu urbanistic / model global

efectiv analiza existentului

in variante – structura urbana restructurabila sau nu

La nivelul organizarii variantelor de dezvoltare reprezinta o imagine intuitive cu privire la posibilitatile de def. a orasului :

sa se verifice coerenta lor interioara;

sa se cuantifice elementele care sunt impuse procesului de analiza comparativa;

Proiectul de urbanism = exprimarea complexa a unui model global de organizare a teritoriului urban precizand localizarile functionale, ocuparea si utilizarea terenului.


66. Drumul in studiul de urbanism

1.Analiza starii de functionalitate.

Realizata prin descompunerea morfologica a teturii de elemente de viata urbana.

a. Analiza existentului pe baza unor criterii

- mijloace de analiza:

- experimentale – total / partial / indirect;

- abordare toretica

- deductie ideologie

etape - observatie – subiecti, subiectivizare

- analogie

b. Sinteza existentului. Starea de fectiva functionalitate = construirea practica sau abstracta

a unei imagini a sistemului respective. Emiterea de teze.

c. Definirea premizelor - Definirea starii de potentiala functionalitate

- pe baza tezelor globale, pe baza temei;

- emiterea de ipoteze de lucru;

2. Analiza de partiu urbanistic

a. Analiza caracteristicilor retelei de elemente.

morfologie

scara de descrestere

matrice de crestere

b. Analiza calitativa a ocuparii terenului

scari de ordonare (3)

scara de relatii (1)

graf (2)

3. Raportare sistemica +teze globale

a.Proces de analiza care:

pune in evidenta caracteristicile existente;

investigarea premizelor (operatie de studiu care necesita inventivitate)

definirea de ipoteze;

- presupune si coroborarea dintre comanda si ideea de promovare a locului – vocatia zonei

- evaluare de ambient (confort)

silueta ansamblului

relatia cu imaginea generala a cartierului













67. Graful – etapa in studiul de partiu urbanistic / Arbore de preferinta

Graf - reprezentare a unei stari, fenomen

- teorie matematica

- caracterizat prin - puncte (elemente)

- arce (o functie)

- reprezentat prin perechi de varfuri si arce

- „ideea de drum” – continuitate – cand drumul se inchide formand un circuit -> starea

sistemului este inchisa

- graf arbore:











- utilizat pentru - a expune o analiza de sitem = CONJUNCTIV

- a construi un sistem = DISJUNCTIV

- ARBORE DE PREFERINTA = daca exista cel putin un nivel intermediar (la nivelele intermediare se pun in evidenta obiectivele, iar la extremitati, mijloacele -> descompunerea obiectivului pe niveluri de aprofundare)

pentru obiective se da o cifra de importanta

pt. mijloace se da o cifra de pertinenta

aprecieri cantitative in cazul analizei si sintezei proiectului



















- pentru fiecare posibilitate (pt. mijloace) se face o analiza multicriteriala

- cifra de importanta d.p.d.v. al sanselor Є [0,1] =>



1 = 0.05 +0.95


0.3 x 0.7 = 0.21        0.7 x 0.7 = 0.49 0.05 x 0.3 = 0.015 0.3 x 0.95 = 0.285



sarcinile arborelui de preferinta







68.Spatiul urban produs de interactivitate si element de interactiune / interrelationare activitate-spatiu/adecvare

orasul ca organism urban este reprezentat printr-o aglomerare de interese; aceasta aglomerare duce la un sistem complex de activitati umane.

Activitatea umana pe teren sau intr-o anumita forma de utilizare a terenului => activitatea umana legata de modul de utilizare a terenului.

Activitatea urbana – activitate umana localizata

Deci ACTIVITATEA -> SPATIU => SPATIU URBAN – produs de interactivitate , activitatea umana fiind elementul dimensional (cantitate) in definirea spatiului urban si a relatiei sale cu spatiile adiacente.

SPATIUL URBAN – element de interrelationare demonstreaza aspectul calitativ al raportului activitate urbana - spatiu urban.

Determinarea prin adecvare in sensul invers al firului original (mobil -> activ -> spatiu urban ) de la spatiu la idee/functie/activitati).

Interactivitatea si caracterul relational (interactiune) al spatiului urban, sunt produse si producatoare de calitate.






69. Caracterul unei zone. Analiza multifunctionala

Zona = o parte a orasului – se constituie ca zona, atunci cand are caracter de omogenitate rezultat din combinarea mai multor activitati.

In cadrul zonificarii exista zone cu dozaj diferit privind functiunile pe care le cuprinde; astfel caracterul zonei este definit:

cantitativ – categorii ale texturii pe care le cuprinde;

calitativ – textura cu cea mai mare valoare de utilizare a terenului (teritoriului) fara de care zona nu poate functiona in mod corect;

prin comparatie cu zonele corespunzatoare;

pentru definirea caracterului unei zone (zonificare structurala ) folosim analiza multicriteriala = operatie de clasificare care ia in considerare simultan mai multe caracteristici (descriptori).

Puterea de discriminare a descriptorilor = alegerea caracteristicilor dupa care se face clasificarea

Descriptori

distanta (imensa putere de discriminare)

atractia (nu se poate masura fizic – apar instrumente de lucru)

Alegerea celor mai importanti descriptori -> subiectivism.

Studiu comparativ pe baza criteriilor alese: situatii matriciale diferite

1. multiutdinea de componente diferite si multiudinea de descriptori in cazul in care componentele si descriptorii sunt identici;

2. o multime de componente analizate printr-o multime de descriptori care se schimba de la un moment la altul al analizei;

3. multimea de componente se schimba, multimea de descriptori ramane aceeasi;

ETAPE PARCURSE:

1. listarea criteriilor (documentarea , dezbaterea de proiect)

2. analiza criteriilor – analiza morfologica;

3. evaluarea criteriilor prin scara de ordonare

4. analiza de criterii in teritoriu;

5. aplicarea in plan a limitei de criterii si suprapunerea lor;

6. cumularea valorica de interval;

7. definirea limitei de zona;


70. Distributia spatiala. Similaritatea.

Ordonare in cadrul teritoriului.

Frecventa cu care elementele se intalnesc in spatiu priveste modul in care este realizata textura.

Varietate spariala – diferente de grupare, de densitate a elementelor in teritoriu.

Etapele identificarii distributiei in teritoriu

pozitia elementelor in teritoriu (decurge din localizari);

masurarea datelor problemei;

regionalizare;

decizie;

1. Pozitia elementelor in spatial urban.

Spatiu absolut – determinat in raport cu un sit unic de coordonate – viziune statica, descriptive, masurae in unitati unice

Spatiu relativ – raportare a elementelor intre eleprin criterii foarte directe: timp / categorii de transport / consum de materiale;

- spatial absolut + obiectul se cercetare al subiectului respective;

2. Masurarea: marime -> (prin analiza de sistem) dimensiune

date primare (numerice, simbolice) caracterizeaza insusiri ale componentelor sistemelor, dimensiuni in sine.

Date secundare – date prelucrate prin corelare, combinare – apare relatia unei dimensiuni cu alta. Operatia rezulta prin raportarea elementelor la criteriu.

raportare – raport intre doua entitati (scara de raport)

distantare – distanta efectiva dintre entitati (scara de interval)

ordonare – ordinea - (scara de ordonare)

clasificare - situarea – (scara nominala)

3. Regionalizare + similaritate – masuarare a datelor utile pentru regionalizare.

- capacitatea specifica de clasificare a locurilor in teritoriu dupa un anumit criteriu + restrictiile de contingenta = liita dintre componentele sistemuluicare intra in conditia pusa de clasificare;

- se realizeaza in raport cu un lucru cu o apreciere de timp sau de destinatie => subordonarea teritoriului fata de centru printr-o limita.

A.    1. marimea fortelor         

2. functii                  sunt proportionale (intre 2 noduri exista o opozitie

3. camp de influenta datorata puterii celor 2 noduri, limita fiind mai aproape

4. raza de actiune a nodului de cel slab.

  1. Impulsul unei schimbari economice (politice) se transmite ierarhic de sus in jos - schimbarea dintr-un centru nodal va produce schimbarea in nodurile subordonate.
  2. Dezvoltarea in teritoriu este functie de nodul principal.
  3. Potentialul de dezvoltare in lungul unei axe este functie de intensitatea interactiunilor dintre cele 2 puncte (daca intre puncte apare relatia de mare interes- potential de dezvoltare mare).

4. Formularea deciziei = pe baza unui process de analiza de prelucrare a datelor.

- optiune = intentie constienta

= este premergatoare solutiei

DECIZIE NORMA

determina

REALIZAREA POSIB. NECESIT.

Obiect VALOARE

EVALUARE


71. Limite de timp si spatiu ale structurii urbane/aria de interes

Limita marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta, nu numai in sensul modificarii nivelului calitatii ei, ci si ca schimbare a naturii calitatii respective (tip de activitate, caracter, tip de proprietate).

Limita de structura – determinata spatial si temporal

- compartimenteaza spatiul in raport cu complexul de activitati care se formeaza in teritoriu;

- are un caracter spatial;

- sunt mobile in spatiu;

Rol - exprima un impuls – natural, obligat/neconditionat, logic (pe baza unei decizii)

- are caracter restrictiv (termeni exclusiv negativi)

constructivi

Aria de interes – suprafata din teritoriu inclusa intr-o limita structurala – dureaza atata timp cat se manifesta acea structura in teritoriu.

  1. a. Izocronala – raportare exclusiva la un centru de interes in coroborare cu timpul de parcurs;
  2. a. de atractie – raportare exclusiva la un centru de interesin raport cu elementele exclusiv de natura ambientala;
  3. a. de influenta – definita de raza de influenta – raportare exclusiva la un centru de interes;
  4. a. de convergenta – raportata la centrul de interes respectiv si totodata la centrele de interes vecine, de acelasi nivel;

B



A

C


  1. a. de competenta

- zone in care echipamentul poate fi amplasat

are o baza de obiectivism;



72. Zonificarea urbana preocupare cu caracter istoric. Un inteles nou al zonificarii.

Motivele zonificarii – (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine functionala)

+ interese de natura economico-sociala

+ securitatea populatiei si a serviciilor

+ interesul de a impune autoritatea regionala

Etapele istorice ale zonificarii:

  1. zonificarea logica, functionala, simplista;
  2. zonificarea functionalist-analitica (Charta de la Atena) + scoaterea orasului de sub dominatia haosului + impartire in mod sever: zona de locuit, zona pentru munca, zona pentru circulatie;
  3. zonificarea dupa logica functionalista complex-simetrica = Model urban eterogen;


























Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani