LUDWIG VAN BEETHOWEN - MISSA SOLEMNIS



Ardereanu Ionut XI A

LUDWIG VAN BEETHOWEN "MISSA SOLEMNIS"




Beethowen inseamna pentru constiinta muzicala europeana intrarea in zona ciclonurilor sufletesti.Candva fericita,muzica se afla acum in situatia primilor oameni alungati din paradis si traieste primele zile ale dramaticei sale expe-riente pamantene.Cu cat patrunde mai adinc in noua si furtunoasa lume careia ii

fusese harazit de soarta ,cu atat mai insistent este Beethowen urmarit de imaginea paradisului pierdut. Era prea proaspata amintirea lui ca sa nu persiste obsedant si era totodata un reazim pentru multele clipele de clatinare sub furtuni.

Atras fascinant de valtorile tragice ale caror consecinte le suporta cu stoicism ,

Beethowen aspira in egala masura sa invinga si sa-si depaseasca dramatica-i conditie,sa se poata inalta pe piscul linistii si extazului.Din aceasta necesitate s-au nascut sublimele pagini de reculegere sau jubilare din oratoriul 'Hristos pe muntele Maslinilor'  sau 'Missa' in do major ,op86,din finalul Simfoniei a noua sau din acel adagio al Cvartetului op132 in la minor,pe care Beethowen il concepuse declarat ca film de recunostiinta adus Creatorului de catre un insanatosit.Expresia cea mai patetica a acestei aspiratii o gasim insa in Misa Solemnis ,in re major,op123,pe care Romain Rolland o considera 'testamenul intregii lui vieti', 'cea mai grandioasa Divina Comedie cunoscuta in muzica.'

Ascultatoul care aude prima oara Misa Solemnis si care cunoaste cat de cat muzica sacra prebethoweeniana este surprins probabil de acel Kyrie Eleison prima parte a messei)care creeaza un sentiment straniu ,surpeinzand mai ales felul neobisnuit in care titanul intelege acest gen de muzica in raport cu inaintasii sai.Oricat de adanca ar fi credinta celui ce se roaga in muzica beethoweniana ,acesta refuza sa ingenunche cu ochii pironiti spre pamant ,el sta darz si mandru cu privirea spre ceruri .Candva,cand Czerny,un discipol al lui Beethowen,terminase de alcatuit reductia pentru pian a lui 'Fidelio',adugase la sfarsit urmatoarele cuvinte : 'savarsita,cu ajutorul lui Dumnezeu' ;ajungand la capat cu cititul reductiei si vazand aceste cuvinte de recunostiinta si usurare,Beethowen adagua si el ceva cu litere foarte apasate :'omunle ajuta-te singur'.Cam in acest spirit sta el de vorba cu Dumnezeu in Misa Solemnis.

Exista si aici momente extatice de plutire in transcedent :acel adagio din partea a III-a,Credoin care se evoca nasterea lui Hristos ,episod extrem de scurt insa , sau in partea a IV-a,Sanctus ,diafanul preludiu orchestral dupa care solistii si corul canta 'Banedictus qui venit' ,episod de transfigurat lirism ,desi persistenta violinei solo da un caracter cam concertistic expresiei.Alte aspecte insa decat acestea raman cele care domina amintirea Missei lui Beethowen in constiinta ascultatorului .Compozitorul nu asteapta in umilita ca harul sa se pogoare asupra sa,ci isi cere izbavirea si inseninarea cu o energie uneori aproape disperata , ca in acel 'miserere nobis' pe care-l canta solistii si corul in partea a doua 'Gloria'.

Improspatati in memorie cu acel 'Agnus Dei' cu care se incheie Marea Messa in do minor de Mozart :implorarea "mielului lui Dumnezeu"se face acolo intru iertarea pacatelor,dar si sentimentul ca Mozart isi cere mantuirea dupa ce isi purificase sufletul de orice nelinisti inclusiv cele legate de moarte ,felul cum Beethowen   il implora pe 'Agnus Dei' :muzical ,este poate mai putin elevat,dar psihologic este profund tulburator si poate mai convingator ,caci dorinta de izbavire vine din partea unei constiinta realmente bantuite de fantome,torturata .

Desi istoric vorbind este vecin cu Mozart ,Beethowen se arata in acest moment mai degraba ca precursor al lui Verdi,care va exprima cu un recitativ la fel de infiorat,in recviemul sau,implorarea 'LIBERA ME DOMINE DE MORTE ETERNA'

Suprafetele meditative vaste sunt cu desavarsire absente din Missa Solemnis.Starile de spirit se schimba rapid si brusc ,uneori dupa principiul celui mai socant contrast, momentul religios propriu-zis ,adica interiorizarea evlavioasa,apare doar efemer in aceasta drama pseudoliturgica.

Precumpanirea fastuluisi teatralismului asupra reculegerii si ascezei dau tonul fascinantelor efecte care definesc atitudinea romantica in tratarea acestor subiecte ,din Missa Solemnis monumentalismulsi pompa din Messa Incoronorii a lui Liszt sau infricosatoarele trambite ale judecatii de apoi ale recviemului lui Berlioz-adevarate magii sonore care te vrajesc si iti dau fiori.



'Finis,mit Gottes hulfe'(Carl Czerny)





















BIBLIOGRAFIE

*Meditatii Beethoweniene - George Balan

Editura Albatros