Comunicatiile postale - scurt istoric referat





Comunicatiile postale - scurt istoric


Posta este una dintre cele mai democratice institutii, care asigura mentinerea permanenta a legaturilor comerciale si spirituale dintre oameni. Indeplinirea acestei misiuni nobile a urmarit pas cu pas dezvoltarea civilizatiei umane, originile sale pierzandu-se in negura istoriei. Dezvoltarea relatiilor interumane si sociale a determinat o perfectionare necontenita a structurilor organizatorice si a proceselor tehnologice specifice acestui sector. Astfel, posta este considerata, in prezent, una dintre ramurile importante ale industriei serviciilor.
Posta Romana si-a inceput adevarata revigorare in anul 1991, prin punerea in aplicare a 'Conceptului National al R.A. Posta Romana' si dezvoltarea acestuia prin documente strategice si programe guvernamentale. In acest context, au fost stabilite obiective concrete de dezvoltare a infrastructurii postale, de realizare a unui cadru legislativ corespunzator, de diversificare si modernizare a serviciilor postale. Prin actiunile intreprinse, s-a urmarit atingerea si mentinerea unui nivel calitativ superior al serviciilor postale si alinierea acestora la cerintele impuse de integrarea in serviciile intercomunitare. Acest obiectiv este indeplinit prin restructurarea radicala a infrastructurii sale, cu implicatii profunde asupra organizarii teritoriale a regiei, modernizarii tuturor domeniilor de activitate, informatizarii retelei postale atat la nivel managerial, cat si operational, precum si prin retehnologizarea sectoarelor productive. In conditiile unei concurente tot mai puternice, comunicatiile postale din Romania trebuie sa-si mentina ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel incat sectorul postal sa-si intareasca pozitia cuvenita in infrastructura publica a tarii, iar reforma postala sa se dovedeasca intr-adevar o investitie de viitor.
In general, dar si in particular, in Romania, serviciile postale au fost create cu scopul asigurarii unor legaturi permanente intre oameni. Necesitatea permanentizarii acestor legaturi a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor nevoi. Existenta serviciului postal este cunoscuta inca din antichitate. In Egipt si in Persia, au existat, din cele mai vechi timpuri, releuri de curieri pedestri si calareti pentru transportul corespondentei si a ordinelor regale. In Imperiul Roman, serviciul de posta a luat fiinta in anul 510 i.e.n. Dupa cucerirea Daciei, romanii si-au extins reteaua serviciilor postale ('cursus publicus') pentru a asigura o legatura permanenta intre Roma si noua provincie. legatura se facea prin cetatea Drubetis (Drobeta-Tr.Severin), unde se gasea podul de peste Dunare, construit de Apolodor. Serviciul postal din acea vreme era organizat in posta rapida ('cursus velox ') si posta de marfuri ('cursus clabularis'). Posta romaneasca isi are radacinile si este cunoscuta inca din Evul Mediu. Ea s-a nascut din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pana la limitele teritoriului aflat in stapanirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor si oraselor tranzitate erau obligati sa-i puna la dispozitie. Primul document privind existenta serviciilor postale pe teritoriul tarii noastre este 'Hrisovul', dat de domnitorul Mircea cel Batran, in anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localitatile erau obligate sa puna la dispozitia curierilor domnesti mijloace de transport, cai si carute pe doua roti, numite olace. La inceputul ei, posta cuprindea mai ales serviciul de transport al calatorilor si a corespondentei oficiale a domnilorsi marilor dregatori.
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileste ca toti curierii sa treaca la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru calatori si functionari - asa numitele hanuri de posta -, grajduri pentru cai etc. si se accepta si calatoria publicului cu postalioanele, contra unei taxe.
In continuare, evolutia dezvoltarii serviciilor postale este ascendenta, existand si perioade de stagnare in timp de razboi si de ocupatie a tarilor romanesti.
Pana la revolutia din 1848, postele au fost arendate unor particulari, de regula pentru perioade de cate 3 ani. Dupa 1850, in orasele de resedinta administrativa, statiile de posta orasenesti au fost transformate in birouri postale. In acea perioada, existau 30 de curse postale, cu statii de posta, al caror punct nodal era Craiova.
Din anul 1852, este organizat serviciul de corespondenta pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finante.
Intre anii 1857-1862, se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activitatii de posta. La 12 noiembrie 1857, o comisie intrunita la Iasi a hotarat introducerea timbrelor postale pe teritoriul Moldovei. Au fost tiparite cu o presa manuala, bucata cu bucata, patru valori ale primei emisiuni 'Cap de bour ', pusa in vanzare pe data de 22 iulie 1858:




Nr.exemplare

27 parale
54 parale
81 parale
108 parale

Tiraj total

6.016
10.016
2.016
6.016

Valoarea celor vandute

3.691
4.772
709
2.574




La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administratiilor postale din Moldova si Muntenia, masura realizata incepand cu 1 august acelasi an.

In urma unificarii, conducerea directiei generale a fost incredintata lui Panaiat Sevescu, care functiona in aceeasi calitate in Muntenia din decembrie 1860.
Perioada postei moderne a inceput acum 134 de ani, in 1864, cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul postal cu cel telegrafic, la care in 1893 s-a adaugat si serviciul telefonic, luand nastere simbolul PTT.
Aceasta decizie a fost luata in sedinta Consiliului de Ministri, care a avut loc in ziua de 29 august 1864, sedinta desfasurata sub conducerea Domnitorului Alexandrul Ioan Cuza.
In calitate de director general al postelor si telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupa functia de inspector general al telegrafelor inca din luna mai 1859.
Prima lege de organizare a ramurii de comunicatii purtand denumirea de 'Lege telegrafo-postala 'a intrat in vigoare cu incepere din 1 ianuarie 1865, data de la care a fost reglementata si situatia personalului, prin statut propriu. Printre prevederile cele mai importante introduse in legile postale dupa anul 1864, care au modernizat posta si au apropiat-o de administratiile postale mai evoluate, amintim:
- despartirea serviciului de diligente de cel de scrisori;
predarea scrisorilor insuficient francate numai dupa achitarea taxelor respective;
- stabilirea despagubirilor pe care le platea posta in situatiile care ii erau imputabile;
organizarea postei rurale si intocmirea instructiunilor de lucru;
introducerea abonamentelor de presa;
intocmirea nomenclaturii postale a localitatilor rurale;
- stabilirea a doua limite de taxe pentru scrisori, loco si alte localitati;
instalarea cutiilor de scrisori stradale;
introducerea taxei de inregistrare;
introducerea AR-ului, a cartii postale, a mandatului postal, a taxei de reclamatie, montarea de casute postale.

La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin posta la presa din tara si strainatate, administratia postala percepand un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor si francarea trimiterilor.

Tot in anul 1865, este organizat serviciul de posta rurala, care asigura legatura intre comune, prin curse de factori. Se infiinteaza cateva sute de circumscriptii rurale, grupate in jurul unor oficii postale.
In luna august, se infiinteaza in Bucuresti inca 4 birouri de posta,sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate in Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Mosilor, Calea Mogosoaiei (Calea Victoriei) si Str.Belvedere.
La 1 iulie 1871, intra in vigoare prima lege de organizare a personalului, insotita de 'Regulamentul pentru fixarea atributiunilor functionarilor telegrafo-postali'.
La 16 feburarie 1874, se infiinteaza 'biroul statistic al postelor si telegrafelor ' pe langa divizia contabilitatii.

Cu incepere din 1 mai 1874, intra in vigoare 'Legea pentru serviciul de posta rurala ', care a avut ca efect imediat infiintarea unui numar de 115 birouri postale rurale.
In perioada 15 septembrie - 9 octombrie 1874, la Berna se desfasoara primul Congres Postal in cadrul caruia s-a decis creearea Uniunii Postale Universale, Romania fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizatiei.
La acest Congres, Romania a fost reprezentata de George Lahovari, director general al postelor si telegrafelor.
La 28 martie 1875 se infiinteaza primul serviciu de posta ambulanta pe relatia Bucuresti-Itcani, iar in anul 1876 pe relatia Bucuresti-Varciorova.

Dupa anul 1883, se introduc:
- primele planuri de indrumare pe linie de cartare;
- timbrele porto;
- serviciul de incaso si mandatul telegrafic.

In anul 1894, dupa modelul unor cladiri similare din occident, incepe constructia Palatului Postelor, care va fi dat in functiune in anul 1900.

In anul 1925, adminstratia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicatii, radiotelegrafia (comunicatiile radioelectrice,c um se zicea pe atunci), fiind adaugata o noua litera simbolului care a devenit PTTR.
In perioada interbelica, administratia de posta si telecomunicatii a fost trecuta in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, structura organizatorica fiind initial bazata pe directii regionale.
In anul 1938, constatand faptul ca Administratia PTT se afla intr-o stare de deficienta, au fost adoptate trei legi fundamentale, prin care s-a reorganizat activitatea in spirit comercial:
- legea de organizare;
- legea de exploatare;
- legea pentru statutul personalului.
Legea de organizare din iunie 1938 a instituit ca principiu fundamental separarea clara a celor trei mari activitati, derivate din atributele administratiei si anume:conducere, exploatare si control.
Conducere - Administratia centrala;
Exploatare - Oficiile postale;
Control - Inspectoratele de tinuturi.

Prin lege, au fost diminuate considerabil atributiile si competentele subunitatilor teritoriale in domeniul financiar-contabil, atributiile si competentele in domeniul de personal fiind preluate in totalitate la nivelul administratiei centrale.

Date privind structura in anul 1938:



Personal:

Directia generala
Inspectoratele de tinuturi
Executie la oficii
Factori postali rurali
Intretinere linii telefonice
Total personal bugetar
Personal nebugetar -sefii oficiilor autorizate
Total general


Reteaua operativa:

Birouri postale,din care:
Oficii de stat
Oficii autorizate

6.681
734 (21 sezoniere)
996

In statii CFR:

Servicii posta si telegraf
Numai telegraf
Agentii comunale
Birouri ambulante atasate la trenuri (vagoane postale)
Circumscriptii rurale

152
197
4.292 (notari)
400
2.413

In perioada postbelica, conceptia structurii organizatorice a ramurii de posta si telecomunicatii este derivata din impartirea administrativ - teritoriala a tarii.
Astfel, in perioada cand teritoriul national a fost organizat in regiuni avand in componenta lor raioane, structura organizatorica a administratiei de posta si telecomunicatii era bazata pe existenta directiilor regionale de posta si telecomunicatii, avand in subordine directa oficii raionale bilantiere, ca dupa 1968, odata cu infiintarea judetelor, sa fie constituite directii judetene de posta si telecomunicatii (DJPTc), care au functionat pana in anul 1991.

In afara de DJPTc si DPMB, in cadrul Directiei Generale a Postelor si Telecomunicatiilor (DGPTc), functionau unitati specializate pe activitati, cele mai cunoscute fiind:
- Directia Transporturi Postale Bucuresti (DTPB), unitate coordonatoare pe ramura a problemelor specifice prelucrarii si transportului trimiterilor postale, indeplinind totodata atributiile de birou de schimb international;
- Directia de Expediere a Presei (DEP), unitate specializata in operatiunile de preluare a presei din tipografii, conditionarea coletelor si expedierea acestora, precum si relatiile cu editurile, redactiile si tipografiile;
- Oficiul special pentru editarea timbrelor si controlul mandatelor constituit din comasarea a doua entitati: OSCM - oficiul special pentru controlul mandatelor si OSEDT-oficiul special pentru editarea si distribuirea timbrelor.

In anul 1955, a fost promulgat Decretul 197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de posta si telecomunicatii, fiind din nou consfintit monopolul absolut al statului in acest domeniu.

Dupa anul 1989, au avut loc profunde transformari in administratia centrala a statului, reflectate in ramura noastra prin infiintarea Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor, denumit ulterior Ministerul Comunicatiilor.
La nivel central, pentru conducerea activitatii operationale, a fost creata in luna septembrie 1990 Regia Autonoma 'ROMPOSTTELECOM', care a functionat pana in luna iunie 1991, prin aceasta masura fiind realizata separarea intre organul de reglementare si operatorul serviciilor.













Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani