|
Este unanim recunoscut pe intreg globul ca ariile protejate
sunt printre cele mai eficiente mijloace destinate conservarii
biodiversitatii. Astfel, de-a lungul ultimului secol, au fost investite
resurse importante pentru constituirea de arii protejate in intreaga lume.
Aceste eforturi au avut ca rezultat pentru majoritatea tarilor crearea sau
cel putin planificarea unui sistem national de arii protejate.
In prezent exista in lume peste 1388 de titluri care desemneaza arii
protejate, fiecare dintre ele fiind desemnata prin lege la nivel national.
Se pot gasi astfel arii protejate care au denumiri
diferite, dar care au acelasi scop, cum ar fi: rezervatie naturala stricta in
Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii in Bahamas; rezervatie
naturala in Ontario - Canada; rezervatie naturala nationala in Cehia;
rezervatie naturala marina in Indonesia; arie pentru conservarea naturii in
Japonia si rezervatie naturala stricta in Sri Lanka, dar toate reprezentand
acelasi lucru, si anume o Rezervatie Strict Protejata - categoria I-a
conform IUCN. 
De asemenea acelasi titlu al unei arii protejate poate
implica obiective de mangement si caracteristici foarte diferite in tari
diferite. Exemplul clasic este dat de larg utilizata denumire de Parc
National, care a inceput sa fie uzitata odata cu infiintarea Parcului
National Yellowstone in anul 1872. Astfel, in timp ce in multe parti ale
lumii (America, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Australia si Noua Zeelanda)
parcurile nationale sunt mari teritorii naturale, in Europa se gasesc arii
protejate care poarta denumirea de parc national dar in care interventia
omului este evidenta, cum ar fi toate cele 11 parcuri nationale din Anglia si
Tara Galilor, majoritatea parcurilor nationale din Germania si Parcul
National Cevennes din Franta.
Eliminarea acestor diferente de terminologie se poate face
doar utilizand sistemul IUCN de clasificare care se bazeaza pe principalul
obiectiv de management al ariei protejate. Se folosesc astfel 6 categorii
pentru ariile protejate care implica si o gradatie a interventiei umane,
variind de la o interventie umana nula proprie categoriilor Ia/Ib pana la o
interventie umana de un nivel mai ridicat in cazul categoriei V. Categoria VI
este singura care a fost adaugata ulterior, astfel incat din punctul de
vedere al interventiei umane se intercaleaza intre categoriile III si IV.
Oricum, toate categoriile sunt la fel de importante si relevante pentru
conservarea biodiversitatii.
Colectarea datelor referitoare la ariile protejate din intreaga lume a fost
initiata de catre IUCN prin comisia sa 'Comisia pentru Parcuri Nationale
si Arii Protejate' (CNPPA) ca raspuns la doua rezolutii ale Natiunilor
Unite care recunosc importanta ariilor protejate si care a condus la
realizarea primei liste a ariilor protejate (World List of National Parks and
Equivalents Reserves -1961/1962). In 1981, CNPPA a constituit Protected Areas
Data Unit care a devenit parte a World Conservation Monitoring Centre
(Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii ) care mentine o baza de
date a ariilor protejate din intreaga lume.
Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World
Conservation Monitoring Centre contine 30,350 de inregistrari de arii
protejate recunoscute de catre IUCN, 13,915 de inregistrari ale unor arii
care nu sunt recunoscute de catre IUCN si alte 16,288 de arii protejate care
au un statut incert. Baza de date se actualizeaza periodic, aproximativ la
fiecare trei ani pentru a asigura producerea unei noi editii a Listei cu Arii
Protejate a Natiunilor Unite.
Prin integrarea datelor specifice acestui numar
impresionant de arii protejate a rezultat urmatoarea analiza, care in limita
erorilor acceptate defineste intr-o anumita masura situatia ariilor protejate
la nivel global.
Reteaua mondiala a ariilor protejate cuprinde 30,350 de
arii protejate care se intinde pe o suprafata de 13,232,275 km² ce reprezinta
8.83% din suprafata terestra a globului. Oricum acest procentaj trebuie
considerat cu precautie deoarece poate fi mai mare cu peste un procent
datorita numarului mare de arii protejate marine sau care au in componenta
teritorii marine. Aceasta retea a ariilor protejate pare a fi foarte intinsa
dintr-o perspectiva globala, insa are foarte multe goluri la nivel national.
Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale
intr-un ocean al dezvoltarii, astfel cu cat acestea au o suprafata mai mare
cu atat ele sunt mai protejate de presiunile exterioare. Situatia actuala
releva faptul ca 17,892 (59%) de arii protejate au o suprafata mai mica de
1,000 ha care totalizeaza o suprafata de 28,713 km² care inseamna doar 0.2%
din suprafata totala a ariilor protejate. In schimb doar 1,673 (6%) din
ariile protejate depasesc 1,000 km² dar care totalizeaza 11.56 mil. km² ,
adica 87% din suprafata totala a ariilor protejate.
Distributia ariilor protejate functie de obiectivele de
management ale acestora , bazata pe categoriile IUCN (Tabelul 1) arata
preucuparile la nivel global pentru diferitele scopuri ale ariilor protejate.
|
Categoria de management
IUCN
|
numar
(%)
|
supraf.
(km²) (%)
|
supraf. medie a unei AP
(km²)
|
(%)supraf
terestra
|
|
Ia
|
|
|
|
|
|
|
|
Ib
|
|
|
|
|
|
|
|
II
|
|
|
|
|
|
|
|
III
|
|
|
|
|
|
|
|
IV
|
|
|
|
|
|
|
|
V
|
|
|
|
|
|
|
|
VI
|
|
|
|
|
|
|
|
TOTAL
|
|
|
|
|
|
|
Este evident din tabel ca intreg spectrul serviciilor oferite de catre
ariile protejate este foarte bine reprezentat la nivelul retelei globale a
ariilor protejate. Exceptie face totusi Categoria III IUCN - Monumente ale
Naturii, care este mai putin aplicata, ceea ce invita la reflectii asupra
rolului limitat ce se atribuie conservarii trasaturilor naturale specifice.
Categoria IV este cea mai numeroasa dintre categoriile
aplicate, cuprinzand peste o treime din totalul ariilor protejate,ceea ce
indica importanta managementului activ si a interventiilor in mentinerea
biodiversitatii, acestea fiind insa printre cele mai mici arii ca suprafata.
O alta categorie care apare cu o frecventa ridicata este
Categoria V, dar care in ciuda rolului important pe care il au
'peisajele protejate' pentru conservarea biodiversitatii in special
in Europa si America de Nord, acestea sunt printre cele mai mici arii.
Cele mai mari ca suprafata sunt Categoriile II - Parc
national si VI - Arie protejata cu resurse gestionate, ceea ce reflecta rolul
acestora in protectia unor intregi ecosisteme naturale.Putine la numar, ele
totalizeaza 57% din reteaua globala a ariilor protejate datorita suprafetei
lor foarte mari care este adesea mai mare cu un ordin de marime decat
celelalte tipuri de arii protejate.
Ariile strict protejate - Categoria Ia sunt numeroase si
tind sa aiba o suprafata mica. O parte dintre acestea sunt zone centrale in
cadrul zonarii functionale a unor arii protejate mai mari cum sunt parcurile
nationale, dar totusi foarte multe sunt zone izolate.
Categoria Ib - Arie naturala salbatica sunt mai putin
numeroase dar prin definitie au o suprafata foarte mare care contribuie
semnificativ la suprafata totala a retelei globale a ariilor protejate. Acest
tip de arie protejate sunt intalnite in special pe teritoriile vaste din
America de Nord si Asia de Est si mult mai putin in celelalte regiuni ale
globului.
Din punctul de vedere al reprezentarii tuturor biom-urilor
( conform clasificarii biogeografice a lui Udvardy) in cadrul retelei globale
a ariilor protejate (Tabelul 2), trebuie subliniat ca foarte multe dintre
biom-uri au ramas reprezentate sub pragul de 10% admisibil pentru protectia
eficienta a acestora conform cu prevederile adoptate la al-IV-lea Congres
Mondial al Parcurilor.
|
Biomuri (Udvardy, 1975)
|
Arii protejate
|
% biom protejat
|
|
Denumire
|
Suprafata (km²)
|
Numar
|
Suprafata (km²)
|
|
1. Tropical humid forests
|
|
|
|
|
|
2. Subtropical/temperate rain forests/woodlands
|
|
|
|
|
|
3. Temperate needle-leaf forests/woodlands
|
|
|
|
|
|
4. Tropical dry forests/woodlands
|
|
|
|
|
|
5. Temperate broad-leaf forests
|
|
|
|
|
|
6. Evergreen sclerophylous forests
|
|
|
|
|
|
7. Warm deserts/semi-deserts
|
|
|
|
|
|
8. Cold-winter deserts
|
|
|
|
|
|
9. Tundra communities
|
|
|
|
|
|
10. Tropical grasslands/savanas
|
|
|
|
|
|
11. Temperate grasslands
|
|
|
|
|
|
12. Mixed mountain systems
|
|
|
|
|
|
13. Mixed island systems
|
|
|
|
|
|
14. Lake systems
|
|
|
|
|
|
TOTAL
|
|
|
|
|
Ariile
protejate sunt distribuite functie de marile zone geografice conform
Tabelului 3.
|
Regiune
|
Arii protejate
|
|
Numar
|
Suprafata (km²)
|
Suprafata medie (km²)
|
|
Antarctica
|
|
|
|
|
Europa
|
|
|
|
|
Zona
Pacificului
|
|
|
|
|
Zona
Caraibelor
|
|
|
|
|
Australia/Noua
Zeelanda
|
|
|
|
|
America
Centrala
|
|
|
|
|
Asia de
Sud
|
|
|
|
|
Asia de
Sud-Est
|
|
|
|
|
America
de Nord
|
|
|
|
|
Asia de
Est
|
|
|
|
|
Eurasia
de Nord
|
|
|
|
|
America
de Sud
|
|
|
|
|
Africa
(de Est/Sud)
|
|
|
|
|
Africa
(de Nord/ mijloc Est)
|
|
|
|
|
Africa
(Vest/Centrala)
|
|
|
|
Pe baza setului de date existente si admitand erorile generate de lipsa unor
informatii de mare importanta (cum ar fi absenta informatiilor despre
suprafata a 75% din totalul de 30,350 de arii protejate cunoscute), se pot
trage urmatoarele concluzii: - reteaua globala a ariilor protejate ocupa o suprafata relativ mare
care continua sa creasca.Numai in cateva regiuni (Africa de Est/Sud, America
de Nord, Caraibe si Pacific) exista unele semnale privind declinul ratei de
crestere a auprafetei ariilor protejate.
- numarul ariilor protejate marine este foarte limitat in comparatie cu
numarul ariilor protejate terestre.
- exista o preponderenta a ariilor protejate cu suprafata mica fata de cele
cu suprafata mare ceea ce pune in pericol integritatea acestora.
- o lipsa a aplicarii tuturor categoriilor IUCN in unele regiuni, limitand
astfel beneficiile date de fiecare tip de arie protejata in parte.
- neatingerea obiectivului privind reprezentarea tuturor biom-urilor in
cadrul retelei globale a ariilor protejate.
- exista inca o majoritate a tarilor care au mai putin de 10% din teritoriul
lor declarat ca arii protejate si 20% din tari cu mai putin de 1% din
teritoriu - arii protejate.
Monitorizarea cresterii retelei globale a ariilor protejate,
distributia lor si obiectivele de management ale acestora sunt vitale, dar
este la fel de important de cunoscut starea reala in care se gaseste o
anumita arie protejata si mai ales cat este de eficient managementul ariei
protejate.
Multe arii protejate exista doar prin legea de constituire
( doar pe hartie), dar in realitate in teren exista foarte putin din ceea ce
scria pe hartie, in schimb se pot identifica activitati de braconaj, pasunat
intensiv, cultivare sau se gasesc asezari umane, drumuri.. Astfel este foarte important ca odata ce aria
protejata a fost constituita sa se focalizeze toate resursele pentru a
asigura un mangement eficient al ariei.
Pentru a rezolva problema 'eficientei
managementului', denumita adesea 'sindromul parcurilor de
hartie' (paper park syndrom), Comisia IUCN-ului - World Commission on
Protected Areas (WCPA) a stabilit un Departament pentru Eficienta
Managementului (Task Force on Management Effectiveness). De asemenea se anticipeaza ca viitoarele editii ale
Listei Ariilor Protejate a Natiunilor Unite va include indicatori privind
eficienta managementului. In acelasi timp, informatiile valabile referitoare
la nivelul fondurilor alocate si a stafului angajat pentru arii protejate
indica faptul ca resursele alocate sunt inadecvate pentru ceea ce presupune
un management eficient.
Un sondaj global realizat de catre WCMC arata ca in 1993
investitiile facute au fost in medie de 776 $ / km², variind de la 57 $ / km²
in America de Sud pana la 11,552 $ / km² in Asia de Est (exclusiv China). De asemenea tarile dezvoltate au cheltuit pentru
arii protejate in medie 1687 $ / km², cu aproape un ordin de marime mai mult
decat tarile mai putin dezvoltate care cheltuiesc 161 $ / km², cu toate ca
din punctul de vedere al valorii biodiversitatii comparatia este inversa.
In ceea ce priveste marimea personalului care
administreaza ariile protejate diferenta este mult mai mica, de la 27,3
oameni / 1000km² in tarile dezvoltate la 22,6 oameni / 1000km² in tarile mai
putin dezvoltate, dar diferenta se face intre investitiile care se fac in
echipamentul necesar staffului si care asigura eficienta activitatilor de
protectie.
|
