Mediul extern - analiza mediului extern referat





Analiza mediului extern


Prin mediul extern al intreprinderii se intelege ansamblul factorilor externi acesteia, factori a caror existenta este susceptibila de a-i influenta comportamentul si performantele sale, afectand-o intr-un fel sau altul. Deoarece impactul poate fi direct (actiunile concurentei) sau indirect (schimbari generale in climatul de afaceri), analiza mediului extern trebuie realizata in doua contexte diferite: contextul concurential (mezomediul), generat de elemente aflate in imediata vecinatate a organizatiei si caracterizat prin posibilitati sporite de influentare a acesteia, respectiv contextul general (macromediul), mai indepartat si cu posibilitati mai reduse de influenta asupra intreprinderii.





Scopul procesului de analiza a mediului extern



Analiza mediului extern vizeaza studiul acelor variabile majore prin care mediul imediat sau cel largit influenteaza intreprinderea, furnizand diagnosticului informatii asupra situatiei strategice complementare in raport cu cele oferite de analiza interna. Fie ca sunt realizate in cadrul contextului concurential, fie ca privesc contextul general al macromediului, analizele realizate la acest nivel au scopul de a sesiza oportunitatile si amenintarile care exista, dar si de a identifica factorii cheie de succes ai sectorului  de activitate, veritabile variabile strategice externe pe care toate intreprinderile trebuie sa le cunoasca si sa le stapaneasca pentru a supravietui.

O oportunitate reprezinta o evolutie a mediului extern apreciata ca avand un efect pozitiv asupra intreprinderii. De exemplu, aparitia unor noi piete sau a unor noi tehnologii reprezinta cele mai clasice oportunitati pentru o firma. O oportunitate este cu atat mai notabila cu cat probabilitatea de succes si atractia ei sunt mai ridicate si cu cat este mai rapid sesizata decat concurentii.

O amenintare reprezinta o evolutie a mediului extern cu efect previzibil negativ pentru intreprindere. O scadere continua a puterii de cumparare a populatiei in conditiile economice actuale reprezinta practic o amenintare majora pentru toate intreprinderile. O amenintare este cu atat mai grava cu cat are sanse mai mari de a se produce si cu cat afecteaza mai profund competitivitatea intreprinderii in cazul in care ea devine realitate.

Cateva tipuri de amenintari si oportunitati potentiale ale mediului extern al unui sistem de afaceri:

amenintari: tendinta substituirii produselorl, diminuarea resurselor de materii prime, deschiderea pietei nationale pentru produsele straine, diminuarea subventiilor pentru export, cresterea preturilor si reducerea puterii de cumparare.

oportunitati: cresterea unei anumite piete cu 30%, cresterea comertului international, noi sisteme de transport mai economice, aparitia unor tehnologii si a unor echipamente mai performante.


Analiza contextului concurential pentru intreprindere


Analiza contextului (mediului) concurential este utila in evaluarea oportunitatilor si amenintarilor generate de acele elemente (indivizi, grupuri sau organizatii) care influenteaza direct intreprinderea, sau pot fi influentate semnificativ de catre aceasta. Ea presupune, intr-o prima faza, definirea cadrului de referinta in care se vor desfasura analizele urmatoare, deci alegerea corecta a campului de lucru. Odata acest cadru ales, analiza se va axa apoi pe studiul fortelor concurentiale care-l afecteaza, deoarece rezultanta acestor forte determina performantele sale potentiale.


Definirea cadrului de referinta


Definirea cadrului de referinta presupune in primul rand o delimitare precisa a pietei geografice de referinta. M.Porter considera ca piata de referinta poate fi identificata cu ajutorul indicilor de import si a celor de export, calculati cu formulele:

*Ii =  x 100, respectiv Ie = x 100.

Daca cei doi indici sunt inferiori valorii de 10%, piata de referinta a firmei o reprezinta spatiul national; in cazul in care ei au valori cuprinse intre 10 si 50%, analiza trebuie efectuata atat la nivel national cat si la nivel regional sau mondial; la valori ale indicilor superioare lui 50%, piata analizata trebuie sa fie cea mondiala.

O data definita piata de referinta, trebuie apoi realizat un demers de segmentare externa, demers care vizeaza determinarea arenei, a sectoarelor si segmentelor strategice in care firma actioneaza, permitand deci o vizualizare a panoramei strategice a firmei.

Analiza contextului concurential trebuie condusa dupa un proces iterativ: intai global pe intinderea sectoarelor vizate, ajungand in cele din urma la analize precise pe fiecare segment strategic identificat.


Analiza fortelor concurentiale ( analiza structurala)


In mediul sau concurential, firma este supusa unui system de forte dupa aceleasi principii dupa care, in mecanica, un ansamblu de forte actioneaya asupra unui sistem de puncte materiale. Ea va fi deci influentata atat de un sistem de forte interioare, reprezentand actiunile mutuale pe care diferitele elemente ale sistemului le exercita asupra sa, cat si de un sistem de forte exterioare, care actioneaza asupra sistemului datorita altor elemente ce nu apartin acum acestuia, dar pe care el le poate asimila in viitor.

In principal, analiza fortelor concurentiale are in vedere anticiparea modului in care se vor deplasa factorii aflati la baza acestor forte si de a reactiona corespunzator la deplasarea lor. Analiza trebuie orientata catre determinarea fortelor esentiale ale sectorului analizat, catre studiul marimii si sensului acestor forte, cat si spre cunoasterea posibilitatilor pe care le are firma de a le influenta.

Chiar daca intensitatea competitiei difera de la un sector la altul, ea este determinata in general de aceleasi forte de baza, reprezentate practice de entitati identice. Aceste forte sunt: gradul de rivalitate intre concurentii existenti, amenintarea noilor intrati, presiunea exercitata de produsele de substitutie, puterea de negociere a clientilor si cea de negociere a furnizorilor.


Gradul de rivalitate intre concurentii existenti

Confruntati cu aceleasi probleme si expusi in general acelorasi riscuri, concurentii dintr-un sector lupta unii impotriva altora pentru obtinerea unor pozitii avantajoase, iar rivalitatea lor poate imbraca diverse forme: concurenta prin pret, batalii publicitare, introducerea de produse noi, ameliorarea serviciilor sau garantiilor pentru clienti. O rivalitate intensa este in beneficiul clientilor si evident in detrimentul rentabilitatii concurentilor existenti.

Rivalitatea intensa este dupa Porter rezultatul actiunii unui complex de factori structurali, care se gasesc in stransa legatura unii cu altii:

prezenta unui numar ridicat de concurenti sau a unor concurenti de dimensiuni relativ egale, face deseori neobservata sporirea numarului 'rebelilor', care considera ca actiunile lor nu vor fi observate de firmele rivale ;

ritmul lent de dezvoltare al sectorului, care determina firmele concurente sa se angajeze intr-o lupta apriga pentru cote de piata ;

costurile fixe inalte obliga firmele sa-si utilizeze complet capacitatile de care dispun, ceea ce duce deseori la diminuarea sensibila a preturilor, mai ales in conditiile unui exces de capacitate;

lipsa diferentierii determina deseori cumparatorii ca in alegerile lor sa se axeze pe pret si calitate, generand astfel o concurenta putemica ;

diversificarea concurentilor si mizele strategice inalte genereaza comportamente diferite in sector 

barierele inalte de iesire din sector obliga unele firme sa ramana si sa continue lupta aici, chiar daca castigul lor este redus sau inregistreaza pierderi.


Amenintarea noilor intrati


Noii intrati reprezinta firme care pot intra sau care au intrat deja in sector, concurand firmele existente. Acestia aduc cu ei noi capacitati strategice si dorinta de a cuceri parti de piata.

Dupa Porter, principalele tipuri de bariere de intrare intr-un sector sunt:

economiile de scara (sau de talie), adica fenomenul de scadere a costurilor medii pe termen lung datorat cresterii volumului productiei si vanzarii, care-l obliga pe noul intrat sa patrunda pe piata fie pe scara mare, caz in care este posibila o reactie puternica a firmelor concurente, fie pe scara redusa, caz in care el este nevoit sa accepte un dezavantaj de cost, ambele variante fiind deci indezirabile ;

diferentierea prin produs realizata de firmele ce opereaza pe piata ;



nevoia de capital, deci necesitatea de a investi resurse financiare considerabile pot constitui bariere serioase in special in sectoarele in care costurile ridicate de publicitate sau cercetare-dezvoltare nu mai pot fi recuperate;

costurile de schimbare a partenerului de afaceri, adica costurile cu care se confrunta cumparatorul atunci cand trece de la produsul unui furnizor la produsul altui furnizor;

accesul la canalele de distributie;

dezavantaje de cost fata de clientii existenti pe piata;

politica guvernamentala dusa de stat in domeniul eliberarii licentelor, limitarii accesului la materiile prime, reglementarii si restrictionarii anumitor activitati poate avea efecte directe sau indirecte asupra noilor intrati, limitand sau impiedicand intrarea in sector.

3) Presiunea exercitata de produsele de substitutie


Produsele de substitutie sunt cele care indeplinesc o functie identica cu cea a produsului analizat.

Cele mai intalnite astfel de produse sunt:

cele unde evolutia merge in sensul unei ameliorari a raportului calitate-pret in comparatie cu ce propune actualmente sectorul ;

cele care sunt fabricate de sectoare cu profituri ridicate si unde marja scaderii pretului devine importanta


4) Puterea de negociere a clientilor


Clientii incearca sa obtina reduceri de pret negociind servicii mai intinse si de mai buna calitate si atatand rivalitatea intre concurentii existenti. Actiunile lor pot avea un efect substantial asupra rentabilitatii sectorului, iar intensitatea lor este in functie de puterea detinuta de fiecare grup.

Dupa Porter, un grup de cumparatori poate fi considerat puternic daca se indeplinesc urmatoarele conditii:

este un grup concentrat sau achizitioneaza o cantitate mare din produsele vanzatorului;

produsul achizitionat necesita importante cheltuieli de aprovizionare sau are o pondere semnificativa in totalul achizitiilor facute de cumparator;

produsele achizitionate din sectorul de activitate sunt standard sau nediferentiate;

cand se confrunta cu un cost redus de schimbare al partenerului de afaceri;

cand obtine profituri reduse si vrea deci sa-si reduca cheltuielile de aprovizionare;

cand produsul realizat de sectorul de activitate nu este important pentru calitatea produselor a serviciilor cumparatorului;

cand cumparatorul dispune de informatii complete despre cerere, preturile de pe piata si chiar costurile furnizorului (el dispunand astfel de o putere mai mare de negociere).


5) Puterea de negociere a furnizorilor


Furnizorii, crescand pretul, reducand calitatea si modificand conditiile de livrare a produselor lor, au posibilitatea de a reduce rentabilitatea sectorului. Mana de lucru poate fi de asemenea considerata ca un furnizor capabil de a exersa o mare influenta in diferite sectoare. Angajati extrem de competenti sunt greu de gasit pe piata, cum dealtfel o mana de lucru sindicalizata poate, prin negocieri, sa-si prevaleze o parte substantiala din profitul sectorului.

Un grup de furnizori devine puternic daca:

este dominat de un numar restrans de firme si este mai concentrat decat sectorul de activitate in  care-si vinde produsele;

nu este obligat sa faca fata unor produse substituibile care se adreseaza aceluiasi sector de activitate;

sectorul de activitate nu constituie un client important al grupului de furnizori;

produsul sau constituie o intrare importanta pentru activitatea derulata de cumparator;

produsele grupului sunt diferentiate sau impun costuri de schimbare a partenerului de afaceri.

Statu1 este si el o forta care poate influenta structura concurentiala a sectorului, dar este mai adecvat de studiat aceasta forta prin intermediul celor cinci descrise anterior, decat considerandu-l o forta aparte. Oricum, importanta celor cinci forte prezentate este diferita de la caz la caz, datorita conditiilor specifice.

Este important insa pentru analist sa inteleaga faptul ca aceste forte nu sunt independente si ca ele se influenteaza reciproc. De exemplu, o putere a furnizorilor prea mare poate reprezenta o motivatie suplimentara pentru cautarea unor produse de substitutie si in acelasi timp o descurajare evidenta pentru noii intrati. Invers, daca exista produse de substitutie asemanatoare, atunci pe filiera furnizor-producator-beneficiar va exista o stimulare suplimentara pentru o distribuire echitabila a castigului si o concertare a eforturilor pe linia conservarii atractivitatii sectorului.

Identificarea grupurilor si segmentelor strategice atractive ( analiza structurala in interiorul sectorului de activitate)


Analizele fortelor concurentiale permit un prim diagnostic al structurii unui sector. Dar sectorul se compune dintr-o diversitate de segmente care nu se supun fortelor concurentei in aceeasi maniera si cu aceeasi intensitate. In plus, in cadrul sectorului, un anumit numar de firme realizeaza aceleasi practici strategice, urmarind aceeasi strategie sau o strategie vecina pe un anumit numar de dimensiuni strategice. Este important deci sa se scindeze entitatea 'sector' in unitati de analiza mai fine si mai omogene (segmente sau grupuri strategice), studiind intensitatea luptei concurentiale si determinand atractivitatea firmei la acest nivel.

Rezultat al segmentarii strategice, harta grupurilor strategice reprezinta un instrument pertinent pentru caracterizarea unui sector. Ea permite analiza contextului concurential 1a doua niveluri distincte:

cel al intensitatii concurentiale din interiorul fiecarui grup strategic;

cel al luptei concurentiale dintre grupurile strategice.

In urma analizei mediului extern, mai multe solutii posibile se ofera firmei, iar riscurile inerente alegerii unei anumite optiuni strategice sunt mai bine identificate.



Solutii posibile: a crea un nou grup strategic pentru a exploata o nisa neperceputa de concurentii actuali; a intra intr-un grup strategic in situatia cea mai favorabila; a ameliora pozitia intreprinderii in grupul sau de apartenenta; a intra intr-un grup nou pentru a intari pozitia structurala a acestuia.

Riscuri identificabile: riscuri de a vedea alte firme intrand in grupul strategic; riscuri reprezentate de alti factori susceptibili de a deteriora pozitia structurala a grupului; riscuri care insotesc toate investitiile destinate a ameliora obstacolele de mobilitate.


Analiza cererii specifice si evaluarea concurentei (analiza pietei si concurentei)


Aceasta etapa de analiza presupune adancirea studiului pentru doua din fortele principale identificate ca existand in sector: clientii si concurentii. Este evident ca firmele trebuie sa se adapteze la ceea ce clientii doresc si la noile strategii ale concurentilor pentru a satisface aceste cerinte. Firmele care practica un echilibru intre orientarea spre consumator si cea spre concurenta practica o adevarata orientare spre piata.


a) Analiza cererii specifice


Analiza clientilor permite ca utilizand metode traditionale de marketing pentru studiul consumatorilor, sa realizam o prima imagine globala privind dimensiunea cererii in sector si sa anticipam posibilitatile noi de dezvoltare sau riscurile majore cu care intreprinderile de aici se pot confrunta. Aceasta imagine priveste atat natura si caracteristicile cererii cat si evolutia acestei cereri.


b) Analiza si evaluarea concurentei


Anterior, analiza competitorilor a furnizat o imagine globala asupra capacitatii sectorului si a gradului sau de concentrare, iar harta grupurilor strategice a permis sa ne situam in raport cu veritabilii concurenti si sa anticipam amenintarile majore. Este insa necesara adancirea analizei competitorilor prin evaluarea principalilor concurenti, deoarece succesul sau esecul intreprinderii pe piata depinde, in mare parte, de deciziile strategice pe care acestia le pot lua. Este ratiunea pentru care trebuie analizate punctele noastre tari si slabiciunile in raport cu concurenta, in scopul determinarii potentialului de lupta cu aceasta si evaluarii optiunilor care ni se deschid.

In acest stadiu este important de a avea o idee precisa asupra obiectivelor strategice urmarite de concurenti, dar si de a intelege adanc conceptia lor concurentiala pentru a putea anticipa eventualele lor actiuni si a lua la momentul oportun deciziile corespunzatoare.


Analiza profilului si nivelului concurential ( analiza comparativa )

Aceasta ultima analiza a contextului concurential, situata exact la interfata analizei interne cu cea externa, reprezinta etapa cu cele mai mari castiguri din punctul de vedere al diagnosticului competitivitatii. Ea urmareste trei obiective principale:

a)    de a certifica anumite rezultate ale analizei interne prin prisma unei viziuni externe (punctele tari si cele slabe ale intreprinderii sunt validate odata cu realizarea comparatiilor externe );

b)    de a identifica acei factori cheie existenti in sector a caror stapanire asigura intreprinderii o pozitie superioara din punct de vedere competitiv;

c)    si in final, prin sinteza elementelor rezultate din analizele anterioare, determinarea gradului de competitivitate al intreprinderii analizate.

Orice sector economic poate fi caracterizat printr-un lant al valorii adaugate, lant care parcurge filiera traditionala 'furnizor-producator-distribuitor. La nivelul fiecarei astfel de verigi se pot derula afaceri distincte, afaceri plasate pe segmente strategice diferite ale sectorului.

Urmarind clasificarea lui Porter, activitatile specifice unui segment strategic analizat sunt:

A1. Dezvoltare tehnologica

A2. Gestiunea resurselor umane

A3. Administrare generala

A4. Aprovizionare

A5. Logistica interna (receptie, stocaj, control de stoc)

A6. Fabricatie

A7. Logistica externa (stocaj si distributie fizica a produselor la clienti)

A8. Comercializare si vanzare (publicitate, promotie, selectia distribuitorilor, fixare pret)

O astfel de analiza permite sa identificam acele activitati ale intreprinderii carora li se acorda o importanta prea mare sau prea mica comparativ cu principalii concurenti de pe segment, aspect care va impune anumite optiuni strategice legate de modul de alocare a resurselor si capacitatilor.

Analiza profilurilor strategice permite determinarea activitatilor segmentului care au un grad mai mare de importanta si sa identificam in aceste 'activitati cheie' acei FCS (factori cheie de succes) care explica sursele avantajului competitiv.

O data FCS astfel identificati, se poate aprecia importanta lor in asigurarea competitivitatii prin utilizarea unor coeficienti de ponderare. Evaluand pe o scara de la 0 la 1 nivelul capacitatilor strategice ale firmei si liderului din segment in satisfacerea acestor factori, se poate determina atat ,gradul de satisfacere a fiecarui factor cheie de succes cat si cel de competitivitate pentru cele doua firme comparate.

Practica a aratat ca cel mai sigur drum spre succes este concentrarea resurselor pe o singura activitate cheie, unde devenind competitiva, firma poate sa obtina performante care apoi sa-i permita consolidarea statutului de lider si in alte activitati. La polul opus, firmele perdante au fost cele care n-au fost capabile sa-si perfectioneze activitatile cheie pentru a atinge aici factorii cheie de succes, factori pe care desi i-au recunoscut n-au avut curajul si perseverenta sa-i exploateze deplin.

Analiza macro-mediului intreprinderii


Studiul macro-mediului intreprinderii permite depasirea orizontului mediului concurential deoarece analizeaza o serie de factori externi care afecteaza in mod uniform un mare numar de sisteme de afaceri (nu numai firmele din sector). Acesti factori, care la prima vedere par foarte indepartati si fara repercursiuni asupra viitorului intreprinderii, au in realitate o influenta indirecta asupra acesteia, in timp ce influenta inversa este limitata.

a) Categoriile de factori ai macro-mediului ( elementele analizei PEST)

Varietatea si multiplicitatea factorilor ce intervin in macro-mediul intreprinderii impune gruparea si analiza lor in cel putin patru categorii clasice distincte: politico-legali (P), economici (E), socio-culturali (S) si tehnologici (T).

P. Factorii politico-legali sunt cei care formeaza mediul politic -juridic -administrativ extern al organizatiei. Ei provin din intreg sistemul de relatii stabilit intre puterea politica, administratia locala / regionala / nationala si lumea afacerilor, in special in domeniul legislatiei si reglementarilor legale.

Stabilitatea politico-legala scuteste lumea afacerilor de socuri importante, iar un climat politic care asigura garantia si reduce riscul este un factor dinamizator pentru orice initiativa de afaceri.

Cativa factori politico-legali a caror influenta trebuie analizata:

rolul puterii publice in viata afacerilor (reglementari si dereglementari guvernamentale);

gradul de stabilitate politica (echilibrul puterilor in stat, pactul social);

evolutia si consecintele riscului politic (evaluarea riscului politic se poate face in baza unor criterii politice ce au in vedere structura sociala, institutiile - constitutie, birocratie, sindicate, - liderii si personalitatile, coruptia, conflictele interne si externe, tensiunile etnice sau religioase);

politica monetara, valutara, bugetara sau fiscala a statului;

modificari in curs sau de perspectiva a unor texte legale sau juridice;

activitatea lobby-urilor;



oportunitatile si pericolele integrarii euroatlantice.

E. Factorii economici sunt cei care formeaza mediul economic in care opereaza organizatia. Analiza mediului economic a unei tari presupune, de exemplu, studierea principalelor variabile macroeconomice: rata cresterii economice, soldul contului curent, datoria externa, dependenta de exporturi, inflatia, rata dobanzii, raporturile dintre economii si investitii, raportul dintre serviciul datoriei externe si PIB. Agentiile de risc utilizeaza aceste criterii economice, alaturi de cele politice, in calcularea indicelui de risc de tara, indicator sintetic al oportunitatilor si amenintarilor acestui sistem.

Principalii factori economici ce pot fi analizati sunt deci: rata inflatiei si a dobanzii, cursurile de schimb valutar, PIB si deficitul bugetar, rata somajului, productivitatea muncii la nivel macro si mezoeconomic, tendintele bursiere, fluctuatia preturilor, rata saraciei si consumul populatiei.

S. Factorii socio-culturali sunt cei care formeaza acel mediu specific (mediul demo-psiho-lingvistic, mediul socio-cultural) constituit din modele de comportament individuale si de grup care reflecta atitudini, valori si obiceiuri.

Sistemul de valori al societatii, ca si comportamentele ce motiveaza acest sistem, vor constitui un element specific de directionare pentru sistemul de afaceri. Atitudinea populatiei fata de munca, stilul de viata, securitatea sociala, atitudinea etnica, religioasa si ecologica, nivelul educational, mobilitatea populatiei si structura pe varste, reglementarile de natura etica, atitudinea fata de calitatea produselor si cea de economisire - sunt cativa din factorii socio-culturali care pot influenta situatia unor sectoare economice si a afacerilor aferente.

T. Factorii tehnologici sunt cei care stau la originea formarii mediului tehnologic. Tehnologia, in sensul larg al notiunii, constituie acea competenta a macro-mediului

reprezentata de un set de procese prin care o combinatie oarecare de resurse sunt transformate in produse ale acestuia. Am vazut deja ca evolutiile tehnologice au efect asupra cresterii si maturitatii sectorului, ca influenteaza frontierele dintre segmentele strategice prin modificarea factorilor lor cheie de succes, ca stau uneori la originea unor afaceri noi (nu se produce ceea ce cere piata, ci se produce ceea ce rezulta din exercitarea presiunii tehnologice, urmand ca ulterior sa se genereze piata) sau la disparitia unora din cele existente (pericolul substituirii poate duce la disparitia cererii) si ca in dese randuri fac diferentierea intre competitori (reprezentand o sursa a avantajului competitiv). Aceasta impune ca descoperirea si valorificarea oportunitati1or tehnologice existente in mediul tehnologic al intreprinderii sa devina o activitate permanenta a managerului superior si a celor care participa la fundamentarea strategiei organizatiei.

Cele mai importante semnale tehnologice care trebuie inventariate sunt rata inovatiei tehnologice si gradul relativ de risc. Ele sunt determinate in principal de urmatorii factori tehnologici: cheltuielile guvernamentale pentru cercetare, viteza de transfer a tehnologiilor, atractia tehnologica a sectorului si alura arborelui lui tehnologic, rata de innoire a produselor, ritmul de aparitie a inventiilor, calitatea sistemului de telecomunicatii.


b) Etapele analizei macro-mediului


Intr-o prima etapa trebuie ales cadrul analizei, astfel incat printr-o delimitare geografica adecvata sa putem defini nivelul maxim de analiza al efectelor. Astfel, fiecare organizatie poate grupa si analiza factori de influenta a1 contextului general, functie de specificul propriu, pe unul din urmatoarele niveluri: local, national, regional si mondial.

Odata ales acest cadru, la fiecare nivel de analiza trebuie apoi determinati si listati factorii de influenta reprezentativi. Cum numarul acestora poate fi extrem de ridicat, pentru a nu complica sinteza finala, se selecteaza un numar reprezentativ de factori (5-10) din fiecare categorie.

Intr-o etapa ulterioara, variabilele strategice selectionate vor fi analizate sub aspectul.influentei lor asupra parametrilor strategici ai organizatiei. Aceste estimari stau la baza determinarii indicelui de influenta (Ii), indice care se calculeaza prin scaderea ponderii modificarilor de sens negativ din cele de sens pozitiv. Cum acest indice reflecta doar global sensul modificarilor (el este favorabil cand diferenta este pozitiva, respectiv nefavorabil cand ea este negativa), este important pentru analist sa traga concluzii in termeni de oportunitati si amenintari la nivelul fiecarei variabile strategice selectionate, pentru a obtine un tablou complet al influentei mediului general al firmei.

Analiza posibilelor actiuni corective ale factorilor reprezinta ultima etapa in cadrul acestui demers, ea avand ca principal scop determinarea posibilelor actiuni de influenta inversa, chiar daca in cele mai dese cazuri acestea au o relevanta nesemnificativa. Acestea reprezinta optiuni strategice pentru firma, completand astfel lista de optiuni deschisa de analist in etapele anterioare.


Rezumatul analizei mediului extern al intreprinderii

Ansamblul analizelor realizate in cadrul acestui modul ( cel mai adesea utilizand si coreland si date ale mediului intern), pot scoate in evidenta urmatoarele aspecte care sunt esentiale in cadrul unui diagnostic strategic al mediului extern: 

caracteristicile generale ale sectorului (tip, grad de concentrare, indice de crestere) si elementele globale ce determina atractivitatea lui (oportunitatile si amenintarile, tendintele cresterii si rentabilitatii);

presiunea fortelor concurentiale din sector: marimea, caracteristicile, sensul si posibilitatile de influenta a acestor forte;

grupurile strategice existente in cadrul sectorului, precum si intensitatea luptei concurentiale dintre grupuri si in cadrul grupurilor, in conditiile expansiunii corporatiilor transnationale;

strategiile si pozitiile principalilor clienti si mai ales ai principalilor concurenti ai intreprinderii;

profilurile strategice comparative ale intreprinderii si principalilor sai concurenti;

factorii cheie de succes ai sectorului analizat si gradul de satisfacere ai acestora de catre intreprinderea analizata;

oportunitatile de marketing (mediul socio-economic) pe o perioada de minim 3 ani;

oportunitatile macro-mediului in desfasurarea procesului de globalizare: orientarea corporatiilor transnationale spre tarile si sectoarele cu avantaj comparativ pe termen mediu si lung (manopera specifica EUR / ora, calificarea si flexibilitatea fortei de munca, pozitia geostrategica), inovarea tehnologica adaptabila la nivelul sectorului si intreprinderii analizate, noile aliante politice internationale capabile sa dezvolte parteneriate si finantari nerambursabile, transfer de noi tehnologii si de management performant;

amenintarile macro-mediului in desfasurarea procesului de globalizare: eliminarea din pietele regionale / continentale semnificative, saracirea grava a populatiei, involutia demografica si culturala, insecuritatea politica si militara, distrugerea in continuare a mediului natural si catastrofele ecologice, transferul de fenomene degradante moral (proliferarea drogurilor, traficul de fiinte umane).

In acelasi timp, etapele parcurse pana in prezent permit analistului identificarea unor prime directii de actiune strategica sau chiar a unor optiuni strategice. Pot rezulta astfel de optiuni strategice in urma definirii corecte a cadrului de referinta, o data cu cunoasterea caracteristicilor sectorului si a schimbarilor constatate in mediul concurential al firmei, din topografia oferita de harta grupurilor strategice, din interpretarea profilurilor strategice ale sectorului, prin punerea in evidenta a punctelor tari si slabe ale intreprinderii in raport cu cele ale concurentei, din cunoasterea strategiei concurentilor si a principalelor categorii de factori ai macro-mediului. Oricum insa, fie ca reprezinta un produs al analizei interne sau al celei externe, fie ca este un rezultat al ambelor module (cel mai probabil al coerentei lor), lista acestor optiuni strategice trebuie intregita si validata printr-un demers adecvat de prospectare strategica.














Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani