RAPORTULUI JURIDIC CIVIL - relatia sociala, patrimoniala sau personala nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil



Dobre Adrian, anul I,zi, seria A, grupa 105
 
 
 
 
 
 
Definitie
 
Plecand de la definitia raportului juridic, in general, ca fiind o relatie sociala
reglementata de norma juridica, raportul juridic civil poate fi definit ca fiind
relatia sociala, patrimoniala sau personala nepatrimoniala, reglementata
de norma de drept civil.
In legatura cu aceasta definitie cateva precizari sunt utile.
Raportul juridic civil, ca orice raport juridic, nu este decat o relatie sociala,
si anume o relatie sociala cu caracter patrimonial (economic) sau personal
nepatrimonial (neeconomic).
Pentru a fi raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o
norma juridica de drept civil. Cu alte cuvinte, relatia sociala devine raport
juridic civil, patrunde in ordinea de drept, numai in masura in care a facut
obiectul de preocupare al legiuitorului, sub forma edictarii unei norme
juridice civile, care s-o reglementeze. Deci, daca orice raport juridic este o
relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic.Sunt relatii
precum cele de prietenie care nu constituie obiect de reglementare pentru
drept, in general, si, deci, nici pentru dreptul civil. Asemenea relatii raman de
domeniul moralei etc. Trasatura distinctiva, deosebitoare a unui raport juridic
fata de o relatie sociala care nu este reglementata de norma juridica
(apartinand moralei, de exemplu) consta in aceea ca, in caz de nevoie,
realizarea unui asemenea raport juridic este asigurata prin forta de
constrangere a statului.
 
 
 
a) Raportul juridic este un raport social
 
Prin caracterul social al raportului juridic civil se intelege faptul ca el este un
raprt interuman. Acesta este un caracter al oricarui raport juridic, in
general. Prin urmare, fiecare raport juridic civil si toate raporturile juridice
civile au acest caracter.
Specific raportului juridic civil, din acest punct de vedere, este faptul ca el se
leaga fie intre oameni priviti in mod individual, in calitatea lor de persoane
fizice, fie intre oameni, priviti in cadrul unor colective, in calitatea lor de
persoane juridice.
 
b) Raportul juridic are caracter volitional
 
Prin caracterul volitional al raportului juridic se intelege faptul ca el este
reglementat de norma juridica, norma care exprima vointa tuturor
cetatenilor unei tari. Ceea ce imprumuta caracter volitional raportului juridic
civil este tocmai norma juridica care exprima vointa tuturor cetatenilor,
ridicata la rang de lege.
Plecand de la faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala reglementata
de norma juridica, iar norma juridica insemnand vointa, ridicata la rang de
lege, caracterul volitional al acestui raport este evident.
Daca acest aspect, care evidentiaza caracterul volitional al raportului juridic
civil, este prezent in cazul oricarui raport juridic civil, se cuvine a se
sublinia ca exista raporturi juridice al caror caracter volitional este pus in
evidenta de inca un aspect. Este vorba de acele raporturi juridice civile care
se nasc din actele juridice civile (spre exemplu, contracte). In aceste cazuri,
acest aspect se concretizeaza in manifestarea de vointa a partilor, in
sensul crearii raportului juridic, il dubleaza pe primul, si anume caracterul
volitional al raportului juridic civil, astfle ca se poate vorbi de un
caracter dublu volitional. In astfel de situatii, caracterul dublu volitional al
raportului juridic civil este dat, pe de o parte, de vointa statului, exprimata in
normele juridice civile, si, pe de o alta parte, de vointa partilor, care au voit
sa dea nastere raportului juridic tocmai incheind actul juridic.
Al doilea aspect al caracterului volitional lipseste in cazul raporturilor juridice
civile izvorate din fapte juridice in inteles restrans (evenimente si actiuni
savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, efecte care se produc
totusi pentru ca legea leaga de ele asemenea efecte).
Daca acest al doilea aspect lipseste, in cazul la care ne-am referit, in ceea ce
priveste nasterea raportului,el poate fi prezent in ceea ce priveste
stingerea lui, atunci cand executarea obligatiilor este voluntara, nu silita.
Spre exemplu, dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii se naste raportul de
responsabilitate civila delictuala, in temeiul legii (art. 998 Cod civil), raport in
al carui continut intra obligatia de reparare a prejudiciului. Desi autorul
faptului ilicit n-a voit nasterea raportului juridic, el se naste totusi prin
vointa legii. Autorul faptului ilicit poate, insa sa stinga acel raport prin
executarea de buna-voie (voluntara) a obligatiei de a repara prejudiciul
cauzat. Caracterul dublu volitional este prezent, in acest caz, numai in ceea
ce priveste stingerea raportului juridic civil, iar nu si in ceea ce priveste
nasterea.
Dupa cum se arata in literatura de specialitate, posibilitatea partilor de a
inlatura normele juridice supletive (care formeaza majoritatea normelor de
drept civil), reprezinta un caracter deosebit al rpaorturilor juridice civile,
intrucat, existand aceasta posibilitate, partile le pot inlocui, in limita
normelor imperative, cu clauze stabilite prin vointa lor.
A. Ionascu in lucrarea sa intitulata ,,Drept civil - partea generala" , aparuta la
Editura Didactica si Pedagogica in anul 1963, pagina 34, spunea ca
,,caracterul volitional al raporturilor juridice civile rezultand din acte juridice
este...mai accentuat in ce priveste latura sa privind vointa partilor, caci
acesta se manifesta si la nasterea raportului, creandu-l, si la
reglementarea lui, nu numai la realizarea continutului,ca in celelalte
raporturi juridice".
 
c) Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate
juridica a subiectelor sale
 
Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii
juridice a partilor.
Prin conditia partilor raportului juridic civil de a fi subiecte egale in drepturi
se intelege ca aceste parti se afla, una fata de alta, pe picior de egalitate
juridica, nefiind subordonate una fata de cealalta. Astfel, o persoana nu
poate obliga pe o alta sa incheie un contract de vanzare-cumparare, spre
exemplu, dupa cum nu poate nici sa impuna, in mod unilateral si obligatoriu,
conditiile in care urmeaza sa se incheie un asemenea contract. Pentru
nasterea raportului juridic civil care sa aiba ca izvor un asemenea contract
este nevoie de acordul de vointa al partilor.
Doua precizari se cer a fi facute in legatura cu aceasta trasatura caracteristica
a raportului juridic civil.
In primul rand, trebuie mentionat ca pozitia de egalitate juridica a partilor
raportului civil nu trebuie confundata cu principiul egalitatii in drepturi,
ca principiu fundamental al dreptului roman, deoarece acest principiu este
valabil, in aceeasi masura, pentru fiecare si pentru toate ramurile dreptului
roman. Cand vorbim de principiul egalitatii in drepturi, ca principiu
fundamental al dreptului, avem in vedere egalitatea in fata legii pentru
toti (legea este egala pentru toti cetatenii, fara privilegii si fara discriminari -
art. 16 din Constitutie). Dimpotriva, cand vorbim de egalitate juridica a
partilor raportului juridic civil, avem in vedere egalitatea unei parti fata de
cealalta parte (iar nu fata de lege). Daca toate persoanele fizice sunt egale in
fata legii, ele nu sunt in toate raporturile juridice egale una fata de
cealalta. De exemplu, toti cetatenii sunt egali in fata normelor de drept
administrativ (legi administrative), dar ei nu sunt in pozitie de egalitate
juridica, ci in pozitie de subordonare, fata de organele administratiei de stat
cu care intra in raporturi de drept administrativ.
A doua precizare este in sensul ca egalitatea in drepturi (pozitia de egalitate
juridica) a subiectelor raportului juridic civil nu trebuie inteleasa in sensul ca
partile ar avea acelasi numar de drepturi, sau ca ar fi egale din punct de
vedere economic (in sensul ca ar avea patrimonii egale). Din contra, intr-un
contract de donatie, spre exemplu, cu toate ca donatorul are numai obligatii
iar donatarul numai drepturi, ei se afla intr-o pozitie de egalitate juridica, in
sensul ca donatorul nu poate impune donatarului, si nici donatarul
donatorului, sa se afle legati judiceste prin contractul de donatie, decat daca
consimt ambii la incheierea contractului.
Tot astfel, chiar daca doua subiecte de drept civil sunt inegale din punct de
vedere patimonial, in sensul ca un subiect are un patrimoniu mai intins
decat celalalt, ele se afla in pozitie de egalitate juridica. De exemplu, desi nu
exista eglitate de patrimonii intre o intreprindere comerciala de stat si o
persoana fizica, acestea se afla pe pozitie de egalitate juridica in cadrul unui
contract de vanzare-cumparare pe care il incheie, intrucat nici intreprinderea
si nici persoana fizica nu pot impune, pe cale unilaterala, intrarea intr-un
astfel de raport juridic.
Persoanele juridice, desi au o capacitate de folosinta inegala, in sensul
specializarii ei, ele se afla tot pe pozitie de egalitate juridica in cadrul
raporturilor de drept civil.
 
 
 
Notiuni generale
 
Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic civil este
alcatuit din trei elemente constitutive :
a) subiectele sau partile intre care se leaga raportul juridic civil. Sunt
subiecte ale raporturilor juridice civile persoanele fizice si persoanele
juridice.
b) continutul, care este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor
raportului juridic civil.
c) obiectul, care cuprinde insasi prestatia (actiunea sau inactiunea) la
care sunt indreptatite partile ori pe care acestea sunt tinute sa o savarseasca
(sau sa se abtina de la savarsirea ei); cu alte cuvinte, obiectul raportului
juridic civil consta in conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba
partile.
Spunem ca acestea sunt elemente constitutive in sensu ca lipsa oricaruia din
ele face sa nu ne aflam in fata unui raport juridic. Cu alte cuvinte, raportul
juridic civil este de neconceput in afara existentei acestor trei elemente, care
trebuie intrunite cumulativ.
 
 
 
1. Aurel Pop, Gheorghe Beleiu , ,,Drept civil" (pag. 123-129), Bucuresti,
1975
2. Constantin Statescu , ,,Drept civil - Persoana fizica. Persoana juridica.
Drepturile reale"(pag. 421 si urm.), Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1970
3. Corneliu Turianu , ,,Curs de drept civil. Partea generala"(pag. 46),
Editura Universitara, Bucuresti, 2001