Globalizare versus patriotism referat





Globalizare versus patriotism

Patriotismul se afla astazi pe toate mesele. Se nutresc din el si demagogii, si sarlatanii, si escrocii, si diversionistii, si fanfaronii, bufonii, scamatorii politici Dar si copiii, si eroii, si marile spirite. Exista patriotism cu soia si patriotism natural? Isi da patriotismul duhul in vecinatatea fenomenului globalizarii?




Este bucurie, este suferinta, este si una si alta? Ce este omul fara constiinta apartenentei la o familie, la un neam, la o natiune? Se invata, ca aritmetica, sau te nasti cu el, ca dragostea de mama? O sonda coborata in gandul despre patriotism al membrilor unei comunitati este ca o radiografie pulmonara, foaia de temperatura a unei natii. Acum, la cumpana dintre veacuri. Acum, cand Europa aspira sa fie un continent unit, fara frontiere. Ultimul mare eveniment continental, Campionatul European de Fotbal, a aratat ca emotiile nationale raman eterne.


Ce spun politicienii

De la vorbe, la fapte

Ca si alte concepte sociologice fundamentale, conceptul de patriotism a cunoscut si va cunoaste, pe parcursul evolutiei istorice a societatilor umane, mutatii care ii coreleaza semnificatia cu caracteristicile etapei in care se gasesc comunitatile umane respective. De fapt, patriotismul, definit ca sentimentul de dragoste fata de patrie, fata de locurile natale, este mai putin supus mutatiilor istorice decat conceptul de patrie. Fara indoiala, in zona geografica in care traim, patriotismul, venind din profunzimea constiintei nationale, se va mai ridica in mod dominant mult timp deasupra altor forme de constiinta umana.

In ceea ce ne priveste, noi consideram ca la acest inceput de mileniu, patriotismul romanilor trebuie sa fie unul constructiv, in sensul ca sentimentul patriotic trebuie nu doar clamat sau contrapus celui al altor etnii traitoare in zona noastra geografica, ci dimpotriva, trebuie sa fie sustinut de fapte, de actiuni care sa dovedeasca atasamentul si dragostea fata de patria noastra - Romania. A privi indiferent cum unii cetateni ai tarii - care adesea practica un patriotism de suprafata si nu au alt crez decat imbogatirea rapida si fara scrupule - distrug cu buna stiinta patrimoniul natural al patriei prin poluare, jefuirea padurilor, in general a mediului natural care este mostenirea comuna a noastra a tuturor, este o atitudine nepatriotica. A admite devalizarea sistemului financiar-bancar, a economiei in general, care provoaca nemeritate si nedrepte suferinte poporului, deci compatriotilor nostri, este departe de a fi patriotism. A slabi sau submina prin incompetenta, indiferenta, birocratism sau chiar coruptie autoritatea si credibilitatea institutiilor statului de drept este o atitudine nepatriotica.

A fi patriot roman la aceasta cumpana dintre secole inseamna sa traiesti si sa actionezi in asa fel incat patria noastra, Romania, sa cunoasca o dezvoltare durabila si sa parcurga in timp scurt, cu demnitate si fara motive pentru complexe de inferioritate, drumul, cateodata spinos si dificil, al integrarii europene si euro-atlantice, care, in viziunea noastra, este singurul ce poate aduce compatriotilor nostri implinirea aspiratiilor lor de pace, prosperitate si viata mai buna.

Totodata, va trebui sa fim pregatiti pentru evolutiile inerente pe care continutul notiunii de patriotism le-a suferit deja in statele apartinatoare Uniunii Europene si, in special, in cele semnatare ale Acordului de la Schengen. Desfiintarea granitelor statale, libera circulatie a oamenilor, marfurilor, ideilor, capitalurilor si dreptul de stabilire a domiciliului pe intregul teritoriu al statelor membre, moneda comuna, institutiile comunitare si poate chiar o constitutie europeana vor duce fara indoiala la modificari lente, uneori abia sesizabile, dar inevitabile, ale perceptiei sentimentelor patriotice, desi Europa unita va continua probabil sa mai fie mult timp o „Europa a patriilor“.

                                                                        Petre Moldovan, prim-vicepresedinte PSDR

Exacerbarile nationaliste sunt apanajul extremelor
Principalul constituent al constiintei nationale este patriotismul. El reprezinta forma cea mai inalta a demnitatii nationale. Este chintesenta asumarii personale, responsabile pentru identificarea unui destin comun.

Prin comparatie cu nationalismul, patriotismul nu este exclusivist, egoist sau narcisist, nu este egocentric. Fundamental pozitiv, patriotismul se nutreste din sine si se construieste pe sine. Nu-i condamna pe altii si nu pune nerealizarile pe seama lor. Patriotismul nu constituie o negare a nationalismului, ci numai o purificare a lui de excesele si ingustimile care-i sunt specifice.

Din punct de vedere politic, devierile si exacerbarile de tip nationalist nu apartin nici stangii si nici dreptei. Ele sunt apanajul extremelor, fie ele de dreapta sau de stanga. Si se ivesc atunci cand crezul national degenereaza, isi pierde moderatia, alunecand in zonele obscure si periculoase ale confruntarii, ale agresivitatii, ori ca simpla unealta demagogica sau propagandistica. Si este de stiut ca nici nazismul, nici fascismul, nici comunismul nu s-au sfiit sa-l utilizeze ca atare.

Viziunea si atitudinea patriotica pornesc de la origini, de la trasaturile generale ale unui popor, de la conturarea profilului sau spiritual, de la modul particular de a gandi, a simti si a actiona. De la felul cum se situeaza in raport cu marile probleme, evenimente si teme ale umanitatii. Identitatea nationala ca element constituent al patriotismului se reflecta in factura psihica, in insusiri morale, mentalitati si obiceiuri, in cultura, in identificarea prioritatilor colective.

Adevaratul patriot acorda pondere si prioritate nevoilor si exigentelor autohtone, fara a fi opac la preocuparile lumii in care traieste sau indiferent fata de problemele ori dificultatile altora. Este un locuitor al planetei, dar nu unul neconditionat spatial si temporal. Dimpotriva, el crede in valorile neamului sau, in personalitatile pe care acesta le-a produs, in capacitatile creatoare ale compatriotilor. Exista intr-un cerc cultural conturat si resimte comuniunea cu un anumit destin socio-istoric. Si nu in ultimul rand isi pune energia si competenta in folosul celorlalti, ca asumare personala, fundamentala si responsabila.



Adrian Iorgulescu, presedinte UFD


Europa identitatilor nationale
Termenul de patriotism este extrem de complex prin acceptiunile pe care le poate cuprinde, in functie de context (de un anumit moment cronologic, de culoare ideologica etc.). In general, suntem inclinati sa asociem patriotismul cu „dragostea de tara“, cu „devotiunea fata de prosperitatea tarii/comunitatii nationale“ si nu este nimic gresit in aceasta. Alte tipuri de definitii privesc eronat patriotismul ca fiind ceva perimat sau contraproductiv, adesea asociat nationalismului, radicalismului de dreapta sau de stanga (sau totalitarismelor). Sigur, cei mai multi dintre oameni se considera patrioti sau vor sa fie patrioti. Altii cauta sa faca din patriotism valoarea politica suprema sau sa-i convinga pe ceilalti - audienta - ca patriotismul reprezinta pentru ei un astfel de lucru. In acest caz, propaganda prelucreaza polisemic toate nuantele „patriotismului“, acordandu-le o valoare precumpanitor politica. Cred insa ca trebuie depasita ideea conform careia patriotismul poate fi asociat neaparat cu o „plaja politica“ bine definita, cu un partid sau un lider, al caror patriotism este „masurat“ cu un termometru special, precum temperatura. In decursul timpului, pe masura ce s-a conturat si stabilit sistemul parlamentar ca suport pentru guvernamant, era imposibil ca „patriotismul“ sa nu devina o „arma“ politica in campaniile electorale sau in dezbaterile parlamentare, in interpelarile adresate ministrilor cu privire la responsabilitatea fata de natiune, fata de interesele nationale etc. A aparut astfel o tehnica de castigare a electoratului extrem de distructiva si de negativa in acelasi timp: recursul la patriotismul caruia i-as spune de tip „zelot“, care are de a face mai mult cu nationalismul extrem, radical sau revansard (depinde de unghiul de situare). De aceea, cred ca patriotismul trebuie privit din perspectiva datoriei pe care - ca politician - o ai fata de societate, fata de membrii acesteia si de nevoile lor. Sensul existentei „in comun“ trebuie bine perceput nu numai sub aspectul fizic (patria ca teritoriu), ci si sub aspectul multitudinii relatiilor si proceselor sociale, economice, politice si culturale; altfel, risti sa ai o viziune incompleta, limitata, indiferent de cat de patriot te declari. O comunitate prospera, o economie si o societate stabile, standarde de viata decente, o distribuire pe baze mai egale a puterii - inclusiv a puterii economice - contureaza tabloul succint a ceea ce inteleg prin patriotism in politica inceputului de secol XXI. Viziunea responsabila despre ceea ce este guvernamantul, prezervarea libertatilor civile, competitia electorala onesta, constitutionalismul, dialogul etnic, apararea intereselor interne si externe ale comunitatii functioneaza si se completeaza cu patriotismul, si acest lucru se intampla peste tot in democratiile occidentale (si sa ne gandim numai la mitul „exceptionalismului american“ construit nu pe principiul nationalitatii, ci al comunitatii de interese).

Trebuie mentionat ca schimbarile prin care trece Uniunea Europeana presupun intr-un grad mai mare relatii de incredere mutuala intre parteneri, incredere necesara atat in asigurarea stabilitatii institutionale, cat si pentru climatul de securitate continentala. Din aceasta perspectiva, problema nu consta in negarea sau „demonizarea“ patriotismului - ca inclinatie naturala a fiintei umane de a-si constientiza si apara apartenenta la un set de valori, la un spatiu geopolitic si cultural. Adevarata problema rezida in exacerbarea radicalismului etnic, capabil de o transfigurare rapida in iredentism si in agent de inducere a conflictelor etnice, elemente contrare eticii internationale si europene. Peste valorile noastre proprii - care ne caracterizeaza si ne diferentiaza, prin raportare la „ceilalti“ - trebuie sa aducem in prim-plan si apartenenta la ceea ce Romano Prodi numea „sufletul Europei“. Intr-un discurs extrem de elocvent tinut in fata Parlamentului European, in 1999, dl Prodi insista asupra dezvoltarii institutiilor europene in sensul unei aprofundari a „sentimentului apartenentei la Europa“. Si cand spunea aceste lucruri avea in vedere intarirea Parlamentului European, reglementarea dreptului de veto al statelor membre pentru cazuri exceptionale, redimensionarea atributiilor Comisiei Europene, o politica comuna de aparare. Dar o Europa unita nu se poate construi decat cu respectarea identitatii nationale, vazuta ca parte a solutiei si nu ca un obstacol.

Adrian NAstase, Presedinte PDSR

Ce scriu dictionarele

PATRIOTISM, s.n. Dragoste si devotament fata de patrie si de popor; faptul de a fi gata de lupta si de jertfa pentru interesele patriei. (DLRM, Editura Academiei RPR, 1958)
PATRIOTISM (<fr.) s.n. Sentiment de dragoste fata de patrie si de popor, statornicit in decursul istoriei, avand in diferite epoci un continut diferit. P. apare o data cu formarea popoarelor, dar capata o mare insemnatate in perioada transformarii lor in natiuni si a constituirii statelor nationale. Element al constiintei si psihologiei sociale, p. actioneaza ca o puternica forta motrice ideala, moral-politica in lupta si munca pentru progresul patriei. • P. socialist = atasamentul si dragostea oamenilor muncii fata de patrie, generat de oranduirea socialista; se manifesta in atitudinea noua fata de munca si de avutul obstesc, fata de limba, cultura, traditii si in hotararea de a lupta pentru apararea libertatii, independentei patriei socialiste si a cuceririlor revolutionare ale oamenilor muncii si pentru prietenie cu toate popoarele lumii. (Mic dictionar enciclopedic, editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978)
PATRIOTISM, s.n. Sentiment de dragoste si devotament fata de patrie si de popor, statornicit in decursul istoriei. Din fr. patriotisme. (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1984 si editia a doua, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998)
PATRIOT, -A, patrioti, -te s.m. si f. 1. Persoana care isi iubeste patria si lupta pentru apararea si prosperitatea ei. 2. (Inv.) Persoana originara din aceeasi patrie sau regiune cu altcineva, compatriot. - Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998)
PATRIOTARD, -A, patriotarzi, -de, adj. Care face parada de patriotism, care manifesta, exprima un fals patriotism. - Din fr. patriotard (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998)




Identificarea interesului national

Inca de la aparitia ideilor de patrie si patriotism, acestea au fost indisolubil legate de interesul national. Indiferent de etapa istorica pe care a parcurs-o, patriotismul s-a definit ca fiind capacitatea individului de a identifica interesul national si de a-l urma in toate actiunile sale. El a constituit insa intotdeauna o variabila istorica. Astfel, natiunile si l-au definit in functie de stadiul de dezvoltare in care s-au aflat. Interesul national si-a schimbat radical valentele la sfarsitul acestui secol, in conditiile in care societatea romaneasca se confrunta, pe langa dificultatile de ordin intern, cu o serie de provocari ale modernitatii: integrarea europeana, procesul de globalizare economica.


Daca ar fi sa definim interesul national in termenii unui proiect pe termen lung, am putea spune ca principalele sale coordonate sunt: dezvoltarea economica, recladirea societatii romanesti pe fundamentul solid al institutiilor democratice, integrarea in Uniunea Europeana si NATO.

In indelungata lor istorie, liberalii au facut din interesul national obiectivul esential al programului lor politic. Mai mult decat atat, politicienii liberali au urmarit cu consecventa atingerea acestui obiectiv, indiferent daca el s-a numit independenta de stat, crearea Romaniei Mari, consolidarea statului si a institutiilor democratice sau dezvoltarea si modernizarea Romaniei. Liberalismul de astazi, liberalismul secolului XXI militeaza pentru aceleasi idealuri, dar se impune redefinirea lor in functie de interesele Romaniei din acest moment.

Intr-o Europa unita, identitatea noastra nationala poate si trebuie sa fie afirmata. Acest lucru nu este insa posibil fara integrarea europeana a Romaniei. A fi patriot la cumpana dintre secole inseamna a milita pentru acest obiectiv.

Europa secolului actual este o Europa diversa, un continent in care pot coexista diferite culturi, toate formand o civilizatie europeana unita in diversitate. Aceasta este o conditie a existentei in Europa secolului nostru.

A fi patriot in Romania la cumpana dintre secole inseamna a urmari realizarea tuturor obiectivelor pe care interesul national le reclama: democratizarea si modernizarea societatii romanesti si integrarea Romaniei in structurile euro-atlantice.

Valeriu Stoica, prim-vicepresedinte PNL

Integrarea nu exclude patriotismul

La cumpana dintre milenii, notiunea de patriotism pare, in contextul fenomenului de globalizare, sa-si fi pierdut semnificatia pe care a avut-o in afirmarea statelor nationale. Mai mult, sunt voci care sustin ca acest concept s-a devalorizat si ca ar trebui sa renuntam la el, in conditiile in care chiar notiunea de suveranitate este pusa in discutie in dreptul international.

In opinia mea, complexitatea unor fenomene de genul globalizarii si al integrarii la diverse niveluri in structuri europene sau euro-atlantice nu intra in contradictie cu notiunea de patriotism. Actualitatea acestui concept are drept fundamentare afirmarea identitatii culturale, lingvistice si a tuturor valorilor pe care le are o natiune. Patriotismul este considerat un inalt sentiment moral, care se invata si se sedimenteaza o data cu constientizarea istoriei propriei tari. Normal, in conditiile schimbarilor din lumea contemporana, patriotismul capata noi valente. El trebuie privit din alt unghi, fiind legat acum de noi valori, cum sunt cele ale democratiei si economiei de piata. Afirmarea apartenentei la o anumita comunitate are in prezent si o dimensiune economica. Fiindca fiecare cetatean se simte cu mult mai atasat de tara sa daca aceasta are o economie dezvoltata si ii asigura un nivel de trai pe masura, un grad de dezvoltare care sa-i permita sa joace pe arena internationala un rol care sa reflecte propriile sale interese. Pentru ca intr-o tara saraca, cu oameni in mizerie, apare riscul ca sub masca patriotismului sa castige aderenta ideile xenofobe si totalitare.

Teodor MeleScanu, presedinte ApR

Sa ramana ceva durabil in urma ta

Iubirea de tara, de popor, dorinta de a trai intr-o tara libera si independenta, de a contribui la progresul si prosperitatea ei sunt valente perene ale patriotismului.
Acum, cand am intrat in epoca globalizarii, cred ca totul trebuie privit prin aceasta noua dimensiune.

A fi patriot inseamna a dori ca tara ta sa fie alaturi de celelalte mari tari europene, sa ajunga la aceleasi standarde de cultura, civilizatie, tehnologie.
Inseamna a creste tinerii in cultul respectarii traditiilor, moralei, muncii, valorilor democratice, astfel ca atunci cand se desavarsesc ca specialisti sa nu-si paraseasca patria, ci sa lupte pentru dezvoltarea si bunastarea ei.

A fi patriot inseamna a face eforturi pentru a deveni cetateni ai Europei, pentru a trai sub un cer senin si pasnic, cerul Europei Unite.

A fi patriot inseamna sa iubesti pacea, sa lupti pentru ea, inseamna sa-ti iubesti si sa-ti ajuti aproapele.

Acum si intotdeauna, a fi patriot inseamna sa traiesti astfel incat sa ramana ceva durabil in urma ta, sa construiesti prezentul ca sa asiguri viitorul celor care vor veni, intr-o lume a demnitatii, tolerantei, respectului reciproc, intr-o lume a pacii universale.



Ion Diaconescu, fost presedinte PNTCD

Rentabila profesiune de patriot

In mod uzual, patriotismul este o vocatie retorica. In cele mai multe cazuri patriotii sunt de meserie patrioti, deci niste oameni care fac cariera din aceasta exercitare si aceasta impostura. Un patriot adevarat rareori pronunta cuvantul patrie si patriot. Rareori. Numai atunci cand nu e posibila alta formula.

De altminteri, patriotismul este un fenomen necesar in momentele de primejdie care ameninta societatea. Este absurd sa fii permanent patriot. Rémy de Gourmont, acum mai bine de un secol, a scris un articol intitulat „Le joujou patriotisme“ („Jucaria patriotism“). El si-a dat seama ca patriotismul este o jucarie atunci cand nu se pune problema de a recurge la el ca sentiment real.


Alexandru Paleologu, senator PNL


Sentimentul patriotic se va accentua

Nu de putine ori se vorbeste despre perimarea notiunilor de tara, natiune, patrie si patriotism. Aceste notiuni care s-au cristalizat in spatiu si timp si pentru care s-au sacrificat generatii de oameni de-a lungul secolelor si mileniilor devin astazi pentru unii, in contextul globalizarii si unificarii statelor de pe unele continente, perimate, incercandu-se pe diverse cai sanctionarea celor care se opun mentionatelor fenomene ce au ca scop eliminarea statului natiune, ca entitate politica si de individualizare a popoarelor sub aspectul limbii, valorilor culturale, morale sau materiale. Se incearca eliminarea elementelor de personificare a popoarelor, care trebuie sa intre, aproape obligatoriu, intr-o structura de universalizare in care conducerea o au, la vedere sau din umbra, o mare putere sau, mai grav, structuri obscure de interese ce apartin ocultismului mondial.

In conditiile mondializarii comertului si eliminarii barierelor comerciale, dar si in contextul dezvoltarii unor institutii internationale ce vor incerca sa impuna reguli de conduita universale, printr-o politica de dictat, va aparea opozitia accentuata, chiar dura, a unor natiuni la incercarea de stingere a entitatii lor.

In acelasi timp, diferentierile religioase vor fi factor de pastrare a identitatii si baza de conservabilitate nationala, mai ales acolo unde biserica este autocefala si cu o baza puternica in masa de cetateni.

Procesul de conservare nationala va fi accentuat de o sustinere din partea institutiilor internationale a unor grupuri de minoritati etnice sau nationale, in vederea obtinerii unor privilegii colective care afecteaza drepturile legitime ale unei natiuni.
Daca nu se va reveni la politica internationala in care natiunile constituie baza relatiilor interstatale, in care interesele majore ale popoarelor sa se regaseasca pana la nivelul cel mai inalt posibil, lupta pentru aceste drepturi va continua. In acest context si o data cu efectivele negative ale globalizarii, sentimentul de apartenenta la o natiune sau la o patrie se va accentua. Patriotismul va fi apanajul tuturor celor care cinstesc poporul din care fac parte sau in care s-au nascut, valorile morale, religioase, culturale si materiale ce constituie patrimoniul individual si colectiv al unui popor.

Constiinta de sine, ca apartinator al unei natiuni, unei culturi si unei tari inseamna patrie si patriotism, care nu vor putea disparea in mileniul urmator, decat daca se admite clonarea ca baza de perpetuare a speciei umane. In acest caz, sentimentele umane pot fi atenuate, omul devenind o expresie a universului. Se va pune astfel la cale eliminarea variabilitatii dintre indivizi si, in final, disparitia speciei umane.

Valeriu Tabara, presedinte PUNR














Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani