Globalizare versus patriotism
Patriotismul se afla astazi pe toate mesele. Se nutresc din el si demagogii, si sarlatanii, si escrocii, si diversionistii, si fanfaronii, bufonii, scamatorii politici Dar si copiii, si eroii, si marile spirite. Exista patriotism cu soia si patriotism natural? Isi da patriotismul duhul in vecinatatea fenomenului globalizarii?
Este bucurie, este suferinta, este si una si alta? Ce este omul fara constiinta apartenentei la o familie, la un neam, la o natiune? Se invata, ca aritmetica, sau te nasti cu el, ca dragostea de mama? O sonda coborata in gandul despre patriotism al membrilor unei comunitati este ca o radiografie pulmonara, foaia de temperatura a unei natii. Acum, la cumpana dintre veacuri. Acum, cand Europa aspira sa fie un continent unit, fara frontiere. Ultimul mare eveniment continental, Campionatul European de Fotbal, a aratat ca emotiile nationale raman eterne.
Ce spun politicienii
De la vorbe, la fapte
Ca si alte concepte
sociologice fundamentale, conceptul de patriotism a cunoscut si va cunoaste, pe
parcursul evolutiei istorice a societatilor umane, mutatii care ii coreleaza
semnificatia cu caracteristicile etapei in care se gasesc comunitatile umane
respective. De fapt, patriotismul, definit ca sentimentul de dragoste fata de
patrie, fata de locurile natale, este mai putin supus
mutatiilor istorice decat conceptul de patrie. Fara indoiala, in zona
geografica in care traim, patriotismul, venind din
profunzimea constiintei nationale, se va mai ridica in mod dominant mult timp
deasupra altor forme de constiinta umana.
In ceea ce ne priveste, noi consideram ca la acest inceput de mileniu,
patriotismul romanilor trebuie sa fie unul constructiv, in sensul ca
sentimentul patriotic trebuie nu doar clamat sau contrapus celui al altor etnii
traitoare in zona noastra geografica, ci dimpotriva, trebuie sa fie sustinut de
fapte, de actiuni care sa dovedeasca atasamentul si dragostea fata de patria
noastra - Romania. A privi indiferent cum unii cetateni ai tarii - care adesea
practica un patriotism de suprafata si nu au alt crez decat imbogatirea rapida
si fara scrupule - distrug cu buna stiinta patrimoniul natural al patriei prin
poluare, jefuirea padurilor, in general a mediului natural care este mostenirea
comuna a noastra a tuturor, este o atitudine nepatriotica. A admite devalizarea
sistemului financiar-bancar, a economiei in general, care provoaca nemeritate
si nedrepte suferinte poporului, deci compatriotilor nostri, este
departe de a fi patriotism. A slabi sau submina prin incompetenta, indiferenta,
birocratism sau chiar coruptie autoritatea si credibilitatea institutiilor
statului de drept este o atitudine nepatriotica.
A fi patriot roman la aceasta cumpana dintre secole inseamna sa traiesti si sa
actionezi in asa fel incat patria noastra, Romania, sa cunoasca o dezvoltare
durabila si sa parcurga in timp scurt, cu demnitate si fara motive pentru
complexe de inferioritate, drumul, cateodata spinos si dificil, al integrarii
europene si euro-atlantice, care, in viziunea noastra, este singurul ce poate
aduce compatriotilor nostri implinirea aspiratiilor lor de pace, prosperitate
si viata mai buna.
Totodata, va trebui sa fim pregatiti pentru evolutiile inerente pe care
continutul notiunii de patriotism le-a suferit deja in statele apartinatoare
Uniunii Europene si, in special, in cele semnatare ale Acordului de la
Schengen. Desfiintarea granitelor statale, libera circulatie a oamenilor,
marfurilor, ideilor, capitalurilor si dreptul de stabilire a domiciliului pe
intregul teritoriu al statelor membre, moneda comuna, institutiile comunitare
si poate chiar o constitutie europeana vor duce fara indoiala la modificari
lente, uneori abia sesizabile, dar inevitabile, ale perceptiei sentimentelor
patriotice, desi Europa unita va continua probabil sa mai fie mult timp o
"Europa a patriilor".
Petre Moldovan,
prim-vicepresedinte PSDR
Exacerbarile nationaliste sunt apanajul extremelor
Principalul constituent al constiintei nationale este
patriotismul. El reprezinta forma cea mai inalta a demnitatii
nationale. Este chintesenta asumarii personale,
responsabile pentru identificarea unui destin comun.
Prin comparatie cu nationalismul, patriotismul nu este
exclusivist, egoist sau narcisist, nu este egocentric. Fundamental
pozitiv, patriotismul se nutreste din sine si se construieste pe sine. Nu-i condamna pe altii si nu pune nerealizarile pe seama lor.
Patriotismul nu constituie o negare a nationalismului, ci
numai o purificare a lui de excesele si ingustimile care-i sunt specifice.
Din punct de vedere politic, devierile si exacerbarile de tip nationalist nu
apartin nici stangii si nici dreptei. Ele sunt apanajul
extremelor, fie ele de dreapta sau de stanga. Si se
ivesc atunci cand crezul national degenereaza, isi pierde moderatia, alunecand
in zonele obscure si periculoase ale confruntarii, ale agresivitatii, ori ca
simpla unealta demagogica sau propagandistica. Si este
de stiut ca nici nazismul, nici fascismul, nici comunismul nu s-au sfiit sa-l
utilizeze ca atare.
Viziunea si atitudinea patriotica pornesc de la origini, de la trasaturile
generale ale unui popor, de la conturarea profilului sau spiritual, de la modul
particular de a gandi, a simti si a actiona. De la felul cum
se situeaza in raport cu marile probleme, evenimente si teme ale umanitatii.
Identitatea nationala ca element constituent al
patriotismului se reflecta in factura psihica, in insusiri morale, mentalitati
si obiceiuri, in cultura, in identificarea prioritatilor colective.
Adevaratul patriot acorda pondere si prioritate nevoilor si
exigentelor autohtone, fara a fi opac la preocuparile lumii in care traieste
sau indiferent fata de problemele ori dificultatile altora. Este un locuitor al planetei, dar nu unul neconditionat spatial
si temporal. Dimpotriva, el crede in valorile neamului sau, in personalitatile
pe care acesta le-a produs, in capacitatile creatoare ale compatriotilor.
Exista intr-un cerc cultural conturat si resimte comuniunea cu un anumit destin socio-istoric. Si nu in
ultimul rand isi pune energia si competenta in folosul celorlalti, ca asumare
personala, fundamentala si responsabila.
Adrian Iorgulescu, presedinte UFD
Europa
identitatilor nationale
Termenul de patriotism este extrem de complex prin
acceptiunile pe care le poate cuprinde, in functie de context (de un anumit
moment cronologic, de culoare ideologica etc.). In general, suntem inclinati sa
asociem patriotismul cu "dragostea de tara", cu "devotiunea fata de
prosperitatea tarii/comunitatii nationale" si nu este
nimic gresit in aceasta. Alte tipuri de definitii privesc
eronat patriotismul ca fiind ceva perimat sau contraproductiv, adesea asociat
nationalismului, radicalismului de dreapta sau de stanga (sau
totalitarismelor). Sigur, cei mai multi dintre oameni se considera
patrioti sau vor sa fie patrioti. Altii cauta sa faca din patriotism valoarea politica suprema sau sa-i
convinga pe ceilalti - audienta - ca patriotismul reprezinta pentru ei un
astfel de lucru. In acest caz, propaganda prelucreaza
polisemic toate nuantele "patriotismului", acordandu-le o valoare precumpanitor
politica. Cred insa ca trebuie depasita ideea conform careia
patriotismul poate fi asociat neaparat cu o "plaja politica" bine definita, cu
un partid sau un lider, al caror patriotism este "masurat" cu un termometru
special, precum temperatura. In decursul timpului, pe masura ce s-a conturat si
stabilit sistemul parlamentar ca suport pentru guvernamant, era imposibil ca
"patriotismul" sa nu devina o "arma" politica in campaniile electorale sau in
dezbaterile parlamentare, in interpelarile adresate ministrilor cu privire la
responsabilitatea fata de natiune, fata de interesele nationale etc. A aparut astfel o tehnica de castigare a electoratului
extrem de distructiva si de negativa in acelasi timp: recursul la patriotismul
caruia i-as spune de tip "zelot", care are de a face mai mult cu nationalismul
extrem, radical sau revansard (depinde de unghiul de situare). De aceea, cred ca patriotismul trebuie privit din perspectiva
datoriei pe care - ca politician - o ai fata de societate, fata de membrii
acesteia si de nevoile lor. Sensul existentei "in comun" trebuie bine perceput nu numai sub aspectul fizic (patria
ca teritoriu), ci si sub aspectul multitudinii relatiilor si proceselor
sociale, economice, politice si culturale; altfel, risti sa ai o viziune
incompleta, limitata, indiferent de cat de patriot te declari. O comunitate
prospera, o economie si o societate stabile, standarde de viata decente, o
distribuire pe baze mai egale a puterii - inclusiv a puterii economice -
contureaza tabloul succint a ceea ce inteleg prin patriotism in politica
inceputului de secol XXI. Viziunea responsabila despre ceea ce este
guvernamantul, prezervarea libertatilor civile, competitia electorala onesta,
constitutionalismul, dialogul etnic, apararea intereselor interne si externe
ale comunitatii functioneaza si se completeaza cu patriotismul, si acest lucru
se intampla peste tot in democratiile occidentale (si sa ne gandim numai la
mitul "exceptionalismului american" construit nu pe
principiul nationalitatii, ci al comunitatii de interese).
Trebuie mentionat ca schimbarile prin care trece Uniunea
Europeana presupun intr-un grad mai mare relatii de incredere mutuala intre
parteneri, incredere necesara atat in asigurarea stabilitatii institutionale,
cat si pentru climatul de securitate continentala. Din aceasta
perspectiva, problema nu consta in negarea sau "demonizarea" patriotismului -
ca inclinatie naturala a fiintei umane de a-si constientiza si apara
apartenenta la un set de valori, la un spatiu geopolitic si cultural. Adevarata
problema rezida in exacerbarea radicalismului etnic, capabil de o transfigurare
rapida in iredentism si in agent de inducere a conflictelor etnice, elemente
contrare eticii internationale si europene. Peste
valorile noastre proprii - care ne caracterizeaza si ne diferentiaza, prin
raportare la "ceilalti trebuie sa aducem in
prim-plan si apartenenta la ceea ce Romano Prodi numea "sufletul Europei".
Intr-un discurs extrem de elocvent tinut in fata Parlamentului European, in
1999, dl Prodi insista asupra dezvoltarii
institutiilor europene in sensul unei aprofundari a "sentimentului apartenentei
la Europa". Si cand spunea aceste lucruri avea in vedere intarirea Parlamentului
European, reglementarea dreptului de veto al statelor membre pentru cazuri
exceptionale, redimensionarea atributiilor Comisiei Europene, o politica comuna
de aparare. Dar o Europa unita nu se poate construi decat cu respectarea
identitatii nationale, vazuta ca parte a solutiei si nu ca un
obstacol.
Adrian NAstase, Presedinte PDSR
Ce scriu dictionarele
PATRIOTISM,
s.n. Dragoste si devotament fata de patrie si de popor; faptul de a fi gata de
lupta si de jertfa pentru interesele patriei. (DLRM, Editura Academiei RPR, 1958)
PATRIOTISM (<fr.) s.n. Sentiment de dragoste fata de patrie si de popor,
statornicit in decursul istoriei, avand in diferite epoci un
continut diferit. P. apare o data cu formarea popoarelor, dar
capata o mare insemnatate in perioada transformarii lor in natiuni si a
constituirii statelor nationale. Element al
constiintei si psihologiei sociale, p. actioneaza ca o puternica forta motrice
ideala, moral-politica in lupta si munca pentru progresul patriei. . P.
socialist = atasamentul si dragostea oamenilor muncii fata de patrie, generat
de oranduirea socialista; se manifesta in atitudinea noua fata de munca si de
avutul obstesc, fata de limba, cultura, traditii si in hotararea de a lupta
pentru apararea libertatii, independentei patriei socialiste si a cuceririlor
revolutionare ale oamenilor muncii si pentru prietenie cu toate popoarele
lumii. (Mic dictionar enciclopedic, editia a II-a, revazuta si adaugita,
Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978)
PATRIOTISM, s.n. Sentiment de dragoste si devotament fata de patrie si de
popor, statornicit in decursul istoriei. Din fr. patriotisme. (Dictionarul
explicativ al limbii romane, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,
1984 si editia a doua, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998)
PATRIOT, -A, patrioti, -te s.m. si f. 1. Persoana care isi iubeste patria si
lupta pentru apararea si prosperitatea ei. 2. (Inv.) Persoana originara din
aceeasi patrie sau regiune cu altcineva, compatriot. - Din ngr. patriótis, fr.
patriote, germ. Patriot (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998)
PATRIOTARD, -A, patriotarzi, -de, adj. Care face parada de patriotism, care
manifesta, exprima un fals patriotism. - Din fr. patriotard (Dictionarul explicativ
al limbii romane, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998)
Identificarea interesului national
Inca de la aparitia
ideilor de patrie si patriotism, acestea au fost indisolubil legate de
interesul national. Indiferent de etapa istorica pe care a parcurs-o,
patriotismul s-a definit ca fiind capacitatea individului de a identifica
interesul national si de a-l urma in toate actiunile sale. El a constituit insa
intotdeauna o variabila istorica. Astfel, natiunile si l-au definit in functie
de stadiul de dezvoltare in care s-au aflat. Interesul national si-a schimbat
radical valentele la sfarsitul acestui secol, in conditiile in care societatea
romaneasca se confrunta, pe langa dificultatile de ordin intern, cu o serie de
provocari ale modernitatii: integrarea europeana, procesul de globalizare
economica.
Daca ar fi sa definim
interesul national in termenii unui proiect pe termen lung, am putea spune ca
principalele sale coordonate sunt: dezvoltarea economica, recladirea societatii
romanesti pe fundamentul solid al institutiilor democratice, integrarea in
Uniunea Europeana si NATO.
In indelungata lor istorie, liberalii au facut din interesul national
obiectivul esential al programului lor politic. Mai mult decat atat,
politicienii liberali au urmarit cu consecventa atingerea acestui obiectiv,
indiferent daca el s-a numit independenta de stat, crearea Romaniei Mari,
consolidarea statului si a institutiilor democratice sau dezvoltarea si
modernizarea Romaniei. Liberalismul de astazi, liberalismul secolului XXI
militeaza pentru aceleasi idealuri, dar se impune redefinirea lor in functie de
interesele Romaniei din acest moment.
Intr-o Europa unita, identitatea noastra nationala poate si trebuie sa fie
afirmata. Acest lucru nu este insa posibil fara integrarea europeana a
Romaniei. A fi patriot la cumpana dintre secole inseamna a milita pentru acest
obiectiv.
Europa secolului actual este o Europa diversa, un continent in care pot
coexista diferite culturi, toate formand o civilizatie europeana unita in diversitate.
Aceasta este o conditie a existentei in Europa secolului nostru.
A fi patriot in
Valeriu Stoica, prim-vicepresedinte PNL
Integrarea nu exclude patriotismul
La cumpana dintre
milenii, notiunea de patriotism pare, in contextul fenomenului de globalizare,
sa-si fi pierdut semnificatia pe care a avut-o in afirmarea statelor nationale.
Mai mult, sunt voci care sustin ca acest concept s-a devalorizat si ca ar
trebui sa renuntam la el, in conditiile in care chiar notiunea de suveranitate
este pusa in discutie in dreptul international.
In opinia mea, complexitatea unor fenomene de genul globalizarii si al
integrarii la diverse niveluri in structuri europene sau euro-atlantice nu
intra in contradictie cu notiunea de patriotism. Actualitatea acestui concept
are drept fundamentare afirmarea identitatii culturale, lingvistice si a
tuturor valorilor pe care le are o natiune. Patriotismul este considerat un
inalt sentiment moral, care se invata si se sedimenteaza o data cu
constientizarea istoriei propriei tari.
Teodor MeleScanu, presedinte ApR
Sa ramana ceva durabil in urma ta
Iubirea de tara, de
popor, dorinta de a trai intr-o
Acum, cand am intrat in epoca globalizarii, cred ca totul trebuie privit prin
aceasta noua dimensiune.
A fi patriot inseamna a dori ca
Inseamna a creste tinerii in cultul respectarii traditiilor, moralei, muncii,
valorilor democratice, astfel ca atunci cand se desavarsesc ca specialisti sa
nu-si paraseasca patria, ci sa lupte pentru dezvoltarea si bunastarea ei.
A fi patriot inseamna a face eforturi pentru a deveni cetateni ai Europei,
pentru a trai sub un cer senin si pasnic, cerul Europei Unite.
A fi patriot inseamna sa iubesti pacea, sa lupti pentru ea, inseamna sa-ti
iubesti si sa-ti ajuti aproapele.
Acum si intotdeauna, a fi patriot inseamna sa traiesti astfel incat sa ramana
ceva durabil in urma ta, sa construiesti prezentul ca sa asiguri viitorul celor
care vor veni, intr-o lume a demnitatii, tolerantei, respectului reciproc,
intr-o lume a pacii universale.
Ion Diaconescu, fost presedinte PNTCD
Rentabila profesiune de patriot
In mod uzual,
patriotismul este o vocatie retorica. In cele mai multe cazuri patriotii sunt
de meserie patrioti, deci niste oameni care fac cariera din aceasta exercitare
si aceasta impostura. Un patriot adevarat rareori pronunta cuvantul patrie si
patriot. Rareori. Numai atunci cand nu e posibila alta formula.
De altminteri, patriotismul este un fenomen necesar in momentele de primejdie
care ameninta societatea. Este absurd sa fii permanent patriot. Rémy de
Gourmont, acum mai bine de un secol, a scris un articol intitulat "Le joujou
patriotisme" ("Jucaria patriotism"). El si-a dat seama ca patriotismul este o
jucarie atunci cand nu se pune problema de a recurge la el ca sentiment real.
Alexandru Paleologu, senator PNL
Sentimentul patriotic se va accentua
Nu de putine ori se
vorbeste despre perimarea notiunilor de tara, natiune, patrie si patriotism.
Aceste notiuni care s-au cristalizat in spatiu si timp si pentru care s-au
sacrificat generatii de oameni de-a lungul secolelor si mileniilor devin astazi
pentru unii, in contextul globalizarii si unificarii statelor de pe unele
continente, perimate, incercandu-se pe diverse cai sanctionarea celor care se
opun mentionatelor fenomene ce au ca scop eliminarea statului natiune, ca
entitate politica si de individualizare a popoarelor sub aspectul limbii,
valorilor culturale, morale sau materiale. Se incearca eliminarea elementelor
de personificare a popoarelor, care trebuie sa intre, aproape obligatoriu,
intr-o structura de universalizare in care conducerea o au, la vedere sau din
umbra, o mare putere sau, mai grav, structuri obscure de interese ce apartin
ocultismului mondial.
In conditiile mondializarii comertului si eliminarii barierelor comerciale, dar
si in contextul dezvoltarii unor institutii internationale ce vor incerca sa
impuna reguli de conduita universale, printr-o politica de dictat, va aparea
opozitia accentuata, chiar dura, a unor natiuni la incercarea de stingere a
entitatii lor.
In acelasi timp, diferentierile religioase vor fi factor de pastrare a
identitatii si baza de conservabilitate nationala, mai ales acolo unde biserica
este autocefala si cu o baza puternica in masa de cetateni.
Procesul de conservare nationala va fi accentuat de o sustinere din partea
institutiilor internationale a unor grupuri de minoritati etnice sau nationale,
in vederea obtinerii unor privilegii colective care afecteaza drepturile
legitime ale unei natiuni.
Daca nu se va reveni la politica internationala in care natiunile constituie
baza relatiilor interstatale, in care interesele majore ale popoarelor sa se
regaseasca pana la nivelul cel mai inalt posibil, lupta pentru aceste drepturi
va continua. In acest context si o data cu efectivele negative ale
globalizarii, sentimentul de apartenenta la o natiune sau la o patrie se va
accentua. Patriotismul va fi apanajul tuturor celor care cinstesc poporul din
care fac parte sau in care s-au nascut, valorile morale, religioase, culturale
si materiale ce constituie patrimoniul individual si colectiv al unui popor.
Constiinta de sine, ca apartinator al unei natiuni, unei culturi si unei tari
inseamna patrie si patriotism, care nu vor putea disparea in mileniul urmator,
decat daca se admite clonarea ca baza de perpetuare a speciei umane. In acest
caz, sentimentele umane pot fi atenuate, omul devenind o expresie a
universului. Se va pune astfel la cale eliminarea variabilitatii dintre
indivizi si, in final, disparitia speciei umane.
Valeriu Tabara, presedinte PUNR
