Referat la Drept civil - raport juridic civil referat





Universitatea ,,Spiru Haret' - Facultatea de Drept - Bucuresti

Dobre Adrian, anul I,zi, seria A, grupa 105.







NOTIUNEA, CARACTERELE SI STRUCTURA




RAPORTULUI JURIDIC CIVIL













1. Notiunea raportului juridic civil













Definitie

















Plecand de la definitia raportului juridic, in general, ca fiind o relatie sociala

reglementata de norma juridica, raportul juridic civil poate fi definit ca fiind

relatia sociala, patrimoniala sau personala nepatrimoniala, reglementata

de norma de drept civil.







In legatura cu aceasta definitie cateva precizari sunt utile.



Raportul juridic civil, ca orice raport juridic, nu este decat o relatie sociala,

si anume o relatie sociala cu caracter patrimonial (economic) sau personal

nepatrimonial (neeconomic).






Pentru a fi raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o

norma juridica de drept civil. Cu alte cuvinte, relatia sociala devine raport

juridic civil, patrunde in ordinea de drept, numai in masura in care a facut

obiectul de preocupare al legiuitorului, sub forma edictarii unei norme

juridice civile, care s-o reglementeze. Deci, daca orice raport juridic este o

relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic.Sunt relatii

precum cele de prietenie care nu constituie obiect de reglementare pentru

drept, in general, si, deci, nici pentru dreptul civil. Asemenea relatii raman de

domeniul moralei etc. Trasatura distinctiva, deosebitoare a unui raport juridic

fata de o relatie sociala care nu este reglementata de norma juridica


(apartinand moralei, de exemplu) consta in aceea ca, in caz de nevoie,

realizarea unui asemenea raport juridic este asigurata prin forta de


constrangere a statului.

















2. Caracterele raportului juridic civil













a) Raportul juridic este un raport social













Prin caracterul social al raportului juridic civil se intelege faptul ca el este un

raprt interuman. Acesta este un caracter al oricarui raport juridic, in

general. Prin urmare, fiecare raport juridic civil si toate raporturile juridice

civile au acest caracter.







Specific raportului juridic civil, din acest punct de vedere, este faptul ca el se

leaga fie intre oameni priviti in mod individual, in calitatea lor de persoane

fizice, fie intre oameni, priviti in cadrul unor colective, in calitatea lor de



persoane juridice.
















b) Raportul juridic are caracter volitional













Prin caracterul volitional al raportului juridic se intelege faptul ca el este

reglementat de norma juridica, norma care exprima vointa tuturor


cetatenilor unei tari. Ceea ce imprumuta caracter volitional raportului juridic

civil este tocmai norma juridica care exprima vointa tuturor cetatenilor,

ridicata la rang de lege.







Plecand de la faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala reglementata

de norma juridica, iar norma juridica insemnand vointa, ridicata la rang de

lege, caracterul volitional al acestui raport este evident.



Daca acest aspect, care evidentiaza caracterul volitional al raportului juridic

civil, este prezent in cazul oricarui raport juridic civil, se cuvine a se

sublinia ca exista raporturi juridice al caror caracter volitional este pus in

evidenta de inca un aspect. Este vorba de acele raporturi juridice civile care

se nasc din actele juridice civile (spre exemplu, contracte). In aceste cazuri,

acest aspect se concretizeaza in manifestarea de vointa a partilor, in

sensul crearii raportului juridic, il dubleaza pe primul, si anume caracterul

volitional al raportului juridic civil, astfle ca se poate vorbi de un


caracter dublu volitional. In astfel de situatii, caracterul dublu volitional al

raportului juridic civil este dat, pe de o parte, de vointa statului, exprimata in

normele juridice civile, si, pe de o alta parte, de vointa partilor, care au voit

sa dea nastere raportului juridic tocmai incheind actul juridic.


Al doilea aspect al caracterului volitional lipseste in cazul raporturilor juridice

civile izvorate din fapte juridice in inteles restrans (evenimente si actiuni

savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, efecte care se produc

totusi pentru ca legea leaga de ele asemenea efecte).



Daca acest al doilea aspect lipseste, in cazul la care ne-am referit, in ceea ce

priveste nasterea raportului,el poate fi prezent in ceea ce priveste


stingerea lui, atunci cand executarea obligatiilor este voluntara, nu silita.

Spre exemplu, dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii se naste raportul de

responsabilitate civila delictuala, in temeiul legii (art. 998 Cod civil), raport in

al carui continut intra obligatia de reparare a prejudiciului. Desi autorul

faptului ilicit n-a voit nasterea raportului juridic, el se naste totusi prin

vointa legii. Autorul faptului ilicit poate, insa sa stinga acel raport prin

executarea de buna-voie (voluntara) a obligatiei de a repara prejudiciul

cauzat. Caracterul dublu volitional este prezent, in acest caz, numai in ceea

ce priveste stingerea raportului juridic civil, iar nu si in ceea ce priveste

nasterea








Dupa cum se arata in literatura de specialitate, posibilitatea partilor de a

inlatura normele juridice supletive (care formeaza majoritatea normelor de

drept civil), reprezinta un caracter deosebit al rpaorturilor juridice civile,

intrucat, existand aceasta posibilitate, partile le pot inlocui, in limita


normelor imperative, cu clauze stabilite prin vointa lor.



A. Ionascu in lucrarea sa intitulata ,,Drept civil - partea generala' , aparuta la

Editura Didactica si Pedagogica in anul 1963, pagina 34, spunea ca


,,caracterul volitional al raporturilor juridice civile rezultand din acte juridice

estemai accentuat in ce priveste latura sa privind vointa partilor, caci

acesta se manifesta si la nasterea raportului, creandu-l, si la


reglementarea lui, nu numai la realizarea continutului,ca in celelalte

raporturi juridice'.


















c) Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate

juridica a subiectelor sale















Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii

juridice a partilor.







Prin conditia partilor raportului juridic civil de a fi subiecte egale in drepturi

se intelege ca aceste parti se afla, una fata de alta, pe picior de egalitate

juridica, nefiind subordonate una fata de cealalta. Astfel, o persoana nu

poate obliga pe o alta sa incheie un contract de vanzare-cumparare, spre

exemplu, dupa cum nu poate nici sa impuna, in mod unilateral si obligatoriu,

conditiile in care urmeaza sa se incheie un asemenea contract. Pentru

nasterea raportului juridic civil care sa aiba ca izvor un asemenea contract

este nevoie de acordul de vointa al partilor.




Doua precizari se cer a fi facute in legatura cu aceasta trasatura caracteristica

a raportului juridic civil.







In primul rand, trebuie mentionat ca pozitia de egalitate juridica a partilor

raportului civil nu trebuie confundata cu principiul egalitatii in drepturi,

ca principiu fundamental al dreptului roman, deoarece acest principiu este

valabil, in aceeasi masura, pentru fiecare si pentru toate ramurile dreptului

roman. Cand vorbim de principiul egalitatii in drepturi, ca principiu


fundamental al dreptului, avem in vedere egalitatea in fata legii pentru

toti (legea este egala pentru toti cetatenii, fara privilegii si fara discriminari -

art. 16 din Constitutie). Dimpotriva, cand vorbim de egalitate juridica a

partilor raportului juridic civil, avem in vedere egalitatea unei parti fata de

cealalta parte (iar nu fata de lege). Daca toate persoanele fizice sunt egale in

fata legii, ele nu sunt in toate raporturile juridice egale una fata de


cealalta. De exemplu, toti cetatenii sunt egali in fata normelor de drept

administrativ (legi administrative), dar ei nu sunt in pozitie de egalitate

juridica, ci in pozitie de subordonare, fata de organele administratiei de stat

cu care intra in raporturi de drept administrativ.




A doua precizare este in sensul ca egalitatea in drepturi (pozitia de egalitate

juridica) a subiectelor raportului juridic civil nu trebuie inteleasa in sensul ca

partile ar avea acelasi numar de drepturi, sau ca ar fi egale din punct de

vedere economic (in sensul ca ar avea patrimonii egale). Din contra, intr-un

contract de donatie, spre exemplu, cu toate ca donatorul are numai obligatii

iar donatarul numai drepturi, ei se afla intr-o pozitie de egalitate juridica, in

sensul ca donatorul nu poate impune donatarului, si nici donatarul


donatorului, sa se afle legati judiceste prin contractul de donatie, decat daca

consimt ambii la incheierea contractului.





Tot astfel, chiar daca doua subiecte de drept civil sunt inegale din punct de

vedere patimonial, in sensul ca un subiect are un patrimoniu mai intins

decat celalalt, ele se afla in pozitie de egalitate juridica. De exemplu, desi nu

exista eglitate de patrimonii intre o intreprindere comerciala de stat si o

persoana fizica, acestea se afla pe pozitie de egalitate juridica in cadrul unui

contract de vanzare-cumparare pe care il incheie, intrucat nici intreprinderea

si nici persoana fizica nu pot impune, pe cale unilaterala, intrarea intr-un

astfel de raport juridic.







Persoanele juridice, desi au o capacitate de folosinta inegala, in sensul

specializarii ei, ele se afla tot pe pozitie de egalitate juridica in cadrul


raporturilor de drept civil.


















3. Structura raportului juridic civil













Notiuni generale
















Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic civil este

alcatuit din trei elemente constitutive :





a) subiectele sau partile intre care se leaga raportul juridic civil. Sunt

subiecte ale raporturilor juridice civile persoanele fizice si persoanele

juridice.








b) continutul, care este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor


raportului juridic civil.







c) obiectul, care cuprinde insasi prestatia (actiunea sau inactiunea) la

care sunt indreptatite partile ori pe care acestea sunt tinute sa o savarseasca

(sau sa se abtina de la savarsirea ei); cu alte cuvinte, obiectul raportului

juridic civil consta in conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba

partile









Spunem ca acestea sunt elemente constitutive in sensul ca lipsa oricaruia din

ele face sa nu ne aflam in fata unui raport juridic. Cu alte cuvinte, raportul

juridic civil este de neconceput in afara existentei acestor trei elemente, care

trebuie intrunite cumulativ.
















BIBLIOGRAFIE















1. Aurel Pop, Gheorghe Beleiu , ,,Drept civil' , Bucuresti, 1975


2. Constantin Statescu , ,,Drept civil', Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti








3. Colectiv de autori , ,,Tratat de drept civil. Volumul I', Editura Academiei

R.S.R. , Bucuresti, 1967







4. A. Ionascu, ,,Drept civil. Partea generala', Editura Didactica si


Pedagogica, Bucuresti, 1963






5. Corneliu Turianu , ,,Curs de drept civil. Partea generala', Editura


Universitara, Bucuresti, 2001


















Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani