OMENIREA LA RASPANTIE - lucrare profesori referat














OMENIREA LA RASPANTIE






M. MESAROVIC & E. PESTEL


















Al doilea studiu publicat, intitulat “Omenirea la raspantie”, este lucrarea profesorului american M. Mesarovic si a profesorului vest-german E. Pestel, este o sursa de informatie asupra modului de a vedea lumea al autorului si al scolii careia ii apartin. Ea da totodata prilej de meditatie critica. Studiul confirma ideea ca data fiind interdependenta fenomenelor, problemele nu pot fi rezolvate pe bucati, ci in totalitatea lor, intr-o viziune globala. Se pledeaza cu tarie optiunea pentru criteriile pe termen lung. Modelul se plimba pe mai multe nivele, cel economic, natural, demoeconomic, colectiv si individual, prin integrarea carora se poate intelege miscarea societatilor in conditiile unui mediu dat. Un mare credit este acordat cooperarii ca miloc de rezolvare a problemelor comune, condamnandu-se cei ce nu recurg la ea din cauza vederilor inguste si intereselor imediate. Este sigur ca numai la anumite organizari sociale se refera autorii cand scriu ca: “politicienii actioneaza adesea numai spre propriul lor interes si ratioaneaza pe orizontul de timp pentru care au fost alesi sau numiti”. Lucrarea se infatiseaza ca un insemnat impuls si o invitatie adresata “stiintei academice” de a se situa mai aproape de temele deciziilor reale din societate. Este important ca lumea sa fie analizata ca un tot unitar.

Prin ideile cele mai numeroase ale cartii putem enumera:

Studiul face, atat marturisit cat si indirect, un ascutit rechizitoriu al mersului la intamplare, generator de dezechilibru in viata sociala. Ideea neinterventiei in lucrurile care merg de la sine este parasita. Fara control uman, situatia nu se stabilizeaza in stari de echilibru, ci de dezastru: ”omul nu lucreaza niciodata nemijlocit asupra realitatii, ci prin intermediul unui model mintal. Fara model, lucreaza numai tropismele si instinctele. Omul dupa cum spunea Marx, spre deosebitre de albina, concepe hexagonul in minte si dupa aceea il deseneaza”. Cresterea libera, dupa autori, este una canceroasa, cresterea controlata este una organica.

Sa luam de pilda problema reducerii decalajelor dintre nivelele de dezvoltare. Autorii demonstreaza ca, daca se mentin actualele tendinte, raportul dintre venitul pe locuitor in tarile dezvoltate si cele subdezvoltate, care astazi este de 4:1, va creste pana la 8:1 in urmatorii cincizeci de ani. Un obiectiv relatat pare a fi avansat de Jan Tinbergen care a propus reducerea acestui raport la 3:1. Analiza comparativa a diferitelor politici de atingere a acestui obiectiv arata ca adoptarea unor masuri imediate costa de cateva ori mai ieftin decat una amanata cu circa 20 de ani.

Beneficiul global al accesului rapid la stadiul de “demaraj economic” este, deci, practic, incalculabil.

Autorii renunta la fictiunea mediilor artificiale. Ei nu mai transforma pe doi indivizi, unul avand un venit de 150 dolari, iar celalalt 1850 de dolari, in doi cetateni avand fiecare cate o mie de dolari. Lumea este impartita in 10 regiuni, mai mult sau mai putin omogene si fenomenele sunt discutate in functie de specificul fiecaruia. In ordinea indicata de autori, acestea sunt :



1. America de Nord

2. Europa Occidentala

3. Japonia

4. Australia, Africa de Sud si restul tarilor dezvoltate cu economie de piata.

5. Europa rasariteana si URSS

6. America Latina

7. Africa de nord si Orientul Mijlociu

8. Africa tropicala

9. Asia de S-E

10. China

Criteriile explicite ale autorilor dupa care au facut clasificarea sunt: traditiile, stilul de viata, nivelul de dezvoltare economica, structurile socio-politice si similitudinea problemelor cu care sunt confruntate.

In afara de influenta reciproca a factorilor legati de peste 100 000 ecuatii, fata de cele cateva sute existente in modelul Meadows, se ia in considerare si decizia umana, capabila sa aleaga una din mai multe variante posbile. Modelul nu stabileste preferinte intre alegeri, servind doar informatia asupra consecitelor pe care un anumit curs de actiune le-ar atrage. In acest fel, modelul marcheaza o indepartarea de la intrebarea “ce va fi in anul 2000?” in favoarea altui mod de a pune problema: ”ce consecinte va avea in anul 2000 actiunea X sau tendinta Y?”

Modelul sistemului mondial ierarhizat este deschis: aceasta inseamna ca exista o familie de parametrii si variabile care nu sunt specificate si care reflecta optiunile grupurilor politice si sociale care orienteaza evolutia sistemului. Acestea sunt variabilele libere. Rezulta ca demersul MESAROVIC – PESTEL este mai degraba un instrument de analiza de sistem a scenariilor viitoare, decat de constructie predictiva. Imbinarea intre metoda scenariilor care da cuvantul factorului subiectiv al deciziei si modelarea explicativ – explorativa a relatiilor economice. Este o inovatie a lucrarii MESAROVIC – PESTEL care merita inregistrata. Exista, desigur, structuri organizationale piramidale. Asa sunt armatele, spitalele, corporatiile, intreprinderile. Dar viata internationala nu respecta aceasta schema. Formula imperiilor a fost de departe de a fi exclusivista in istoria omenrii. Lumea trebuia conceputa atat in diversitatea ei de conditii, cat si in varietatea ei de entitati distincte, cu cai de dezvoltare proprii, cu decizii si solutii adaptate la realitatile specifice.Modelul propus se compune din relatiile econometrice, plus scenariile in care intra scara de valori si modelatorul. Este evident ca pentru progresul lor, modelele trebuie sa asigure o mai buna corelatie cu realitatea sociala. Orice incercare de a contribui efectiv la rezolvarea problemelor fundamentale nu poate fi facuta independent de oranduirea sociala. Raportul dintre populatie, industrie si agricultura nu poate rezulta dintr-un calcul de optimizare ce ignora sistemul social, ci se afla la capatul unui proces istoric de transformare a societatii, a fortelor si relatiilor de productie. Schimbarile care au loc in relatiile internationale nu sunt decat un reflex al unor prefaceri mai adanci ale societatii umane, atat in baza, cat si in suprastructura ei.

Cartea, in fond, abordeaza probleme globale ale economiei mondiale care deriva din cresterea interdepedentelor dintre tarile participante la cometul mondial. Aceste probleme sunt: cresterea populatiei si, in principiu, criza alimentara care isi are originile in insufucienta resurselor naturale. Peste toate acestea degradarea mediului ambiant ingrijoreaza autorii. Intre anii 1950- 2000 se estima ca populatia va ajunge de la 2,5 miliarde la 6 miliarde, cresterea careia ii corespunde un ritm anual de 2% si unei perioade de dublare la 35 de ani. Este evident ca aceasta crestere nu poate continua, aceasta fiind ideea de baza a studiului. Acestui proces de crestere ii va corespunde criza alimentara. Se considera ca in anul 2000, 1/3 din populatie va fi subnutrita datorita faptului ca principala resursa naturala, pamantul arabil este insuficient pentru a hrani sase miliarde de oameni.

Un alt aspect deriva din dezvolatrea economica, tarile industrializate consuma 75% din resursele naturale. Daca toate tarile lumii ar consuma resurse ina aceasta proportie, productia ar trebui sa fie de cinci ori mai mare. Un astfel de consum nu poate fi realizat pe termen scurt din cauza lipsei de capital fix, pe termen lung din cauza unei rapide epuizari. Acesta este doar unul din aspectele prezentate in cartea scrisa de Mesarovic – Pestel.

Modelul MESAROVIC – PESTEL nu face uz deplin de achizitiile recente ale instrumentarului matematic. Desi Mesarovic este autorul unor remarcabile carti de teoria sistemelor, nu sunt folosite in model tehnici si masuri noi care permit o mai buna reprezentare a complexitatii fenomenelor economice si sociale.

Modelarea nu va putea depasi pragul determinat in parte de starea actuala a metodelor matematice, atat timp cat nu va face deschideri semnificative in cateva directii cum ar fi:

Utilizarea de concepte noi. Un exemplu ne este dat de fenomenul invatarii: societatile invata ca si indivizii: nimic nu se intampla de la prima incercare.

Mijloace noi de masura in campul economic. Am putea cita masurara gradului de prelucrare a resurselor; ideea este fundamentala petru elaborarea unei noi ordini economice; odata cu dreptul de a stapani resursele proprii, statele au si dreptul valorificarii lor superioare. Aceastea pretind calificare avansata si determina astfel translatia societatii spre activitati mai ridicate.

Estimari ale factorilor invizibili. Ex: turismul este considerat comert invizibil, dar invatamantul inca nu este considerat productie invizibila.

Integrarea studiior sociale, economice si culturale.





Generarea elementelor noi. Orice studiu prospectiv trebuie sa tina seama de evenimentele semnificative ce vor interveni in viitorul apropiat, aducand perturbatii planului adoptat. Elementele neasteptate sunt previzibile, conform paradoxalului determinism probabilistic (nu stim ce evenimente, dar prevedem impactul lor global) si trebuie incluse in calcul. Data fiind inclinatia omenirii de a reactiona mai mult la sfidarea evenimentelor pe masura ce apar si de a raspunde ca unor stimuli exteriori, o incercare de rationalizare a fenomenelor la scara planetara nu poate ignora factorii de perturbare, accidentele, catastrofele naturale sau provocate, daca vrea sa faca un pas in plus in aproximarea realitatii si istoriei.

Criza mediului inconjurator este un semn ca ecosfera se afla acum sub o presiune atat de mare, incat pastrarea echilibrului ei este amenintata.Ea ne avertizeaza ca trebuie sa descoperim sursa acestei curse spre sinucidere si sa o lichidam inainte ca ea sa distruga mediul si pe noi odata cu el. Deteriorarea conditiilor de mediu este cauzata de actiunile omului si are efecte foarte grave asupra conditiei umane. Criza ambientala este, asadar, nu numai o problema ecologica ci, una cu caracter social.

Pamantul trece nu numai printr-o explozie demografica ci si printr-o explozie a civilizatiei. Pe masura ce se produc bunuri materiale, care sunt folosite de om, populatia creste numeric. Exista suficiente dovezi ca un spor de bunuri materiale contribuie la reducerea mortalitatii, ceea ce, daca nu scade concomitent si natalitatea, duce la cresterea populatiei. Intrucat fiintele omenesti, ca de altfel toate fiintele vii, se reproduc de la sine, exista o tendinta intrinseca de dezvoltare a populatiei atat timp cat exista suficient suport material pentru sporul uman creat. La randul ei, cresterea demografica tinde sa intensifice activitatile care depind de oameni: stiinta ,tehnica, productia si acumularea de bunuri materiale.

Se presupune uneori ca aceasta interactiune, care se desfasoara tot mai rapid, intre sporul de bogatie si de competenta tehnologica, pe de o parte, si cresterea populatiei pe de alta, va declansa neaparat exlozia unei bombe demografice daca nu se iau masuri de control al natalitatii. De fapt exista dovezi convingatoare ca insusi acest proces creaza o contraforta care incetineste considerabil cresterea demografica. Fenomenul cunoscut de specialisti sub numele de „tranzitie demografica”, s-a produs deja in majoritatea tarilor industrializate din lume. La inceput, in primele stadii ale revolutiei agricole si industriale, bogatia sporita a redus mortalitatea, astfel incat, natalitatea ramanand neschimbata, populatia a crescut rapid. Mai tarziu, in secolul al nouasprezecelea, datorita ridicarii in continuare a nivelului de trai, natalitatea a scazut, iar cresterea demografica s-a incetinit. Cauzele acestei schimbari nu sunt biologice, ci sociale. Foarte important este rolul schimbat al copiilor. Atunci cand nivelul de trai era relativ scazut, munca lor era indisponibila pentru suportul familiei; munca copiilor era deci un fenomen curent. Mai tarziu, odata cu imbunatatirea nivelului de trai, munca adultilor era suficienta pentru intretinerea familiei; s-a stabilit obligativitatea invatamantului, iar copii, care nu mai erau un activ economic necesar, au ajuns sa fie un pasiv economic. Totodata, ameliorandu-se si serviciile sociale, a scazut posibilitatea ca parintii sa depinda de copii in sensul unei anumite asigurari pentru batranete. Rezultatul firesc a fost reducerea natalitatii, care s-a produs si fara efectele anticonceptionale moderne. Astfel, desi cresterea demografica este o trasatura inerenta a dezvoltarii continue a activitatilor productive, ea tinde sa fie limitata de aceeasi forta care o stimuleaza- acumularea de bogatii materiale si resurse.

Un fel de tendinta de autoinmultire poate fi identificata si in domeniul stiintei si al tehnicii. El constituie o parte din cultura umana, reprezentand un sistem de fapte si ideiin permanenta crestere si evolutie, toate acestea fiind inregistrate si deci perpetuate. Pe de alta parte, in contrast cu sectoarele umane ale sistemului, sectorul natural este intrinsec incapabil de a realiza o crestere sau dezvoltare continua.

Pamantul si ecosfera au o masa fixa si trebuie sa se afle intr-o stare de echilibru. O realitate esentiala a naturii este, aceea ca baza existentei umane, reprezentata de ecosfere si de resursele minerale, e limitata ca dimensiuni si ritm de activitate. Putem discuta daca ecosfera, in starea ei naturala, sau in cea de acum, sa gaseste aproape de limita ei intrinseca,dar nu putem nega faptul ca exista o limita si ca functionarea sitemului nu permite o crestere continua la infinit.

Mentinut intr-un echilibru adecvat, ciclul ecologic al pamantului se autoreinnoieste, cel putin la scara de timp pe care se desfasoara istoria umana. La aceasta scara, el poate funtiona si poate sustine un anumit numar de oameni in calitate de constituenti pe o perioada mai mult sau mai putin nedeterminata. Totusi resursele minerale daca sunt consumate, nu pot merge decat intr-un sens, spre epuizare. In contrast cu componentele ecosferei, resursele minerale nu se pot autoreannoi. Combustibilii fosili, cum sunt carbunii petrolul si gazele naturale, s-au format in pamant intr-o anumita perioada a evolutiei terestre, perioada care de atunci incoace nu s-a mai repetat.Atunci cand combustibilii fosili sunt utilizati, energia solara cuprinsa in ei cu milioane de ani in urma se cheltuieste in mod nerecuperabil. Nici rezerva de metale a pamantului, creata prin procese geologice nerepetabile, nu se poate regenera.

Pentru ca activitatea umana sa ramana in armonie cu intregul sistem, ea trebuie sa se adapteze cerintelor sectorului natural - ecosfera. Degradarea mediului este un semn ca pana acum nu am reusit sa realizam aceasta adaptare indispensabila.

Lucrarea autorilor MESAROVIC – PESTEL este tiparita in limba romana in scopul de a pune la dispozitia cercetatorilor si publicului larg o informatie necesara schimbului de idei la care ei participa, utila pentru cunoasterea poblematiicii mondiale si semnificativa pentru intelegerea unor tipuri noi de demersuri vizand solutionarea acestei problematici.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Scriitori romani