Tranzitia - Datoria externa a Romaniei in perioada de tranzitie referat















Datoria externa a Romaniei in perioada de

tranzitie






















Boariu Ioana

R.E.I. anul II

Seria D, gr. 953









Punctul initial al tranzitiei



Startul tranzitiei a fost mult mai dificil in Romania decat in alte state ex-socialiste central-europene. Economia era aproape integral etatizata; in formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era in 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat si in conflict cu criteriile de rationalitate, devenise complet inert la semnalele realitatii. Realizarea productiei in unitati supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficienta acesteia a fost agravata in anii '80 atat de continuarea investitiilor in ramuri puternic energointensive, cat si de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipata fortata a datoriei externe.
Slaba motivatie a muncii, dublata de politica artificiala a “ocuparii depline”, altera si mai mult competitivitatea productiei nationale. Efectul cumulat al acestor factori l-a constituit deteriorarea standardului de viata al populatiei, blocarea Romaniei intr-un perimetru de subdezvoltare, compromiterea sanselor sale de a se racorda la noile evolutii ale civilizatiei.

Demontarea brusca, dupa decembrie 1989, a sistemului de comanda s-a soldat intr-o prima etapa cu adancirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregatire a clasei politice, managerilor si in general a populatiei pentru a actiona in conditiile democratiei si mecanismelor de piata. Circumstantele neprielnice in care a debutat in Romania procesul tranzitiei explica intr-o masura importanta disfunctionalitatile evidente ce l-au insotit. Nu insa integral, deoarece acestea sunt imputabile si modului cum a fost gestionata reforma.


Evolutia economiei in anii '90
Analiza indicatorilor macroeconomici, in perioada 1990 – 1999, evidentiaza transformarile importante ce s-au produs pe plan economic si social, dar si intarzierile inregistrate in promovarea mecanismelor de piata, in pregatirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii romanesti.


1. Transformarea esentiala a economiei romanesti in deceniul trecut, care ofera sanse reale unei dezvoltari durabile in viitor, consta in deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii, in declansarea procesului de conexare a tarii noastre la noile evolutii ce se deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale Romaniei cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atat din punct de vedere al fluxurilor comerciale de marfuri si servicii, cat si din cel al influxurilor de investitii straine. De exemplu, ponderea exporturilor catre statele membre ale Uniunii Europene in totalul exporturilor romanesti a crescut de la 24,8% in anul 1989, la 65,5% in anul 1999, iar ponderea importurilor din Uniunea Europeana reprezinta, in anul 1999, 60,4% din totalul importurilor Romaniei, fata de 13,1% in anul 1989.

Componentele comertului nostru exterior au inregistrat unele mutatii notabile, ponderea lor in cadrul produsului intern brut crescand de la 20,9% in anul 1989, la 30,1% in anul 1999, in cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3%, in cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat intr-o proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe in Romania.




2. Persistenta unei rate inalte a inflatiei a fost una din cauzele principale ale scaderii ratei investitionale, datorita cresterii riscului in cadrul mediului de afaceri romanesc (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de amplificarea economiei necontabilizate). Acelasi efect negativ l-a avut si diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobanzilor active. Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale a intretinut ritmul lent al restructurarii.
Ea se datoreaza si volumului relativ restrans al fluxurilor de investitii straine directe, Romania plasandu-se in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in acest domeniu (calculat pe locuitor, stocul investitiilor straine directe se situeaza in jurul a 240 EURO la sfarsitul anului 1999, comparativ cu 1900 in Ungaria si 1518 in Republica Ceha).


3. O alta caracteristica a economiei Romaniei in perioada de tranzitie a fost aparitia dublului deficit (cel bugetar si cel de cont curent), in urma politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economic slab structurat. Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale. Politica de interventie periodica in evolutia flotanta a cursului de schimb a avut ca motivatie corectii ale nivelului de competitivitate, destinate reducerii pe termen scurt a deficitului balantei comerciale.


4. Ca urmare a acumularilor in procesul de restructurare a sectorului industrial se observa o tendinta de crestere a competitivitatii exporturilor romanesti, atat datorata modificarilor structurale, cat si deprecierii monedei nationale in termeni reali. Pentru exemplificare, desi productia industriei prelucratoare, in anul 1999, a scazut cu 8% fata de 1998, ponderea exporturilor produselor acestei industrii, in total livrari, s-a majorat de la 30,7% la 35,1%, iar rata anuala de crestere a exporturilor a fost de 5,9%. Scaderea elasticitatii de venit a importurilor a actionat in directia reducerii deficitului de cont curent. Sustinerea acestei tendinte de crestere a competitivitatii, precum si accentuarea ei prin preconizatele efecte pozitive asupra economiei interne ale unor influxuri mai mari de investitii straine directe, sunt situate pe linia alinierii Romaniei la criteriile Uniunii Europene definite la Copenhaga.

5. Deficitul bugetar a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiului bugetar, care au permis canalizarea ineficienta a resurselor financiare. Propunandu-si ca principala ancora controlul deficitului bugetar, autoritatile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodata procesul de aliniere a acestora la rigorile stabilite de Uniunea Europeana si organismele internationale, creandu-se premisele diminuarii ponderii deficitului bugetului general consolidat in produsul intern brut.


6. Piata muncii a fost afectata de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populatia activa si populatia inactiva, cat si in rata de ocupare. Diminuarea populatiei ocupate in economie s-a produs indeosebi in sectorul industrial; populatia ocupata in agricultura are inca o pondere ridicata in totalul populatiei ocupate (38%). Gradul de extindere a saraciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a atins 33,8% din totalul populatiei (28,2% in mediu urban, respectiv 40,5% in mediu rural). Desi persista dezechilibre intre oferta si cerere pe anumite segmente ale pietei muncii, precum si un nivel inca redus al mobilitatii profesionale, resursele umane au o capacitate ridicata de adaptare la standardele pietei europene a muncii.


7. Datoria externa a Romaniei acumulata in perioada de tranzitie se situeaza la un nivel inca modest in comparatie cu alte state candidate, ceea ce inlesneste promovarea unor politici mai active de atragere a capitalului strain catre economia reala, bazate pe cresterea gradului de indatorare.


8. Evolutia economiei romanesti in perioada examinata este exprimata sintetic in dinamica si structura produsului intern brut.
Un rezultat esential al perioadei de tranzitie il reprezinta dezvoltarea sectorului privat, aportul acestuia la formarea produsului intern brut ajungand la 61,5% in anul 1999, fata de 16,4% in 1990. Structura produsului intern brut este diferita de aceea care caracterizeaza economia Uniunii Europene, dar se observa o anumita tendinta de convergenta: ponderea sectorului agricol in formarea valorii adaugate brute a scazut de la 20% la inceputul anilor ’90 la 15,4% in anul 1999; ponderea sectorului industriei a coborat sub pragul de 31%, in timp ce sectorul serviciilor si constructiilor contribuia in anul 1999 cu 53,6% din valoarea adaugata bruta (comparativ cu circa 70% in Uniunea Europeana), cu 20 de puncte mai mult decat la inceputul deceniului.
Semnificatia acestui proces nu trebuie insa exagerata, el realizandu-se in conditiile intarzierii procesului de restructurare si ale unui accentuat declin economic in Romania, in timp ce Uniunea Europeana a inregistrat o crestere economica importanta.




Caracterizarea sintetica a starii actuale a economiei


Pe fondul instaurarii normelor si institutiilor statului de drept, al activarii si organizarii societatii civile, al crearii cadrului normativ al noilor mecanisme (liberalizarea preturilor, piata bancara si bursiera, piata financiara, monetara, a asigurarilor etc), Romania a inregistrat pasi importanti in directia formarii sistemului functional al economiei de piata. Aparitia unui semnificativ sector de operatori realmente competitivi atat pe plan intern, cat si in mediul de afaceri extern este dovada incontestabila a acestui progres. Analizele econometrice de factura complexa au identificat si la nivel macroeconomic comportamente proprii sistemului de piata.


1. Cu toate acestea, o evaluare obiectiva, despovarata de prejudecati sau motivatii partizane, arata ca economia romaneasca inca se prezinta ca un sistem slab structurat din punct de vedere institutional.

a) Pentru o mare parte a avutiei nationale, drepturile de proprietate sunt incerte. In aceasta categorie pot fi incluse:

- activele imobiliare (din patrimoniul inca public) destinate privatizarii (prin vanzare sau retrocedare);
- companiile de stat pentru care distributia subiectuala a prerogativelor proprietatii nu-i specificata sau este confuza;

- bunurile aflate in litigii comerciale si al caror volum a crescut foarte mult.

b) Mecanismele economiei de piata sunt incomplet institutionalizate, iar operationalitatea lor este redusa din cauza insuficientei coerente a cadrului normativ, a persistentei practicilor etatiste si capacitatii reduse a noului sistem (in curs de formare) de a asigura aplicarea legii. Pe de alta parte, intr-o proportie considerabila, activitatea economica se deruleaza – ca reguli, entitati si motivatii – pe palierul informal al societatii.

c) Interventia discretionara a autoritatilor publice este inca larga, de multe ori incongruenta si supusa intereselor politice conjuncturale.


2. Slaba structurare institutionala a economiei romanesti actuale este o stare de fapt. Regasim in ea determinatii multiple asupra carora nu insistam aici, dar care au urmari asupra functionarii economiei, cele mai semnificative fiind de ordin comportamental.

a) Functia obiectiv a unitatilor cu capital majoritar de stat sau recent privatizate este in mod preponderent conservarea locurilor de munca si limitarea, pe cat posibil, a eroziunii inflationiste a salariilor. Absenta resurselor financiare, precaritatea pozitiei detinute pe piata si adversitatea prelungita a mediului economic in care actioneaza au indus majoritatii operatorilor de mici dimensiuni “niveluri de aspiratie” situate in zona veniturilor de subzistenta. Chiar in cazul firmelor private orientate preponderent spre maximizarea profitului se constata inclinatia puternica de a-si atinge tinta nu prin cresterea (cantitativa si calitativa) a outputului real si utilizarea cu randamente superioare a factorilor de productie, ci indeosebi prin fortarea preturilor sau operatii redistributive pe seama sectorului public. Exista, fara indoiala, si agenti economici realmente performanti, insa nu acestia “dau tonul”.

b) Faptul ca economia slab structurata se caracterizeaza printr-o stabilitate expectata redusa face ca nivelul costurilor de tranzactie sa fie excesiv de mare. Reversul acestui fenomen il reprezinta deprecierea drastica a capitalului fix si uman, mentinerea la cote ridicate a dobanzilor. Prevalenta, din acelasi motiv, a orizontului scurt de timp in deciziile de alocare limiteaza si mai mult investitiile, blocand dinamica pe termen mediu si lung.

c) Economia este submonetizata. Raportul dintre masa monetara (la nivelul M2) si produsul intern brut (de 20-22%) este cu mult sub cel necesar unei functionari normale a economiei.

S-a format, in acelasi timp, o pronuntata asimetrie monetara. O parte insemnata a disponibilitatilor (in lei si valuta convertibila) nu-si gaseste plasamente in economia reala, in vreme ce aceasta din urma ramane acut decapitalizata. Combinatia paradoxala a hiper si hipolichiditatii, pe fondul submonetizarii globale mentionate, explica intr-o masura insemnata flagranta dihotomie real-nominal din economia romaneasca.

d) Din punctul de vedere comportamental, economia slab structurata se caracterizeaza printr-o atrofiere accentuata a demarcatiei dintre partea sa oficial inregistrata (economia contabilizata) si acompaniamentul sau neinclus in conturile nationale. Relativizarea acestei demarcatii ingreuneaza enorm managementul macroeconomic. Frecventele erori de predictie ale organismelor cu atributii in acest domeniu – privind atat evolutia principalilor indicatori, cat si efectele unor acte normative sau masuri de politica economica – sunt elocvente.




Problema fundamentala a strategiei


Problema esentiala a strategiei consta transformarea economiei romanesti intr-un sistem de piata structurat si functional.

1. Pivotul acestei structurari il constituie clarificarea drepturilor de proprietate, care ar impune:

a) Solutionarea retrocedarilor;

b) Finalizarea procesului de privatizare;

c) Delimitarea perimetrului - optim in conditiile de astazi ale Romaniei - al patrimoniului public si privat al statului, definirea pe termen lung a regimului sau de functionare;

d) Urgentarea rezolvarii litigiilor de proprietate astfel incat volumul acestora sa fie adus in cel mai scurt timp la limite normale;

e) Adoptarea de reglementari menite sa intareasca increderea populatiei si agentilor economici (autohtoni si straini) in soliditatea regimului proprietatii in Romania.


2. Apare din ce in ce mai necesara adoptarea unui pachet de reglementari corective care sa asigure coerenta legislatiei economice prin:

a) Eliminarea contradictiilor si redundantelor care faciliteaza labilitatea interpretativa a dispozitiilor si chiar inaplicabilitatea unor prevederi importante;

b) Completarea unor “goluri” de normativitate, inclusiv in ceea ce priveste alinierea la etaloanele Uniunii Europene.
Important este, in acest caz, ca printr-o analiza prealabila cuprinzatoare sa se identifice toate problemele majore in vederea rezolvarii lor integrate. Cu acelasi prilej, se vor simplifica si structurile administratiei publice concomitent cu atacarea decisiva, cel putin pe plan normativ, a principalelor surse de circuite birocratice.
Ar merita sa fie gasita o modalitate juridica adecvata, prin care in viitor , cel putin o perioada determinata , modificarea nucleului legislatiei economice sa fie posibila numai cu aprobarea Parlamentului si in cazuri realmente exceptionale, deci cu un numar de voturi mai mare decat cel uzual.
Un astfel de embargou ar trebui sa includa principalele reglementari privind proprietatea, fiscalitatea, functionarea firmelor, regimul valutar, sistemul vamal, raporturile de munca, schema de baza a protectiei sociale.

3. Finalizarea structurarii institutionale ar ramane un simplu ambalaj lipsit de continut, daca n-ar fi dublata de asanarea financiara a economiei.


4. O alta problema esentiala este inversarea trendului economiei necontabilizate. Este de asteptat ca ordonarea stabila a sistemului fiscal, atenuarea constrangerilor birocratice (care perturba acum in mod grav cursivitatea activitatii firmelor) sa stopeze migratia agentilor economici spre sectorul necontabilizat, ba chiar sa stimuleze “iesirea la suprafata” a unei parti a acestuia. Intarirea institutiilor publice si combaterea sistematica si tenace a coruptiei, fara discriminari politice, va amplifica fireste o astfel de evolutie.



Dezechilibrul financiar intern, care da expresie neconcordantei dintre cheltuielile bugetului si veniturile acestuia, se concentreaza in deficitele bugetare importante, care au marcat evolutia economiei si traiul cetatenilor.



Raportul dintre deficitul bugetar si produsul intern brut

-in procente-
















Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 1996 si Buletin statistic lunar nr. 12/1996, Comisia Nationala pentru Statistica, Bucuresti, 1996






Ponderea subventiilor in totalul cheltuielilor bugetare
(bugetul de stat si bugetele locale)

Tabelul nr. 3

-in procente-


















Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica






Dezechilibrele de ordin financiar si valutar pe plan extern sunt si ele, in buna masura, un produs al inceputului acestui deceniu, o expresie a proastei gestionari de catre Putere a dezvoltarii economice. Dintr-o tara care nu avea datorie externa, ba chiar avea de incasat importante creante, Romania a devenit o tara debitoare, a carei datorie externa a crescut de la 1140 milioane dolari in 1990 la 6645 milioane dolari in 1995 si 6894 milioane dolari in 1996 (sfarsitul lunii noiembrie).

Atat volumul total al datoriei externe cat si ce pe locuitor au crescut in acesti sase ani de aproape sase ori. Desi oficialitatile si unii economisti apreciaza ca datoria externa in care a fost angajata Romania in acestia cativa ani este suportabila, totusi ea atarna tot mai greu pe umerii economiei nationale - asa cum arata faptul ca in 1990 ea reprezenta numai trei la suta din PIB, pe cand in 1995 era aproape 19 la suta din PIB, echivaland cu 74 la suta din exporturile tarii.
In 1996 datoria externa a reprezentat sub 15 la suta din PIB si era egala cu 95 la suta din exporturi, iar la sfarsitul anului 1997 se va ridica, dupa estimarile guvernatorului BNR, la 8-8,5 miliarde dolari. Pe langa aceasta, a inceput procesul restituirii imprumuturilor, ajungandu-se ca serviciul datoriei externe sa se cifreze la 1111 milioane dolari in 1994 si 991 milioane dolari in 1995, avand ponderi destul de ridicate fata de exporturi. Cresterea gradului de indatorare externa constituie un factor de impovarare a bugetului, de cronicizare si adancire a procesului de saracire a populatiei.



Datoria externa a Romaniei

Indicatori







Datoria externa
-total (in mil. dol.)







-pe locuitor (dol.)







-fata de PIB (in %)







-fata de exporturi (in %)







Serviciul datoriei externe fata de exporturi (in %)







Surse: Raportul anual al Bancii Nationale a Romaniei privind balanta de plati si pozitia investitionala internationala a Romaniei, 1995 in Economistul, suplimentul Economie teoretica si aplicata, nr. 51; Anuarul statistic al Romaniei 1996.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani