Studiu de caz - IRANUL - Facultatea de drept



FACULTATEA DE DREPT

"SIMION BARNUTIU"

MAFTEI CLAUDIU



ANUL I R.I.S.E.

STUDIU DE CAZ


IRANUL



I.        INTRODUCERE


Iranul sau Republica Islamica Iran, are capitala la Teheran si este impartita


din punct de vedere administrativ in 28 de provincii, iar sarbatoarea


nationala a Iranului este in data de 1 aprilie in memoria proclamarii


independentii in 1 aprilie 1979 si a formarii Repulicii Islamice Iran.


Forma de guvernamant este republica teocratica.




II.           SEFUL STATULUI


Cea mai mare autoritate in Republica Islamica Iran o are Conducatorul (Faqif) sau Consiliul

de Conducere care exercita atat puterea politica suprema cat si puterea religioasa care este

o manifestatie a integritatii a politicii cu religia. In concordanta cu articolul 5 din Constitutia

Iranului faqif-ul este drept si pios care este recunoscut de majoritatea populatiei in orice perioada de timp ca cel mai calificat sa conduca poporul.

In articolul 107 din Constitutia Iranului din 1979, Ayatollah Khomeini este recunoscut ca primul faqif. Articolele 108 si 112 specifica calificarile si obligatiile ale faqif-ului . Printre obligatii se numara numirea juristilor in Consiliul de Aparare; seful judecatorilor din ramura judiciara; seful sau personalul fortelor armate; comandantul Pasdaran-ului (Corpul de Aparare Revolutionar); personalul ce il reprezinta in Consiliul Suprem de Aparare si comandantul armatei aeriene si navale. Faqif-ul este de asemenea autorizat sa propuna candidati pentru alegerile prezidentiale. De altfel el este imputernicit sa demita un presedinte care a fost gasit de Curtea Sprema de Justitie ca fiind neglijent in responsabilitatiile sale.

Articolul 5 si 107 specifica procedurile pentru succesiunea in functia de faqif. Dupa Khomeni functia de faqif este preluata de un jurist religios. Daca un singur conducator religios nu este recunoscut ca fiind in masura sa conduca, expertii religiosi alegi de popor sunt in masura sa aleaga dintre ei de la trei pana la cinci juristii distinsi care vor constitui un "faqif" colectiv numit "Consiliul de conducere".

Dupa demisia Ayatollah-ului Khomeini in 3 iunie 1989, Ayatollahul Seyed Ali Khamanei a fost ales faqif de catre Consiliul Expertilor in mai 1989 a Republicii Islamice. Amendamentele constitutiei a modificat constitutia astfel :

a fost desfiintat Consiliul de Conducere iar Adunarii Expertiilor i s-a atribuit dreptul de a alege seful statului fara si deasemenea i se mai atribuie dreptul de a demite seful statului

seful statului numai trebuie sa fie o autoritate suprema teologica. El trebuie sa posede cunostinte adecvate si sa cunoasca capitolele de baza variate din canonul islamic.

A doua mare autoritate dupa faqif este presedintele. Constituita din 1979 vede in presedinte ca si seful executivului dar si coordonatorul celor trei ramuri ale statului. Presedintele este ales de catre popor in mod direct pentru un mandat de patru ani iar realegerea sa succesiva este valabila numai odata.

Presedintele semneaza si supravegheaza indeplinirea legilor , semneaza tratate si alte intelegerii internationale ratificate de Majilei.




II.     PUTEREA LEGISLATIVA


Legislativul este format din doua mari institutii politice: Parlamentul si Consiliul de Aparare a Constitutiei.

Articolul 62 si 90 din Constitutia din 1979 investeste puterea legislativa Adunarii Consultative islamice , parlamentul sau "Majlis". Deputatii sunt alesi in mod direct prin vot secret odata la patru ani. Fiecare deputat reprezinta cate o zona geografica din Iran si fiecare deputat trebuie sa aiba cel putin saizeci de ani. Parlamentul nu poate fi dizolvat: in concordanta cu articolul 63 din Constitutie " alegerile fiecarei sesiuni trebuie sa aiba loc inainte de expirarea sesiunii precedente astfel incat tara sa nu ramana niciodata fara o Adunare". Articolul 64 stabileste numarul deputatilor la 270 si asigura adaugarea inca unui deputat odata la 10 ani.

Parlamentul nu numai ca are responsabilitatea aprobarii Primului Ministru si a membrilor Cabinetului, ci are dreptul de a chestiona fiecare ministru in parte sau oricine din Guvern. Articolele 88 si 89 cer ca ministrii sa apara inaintea Parlamentului in termen de zece zile de la chemare. Daca deputatii sunt nemultumiti in timpul interogatoriului de prestatia unui ministru, ei pot cere programarea unui vot de incredere pentru prestatia unui ministru sau a Guvernului. Articolul 69 precizeaza ca dezbaterile Parlamentului sa fie accesibile publicului iar aceste dezbateri pot fi trnsmise la radio sau televiziune.

Constituia prevede deasemenea ca Consiliul de Aparare sa examineze legile transmise de Parlament sa asigure ca aceste legi sunt in conformitate cu legile islamice.Conform articolului 91 Consiliul de Aparare consta din 12 membrii sase din ei sunt clerici alesi de faqif iar ceilalti sase sunt avocati musulmani care in prima faza sunt alesi de Inalta Curte de Justitie si apoi aprobati cu o majoritate de voturi de Parlament.Membrii acestui Consiliu conduc timp de sase ani, iar sase dintre ei sunt schimbati odata la trei ani.





III.          GUVERNUL

Guvernul include presedintele ales care este responsabil pentru alegerea primului ministru si a cabinetului si care este aprobat de Parlament. In concordanta cu articolul 135 din Constitutie Primul ministru poate ramane in functie atata timp cat poseda votul de incredere a Parlamentului,alfel trebuie sa predea o scrisoare de demisie Presedintelui.

In 1987 Consilul de Ministri a totalizat 25 de membrii. Fiecare ministru in parte a fost aprobat de presedinte si Parlament.Primul ministru si cabinetul stabileste politicile de guvernamant si executa legile.

Parlamentul poate pune intrebarii oricarui membru in parte despre responsabilitatiile sale. Ministrii care nu reusesc sa gastige un vot de incredere vor fii demisi si nu mai pot devenii membrii ai Guvernului nici in urmatorul Guvern.Pentru a demite un Presedinte cu un vot de " non-confidence" este nevoie de o majoritate de voturi de doua treimi.

Presedintele poate avea catvia deputati si un vicepresedinte care va prelua responsabilitatiile Presedintelui in absenta lui, in cazul mortii lui, sau a demiterii sau in cazul inbolnavirii mai mult de doua luni. Daca este necesar vicepresedintele poate sa randuiasca o campanie de alegere a unui nou Presedinte in 50 de zile de la eliberarea functiei.

Bugetul si afaceriile administrative sunt incredintate presedintelui. Presedinte este (Ali) Mohammad KHATAMI-Ardakani (din 3 August 1997) iar Vicepresedinte este Dr. Mohammad Reza AREF-YAZDI (din 26 August 2001)



IV.          PUTEREA JUDECATOREASCA


Puterea judecatoreasca este o ramura independenta care are ca puteri si responsabilitati admininistrarea si implementarea justitiei supervizarea decretelor adecvate a legilor, promovarea libertatiilor, protectia idividului si drepturilor publice. Dealungul unui proces de rezolutii si dispude juridice si investigatii, puterea judecatoreasca acuza si pedepsesc criminalii in concordanta cu Codul Penal Islamic; si de asemenea ia masurii adecvate pentru prevenirea crimei si a criminalilor reabilitati.Cea mai mare autoritate judecatoreasca este un judecator bine indoctrinat in problemele juridice si indemanatic in administrarea Justitiei. El este ales de catre Lider pe o perioada de 5 ani. Ministrul Justitiei este autoritatea oficiala unde toate plangerile sunt raportate.Ministrul Justitiei este insarcinat cu administrarea ministerului cat si cu relatiile dintre ramura judecatoreasca si cea executiva si legislativa.

In plus fata de curtile de justitie normale unde s desfasoara procesele civile, mai exista si tribunale clericale, tribunale revolutionale si Curtea de Justitie Administrativa.

Constitutia specifica existenta unei Curti Supreme de Justitie cu sarcina de a supreviza implementarea legilor de tribunale si de a asigura uniformitatea in procedurile judiciare.Ministrul de Justitie dupa ce s-a consultat cu judecatorii Spremei Curti de Justitie numeste Seful Spremei Curti de Justitie, care pe langa celalalte caracteristice trebuie sa fie specialist in Legea Islamica.

Constitutia specifa ca toate procesele sa fie publice,afara de numai daca curtea hotaraste ca procesul va fi in detrimentul moralitatii publicului sau a ordinii publice sau in cazul de dispute private.

In 1980 Ayatollah Mohammad Beheshti a fost numit de Khomeini ca primul sef al Supremei Curti de Justitie



V.     CONSTITUTIA

Constitutia Iranului cuprinde 14 articole si a fost aprobata prin referendum national in 2-3 decembrie 1979 si a fost revizuita in 1989.Aceasta constitutie a inlocuit constitutia din 1906.Imediat dupa revolutie in 30-31 martie 1979 guvernul provizoriu a lui Mehdi Bazargan a organizat un referendum in care populatia iraniana de la 60 de ani in sus au votat noua constitutie, in proportie de 98%, anuland monarhia si inlocuind-o cu republica islamica.



VI.          PARTIDELE POLITICE


Partidul Islamic Republican creat in februarie 1979 de clerici care au fost elevi ai lui Khomeini, a aparut in tara ca o forta politica dominanta. Printre membrii partidului se numara Beheshti, Abdol-Karim Musavi-Ardabili, si Mohammad Reza Mahdavi-Kani care au mobilizat multime de populatie pentru demonstratia in masa din timpul revolutiei.

Cu toate ca insusi Khomeini nu a devenit membru al partidului , liderii partidului republican au colaborat indeaproape in demararea unor proiecte pentru conturarea imaginii politice. In timpul alegerilor pentru primul parlament din 1980 candidatii partidului iranian republican si cu cativa candidatii independenti(simpatizanti ai partidului republican) au castigat majoritatea locurilor din parlament.

Din 1981 singurul partid politic care a putut concura cu partidul republican a fost Mojahedin. Aceasta organizatie islamica a crescut rapid in doi ani de la cateva sute pana la 150.000 de membrii cei mai multi tineri(barbati si femei) educati de la principalele orase din Iran, care au fost atrasi de programul liberal si cu interpretarile si conceptele religiei traditionaliste "Shia". Conflictul dintre cele doua partide sau intensificat pana la o revolta. Unele partide mai mici de stanga sau alaturat gruparii Mojahedin.

Presedintele Khamenehi si cativa sefi de partide au hotarat desfiintarea partidului republican. Khamenehi si Rafsanjani au semnat o scrisoare catre Khomeini in iunie 1987 prin care punea in evidenta polarizarea partidului si cerea dizolvarea partidului.Faqif-ul a fost de acord si partidul politic care a jucat un rol important in timpul primelor 8 ani de republica a incetat sa mai existe.

Partidele democratice care sustineau forma de guvernamant republicana cum ar fi Frontul National Democratic si Partidul Democratic Kurd al Iranului au expus deasemenea multiple forme de socialism



Organizatii internationale din care face parte Iranul : CP, ECO, ESCAP, FAO, G-15, G-19, G-24, G-77, IAEA, IBRD, ICAO, ICC, ICCt . etc