Proiect - Alimentatia vegetariana, moda sau orientare spre o alimentatie sanatoasa referat





Liceul Teoretic „Mihai Saulescu”

Predeal


Specialitate : Alimentatie publica









Tema: Alimentatia vegetariana, moda sau
orientare spre o alimentatie
sanatoasa










Tepelus Gabriela

clasa a XII – a D

Promotia 2001-2002









Profesor indrumator : Boneanu Deniza

Maistru instructor: Boneanu Mariana




“Iata va dau toata iarba ce face

samanta de pe toata fata pamantului.

Si tot pomul ce are rod cu samanta in

el. Acestea vor fi hrana voastra”

-Facerea 1.29-





Pentru foarte multi oameni, a fi vegetarian inseamna mai mult decat un moft si reprezinta un stil de viata. Cei care au renuntat sa se mai hraneasca din produse de origine animala o fac din motive religioase sau etice, legate de mediul inconjurator sau de propria stare a sanatatii. De aceste persoane, si nu numai, trebuie sa tineti seama atunci cand aveti de condus un restaurant, cele mai importante mese avand nevoie si de o (din ce in ce mai des invocata) alternativa vegetariana.


Mancarea cea mai folosita intr-o alimentatie vegetariana este cea care include legume, fructe si diverse cereale. Soia este, de asemenea, un produs esential pentru anumite diete, exceptand persoanele care au alergie la acesta.



Cum mananca un vegetarian


In primul rand, se mananca toate fructele si legumele posibile, cat mai proaspete si in cantitati cat mai mari, mai ales din cauza ca o preparare cat mai sumara pastreaza nutrientii in stare aproape perfecta. De asemenea, se consuma cereale, soia, precum si cateva produse de natura organica. Acestea din urma produse contin foarte putine pesticide sau fertilizatori chimici, ouale fiind incluse in meniurile vegetariene intru compensarea nevoii de proteine animale, manifestata serios in organismul uman.


Consideratii dietetice


Din clipa in care ne nastem, corpul nostru este legat in mod esential de aer, apa si hrana. Pentru a reusi sa ne mentinem corpul in forma, trebuie sa avem o dieta echilibrata, al carei continut in apa sa ajunga in jurul valorii de 70%.

Si, mai mult decat apa consumata in mod direct, totul se reduce defapt la consumul a cat mai multe alimente care contin apa (in stare naturala). Fructele si vegetalele crude sunt alimentele care satisfac cel mai bine aceasta cerinta.

Tocmai de aceea, in organizarea restaurantelor vegetariene (sau macar a unui departament de acest tip), trebuie sa se tina cont ca nu este necesar sa ne hranim exclusiv cu fructe si vegetale, doar ca mesele noastre zilnice ar trebui sa le contina intr-o proportie insemnata, undeva spre doua treimi. Aici pot fi incadrate produsele lactate si ouale, mai ales atunci cand nu sunt preparate termic, restul de o treime fiind, bineinteles, alcatuit din preparate prelucrate.

Un lucru care ramane cu adevarat important este necesitatea crearii alternativei vegetariene, posibilitatea alegerii, pe care trebuie sa o oferiti clientilor ce va vor calca pragul restaurantului.


Valoarea unei alimentatii vegetariene

Sanatatea fiecarui individ depinde de, in foarte mare masura, de modul de alimentatie. Este de acum cunoscut faptul ca omul nu trbuie sa ignore ceea ce mananca. Un mare numar de boli sunt strans legate de alimentatie. Un anumit comportament alimentar poate aduce la aparitia unor boli, printre care se numara si diabetul zaharat si bolile de rinichi, dar nu numai acestea.

Tipul alimentelor ingerate de o persoana sau de o comunitate se poate stabili cu ajutorul unori factori confruntati cu statutul economico-social, cu religia, traditiile. Factorii medicali, cum ar fi alergiile alimentare, diabetul, bolile de inima, determina uneori schimbari fortate in alimentatie.

Obiceiurile alimentare pot fi clasificate, la prima vedere, in vegetariene si non-vegetariene. Mai departe, vegetarienii pot fi la randul lor clasificati, in functie de alimentele incluse in alimentatie in „fructarieni” , „vegetalisti”, lacto-vegetarieni si lacto-ovo-vegetarieni.

Diferenta principala dintre vegetarieni si non-vegetarieni o constituie  excluderea sau includerea in alimentatie a oualor, carnii, pestelui si carnii de pasare. Mai exista o categorie de semivegetarieni, adica aceia care nu mananca nici un fel de carne dar includ in alimentatia lor pestele. Diferenta de valoare nutritiva dintre aceste tipuri de alimentatie depinde desigur de valoarea nutritiva a alimentelor. In general, alimentele considerate non-vegetariene sunt bogate in proteine si grasimi, sarace in fibre si reprezinta surse sarace de carbohidrati, pe de alta parte alimentele considerate vegetariene sunt bogate in fibre, carbohidrati, vitamine, minerale si pot contine in acelasi timp proteine si grasimi. Aceste diferente au dat nastere unei intrebari: care tip de alimentatie este mai indicat pentru o alimentatie sanatoasa?

Toate alimentele de origine animala contin proteine, despre care se spune ca sunt mai usor asimilate de organism.

Proteinele sunt alcatuite din aminoacizi, dintre care unii pot fi sintetizati de catre corp, iar altii nu. Aminoacizii care nu pot fi sintetizati mai sunt numiti aminoacizi esentiali.

Alimentele non-vegetariene contin toti aminoacizii esentiali, spre deosebire de cele vegetariene (cu exceptia laptelui). Cu toate acestea, toti aminoacizii esentiali pot fi obtinuti cu usurinta intr-o alimentatie vegetariana prin combinatii judicioase cu diferite alimente.

S-a lansat ideea ca alimentatia vegetariana poate da nastere la carente in vitamina B12. Insa, desi majoritatea surselor vegetariene sunt sarace in vitamina B12, nu s-au constatat niciodata carente in aceasta vitamina nici macar la „vegetalistii” cei mai stricti dintre toti vegetarienii. De ce? Pentru ca necesarul de vitamina B12 nu este atat de mare pe cat se credea. In consecinta aceasta idee nu poate constitui un motiv pentru renuntarea la o alimentatie vegetariana. Multi oameni considera ca o alimentatie vegetariana nu poate asigura necesarul de calorii, lucru total neadevarat. O dieta echilibrata poate furniza cu usurinta caloriile necesare.

Alimentele se pot impartii in grupuri de baza in functie de substantele nutritive furnizate:

carbohidrati (energie) : orez, zahar, miere etc.

proteine : oua, carne, peste, legume de tip fasole, soia si mazare, cereale, lapte, fructe oleaginoase etc.

vitamine si minerale : fructe si legume.

grasimi : uleiuri, fructe oleaginoase, carne rosie etc.

Principala diferenta dintre alimentele vegetale si cele non-vegetale o constituie cantitatea si calitatea proteinelor furnizate, cum am mai spus, alimentele vegetale pot furniza prin combinatii, proteinele necesare. Un vegetarian care are nevoie de proteine trebuie sa-si concentreze atentia cu precadere asupra legumelor de tip soia, fasole, mazare, linte, asupra fructelor oleaginoase si a laptelui.


Legumele si fructele


Legumele si fructele proaspete au un rol important in alimentatie, datorita calitatii lor, a continutului ridicat de glucide, a vitaminelor si substantelor minerale continute. Majoritatea legumelor si fructelor pot fi folosite in stare proaspata, fara a fi prelucrate tehnic.

Legumele si fructele contin glucide, fructoza, amidon, celuloza, hemiceluloza), vitamine (C, caroten, tiamina, riboflavina), substante minerale (potasiu, sodiu, calciu, fosfor fier), acizi organici, subsante pectice (care au capacitatea de a fixa cantitati mari de apa, formand geluri) si mici cantitati de proteine si grasimi.





Grupe de legume si fructe


Legumele si fructele pot fi clasificate dupa multe criterii, principala clasificare fiind cea botanica.

Principalele grupe de legume sunt:

-bulboase : ceapa, prazul, usturoiul;

-curcubitacee : castravetele, dovlecelul, pepenele;

-solanofructoase : ardeiul, tomatele, vinetele;

-frunzoase : salata, loboda, spanacul;

-pastaioase : bame, fasole pastai, mazare;

-radacinoase : morcov, patrunjel, ridiche, telina;

-tuberculifere : cartoful;

-varzoase : varza, conopida, gulia;

-condimentare : cimbru, hrean, leustean, marar, patrunjel;

-alte legume : tarhon, ciuperca alba cultivata, sparanghel.

Principalele grupe de fructe sunt:

-semintoase : mere, pere, gutui;

-samburoase : caise, cirese, corcoduse, prune, visine;

-fructele arbustilor fructiferi: afine, agrise, coacaze, fragi, zmeura, struguri;

-fructe nucifere : alune, castane comestibile, nuci, migdale;

-fructe subtropicale : lamaie, mandarine, portocale, grapefuits, smochine;

-tropicale : ananas, kiwi, banane.


Caracteristici specifice


Caracteristicile de calitate ale legumelor si fructelor sunt specifice soiurilor. Pentru prepararea lor culinara, fructele si legumele trebuie sa indeplineasca conditii de prospetime, sanatate, curatenie, grad de maturitate si sa nu prezinte diferite defecte.

Principalele caracteristici specifice soiurilor si prin intermediul carora se poate verifica apartenenta la un soi sau forma, marimea, coloarea si aspectul cojii si miezului, consistenta pulpei, aderenta cojii la pulpa, cavitatea seminala, gustul, aroma, suculenta pulpei, forma si marimea cavitatii pedunculare si caliciale.

Forma este specifica diferitelor soiuri de legume si fructe. Sub influenta conditiilor de clima sau a atacului daunatoriilor, pot crea dificultati la prelucrarea mecanizata, la asezarea lor in recipienti sau ambalaje de transport.

Marimea este o caracteristica mai putin constanta. Ea se poate exprima prin greutate, volum, numar de bucati la kilogram si dimensiuni. De asemenea, marimea este un criteriu de incadrare in clasele superioare de calitate.

Culoarea, aroma si gustul sunt specifice soiului si devin tipice la maturitate.

Suculenta pulpei fructelor si legumelor este determinata de maturitate si de gradul de urgescenta.

Pentru obtinerea sucurilor, este indicata folosirea soiurilor suculente, iar pentru congelare a celor mai putin suculente, care au o consistenta mai ferma.

Starea de prospetime este si ea o conditie de baza pentru toate legumele si fructele destinate consumului si prelucrarii culinare.

Ea se asigura prin accelerarea circuitului tehnic, inceput imediat dupa recoltare, si prin transportul si pastrarea lor in conditii optime, chiar de refrigerare.

Starea de sanatate si curatenie e o caracteristica de baza in stabilirea calitatii. Legumele si fructele trebuie sa fie sanatoase, neatacate de boli, daunatori, trebuie sa fie lipsite de corpuri straine, urme de substante, urme de substante antiparazitare, praf, pamant.

Gradul de maturizare este dat de proprietatile organoleptice, de raportul apa/substanta uscata.

Rezistenta la manipulare, transport si pastrare temporara a legumelor si fructelor este diferita, insa alegerea ambalajului si metodei de ambalare trebuie facuta in functie de specie, partea comestibila, gradul de periasibilitate, treapta de calitate, distanta de transport, modul de industrializare si comercializare.



Legumele de tip soia


Aceste legume nu reprezinta de regula altceva decat semintele familiei leguminoaselor, care sunt principala sursa de proteine in alimentatia vegetariana, la fel ca si cerealele, care sunt tot seminte. Se consuma dupa ce au fost scoase din pastai (unde este cazul) si curatate, apoi eventual decorticate. Acest proces nu numai ca scurteaza durata de preparare, dar face ca aceste alimente sa fie mai usor de digerat. Cele integrale se consuma de preferinta dupa ce au fost inmuiate si incoltite. Sunt bogate in fibre. Facand parte din asa-numita “hrana vie”, au capacitatea de a crea si genera o noua viata.

Semintele, cerealele, legumele de tip soia, chiar si oleaginoase pot incolti. Alimentele incoltite sunt acceptate, digerate si asimilate cu usurinta de catre organism. Incoltirea ridica de asemenea continutul de vitamine si enzime. In copilarie, cand sunt necesare proteine si vitamine suplimentare, alimentele incoltite usor si fierte in aburi reprezinta cea mai buna alegere. O dieta adecvata include fructe, legume proaspete, cereale integrale, fructe oleaginoase, legume de tip soia si seminte care au capacitatea de a genera viata si reinnoi celulele. Alimentele incotite fac parte tot din hrana vie, fiind usor digerabile si avand efecte revigorante.

Energia Acest grup de alimente furnizeaza circa 350 calorii / 100 grame, cu un continut mediu de 20% proteine (cu exceptia soiei, care are un continut de proteine de 40%). Pentru a asigura repartizarea cea mai adecvata a acestor proteine trebuie sa stabilesti de cat de multa energie ai nevoie. Daca alimentatia este saraca in calorii, proteinele vor fi utilizate de catre organism pentru acoperirea acestei carente.

Proteinele Sunt alcatuite din microunitati numite aminoacizi. Calitatea proteinelor depinde de cantitatea de aminoacizi existenta in alimentul respectiv. O proteina care contine toti aminoacizii esentiali in cantitatea dorita este de cea mai buna calitate. Sursele non-vegetariene de proteine sunt complete in ceea ce priveste continutul de aminoacizi, spre deosebire de cele vegetariene. Totusi, combinatia de doua alimente acopera si chiar poate depasi necesarul de proteine. De exemplu, legumele de tip soia sunt sarace in aminoacizi care contin sulf, in timp ce cerealele sunt deosebit de bogate in astfel de aminoacizi. De aici rezulta ca o combinatie de legume de tip soia cu cereale este o sursa completa de proteine. Este gresita ideea potrivit careia alimentatia non-vegetariana este esentiala pentru asigurarea proteinelor necesare cresterii si dezvoltarii. Aruncand o privire asupra oricarui meniu vegetarian din India, vom constata ca vegetarianismul este o practica urmata de generatii intregi. Nu numai ca fiecare masa este o combinatie de cereale si legume de tip soia, dar, in majoritatea cazurilor, felurile de mincare sunt insotite de o sursa completa de proteine (lapte sau produse lactate).

Carbohidrati – Legumele de tip soia au un continut de carbohidrati de 60 %, majoritatea intr-o forma complexa. Anumite oligozaharide prezente in aceste alimente pot ingreuna digestia si da nastere la flatulenta la unii indivizi mai sensibili. Metodele obisnuite de preparare in casa, cum ar fi incoltirea si gereminarea, cresc cantitatea de 3 oligozaharide. Pentru contracararea acestui efect se recomanda usturoiul, care este bacterio-static si elimina flatulenta.

Grasimile –Grasimile prezente in legumele de soia au un continut ridicat de acizi grasi polinesaturati (1,5%). Acest lucru face ca alimentele amintite sa fie preferabile carnii nu numai din punct de vedere calitativ, ci si cantitativ.

Mineralele – Mineralele existente in legume de tip soia sunt calciul, fosforul, magneziul, sodiul, potasiul si fierul. Din fosforul prezent, 80% nu este indicat pentru organism, motiv pentru care se recomanda inmuierea alimentelor in apa inainte de preparare. Aceasta metoda nu numai ca elimina complet problema, dar creste si cantitatea de substamte minerale.

Vitaminele – Continutul de tiamina si betacaroten din legume de tip soia este similar cu cel din cereale. Aceste alimente sunt bogate in niacin, dar nu contin vitamina C si sunt sarace in riboflavina. O data incoltite, devin surse excelente de vitamina A, B complex, C, D si K. In general incoltirea mareste continutul de vitamina C al alimentelor. Continutul in vitamina E al graului incoltit creste cu 300% in patru zile! Cel de vitamina C creste cu 600 %, iar griul incoltit are mai mult caroten decat morcovii! Legumele de tip soia contin doi factori implicati in unele efecte toxice. Insa acesti factori sunt distrusi de incoltire sau, daca nu se foloseste incoltirea, de prepararea termica. Beneficii maxime pot fi obtinute de la aceste alimente cu conditia ca dieta sa fie echilibrata in ceea ce priveste caloriile, iar legumele respective sa fie inmuiate, eventual si incoltite inainte de preparare. Sifonul adaugat la aceste alimente in timpul prepararii poate scurta timpu de fierbere dar va scadea si cantitatea de substante nutritive, motiv pentru care se recomanda sa fie eviata.






Alimentatia vegetariana si sistemul nervos


Sistemul nervos este o “masinarie” unica, deoarece are nevoie de anumite „setari” bine definite, spre a-si mentine functiile normale: complicatul proces al gandirii, miscariile articulate, coordonarea, judecata, si indemnarea (atat cea dobandita, cat si cea inascuta) reprezinta activitati executate de catre neuronii creierului, maduvii spinarii si nervilor periferici. Diferiti neurotransmitatori, hormoni si alti mediatori coordoneaza activitatea acestor neuroni. Se considera ca un dezechilibru al acestor mediatori reprezinta punctul de plecare al bolilor-fie ele inflamatorii, metabolice sau degenerative.

Se stie ca alimentatia joaca un rol vital in mentinerea sanatatii. Exista anumite boli in a caror evolutie alimentatia joaca un rol direct. In alte boli, cum ar fi accidentele cerebrovasculare, nutritia afecteaza semnificativ factorii de risc, astfel incat se schimba intrega prognoza asupra afectiunii respective. Si mai exista si alte boli (cum ar fi boala lui Parkinson, scleroza difuza etc.) in care o alimentatie adecvata joaca un rol vital in sprijinirea bolnavului de-a lungul evolutiei afectiunii. Dar alimentatia este importanta chiar si la pacientii inconstienti, care fie au suferit fie un accident vascular, fie au fost operati de o tumoare pe creier. Mai mult, acum se stie ca pana si procesul de gandire este guvernat de alimentatie.

Problema care se pune este urmatoarea : ce fel de alimentatie este indicata pentru un bolnav de o afectiune neurologica-vegetariana sau non-vegetariana ? O intrebare dificila, intr-adevar. Exista date care implica atat regimul vegetarian, cat si pe cel non-vegetarian in evolutia oricarei boli care tine de sistemul nervos.

Sa incepem cu procesul de gandire –mentalul si activitatea intelectuala. Exista un numar impresionant in istoria omenirii, care au ajuns celebrii si erau vegetarieni. Printre acestie amintim pe Isaac Newton, George Bernard Shaw, Shelley Milton, Voltaire, Mahatma Ghandi etc. Se crede –si probabil este adevarat -ca alimentatia vegetariana stimuleaza activitatea intelectuala.

Ca si activitatea intelectuala, si functiile fizice par a se conserva mai bine la vegetarieni comparativ cu persoanele care nu au adoptat o astfel de alimentatie. Sa discutam pe rand relatia dintre alimentatia vegetariana si cele mai comune afectiuni neurologice:

Migrena

Durerea de cap este problema de care se plang cel mai adesea oamenii. Migrena este a doua dupa durerea de cap cauzata de tensiune (nervosa). Acesta afectuine se afla intr-o stransa legatura cu ceea ce mancam. Substanta care este implicata in acest proces este tiramina. Aceasta se formeaza printr-un proces chimic implicand bacterii si enzime. Prin urmare, este de preferat sa evitam acele alimente care contin astfel de substante. Aceste alimente sunt: carnea de animale mature si produse din carne, peste, branza, fasole pastai, bauturi alcoolice. Se pare ca intrega gama a alimentelor non-vegetariene este implicata, astfel incat reiese in mod logic ca o alimentatie vegetariana este preferabila pentru o persoana care sufera de migrene.

Accidente vasculare cerebrale

Nu am gresi daca am spune ca acest grup de boli reprezinta 40% din problemele de ordin neurologic. Un accident vascular cerebral este o boala seriosa, una din principalele responsabile pentru rata mare a mortalitatii. Implicatiile sale medicale, sociale si economice sunt uriase. Un accident vascular cerebral poate conduce la paralizia membrelor si la tulburarea functiilor mentale. Alimentatia nu actioneaza direct asupra acestei afectiuni, ci indirect, asupra fiecarui factor de risc care joaca un rol important.

Principalii factori de risc pentru accidentele vasculare cerebrale sunt: hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, hipercolestrolomia (nivelul crescut al colesterolului), alcoolismul si fumatul, obezitatea, existenta unor boli de inima.

Exista dovezi incontestabile in literatura de specialitate, potrivit carora alimentatia vegetariana este benefica in tratarea si prevenirii hipertensiunii, diabetului, hipercolestrolomiei si obezitatii. De asemenea, s-a dovedit ca vegetarienii sunt mai putin inclinati spre abuz de alcool si de tutun. Concluzia este ca alimentatia vegetariana este benefica pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale.

Scleroza difuza

Boala lui Parkinson si alte boli progresive cronice ale creirului si maduvei spinarii au de asemenea o baza nutritionala. De exemplu, unii oameni de stiinta au sugerat ca in cazul sclerozei difuze poate aduce beneficii o alimentatie bogata in aminoacizi esentiali. Surse de aminoacizi esentiali sunt: floarea-soarelui, soia, ulei de porumb, alune, nuci, migdale si toate sunt vegetariene. Medicii au observat de asemenea ca pacientii care sufereau de probleme neorologice ca cele mentionate mai sus s-au simtit mai confortabil cu o alimentatie vegetariana. O ameliorare semnificativa a constipatiei, care reprezinta o problema serioasa la toti acesti pacienti, se datoreaza cu singuranta tot alimentatiei vegetariene, bogata in fibre. Acei pacienti care care consuma mai multe fructe si legume sunt de asemenea mai putin predispusi la infectii cronice (boli intalnite la persoanele suferinde de bolile mentionate). Probabil acest lucru se datoreaza aportului crescut de vitamine si minerale din fructe si legume, esentiale pentru integritatea sistemului imunitar.

Medicii au mai constatat ca neuropatiile periferice sunt ameliorate cu ajutorul alimentelor ce contin cantitati mari de vitamine, minerale si acizi grasi esentiali. Aceste elemente se gasesc din abundenta in alimentele vegetariene nepreparate termic (fructe proaspete, legume crude si fructe oleaginoase, cum ar fi migdalele, nuci, alune). Desi nu exista inca dovezi absolute privitoare la eficienta acestora, fructele proaspete, legumele crude si celelalte alimente amintite imbunatatesc starea generala a pacientilor si grabesc vindecarea.

Exista multe alte exemple in practica zilnica si in literatura stiintifica, ce sugereaza clar ca un stil de viata vegetarian este superior celui non-vegetarian din punct de vedere al prevenirii bolilor. Alimentatia vegetariana joaca de asemenea un rol important, un rol de sprijinire in tratamentul multor boli neurologice cronice si progresive. Astfel, luand in considerare toate datele existente, nu ar fi deloc gresit sa conchidem ca alimentatia vegetariana este benefica nu numai pentru prevenirea multor boli neurologice, ci si in tratamentul a numeroase afectiuni.




Impactul dietei vegetariene in boala renala


Rinichiul este un laborator imens, format din milioane de nefroni, mici sectii de epurare a reziduriilor din sange. Nefronii sunt structuri extrem de complexe, mai complexe decat cele mai performante statii de epurare inventate de om. Odata cu inaintarea in varsta, omul pierde nefronii intr-o proportie mai mare sau mai mica, in functie de stilul sau de viata, in care se include si alimentatia. Asadar, cu cat pierdem mai multe „statii de epurare” sau nefroni, cu atat capacitatea de filtrare si epurare a sangelui scade, punand in pericol buna functionare a organismului. Pacientii care sufera deja de boli renale necesita interventii dietetice diferite, in functie de anumiti factori, cum ar fi stadiul bolii, varsta (daca ambii rinichi sunt afectati ) si tratamentul prescris. Exista, oare, certe beneficii pentru bolnavii renali care adopta o dieta vegetariana?

Efectul proteinelor in boala renala


Aportul de proteine a fost recunoscut inca din anul 1933 ca avand un efect profund asupra hemodinamicii renale si functiei excretorii. Astazi se considera ca restrictia de proteine in dieta, intarzie progresul bolii renale, efect observat atat in experimentele pe animale, cat si la om. Tipul de proteine este, de asemenea, important in reglarea functiei renale. Studiile arata ca animalele hranite cu proteine vegetale din soia, dupa nefroctomie subtotala, supravietuiesc mai mult, au mai putina proteinuric (eliminarea prin urina a proteinelor), o rata mai mica a filtrarii glomerulare (RFG), circulatie mai redusa si o distrugere mai redusa – renala, decat cele care au primit proteine animale (caseina). Vegetarienii sanatosi au o RFG, cat si o eliminare urinara a albuminei, mai mici decat omnivorii. Lipidele din dieta pot influenta depunerea lipidica la nivelul glomerului. O dieta vegetariana minimalizeaza aceasta depunere si reduce colesterolul plasmatic, independent de schimbarile cantitative (reducerea) facute in ceea ce priveste consumul de grasimi. Proteinele vegetale din dieta au un efect semnificativ diferit de cele animale, chiar si la subiectii sanatosi. Acestea par a induce, la nivel renal la schimbari comparabile cu cele obtinute prin reducerea aportului total de proteine in dieta si previn efectele vasodilatorii si proteinuric ale carnii. Acest efect se mentine si in cazul bolnavilor renali.

Pe langa toate acestea, o dieta vegetariana nu are incovenientul de a lega si elimina calciu pe cale renala. Proteinele animale au, din pacate, acest nedorit efect de a provoca eliminarea calciului prin urina (efect calciuretic), contribuind la accelerarea osteroporozei la omnivori. Datorita unei RFG mai mari, scade reabsorbtia tubulara a calciului , efect legat de continutul mare in aminoacizi cu sulf al proteinelor animale. Soia are putini aminoacizi sulfurici si , de aceea, prezinta un efect de economisire al calciului in organism. Un aport total scazut de proteine protejeaza rinichiul impotriva precipitarii calculilor renali (pietrei). Vegetarienii au o incidenta redusa a calculozei renale.




Efectul lipidelor in boala renala


Un colesterol sanguin mare este o constanta in sindromul nefrotic si pare a fi un factor de risc important in asterocleroza si in distrugerea progresiva a glomerulilor renali. O dieta vegetariana bogata in soia (0,7 g proteina/kg corp/zi), cu un aport de  28% grasimi (dintre acestea multe fiind poli- si mono- nesaturate) si 40 de mg fibre alimentare, administrata timp de 8 saptamani, in cazul a 20 de pacienti cu sindromul nefrotic, a avut ca rezultat scaderea colesterolului sanguin total, scaderea colesterolului LDL (tipul rau), HDL (tipul bun) si a proteinuriei, fara sa afecteze negativ statusul nutritional.

Vegetarienii au o prevalenta mai mica a bolilor de inima, a hipertensiunii, a diabetului de tip II/insulino-independent si a obezitatii, comparativ cu nonvegetarienii. Toate aceste boli reprezinta factori de risc pentru bolnavul renal sau in transplantul renal.


Necesarul proteic


Asociatia Dietetica Americana a declarat, inca din 1993 (si apoi cu si mai multe date certe in 1997), ca: “dietele vegetariene asigura sau chiar depasesc, de obicei, necesarul de proteine in organism. Ele sunt sanatoase si adecvate din punct de vedere nutritional, atunci cand sunt bine planificate”. ”Dietele vegetariene sunt sanatoase si adecvate din punct de vedere nutritional si pot aduce beneficii in prevenirea si tratarea diferitelor boli” (pozitia ADA din 1997). Toti aminioacizii, esentiali si neesentiali, pot fi furnizati de o dieta de provenieta vegetala, daca se consuma zilnic o varietate rezonabila de alimente si aportul de calorii este pe nevoia necesitatiilor organismului. Problema pacientilor renali este asigurarea, mai degraba, a necesarului caloric, decat a necesarului proteic.


Insuficienta renala – scopul terapiei dietetice


Vorbim aici de un obiectiv orientat in trei directii:

A incetini sau a opri rata progresiei insuficientei renale.

A mentine un status nutritional adecvat.

A preveni sau a minimaliza toxicitatea uremica si tulburarile metabolice din insuficianta renala.

In dieta vegetariana, primele doua obiective se realizeaza. Ultimul obiectiv este mai greu de realizat, mai cu seama in insuficienta renala terminala. Proteinele vegetale contribuie la aceasta cu mai multi aminoacizi neesentiali decat proteina animala. In bilantul metabolic, aceasta inseamna mai multa uree generata de proteinele vegetale. Anihilarea toxicitatii la vegetarienii totali la fi mult mai dificil de realizat la pacientii cu insuficienta renala cronica severa. Ovo-lacto-vegetarienii vor fi mai avantajati din acest punct de vedere. In cazusile severe, interventa unui dietetician specializat si a unui medic specialist, care sa conlucreze strans, este necesara.

In concluzie: dieta vegetariana se dovedeste a fi benefica, atat din punct de vedere al aportului proteic, cat si din punctul de vedere al aportului de lipide si al totalului de calorii. Ea pare a avea un efect protector in boala renala, incetinind sau, uneori, oprind progresia pierderii nefronilor. Insuficienta renala avansata trebuie abordata cu o mai mare monotizare.


Vegetarismul-sau amenintarea
de a trai vesnic

George Bemard Shaw (1856-1950) descrie reactia medicului personal atunci cand i-a facut cunoscuta acestuia hotararea sa de a elimina carnea din alimentatie. Medicul s-a grabit sa-I previna pe tanarul scriitor de atunci ca 'daca va continua cu incapatanarea aceasta, isi va da duhul curand, din cauza malnutritiei'. 'Mai bine mor, decat sa mai pun in gura o bucata de cadavru ', a fost replica mucalita a lui Show. Iata ce scria el, intr-un ton ironic, atunci cand, peste ani, implinea varsta de 85 de ani: ' Ma apropii de varsta de 85 de ani si inca lucrez, la fel de intens cum am facut-o intotdeauna. Am trait destul de mult si acum as incerca sa mor; dar - pur si simplu - nu pot. Stiu ca un singur gratar de porc m-ar termina, dar nu ma pot hotari sa-l inghit. Sunt amenintat sa traiesc vesnic - acesta este singurul dezavantaj al vegetarianismului'. Nu stiu pe ce considerente si-a bazat Show decizia de a deveni vegetarian, intr-un timp in care aceasta orientare era atat de lipsita de popularitate, insa inclin sa cred ca sanatatea si eficienta, elemente vitale creatiei, au cantarit mult in balanta.

De fapt, sanatatea este principalul motiv, enuntat de vegetarienii din lumea intreaga, pentru care acestia au fost deschisi pentru schimbare in favoarea dietei vegetariene. Cu un secol in urma, Albert Einstein (1879-1955) afirma: 'Nimic nu va aduce un beneficiu atat de mare in sanatatea rasei umane si nu va creste sansele perpetuarii vietii pe pamant, asa cum o va face orientarea spre dieta vegetariana'.

Datele stiintifice actuale confirma acest adevar. Sapte din 10 compatrioti de-ai nostri mor inainte de vreme, din cauza uneia din urmatoarele trei tipuri de boli ucigase: bolile cardiace, cancerul si accidentul vascular cerebral. O alimentatie complet vegetariana poate preveni cu pana la 90 % - accidentele vasculare cerebrale si cu pana la 97% - infarctul miocardic. Riscul de a se imbolnavi de cancer de prostata, de san, sau de colon este de 3-4 ori mai redus in cazul vegetarienilor puri, fata de cei care consuma zilnic carne, oua si produse lactate. Diabetul, obezitatea, osteoporoza, hipertensiunea si bolile vezicii biliare sunt, de asemenea, mai putin frecvente in cazul vegetarienilor, decat in cazul omnivorilor.

 In contextul romanesc, hotararea de a deveni vegetarian nu este una usoara, pentru ca ea vine in total dezacord cu traditia si arta culinara romaneasca. Mark Twain spunea odata: 'Este mai usor sa schimbi religia unui popor, decat sa-i schimbi dieta' si cred ca avea dreptate. Mai mult decat oricare alt mod de socializare, masa cu bucatele ei alese este legata de sufletul nostru, de evenimente deosebite din viata, de amintiri dragi V-ati gandit vreodata, de ce oare o anumita mancare pregatita de mama, pe care o mancam cu atata placere cand eram copii, nu mai are acelasi gust acum, cand suntem adulti, chiar daca reteta este urmata intocmai? Pentru ca mancarea aceea preferata a devenit un simbol al acelui timp de vis - copilaria - care s-a dus pentru a nu se mai intoarce niciodata.

Ceea ce complica si mai mult lucrurile este faptul ca foarte multi dintre noi considera dieta vegetariana ca o dieta de regim, restrictiva, fara prea multa varietate si cred ca un meniu vegetarian este neapetisant, greu de preparat si la fel de greu de ingurgitat. Lucrul acesta este cat se poate de neadevarat!

Sabloanele pot fi schimbate! Traditiile pot sa primeasca un alt curs, pot fi reorientate, mai ales, atunci cand este-n joc nu numai sanatatea noastra, ci chiar si viata.


O hrana sanatoasa


O dieta adevarata nu se bazeaza pe calorii, ci pe elemente organice si anorganice care promoveaza si sustin viata. Avem nevoie de o dieta bogata in vitamine, in hrana cruda mai mult decat in alimente fierte.

Printre noi a crescut mult mai mult ingaduinta de sine in timp ce sanatatea este sacrificata pe altarul apetitului. Dumnezeu a dat primilor nostrii parinti o hrana pe care El a dorit ca rasa umana sa o manance. Numai dupa ce lumea a fost distrusa prin potop le-a permis El sa manance carnea animalelor curate, dupa cum sunt ele clasificate in Biblie in cartea Leviticului, capitolul 11. Hrana animala nu este si nu a fost niciodata cea mai buna hrana pentru om. Recent stiinta si experimentele au dovedit aceasta. Dieta data lui Adam si Evei in Gradina Eden nu includea mancare de carne. Noi trebuie sa invatam cum sa invatam si sa evitam si sa biruim pacatul printr-o mancare si vietuire corecta.



O dieta corecta

-un avantaj personal-


Mai intai tineti cont de urmatoarele reguli:


a. Reguli ale dietei


Nu mancati fructe si zarzavaturi la aceeasi masa.

Nu mancati in afara orelor stabilite pentru masa. (Mancati numai la masa, si nimic intremese).

Nu beti nici un lichid racoritor, nici apa in timpul mesei.

Lasati sa treaca cel putin 5 ore intre mese.


b.    O alimentatie bogata in vitamine


Mai multa atentie trebuie data pregatirii hranei zilnice asa incat sa nu distrugem in timpul prepararii vitaminele, mineralele, si alte proprietati datatoare de viata.

Un regim alimentar de cruditati s-a dovedit a nu fi nu numai o cura pentru prevenirea anumitor boli, ci si un tratament. El a fost experimentat pe bolnavi ajunsi in stare grava, atunci cand tratamentul medicamentos nu mai avea nici o putere de vindecare, ci numai de prelungire a suferintei. Reyultatele au fost excelente.



O dieta echilibrata


Dieta trebuie sa fie echilibrata atat cantitativ, cat si calitativ. Din punct de vedere cantitativ este necesara mentinerea greutatii ideale consumandu-se un numar adecvat de calorii. Pastrarea greutatii ideale dovedeste mentinerea unui echilibru optim intre caloriile ingerate si cele consumate in cursul metabolismului. Studii recente sustin ca formula “optima” pentru calcularea greutatii ideale este:

- pentru barbati:

Greutatea (in kg)=50+0.75[Talia (in cm)-150]+(varsta-20) :4.


- pentru femei se inmulteste rezultatul formulei cu 0,9.

In mod sistematic, in functie de energia depusa, diversele profesii au fost impartite in mai multe grupe, astfel:

a.     profesii care necesita o cheltuiala mica de energie: functionari de birou, dactilografi, cizmari, tipografi, ceasornicari, medici, ingineri, profesoiri, studenti,vanzatori, femei casnice;

b.    profesii care necesita o cheltuiala moderata de energie: mecanici, tractoristi, zugravi, tinichigii, strungari, vopsitori, soferi, militari;

c.     profesii care necesita o cheltuiala mare de energie. Dulgheri, turnatori, lacatusi, instalatori, treieratori, mineri in munci mecanizate, betonisti;

d.    profesii care necesita o cheltuiala foarte mare de energie: mineri nemecanizati, fierari manuali, muncitori agricoli care lucreaza nemecanizat, inotatori, canotori;

e.     profesii cu cheltuiala maxima de energie: taietori de lemne, spargatori de piatra (nemecanizat), cosasi, sapatori de pamant, alpinisti.

Raportand la kilogram-corp greutatea ideala, nevoile calorice ale unui individ in functie de efortul depus sunt considerate astfel:


pentru repaus la pat sunt necesare: 25-30 kcal/kg corp/zi;

pentru un exercitiu usor: 35-40 kcal/kg corp/zi;

pentru un exercitiu moderat: 40-45 kcal/kg corp/zi;

pentru un exercitiu intens: 45-50 kcal/kg corp/zi;



pentru un exercitiu foarte intens: 50-60 kcal/kg corp/zi.


Exemplu:


Asa dar, greutatea ideala a unui barbat intre 30 si 50 de ani, care are o inaltime de 180 cm este de 78-80 kg. Daca acest barbat depune un effort moderat (b), el va trebui sa cunsume cca 3200 de kcal/zi pentru a-si mentine greutatea corpului.

Aceste calorii trebuie sa reprazinte suma coloriilor consumate la toate mesele din ziua respectiva, plus cele adaugate daca intre mese consuma ceai indulcit, must de struguri, sirop sau alte bauturi dulci, pentru a-si mentine greutatea corpului. Daca el are o greutate mai mare decat cea ideala si doreste sa slabeasca trebuie sa consume zilnic cat mai putine calorii. Pentru a nu slabi foarte rapid si pentru a nu da ocazia la stari de slabiciune, la acelasi efort depus trebuie sa consume zilnic in jur de 2000 kcal. Aceasta il va ajuta sa slabeasca treptat si sigur pana va ajunge la greutatea ideala, cand poate ajunge zilnic la un consum de 3200 de kcal fara ca greutatea corpului sa se modifice.


10 sugestii

care va ajuta sa ajungeti la greutatea ideala



Nu cautati sa pierdeti in greutate rapid. Puteti pierde intre 0,5 pana la 1 kg pe saptamana; nimic mai mult.

Nu mancati si nu gustati nimic intre mese.

Manati un mic dejun si dejun bogat, dar ceva usor seara. Nu mancati inainte de culcare.

Invatati-va sa identificati alimentele bogate in calorii si evitati-le.

Sariti peste desert; in locul acestuia mancati fructe proaspete.

Nu stati nici o secunda; parasiti masa cand sunteti intr-o oarecare flamanzi.

Folositi din abundenta fructe, zarzavaturi si tot felul de cereale. Acestea va vor ajuta sa va simtiti satui in timp ce veti mentine o valoare scazuta a caloriilor.

Reduceti alimentele grase cum ar fi maioneza, salatele preparate cu diferite grasimi, nucile, alunile, etc. (Excludeti ci desavarsire carnea grasa, dar si alte produse din carne).

Invatati cum sa folositi un tabel cu valoarea calorica. Coborati consumul sporit de calorii astfel incat sa pierdeti cel putin o jumatate de kg pe saptamana, dar nu mai mult de 1 kg. Dar nu uitati: greutatea d-voastra se pierde consumand mai putine calorii decat consumati. De asemenea in primele 2 saptamani pierdti mult mai repede cateva calorii, greutatea continua sa scada mai incet dar sigur.

Stabiliti-va un program zilnic regulat de exercitii fizice care sa corespunda nevoilor d-voastra, si respectati-l.


Desigur este necesar si de un echilibru calitativ:


proteine 13%-18%= 1g/kg corp pana la 1,5 g/kg corp zilnic;

grasimi 20%-30%= 1g-2g/kg corp zilnic;

glucide 55%-60%= 4g-8g/kg corp zilnic.






Tehnica alcatuirii meniurilor


Meniurile pe care le cunoastem astazi isi au originea in obiceiul oamenilor, inca din cele mai vechi timpuri, de a servi diferite preparate si bauturi, in cele mai diverse ocazii intr-un cadru restrans sau cu participare mai numeroasa. Pentru asfel de ocazii, incetul cu incetul, s-a inradacinat obiceiul ca preparatele si bauturile servite sa fie inscrise in liste, modul de prezentare si realizare a acestora evoluand foarte mult de-a lungul timpului.



Principalele reguli pentru alcatuirea meniurilor


Prin meniu se intelege totalitatea preparatelor si produselor care se prezinta si se servesc intr-o anumita ordine si constituie, dupa caz, o masa completa.

La alcatuirea unui meniu, trebuie sa avem in vedere o serie de cerinte, de reguli, care respectate pot influenta in buna masura succesul mesei oferite.










Meniu


Gustari:

Rosii umplute cu branza de vaci ( 2 buc; 40 g/buc)

Chiftelute cu zarzavat (2 buc; 40 g/buc)

Drob cu ciuperci (50 g)

Supe:

Supa – crema de morcovi (200 ml)

Preparat de baza:

Rulouri de varza cu stafide si seminte de floarea-soarelui (150 g)

Desert:

Budinca de mere cu glazura (50 g)






Rosii umplute cu branza de vaci


Contine: 6 bucati a 900 kcal


Materii prime pentru 3 portii


6 rosii potrivite

300 g branza cu smantana

1 legatura de marar

1 g sare


Mod de preparare


Rosiile se spala, le se taie un capac, se indeparteaza miezul si se aseaza cu gura in jos ca sa se scurga.

Se spala si se toaca mararul. Se amesteca cu branza cu smantana, si se sareaza dupa gust. Se umplu rosile si se pastreaza la rece pana se servesc.




Chiftelute cu zarzavat


Contine: T=1450 kcal; o chifteluta 40 g a 38 kcal


Materii prime


1 kg cartofi potrivit de mari

3 cepe potrivit de mari (300 g)

facultative 3 catei de usturoi

1 legatura de patrunjel

4 oua

¼ lingurita de sare


Mod de preparare


Se rade zarzavatul pe razatoarea mica si se scurg cartofii de amidon, dar nu se scurg tare ca sa nu ramana cartofii uscati. Se toaca patrunjel marunt, se amesteca bine cu zarzavatul ras, galbenusurile si sarea, apoi se adauga albusurile batute spuma tare. Se incinge bine o tigaie de Teflon (daca este din cele subtiri de aluminiu cu teflon se pune o tabla sub ea), se pun chiftelutele cu o lingura in tigaie, se apasa putin fiecare si se coc la foc mic, acoperite cu un capac. Cand sunt rumenite frumos se intorc pe partea cealalta cu ajutorul unei palete de lemn. Cand sunt gata se rastoarna intr-un castron, se stropesc cu putin ulei si se acopera cu un capac. Se servesc calde.



Supa – crema de morcovi


Contine: 1 portie: 205 kcal, 7,5 proteine, 33,7 g carbohidrati, 3,1 grasimi, 2,5 g colesterol, 155 mg sodiu (fara cel din sare)


Materii prime pentru 4 portii


2 lingurite ulei vegetal

2 bucati praz mari, doar bulbul, uscate si taiate bucati

1 catel de usturoi

600 ml apa

2 cartofi curatati de coaja si taiati cuburi

200 ml lapte

sare si piper dupa gust

2 linguri ceapa verde si marar


Mod de preparare


Se incalzaste ulaiul in oala pentru supa. Se adauga prazul si usturoiul si se pun la foc potrivit timp de 8 minute, amestecandu-se continuu, pana se calesc.

Se adauga apa, cartofii si morcovii. Se acopera oala, se da focul la minimum si se lasa timp de 30 de minute sau pana cand cartofii si morcovii sunt moi. Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca.

Se ia compozitia si se amesteca cu mixerul pana devine pufoasa, apoi se pune dinou in oala.

Se adauga laptele si se pune sare si piper dupa gust. Se pune pe foc mic, amestecandu-se continuu timp de 5 minute. Daca supa e prea groasa, se mai adauga putina apa. Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca, dupa care se pune la rece.

Cand se serveste, se amesteca si se pune an boluri racite prealabil. Deasupra se presara frunze de ceapa verde si marar.


Nota: aceasta supa se poate servi calda sau rece, si in mod traditional se serveste garnisita cu pertea verde a usturoiului tocata marunt.



Se serveste cu batoane depaine presarate cu susan sau paine prajita.

Cartofi nu se innegresc daca imediat dupa curatire de pun in apa rece unde se tin pana se prepara (este recomandabil sa se tina cat mai putin in apa, anainte de preparare).


Rulouri de varza cu stafide si seminte de floarea-soarelui


Contine: 1 portie: 275 kcal, 7,5 proteine, 49,2 g carbohidrati, 6,2 g grasimi, 15 mg sodiu (fara cel din sare).


Materii prime pentru 6 portii


1 capatana mare de varza

2 lingurite ulei

1 ceapa razuita

1 cana orez (brun)

200 ml supa de legume

¼ cana seminte de floarea-soarelui

½ lingurita chimion

¼ lingurita nucsoara

sare si piper dupa gust

600 ml suc de rosii

200 ml apa

1 lingurita zahar


Mod de preparare


Se pune varza in apa fiarta 10 sau 15 minute, pana este moale. Se scoate din apa si se lasa sa se raceasca.

Se pune uleiul intr-o tigaie, se pune pe aragaz si se inabusa ceapa in timp de 2 minute, amestecand continuu. Se adauga orezul si se mai lasa 2 minute.

Se adauga supa de legume, semintele de floarea-soarelui, condimentele. Se acopera tigaia si se lasa pe foc timp de 30 de minute.

Se separa frunzele din capatana de varza. Se umple fiecare frunza cu compozitia din tigaie. Se ruleaza frunzele, bagan capetele inauntru. Se pun intr-o oala (kukta) si se pun deoaparte.

Se amesteca sosul de tomate, apa si zaharul intr-o cratita si se lasa pe foc mic 2 minute, amestecand continuu.

Se toarna sosul peste rulourile de varza, se acopera si se lasa sa firba la foc mic 45 de minute, sau pana cand orezul si varza sunt gata.


Nota: semintele de floarea-soarelui pot fi inlocuite cu nuci depielitate. Pentru a putea fi inlaturata mai usor pielita se recomanda oparirea lor.



Budinca de mere cu glazura


Contine: 1 portie: 205 kcal, 7,5 g proteine, 33,7 g carbohidrati, 3,1 g grasimi, 2,5 g colesterol, 155 mg sodiu (fara cel din sare).


Materii prime


2 cani crutoane (paine alba)

2 mere curatate de coaja si cotor, taiate cuburi

¼ cana stafide

1 lingurita vanilie

¼ lingurita nucsoara

1/8 lingurita scortisoara

3 oua

4 linguri zahar alb

1 lingura faina

400 ml lapte degresat (2% grasime)


Mod de preparare


Se pune cuptorul in functiune si se incalzaste bine.

Se pun jumatate din crutoane pe fundul unei tavi. Se adauga jumatate din mere si stafide si se presara condimente. Se repeta operatiunea cu ce a mai ramas.

Se bat ouale cu zahar.

Se amesteca faina cu zaharul si se adauga la oua, apoi se adauga la compozitia din tava.

Se pune tava intr-un vas maimare plin cu apa (sa nu se prinda) si se coace la cuptor timp de o ora.


Nota: se poate garnisi cu iaurt sritat cu putin rom. Merele pot fi inlocuite cu 2 cani de zmeura proaspata.






Fisa tehnologica completa pentru preparatul

Drob de ciuperci



Contine: 790 kcal


Materii prime pentru 6 portii


1 kg ciuperci

10 fire ceapa verde

ulei

2 linguri verdeata tocata

4 oua

sare

pesmet


Mod de preparare


Ciupercile se spala bine, in mai multe ape, se indeparteaza partea de la picioruse care a stat in pamant si se toaca marunt cu cutitul. Se inabusa ceapa tocata marunt intr-un vas de fiert sau intr-o tigaie teflon, se adauga ciupercile, se amesteca si se lasa pe foc mic pana scade bine zeama; dupa care se ia de pe foc, se adauga verdeata tocata, iar dupa ce s-a racit, se incorporeaza oale batute, se potriveste de sare se se amesteca bine. Se pot adauga si cattva caaei de usturoi pisati.

Se toarna compozitia intr-o tava unsa si tapetata cu pesmet si se da cuptorul la foc potrivit.

Drobul se mai poate coace invelit intr-o foaie subtire de taitei. In acest caz se folosesc numai 2 oua.


Prezentare si servire:


Acest preparat face parte din grupa gustarilor, deci se serveste ca o gustare; la tava sau la farfurie. Se poate servi la orice masa din zi.


Indici de calitate:


Ciupercile necesita o ingrijire cu totul deosebita de a celorlalte vegetale pentru a-si pastra deosebitele lor valori nutritive, precum si aspectul original. Pentru aceasta se recomanda ca:

curatarea lor sa se faca cu o perie moale subjet de apa (nu se lasa in apa).

Depozitarea lor se face in locuri racoroase, bine aerisite si uscate (in cosuri).

Ciupercile uscate se tin in apa rece 4-6 ore, inainte de folosire, schimbandu-se apa de 2-3 ori.

Ciupercile conservate in sare se tin in apa rece 24 de ore, schimbandu-se apa, apoi pot fi folosite.

Ciupercile amare (ex. galbiorii) se tin in apa rece 24 de ore schimbandu-se apa de mai multe ori pentru a-si pierde gustul amar.



















Bibliografie:


Rev. Catering expert” nr 18 octombrie 2001

https://www.alternative.go.ro

“The Impact of Vegetarian Diets on Renal Disease”  Pangenkempen, Joni.

Position of The American Dietetic Association: Diets” J Am Diet Assoc 1993

https://www.intercer.ro

„Sfaturi Practice si Retete de Bucatarie Ovo-lacto-vegetariene”de Valerian Raileanu si Narcisa Raileanu

„Carte de bucate Vegetariene” de Corinne T. Netzer











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani