Conceptul de dezvoltare



Conceptul de dezvoltare

 

Conceptul de dezvoltare se refera la modificarile secventiale ce apar intr-un organism pe masura ce acesta parcurge traseul de la conceptie la moarte. Exista doua categorii de procese care determina aceste modificari: procese programate biologic si procese datorate interactiunii cu mediul.

Dezvoltarea organismului uman se desfasoara pe mai multe paliere, dar cu toate acestea este unitara, determinand evolutia individului in ansamblul sau. Astfel, putem vorbi despre:

è dezvoltarea fizica ce reuneste: modificarile in lungime, greutate; modificarile structurii si functiei creierului, inimii, altor organe interne; modificarile scheletului si musculaturii, care afecteaza abilitatile motorii. Aceste modificari exercita o influenta majora atat asupra intelectului, cat si asupra personalitatii. Un copil cu handicap auditiv sufera si de intarziere in dezvoltarea limbajului. Un adult care este victima a bolii Alzheimer sufera si de o deteriorare semnificativa la nivel cognitiv si emotional.



è dezvoltarea cognitiva, care cuprinde modificarile ce apar la nivelul perceptiei, invatarii, memoriei, rationamentului, limbajului. Aceste aspecte ale dezvoltarii intelectuale sunt legate de dezvoltarea motorie si emotionala. Anxietatea de separare, adica teama unui copil ca, odata plecata, mama sa nu se va mai intoarce, nu poate exista daca acel copil nu isi poate aminti trecutul si nu poate anticipa viitorul.

è dezvoltarea psihosociala, cuprinzand modificarile ce apar in personalitate, emotii, relatiile individului cu ceilalti. La orice varsta, modul in care este conceptualizata si evaluata propria persoana influenteaza nu numai performantele cognitive, ci si functionarea “biologica” a organismului.

Pentru intelegerea proceselor implicate in dezvoltare se utilizeaza cativa termeni cheie:

 

CRESTEREA
  • se refera la modificarile in marime, care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor, si care se datoreaza proceselor metabolice.
 
MATURAREA
  • implica dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic), conform unei secvente ireversibile; prin acest proces organele interne, membrele, creierul devin functionale, ceea ce se manifesta in patternuri de comportament fixe, neinfluentate de mediu. De exemplu, reflexele noului nascut, achizitia deprinderilor motrice (pozitia sezanda, mersul), declansarea ovulatiei si a producerii de sperma la pubertate sunt consecinte –si manifestari- ale maturarii.
 
INVATAREA
  • este modificarea comportamentului prin experienta. Depinde de crestere si maturare, deoarece acestea permit organismului sa “fie gata” pentru anumite tipuri de activitate. Invatarea este cea care ii confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva, permitandu-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu.