Taxele vamale Locul si rolul lor in cadrul resurselor finantelor publice in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana Management - Administratie Publica Anul II, IDD Capitolul I – Introducere 3Capitolul II – Prezentarea particularitatilor sistemului de taxe vamale in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana 82.1 Renuntarea la taxele vamale: o conditie pentru integrarea in Uniunea Europeana 82.2 Scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor importate prin servicii postale si in regim de curierat rapid de catre persoanele juridice (OUG nr. 88 din 11 iunie 1999). 182.3 Scutirea de la obligatia garantarii datoriei vamale (ordinul M.F. nr. 1046 din 21 septembrie 1999) 232.4 Regimul vamal aplicabil calatorilor si altor persoane fizice 282.5 Libera circulatie a marfurilor 332.6 Reduceri, exceptari, scutiri si preferinte 332.7 Furnizarea de servicii intre comunitate si Romania 382.8 Plati curente si miscarea capitalului 392.9 Concurenta si alte prevederi cu caracter economic 392.10 Armonizarea legislatiei 412.11 Cooperarea economica 42Capitolul III – Studiu de caz 53Cazul I – aplicarea regimului tarifar de baza 55Cazul II – aplicarea regimului tarifar preferential pe baza depunerii unui certificat de circulatie a marfurilor valid 57 In organizarea statului, vama este o institutie complexa care, pe langa rolul ei primordial, fiscal, indeplineste functia de instrument de protectie a economiei nationale si, indirect, un rol social si de aparare a natiunii. Atat regimul vamal cat si organizarea serviciilor vamale au suferit de atunci o serie de modificari, datorate in primul rand schimbarilor sociale survenite in Romania la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Astfel, s-a ajuns ca, in perioada interbelica, vamile sa fie administrate de Directia Vamilor, integrata in Ministerul de Finante, conform unei legii organice. Tot in aceeasi perioada a fost emisa o lege privind regimul vamal si organizarea serviciilor vamale si a fost elaborat Tariful vamal. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Administratia vamala romana a intrat intr-un proces de reorganizare, aceasta cuprinzand infiintarea in 1973 a Directiei Generale a Vamilor si, ulterior, a Directiilor Regionale Vamale. Incepand cu data de 13 octombrie 2003 Directia Generala a Vamilor a devenit Autoritatea Nationala a Vamilor, functionand in subordinea Autoritatii Nationale de Control. In prezent, Autoritatea Nationala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile H.G. nr. 366/2004, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului. Autoritatea Nationala a Vamilor are in subordine 10 Directii Regionale Vamale. Institutia vamala din Romania, chiar daca sub forme diferite de-a lungul secolelor, a avut un rol important in structura generala a statului, fie in cazul formatiunilor statale antice, fie in cadrul statului medieval, modern sau in epoca noastra. Atributiile institutiei vamale decurg din scopurile pe care vama este chemata sa le indeplineasca, economice si financiare, administrative, dar si de protectie a patrimoniului national sau cu importante functii in sistemul national de aparare. Din punct de vedere economic, vama este regulatorul schimbului de marfuri si produse ale unui stat cu terte puteri, fiind organismul de reglementare a comertului exterior. Din punct de vedere administrativ, vama este autoritatea care are in atributiile ei administrarea tuturor serviciilor de vamuire, control si incasare a impozitelor si taxelor de import si export, precum si autoritatea care reprezinta puterea executiva in chestiuni vamale. De asemenea, prin organele sale de control, functionarii vamali si politia vamala, institutia amintita participa la efortul de aparare a teritoriului si a populatiei Romaniei. Din punct de vedere juridic, dreptul vamal este o ramura a dreptului public, care cuprinde normele si regulile dupa care se reglementeaza si se stabilesc raporturile juridice intre persoane si stat sau intre state diferite, privind circulatia marfurilor la intrarea si iesirea lor din teritoriul suveranitatii unui stat; este sanctionatorul conflictelor izvorate din exercitarea dreptului de a impune si incasa drepturile vamale, fie sub forma impozitelor directe, fie indirecte. In conditiile in care, in ultimii ani, Romania se indreapta tot mai mult spre integrarea in structurile euro-atlantice, iar problema integrarii economice este de prim ordin, vama va juca un rol important in transferul spre structurile europene si, nu in ultimul rand, va avea rolul de a contribui la protejarea granitei rasaritene a Europei unite. In prezent, Directia Generala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile HG nr. 498/1994 si ale HG nr. 147/1996, modificata si completata cu HG nr. 939/1998, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului, in numele Ministerului Finantelor Publice. Directia Generala a Vamilor are in subordine 10 Directii Regionale Vamale Interjudetene si 107 birouri vamale. Directia Generala a Vamilor functioneaza ca institutie de specialitate a administratiei publice centrale, asigurand aplicarea strategiei Guvernului in domeniul vamal. Directia Generala a Vamilor reprezinta tara noastra in relatiile cu administratiile vamale ale altor state si organizatiile internationale, in problemele cu specific vamal. Principalul obiectiv al autoritatii vamale din Romania dupa 1990 a fost reforma in plan legislativ. Astfel, in cursul anului 1997 a fost redactata forma finala a Codului vamal al Romaniei, care a fost adoptat de Parlamentul Romaniei, devenind Legea nr. 141/1997. Acest act a intrat in vigoare la data de 01.10.1997 si reprezinta, din punct de vedere juridic, o realizare care se inscrie in activitatea de armonizare a legislatiei din domeniu cu legislatia comunitara. De asemenea, a fost redactat si publicat Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin HG nr. 1114/2001. Prin aprobarea acestui act, aplicarea normelor de natura vamala a fost aliniata cerintelor comunitatii europene, pe teritoriul Romaniei. Exista la aceasta data toate conditiile necesare aplicarii unitare a legislatiei vamale europene, indiferent de subiectii carora se adreseaza si de raporturile juridice reglementate. In ceea ce priveste sistemul informatic vamal, baza acestuia este aplicatia ASYCUDA, ce permite implementarea intregului pachet legislativ, care este in vigoare pentru procesarea declaratiilor vamale. Programul de informatizare a vamilor, cofinantat de UE (RO 9304), a fost finalizat in 1998. Obiectivul implementarii programului a fost realizat o data cu crearea Sistemului Informatic Vamal Integrat ICIS. Scopul a fost informatizarea tuturor functiilor activitatii vamale, incluzand procesul de vamuire, contabilitate, supraveghere si control, operatiuni de tranzit si sisteme de raportare si de a instala tot echipamentul si aplicatiile necesare in birourile vamale. Astfel, munca de zi cu zi a vamesilor a fost adaptata la procedurile automatizate, in acest fel ridicandu-se semnificativ eficienta comunicarii informatiilor si a procedurilor de lucru. Pornind de la principiile enuntate in “Declaratia de aprobare a strategiei de pregatire pentru aprobare a administratiilor vamale si fiscale din Romania”, elaborata de U.E., de la avizul Comisiei Europene exprimat in Agenda 2000 si tinand cont de stadiul actual al administratiei vamale, Directia Generala a Vamilor a elaborat strategia de pregatire pentru preaderare a Administratiei Vamale Romane. Obiectivele strategiei vamale din Romania si masurile de realizare a acestora au fost cuprinse in Programul National de Adoptare a Aqcuis-ului Comunitar (PNAAC). Eforturi considerabile a depus autoritatea vamala romana in ultimii ani cu privire la incheierea de acorduri la nivel guvernamental, respectiv asistenta reciproca pentru combaterea fraudelor vamale. Astfel, incepand cu 1997 au fost incheiate acorduri vamale bilaterale intre Romania si Turcia, Iugoslavia, SUA, Bulgaria, Armenia, Grecia, Moldova, Ucraina si Georgia. Privite in ansamblu, masurile de eliminare a taxelor vamale si modificarea aplicarii TVA ridica in fata producatorilor romanii mult mai multe probleme decat pana acum. Prin noua lege a TVA-ului se termina scutirea de TVA pentru produsele la care nu se aplicau taxele vamale, se intrerup facilitatile acordate prin legi speciale si nu se mai acorda scutirea de TVA pentru IMM si firmele din zonele defavorizate. Aceasta situatie, cumulata cu faptul ca produsele industriale, produse in cadrul UE vor intra in Romania fara taxe vamale va pune si mai multa presiune asupra producatorilor romani. Se spera, insa, ca concurenta cu produsele Uniunii, care ii va sili pe producatorii romani sa fie mai competitivi, precum si facilitatile care vor decurge din intrarea Romaniei in UE, vor ajuta producatorii romani sa faca fata situatiei in care se vor gasi. 2.1 Renuntarea la taxele vamale: o conditie pentru integrarea in Uniunea Europeana Pentru alinierea la cerintele UE, mai precis in conformitate cu Acodrul de Asociere a Romaniei la UE, taxele vamale pentru importul produselor industriale vor fi suprimate. Reducerea taxelor vamale se desfasoara in mod gradual, procesul urmand sa fie finalizat la data de 1 ianuarie 2002. Potrivit aceluiasi Acord, eliminarea taxelor vamale sau diminuarea acestora la importul din UE de produse agro-alimentare se realizeaza numai partial, avand in vedere sensibilitatea deosebita a acestui sector. Aderarea la UE va implica insa, in final, o suprimare totala a taxelor vamale pentru intreaga gama a produselor agro-alimentare importate din tarile membre ale Uniunii. Alinierea Romaniei la taxele vamale, pe baza clauzei natiunii celei mai favorizate, prevazuta de Tariful vamal comun al Uniunii Europene, implica, in principal, diminuarea protectiei vamale a productiei nationale, atat la produsele agricole, cat si la cele industriale. In opinia reprezentantilor Ministerului Afacerilor Externe efectele eliminarii taxelor vamale nu vor constitui un soc pentru economia romaneasca. “Contrar unor interpretari eronate, trebuie precizat ca in anul 2002, nu se pune problema eliminarii totale a unor taxe vamale ca atare, ci aceea a incheierii ultimei faze din calendarul de reducere esalonat pe ultimii 9 ani, care propune desfiintarea cotei reziduale din taxele vamale la importurile de produse industriale“, sustin surse din MAE. In privinta amanarii deciziei de eliminare a taxelor vamale, asa cum cer unii producatori interni, printre care si cei reprezentati de ANEIR, Ministerul Afacerilor Externe are o pozitie ferma: “Amanarea reducerii taxelor vamale ar insemna in primul rand o incalcare a angajamentelor asumate de Romania prin acordurile incheiate. In plan comercial aceasta ar putea determina UE sa aplice contramasuri, cum ar fi, de exemplu, reintroducerea taxelor vamale la principalele produse de export ale economiei romanesti. Consecintele ar putea, insa, sa depaseasca planul comercial si sa se rasfranga si asupra procesului de aderare a Romaniei la UE prin redeschidera unor capitole care au fost deja negociate si amanarea inchiderii altora“. Economia romaneasca se poate “apara“ in fata noilor reglementari vamale chiar prin aplicarea prevederilor Acordului European si a celorlalte acorduri de liber schimb incheiate de Romania. Fiecare din aceste acorduri contine prevederi referitoare la protectia producatorilor autohtoni. Utilizarea instrumentelor comerciale de aparare se poate face insa numai cu respectarea regulilor internationale. Practic, in cazul aparitei unui deficit al balantei comerciale, Guvernul Romaniei are la indemana o gama restransa de masuri de protectie. Aplicarea acestora este conditionata de luarea altor masuri pentru restructurarea si eficientizarea ramurii sau ramurilor industriale care conduc la deficitul comercial. Avand in vedere ca de zece ani se tot incearca acest lucru la nivelul intregii economii cu rezultate departe de asteptari, eficacitatea unui astfel de tratament economic, de care ramurile economiei romanesti vor avea aproape sigur nevoie, este pusa sub semnul intrebarii. In privinta produselor agricole, un sector sensibil al economiei Romaniei, concesiile acordate atat de Romania cat si de partenerii sai au un caracter limitat, pentru un numar mai redus de produse, si nu se pune problema liberalizarii importurilor de la 1 ianuarie 2002. Concesiile imbraca forma unor reduceri sau eliminari de taxe vamale, fie in cadrul unor contingente, fie pentru cantitati nelimitate. Protectia la frontiera Romaniei, a acestor produse este inca ridicata. Raportul Comisiei Europene din anul 2000 privind progresele Romaniei pe calea aderarii reliefeaza diferente majore intre nivelul de protectie al UE si cel al Romaniei. Astfel, media taxelor vamale aplicate de UE la importul de produse agricole este de 9,4%, fata de 32,8% cat este media Romaniei. Aceasta concluzie nu face decat sa sublinieze si mai mult necesitatea sprijinirii sectorului agricol, care, chiar si in conditiile actuale, nu face fata concurentei externe. Cu toate acestea, prognozele Ministerului Prognozei si Dezvoltarii pentru perioada 2001-2005, arata ca ritmul de crestere al exporturilor ar devansa ritmul de crestere al importurilor, respectiv 10,3% fata de 9,3%. Romania, pe de o parte, si Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Olandei, Republica Portugheza, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, parti contractante la Tratatul de Instituire a Comunitatii Economice Europene, la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si la Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice, denumite in continuare "State Membre", si Comunitatea Economica Europeana, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, denumite in continuare "Comunitatea", pe de alta parte, luand in considerare importanta legaturilor traditionale existente intre Romania, Comunitate, Statele sale Membre, precum si valorile comune pe care le impartasesc, recunoscand vointa Romaniei si Comunitatii de a intari aceste legaturi si de a stabili relatii stranse si durabile, bazate pe reciprocitate, care sa permita Romaniei sa ia parte la procesul de integrare Europeana, intarind si amplificand, in acest fel, relatiile stabilite in trecut indeosebi prin Acordul de comert si cooperare comerciala si economica, semnat la 22 octombrie 1990, luand in considerare oportunitatile pentru o relatie de o noua calitate, oferite de aparitia unei noi democratii in Romania, luand in considerare angajamentul Romaniei, al Comunitatii si al statelor sale membre de a intari libertatile politice si economice, care constituie insasi baza asocierii, recunoscand necesitatea de a continua si finaliza, cu asistenta din partea Comunitatii, procesul de tranzitie al Romaniei spre un nou sistem politic si economic care sa respecte regulile statului de drept si drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor, sa practice un sistem pluripartid, bazat pe alegeri libere si democratice si sa asigure liberalizarea economica, in scopul instituirii unei economii de piata, luand in considerare angajamentul ferm al Romaniei, al Comunitatii si al statelor sale membre privind aplicarea deplina a tuturor principiilor si prevederilor continute in Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (C.S.C.E.), in documentele finale de la Viena si Madrid, in Carta de la Paris pentru o Noua" Europa", in Documentul final al reuniunii C.S.C.E. de la Helsinki, intitulat "The Chalanges of Change" si in Carta Europeana a Energiei,constiente de importanta acestui Acord in stabilirea si intarirea unui sistem de stabilitate in Europa, bazat pe cooperare, avand Comunitatea ca una din pietrele unghiulare ale acestui sistem, convinse ca trebuie stabilita o legatura intre deplina aplicare a asocierii, pe de o parte, si continuarea in Romania a reformelor politice, economice si juridice in curs de realizare, pe de alta parte, ca si introducerea factorilor necesari pentru cooperarea si apropierea reala intre sistemele partilor, mai ales in lumina concluziilor Conferintei C.S.C.E. de la Bonn, dorind sa stabileasca si sa dezvolte un dialog politic regulat in probleme bilaterale si multilaterale de interes comun, tinand seama de vointa Comunitatii de a acorda un sprijin decisiv pentru realizarea reformei si de a ajuta Romania sa faca fata consecintelor economice si sociale ale reajustarii structurale, tinand seama, de asemenea, de vointa Comunitatii de a stabili instrumente de cooperare si de asistenta economica, tehnica si financiara pe o baza globala si multianuala, luand in considerare angajamentul Romaniei si al Comunitatii de a liberaliza comertul, in concordanta, in special, cu drepturile si obligatiile care decurg din Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert, constiente de necesitatea de a stabili conditiile necesare pentru libertatea de stabilire, pentru libertatea de a furniza servicii si pentru libera circulatie a capitalurilor, tinand seama de disparitatile economice si sociale dintre Comunitate si Romania si recunoscand astfel ca obiectivele acestei asocieri trebuie realizate prin prevederi adecvate ale Acordului, convinse ca acest Acord va crea un nou climat pentru relatiile lor economice si in special pentru dezvoltarea comertului si a investitiilor, instrumente indispensabile pentru restructurarea economica si modernizarea tehnologica", dorind sa stabileasca o cooperare culturala si sa dezvolte schimbul de informatii. Concluzionand, obiectivul final al Romaniei este sa devina membru al Comunitatii, iar aceasta asociere va ajuta Romania sa realizeze acest obiectiv. Obiectivele asocierii dintre Romania si Comunitatea si Statelor Membre sunt urmatoarele: sa asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic intre parti, care sa permita dezvoltarea unor legaturi politice strinse; sa promoveze dezvoltarea comertului, precum si relatii economice armonioase intre parti, sprijinind astfel dezvoltarea economica in Romania; sa asigure o baza pentru cooperarea economica, sociala, financiara si culturala; sa sprijine eforturile Romaniei de dezvoltare a economiei, de desavarsire a tranzitiei intr-o economie de piata si de consolidare a democratiei; sa stabileasca institutii adecvate pentru a face asocierea efectiva; sa asigure un cadru pentru integrarea graduala a Romaniei in Comunitate. In acest scop, Romania va actiona pentru indeplinirea conditiilor necesare. Intre parti se va institui un dialog politic regulat pe care ele intentioneaza sa-l dezvolte si sa-l intensifice. El va insoti si va consolida apropierea dintre Romania si Comunitate, va sprijini schimbarile politice si economice in curs de desfasurare in aceasta tara si va contribui la stabilirea de noi legaturi de solidaritate si de noi forme de cooperare. Dialogul politic: va facilita integrarea deplina a Romaniei in comunitatea natiunilor democratice si apropierea progresiva intre Romania si Comunitate. Apropierea economica va conduce la o mai mare convergenta politica; va conduce la o convergenta crescanda a pozitiilor in probleme internationale, in special in cazul celor de natura a avea efecte substantiale asupra uneia sau alteia dintre parti; va contribui la apropierea pozitiilor partilor in probleme de securitate si va intari securitatea si stabilitatea in intrega Europa. Aalte proceduri si mecanisme pentru dialogul politic vor fi stabilite intre parti, in special in urmatoarele forme: intalniri la nivel oficial superior (directori politici) intre oficiali ai Romaniei, pe de o parte, si Presedintia Consiliului Comunitatilor Europene si Comisia Comunitatilor Europene, pe de alta parte; folosirea deplina a canalelor diplomatice; includerea Romaniei in grupul tarilor care primesc cu regularitate informatii in problemele legate de Cooperarea Politica Europeana si efectuarea de schimburi de informatii orice alte mijloace care ar contribui la consolidarea, dezvoltarea si accelerarea dialogului. Asocierea include o perioada" de tranzitie cu o durata de maximum 10 ani, impartita in doua etape succesive, fiecare durand in principiu cinci ani. Prima etapa va incepe o data cu intrarea in vigoare a Acordului. In cursul celor 12 luni care preced expirarea primei etape, Consiliul de Asociere se va intruni pentru a decide trecerea la a doua etapa, ca si posibilele modificari de adoptat cu privire la prevederile care reglementeaza a doua etapa. Taxele vamale sunt percepute de catre stat asupra marfurilor, in momentul in care acestea trec granitele vamale ale tarii in scopul importului, exportului sau tranzitului. Deci, taxele vamale se instituie asupra bunurilor si produselor care intra si ies in/din tara sau/si asupra celor care tranziteaza teritoriul national. Drept urmare, in raport cu obiectul impunerii, pot exista trei categorii de taxe vamale si anume: de import - stabilite asupra marfurilor importate in momentul trecerii granitelor teritoriului vamal ale statului importator. de export - stabilite asupra marfurilor interne la exportul acestora. Aceasta categorie de taxe are o raspandire limitata, fiind utilizate in special de statele care detin monopolul natural al unor resurse minerale sau materii prime, ori monopolul tehnologic (de fabricatie) la unele produse manufacturate; de tranzit - percepute asupra marfurilor straine aflate in trecere pe teritoriul vamal al unui stat, au o aplicabilitate foarte restransa pe plan international, intrucat tranzitul aduce alte avantaje tarilor participante la comertul international (venituri din tarifele incasate pentru transportul acestor marfuri pe caile ferate, rutiere sau pe apa). Potrivit legislatiei in vigoare, pe teritoriul vamal al Romaniei nu se aplica taxe de tranzit. La introducerea sau la scoaterea din tara a marfurilor prezentate in vama, autoritatea vamala stabileste un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii. Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive. Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte: importul; exportul; introducerea si scoaterea din tara de bunuri apartinand calatorilor sau altor persoane fizice, necomercianti. Regimurile vamale suspensive sunt: tranzitul, antrepozitul, perfectionarea activa, transformarea sub control vamal, admiterea temporara si perfectionarea pasiva a marfurilor. Aceste regimuri se acorda numai de autoritatea vamala prin eliberarea unei autorizatii care precizeaza conditiile de derulare a regimului. Marfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii vamale corespunzatoare acelui regim, care se depune la biroul sau punctul vamal impreuna cu documentele prevazute de reglementarile vamale1, in vederea acceptarii regimului vamal solicitat. Avand in vedere interesul pentru dezvoltarea exportului, tara noastra aplica numai taxe vamale de import, care sunt stabilite si percepute in conformitate cu Tariful vamal de import al Romaniei. Tariful vamal reprezinta un tabel care cuprinde nomenclatura combinata a marfurilor, taxele vamale exprimate in procente, precum si cele rezultate din aplicarea masurilor tarifare preferentiale prevazute in reglementarile legale. Tariful vamal este componenta principala a regimului vamal al unei tari. Platitori ai taxelor vamale sunt persoanele juridice in al caror obiect de activitate sunt prevazute operatiuni de import, precum si persoanele fizice autorizate sa efectueze astfel de operatiuni. Importul consta in intrarea in tara a marfurilor straine si introducerea acestora in circuitul economic. Autoritatea vamala realizeaza procedura de vamuire si de incasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import (taxe vamale, taxe pe valoarea adaugata, accizele si orice alte sume care se cuvin statului). Prin exceptie se acorda scutiri de taxe vamale pentru importul urmatoarelor categorii de bunuri: a) ajutoare si donatii cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de organizatii si asociatii nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere si alte organe ale administratiei publice, sindicate si partide politice, organizatii de cult, federatii, asociatii sau cluburi sportive, institutii de invatamant, fara a fi destinate sau a fi folosite pentru subventionarea campaniei electorale sau a unor activitati ce pot constitui amenintari la siguranta nationala. Se excepteaza de la regimul de scutire de taxe vamale autovehiculele, altele decat ambulantele ori autovehiculele destinate mentinerii si restabilirii ordinii publice, primite din import sub forma de ajutoare si donatii. b) bunurile straine care devin, potrivit legii, proprietatea statului; c) mostrele fara valoare comerciala, materialele publicitare, de reclama si documentare; mostrele fara valoare comerciala reprezinta bunuri sau parti din acestea sectionate, divizate, desperecheate, perforate sau care au fost supuse altor operatiuni similare, carora nu li se poate da o alta intrebuintare decat cea de mostre. materialul publicitar de reclama si documentare, consta in cataloage si liste de preturi referitoare la marfuri puse in vanzare sau la prestari de servicii d) alte bunuri prevazute in legi sau in hotarari ale Guvernului. Pentru ca aceste bunuri sa beneficieze de scutire de taxe vamale, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie trimise de expeditor catre destinatar fara nici un fel de obligatii de plata; sa nu faca obiectul unor comercializari ulterioare; sa nu fie utilizate pentru prestatii catre terti aducatoare de venituri; sa fie cuprinse in patrimoniul persoanei juridice si inregistrate in evidenta contabila proprie. O alta conditie pentru a putea opera scutirea este aceea a scopului utilizarii bunurilor. Astfel, bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai in scopurile pentru care au fost importate, in caz de schimbare a destinatiei, importatorii sunt obligati sa indeplineasca formalitatile legale privind importul marfurilor si sa achite taxele vamale de import. In astfel de situatii, valoarea in vama se calculeaza la cursul in vigoare in ziua constatarii schimbarii destinatiei bunurilor, in acest scop, organele de control financiar si ale Garzii financiare sunt obligate sa urmareasca destinatia data acestor bunuri si sa sesizeze organele vamale pentru luarea masurilor ce decurg din aplicarea legii. Taxele astfel datorate se stabilesc si se urmaresc pe o perioada de 5 ani de la data intrarii in tara a bunurilor. De asemenea, este scutit de taxe vamale importul urmatoarelor categorii de bunuri: bunurile de origine romana; bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate; bunurile din import, destinate a fi utilizate de asociatii familiale si unitati din sectorul mestesugaresc, agricol si al industriei mici, in cadrul unor programe si actiuni de ajutorare si dezvoltare a activitatilor, finantate de catre guvernele straine in baza unor acorduri sau tratate incheiate cu Romania. Totodata, trebuie aratat ca sunt scutite de la plata drepturilor de import (taxe vamale, suprataxe vamale, comisioane vamale, accize, taxa pe valoarea adaugata) bunurile importate prin serviciile postale si in regim de curierat rapid de catre persoanele juridice, cu o valoare totala pe trimitere a echivalentului in lei de pana la 12 euro inclusiv. In acest caz, vamuirea se face numai pe baza documentului de transport. In cazul bunurilor introduse in tara pentru dotarea si intretinerea reprezentantelor firmelor comerciale si ale organizatiilor economice straine (care functioneaza legal in Romania) se aplica, reduceri sau exceptari de la plata taxelor vamale, pe baza de reciprocitate. Bunurile pentru dotarea reprezentantelor si altor persoane juridice romane cu sediul in strainatate pot fi scoase din tara si readuse, fara plata taxelor vamale, in baza adresei din care sa rezulte ca bunurile respective sunt incrise in evidentele sale contabile din tara. Guvernul, in cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finantelor si a Ministerului Industriei si Comertului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de marfuri. Aceste facilitati fiscale se stabilesc in mod nediscriminatoriu fata de importatori sau de beneficiari, indicandu-se in mod expres codul tarifar al marfurilor. 2.2 Scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor importate prin servicii postale si in regim de curierat rapid de catre persoanele juridice (OUG nr. 88 din 11 iunie 1999). Cotele de impunere sunt prevazute in tariful vamal de import al Romaniei si sunt exprimate in procente (diferentiate pe marfuri sau grupe de marfuri care fac obiectul taxarii: marfuri agroalimentare, industriale, produse finite, materii prime etc.) aplicabile la baza de calcul exprimata in lei. Tariful vamal este cel in vigoare la data inregistrarii declaratiei pentru stabilirea valorii in vama. Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse intre 10-30%. In general, taxele vamale de import pentru produsele finite sunt mai mari decat cele pentru materiile prime si semifabricate. La propunerea justificata a Ministerului Industriei si Comertului, Ministerul Finantelor poate stabili suprataxe vamale de import cu caracter temporar, in cazurile in care importurile de marfuri pot prejudicia grav productia interna. De exemplu in perioada l ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999, bunurile importate in Romania erau supuse unei suprataxe vamale de 4% (HG nr. 984 din 29 decembrie 1998 privind nivelul suprataxei vamale la importul de bunuri in anul 1999). Suprataxa vamala se calculeaza la valoarea in vama a bunurilor si se adauga la taxa vamala datorata pentru aceste bunuri. Baza de calcul a taxelor vamale o reprezinta valoarea in vama a marfurilor importate. Acestea se determina si se declara de catre importatori, direct sau prin reprezentantii autorizati ai acestora, care sunt obligati sa depuna la biroul vamal, impreuna cu celelalte documente necesare vamuirii, o declaratie pentru valoarea in vama, insotita de facturi sau alte documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia, in cazul in care valoarea marfurilor importate este stabilita, prin reglementari legale, in suma fixa, importatorul nu este obligat sa depuna la biroul vamal, declaratia pentru valoarea in vama. Procedura de determinare a valorii in vama este cea prevazuta in Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru tarife si comert (G.A.T.T.) incheiat la Geneva la l noiembrie 1979, la care Romania este parte. „Metoda de baza in determinarea valorii in vama este metoda valorii tranzactionale", potrivit careia valoarea in vama a marfurilor importate va fi „valoarea de tranzactie", adica „pretul efectiv platit sau de platit" pentru marfuri, cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import. Pretul efectiv platit sau de platit poate fi ajustat, atunci cand anumite elemente specifice care sunt considerate ca facand parte din valoarea in vama sunt in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse in pretul efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate. La valoarea in vama, in masura in care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse in pretul marfii, se includ (adauga) urmatoarele: a) cheltuieli de transport al marfurilor importate pana la frontiera romana (portul sau locul de import care se afla la frontiera); b) cheltuieli de incarcare, de descarcare si de manipulare, conexe transportului marfurilor importate, aferente parcursului extern; c) costul asigurarii pe parcursul extern. Deci, valoarea in vama reprezinta pretul efectiv platit sau de platit in moneda de facturare, respectiv plata totala efectuata de catre cumparator vanzatorului pentru marfurile importate, care fac obiectul unor tranzactii comerciale. Pentru marfurile primite de persoanele juridice, care nu fac obiectul unor tranzactii comerciale, valoarea in vama o constituie valoarea inscrisa in documentele primite de la expeditorul extern si in declaratia pentru valoarea in vama depusa de persoana juridica destinatara. in cazul marfurilor ale caror preturi definitive se stabilesc pe baza de cotatii bursiere, valoarea in vama se determina pe baza facturii pro forma, emisa de furnizor, cu preturile cunoscute la data intocmirii acesteia, urmand ca in termen de 90 de zile de la data declaratiei vamale sa se depuna factura definitiva, pe baza careia se fac regularizarile privind obligatiile de plata in vama. Transformarea in lei a valorii in vama se face la cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Nationala a Romaniei, in penultima zi lucratoare a saptamanii. Acest curs se utilizeaza pe toata durata saptamanii urmatoare, pentru declaratiile vamale inregistate in cursul acelei saptamani. Cand biroul vamal are indoieli privind exactitatea informatiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii in vama, acesta poate solicita importatorului sa prezinte justificari suplimentare, inclusiv documente sau alte evidente. Daca informatiile si documentele prezentate nu sunt in masura sa dovedeasca exactitatea valorii declarate, biroul vamal are dreptul sa refuze determinarea valorii pe baza pretului de tranzactie, inainte de a lua o decizie finala, biroul vamal comunica importatorului, in scris, la cerere, motivele refuzului. In acelasi mod se procedeaza si in cazul in care importatorul nu prezinta documentele solicitate de autoritatea vamala. In situatia in care determinarea definitiva a valorii in vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica marfurile din vama, la cerere, cu conditia sa constituie o garantie baneasca sau bancara, acceptata de autoritatea vamala. Daca in termen de 30 de zile de la ridicarea marfii, importatorul nu prezinta documente concludente privind determinarea valorii in vama, autoritatea vamala procedeaza la executarea garantiei, operatiunea de vamuire fiind considerata incheiata. In cazul marfurilor importate pentru care legea2 prevede drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un regim de admitere temporara cu exonerarea partiala de drepturi de import, datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate de autoritatea vamala. Poate fi debitor vamal, solitar cu titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate, si persoana care, din culpa a furnizat date nereale, inscrise in acea declaratie, date ce au determinat stabilirea incorecta a datoriei vamale. Datoria vamala ia nastere si in urmatoarele cazuri: -neexecutarea unei obligatii care rezulta din pastrarea marfurilor in depozit temporar necesar, pentru care se datoreaza drepturi de import; neindeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate; utilizarea marfurilor in alte scopuri decat cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale. Momentul nasterii datoriei vamale este acela in care s-au produs situatiile prezentate mai sus, iar debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa. Cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale. Daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului in care se naste datoria vamala, momentul luat in considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii marfurilor in cauza este acela in care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla intr-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Cand, la data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala s-a nascut, intr-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai indepartata ce poate fi stabilita pe baza acelor informatii. In cazul in care marfa de origine romana este scoasa din tara in regim de perfectionare pasiva, pentru marfurile de origine straina incorporata in acea marfa, care nu beneficiaza de un tratament tarifar preferential in Romania, se naste o datorie vamala la importul produselor compensatoare. Momentul in care se naste datoria vamala este momentul inregistrarii in vama a declaratiei vamale de export initiale a marfurilor de origine romana, iar debitorul este considerat titularul declaratiei vamale, in acest caz, cuantumul drepturilor de import se determina in conditiile prevazute pentru marfurile importate provenind din regimul de perfectionare pasiva. Pentru asigurarea platii datoriei vamale, autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei garantii vamale. Garantia se depune de catre debitorul vamal sau, cu acordul autoritatii vamale, de catre o terta persoana. Garantia poate fi constituita printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garantie bancara, emisa de o banca agreata de autoritatea vamala. Garantia se realizeaza prin depunerea sumei in lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare si titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamala. Cuantumul garantiei reprezinta suma exacta a datoriei vamale, in cazul in care aceasta poate fi determinata in momentul in care este data garantia, iar in cazul in care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia in considerare suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire. In cazuri temeinic justificate, Directia Generala a Vamilor poate acorda scutire de Ia obligatia garantarii datoriei vamale6, pentru urmatoarele categorii de bunuri, ca de exemplu: bunuri ce fac obiectul unor acorduri guvernamentale, plasate intr-un regim vamal suspensiv; materiile prime, materialele si accesoriile trimise de clientii externi in vederea executarii de comenzi de export pentru aceeasi clienti, plasate in regimul vamal de perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import; 2.3 Scutirea de la obligatia garantarii datoriei vamale (ordinul M.F. nr. 1046 din 21 septembrie 1999) navele, aeronavele, elicopterele, locomotivele si vagoanele de cale ferata, plasate in regim vamal de perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import, in vederea repararii si retur-narii lor partenerilor externi; marfurile plasate in regim vamal de tranzit, daca acestea se efectueaza sub supravegherea brigazilor din subordinea Directiei de supraveghere si control vamal; marfurile exceptate de la plata taxelor vamale, conform actelor normative in vigoare, plasate intr-unul dintre regimurile navale de antrepozit, perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import, transformare sub control vamal si admitere temporara cu exonerare partiala de la plata taxelor vamale etc. Bunurile transportate pe cale rutiera sunt supuse garantarii datoriei vamale numai daca nu circula sub acoperirea unei conventii internationale care asigura plata datoriei vamale, iar bunurile transportate pe cale ferata, prin posta, pe calea aerului si pe apa sunt exceptate de la garantarea datoriei vamale. Aprobarea de scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale se acorda pe un termen stabilit de autoritatea vamala, in functie de solicitarea titularului si de conditiile de realizare a operatiunii. Daca titularul operatiunii doreste sa prelungeasca operatiunea, in cadrul termenului acordat, adreseaza Directiei Generale a Vamilor sau, dupa caz, directiei regionale a vamilor care a acordat initial scutirea, o noua cerere insotita de documente justificative. Atunci cand, in cursul derularii regimului vamal, autoritatea vamala constata ca modalitatea de garantie data nu mai asigura plata datoriei vamale, aceasta poate cere constituirea unei alte garantii, in caz de refuz, autoritatea vamala are dreptul sa considere pe cel in cauza ca rau-platnic si sa interzica efectuarea altor operatiuni de vamuire, pana la achitarea datoriei vamale. Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acesteia prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala, in cazul unor diferente ulterioare, sau in situatia incheierii din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului constatator intocmit de autoritatea vamala. Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire si validare. Stingerea datoriei vamale se poate realiza prin: plata sau achitarea acesteia; renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata; anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale; implinirea termenului de prescriptie extinctiva; insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca; confiscarea definitiva a marfurilor; distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea acestora in favoarea statului, inainte de acordarea liberului de vama; distrugerea sau pierderea marfurilor, datorita fortei majore sau cazului fortuit, inainte de acordarea liberului de vama; scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere, numai daca aceasta s-a produs inainte de acordarea liberului de vama. Datoria vamala se achita inainte de acordarea liberului de vama, in cazul regimurilor vamale definitive, precum si in cazul cand regimul vamal suspensiv se incheie in termen. Dupa ce datoria vamala a fost achitata, debitorul vamal poate solicita restituirea garantiei disponibile, sau poate sa consimta ca aceasta sa fie folosita la alta operatiune de vamuire. Pentru regimul vamal suspensiv care nu se incheie la termen, datoria vamala devine exigibila si se stinge prin executarea de catre autoritatea vamala a garantiei constituite. Plata taxelor vamale se face de catre importator, sau de catre comisionarul in vama, in contul unitatii care a efectuat vamuirea, prin folosirea formelor si instrumentelor de decontare care asigura cu anticipatie sumele necesare efectuarii platilor. Plata taxelor vamale constituie, de altfel, conditia obligatorie pentru acordarea liberului de vama la import. Liberul de vama se acorda dupa efectuarea operatiunii de vamuire. Pentru aceasta, importatorii au obligatia sa depuna la birourile vamale (din interiorul tarii sau de la frontiera) unde au fost prezentate marfurile, o declaratie vamala in detaliu insotita de urmatoarele documente: documentul de transport al marfurilor sau in lipsa acestuia alte documente emise de transportator, cuprinzand date referitoare la marfurile transportate; factura, in original sau in copie, ori un alt document pe baza caruia se declara valoarea in vama a marfurilor; declaratia de valoare in vama; documentele necesare aplicarii unui regim tarifar preferential sau a altor masuri derogatorii la regimul tarifar de baza; orice alt document necesar aplicarii dispozitiilor prevazute in normele legale specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate; codul fiscal al titularului. Declaratia vamala cuprinde ca principale informatii: clasificarea tarifara (codul marfurilor potrivit clasificarii prevazute in Tariful vamal de import), baza de calcul al taxelor vamale, procentul taxei, cuantumul taxelor vamale, felul, numarul, greutatea si pretul articolelor precum si informatii financiar-contabile si bancare. Autoritatea vamala are dreptul sa efectueze verificari si investigatii atat in momentul vamuirii, cat si ulterior, la vama sau la sediul importatorilor. Controlul vamal exercitat in momentul vamuirii bunurilor are drept scop prevenirea incalcarii reglementarilor vamale si stricta respectare a conditiilor si termenelor legale, precum si descoperirea fraudelor vamale. Acesta poate fi realizat atat prin verificarea documentelor necesare vamuirii, cat si sub forma controlului fizic. Controlul documentar consta in verificarea: corectitudinii completarii declaratiei vamale; existentei documentelor anexate la declaratia vamala; concordantei intre datele inscrise in declaratia vamala in detaliu si cele din documentele anexate; formala a documentelor anexate. Controlul fizic al bunurilor importate consta in identificarea acestora, pe baza declaratiei vamale insotita de documentele depuse impreuna cu aceasta. Pentru efectuarea controlului fizic autoritatea vamala indica marfurile sau partile din acestea pe care declarantul este obligat sa le prezinte pentru verificare (prin observare, prin sondaj pe mijloacele de transport etc.). In situatia in care nu sunt indicii temeinice de frauda, controlul vamal fizic al marfurilor se efectueaza numai pe baza de documente. Dupa efectuarea formalitatilor de vamuire, in vederea acordarii liberului de vama la import, autoritatea vamala verifica daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: felul marfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel inscris in declaratia vamala; cantitatea-marfurilor inscrisa in documentele de transport, si in facturi corespunde cu cea din declaratia vamala; clasificarea tarifara, taxa vamala, valoarea in vama, felul, numarul si data instrumentului de plata sunt inscrise corect. Liberul de vama se acorda in scris (cu semnatura si stampila) daca sunt indeplinite conditiile de mai sus si daca sunt efectuate formalitatile de vamuire si numai dupa prezentarea documentelor care atesta efectuarea platii datoriei vamale, in cazul in care regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garantii, liberul de vama se acorda numai dupa indeplinirea acestor obligatii. Pana la aparitia in extrasul de cont al biroului vamal al sumelor incasate, liberul de vama este revocabil. Declaratia vamala in detaliu, pe care autoritatea vamala a acordat liber de vama, constituie titlu executoriu pentru urmarirea si incasarea datoriei vamale. Controlul vamal ulterior al operatiunilor, se exercita pe o perioada de 5 ani de la data acordarii liberului de vama, in scopul prevenirii, combaterii si sanctionarii fraudei in domeniul vamal. In cadrul controlului ulterior autoritatea vamala verifica orice documente, registre si evidente financiar-contabile care au legatura directa sau indirecta cu bunurile importate. De asemenea, poate fi facut si controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista. Daca in urma controlului ulterior se constata ca s-au incalcat reglementarile vamale, autoritatea vamala, dupa determinarea taxelor vamale cuvenite, ia masuri de incasare, respectiv de restituire a acestora. Astfel, diferentele in plus se restituie titularului in termen de 30 de zile de la data constatarii, iar diferentele in minus urmeaza a fi achitate in termen de 7 zile de la data comunicarii. Neplata diferentei datorate de titularul operatiunii comerciale, in termen de 7 zile, atrage suportarea de majorari de intarziere, precum si interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire, pana la achitarea datoriei vamale. Majorarile de intarziere se calculeaza din ziua imediat urmatoare expirarii termenului legal de plata si pana in ziua platii taxei datorate, inclusiv, iar cuantumul acestora se suporta in toate cazurile, de catre importatori. Pentru datoriile constatate ulterior liberului de vama, Directia Generala a Vamilor poate acorda amanari si esalonari de plata in termenul legal de prescriptie. Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import. 2.4 Regimul vamal aplicabil calatorilor si altor persoane fizice Calatorii si persoanele fizice stabilite in Romania sau cu domiciliul in strainatate pot introduce si scoate din tara bunurile aflate in bagajele personale (bagaje insotite sau neinsotite) fara a fi supusi taxelor vamale, in conditiile si in limitele stabilite prin hotarare a Guvernului. Aceasta hotarare tine seama de acordurile si conventiile internationate la care Romania este parte. Pentru bunurile care nu se incadreaza in limitele cantitative si valorice prevazute in hotararea Guvernului se aplica, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamala unica de 20% aplicata la valoarea in vama. Valoarea in vama se stabileste de Ministerul Finantelor prin aprobarea Listei de valori unice in vama ale unor produse sau grupe de produse, deoarece bunurile introduse sau scoase din tara de calatori si alte persoane fizice stabilite in Romania sau in strainatate nu fac obiectul unor operatiuni comerciale. Biroul vamal este autorizat sa determine prin asimilare valoarea in vama, luand in considerare valoarea stabilita pentru bunuri cu caracteristici asemanatoare (potrivit listei de valori unice). Atunci cand nu este posibila asimilarea, valoarea in vama este stabilita de Directia Generala a Vamilor, care poate lua in considerare valorile din facturile externe sau cele comunicate de o societate comerciala producatoare, de profil, sau de o institutie specializata. Pot fi introduse sau scoase din tara, fara plata taxelor vamale, in conditiile stabilite prin conventiile internationale la care Romania este parte si pe baza de reciprocitate, bunurile destinate: uzului oficial al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, folosintei personale a membrilor cu statut diplomatic ai misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, cat si a membrilor familiilor lor, precum si cele destinate folosintei personale a membrilor personalului administrativ, tenhic si de serviciu al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare dar si a membrilor familiilor lor, cu ocazia instalarii. Scutirile se aplica in anumite limite pe an calendaristic, ca de exemplu: pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice si al oficiilor consulare - 300 de litri bauturi alcoolice (peste 22°) si 2000 de pachete de tigari (a 20 bucati), iar pentru folosinta proprie a membrilor familiilor lor - 50 de litri bauturi alcoolice si 500 de pachete de tigari de familie. La avizarea introducerii in tara a bunurilor respective, Ministerul Afacerilor Externe tine seama de conditiile de reciprocitate, precum si de conventiile internationale la care Romania este parte, pentru a se aplica reduceri sau majorari corespunzatoare ale limitelor stabilite. Bunurile care depasesc cantitatile stabilite, pot fi introduse in tara cu plata taxelor vamale aplicabile bunurilor apartinand persoanelor fizice. De asemenea, pot fi introduse temporar in tara, cu scutire de plata taxelor vamale, autovehicule pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si pentru folosinta membrilor personalului acestora si a familiilor lor. Aceasta este permisa in limitele avizate de Ministerul Afacerilor Externe, pe baza de reciprocitate sau in conditiile stabilite prin intelegeri internationale. Bunurile care sunt prohibite la scoaterea din Romania, precum si bunurile cu caracter artistic, istoric, stiintific, instrumentele muzicale, obiectele din metale sau pietre pretioase care depasesc uzul personal se pot scoate din tara fara alte formalitati, daca au fost declarate in scris autoritatilor vamale la intrare. Pentru autovehiculele si vehiculele introduse sau scoase din tara de calatori si de alte persoane fizice stabilite in Romania sau domiciliate in strainatate valoarea in vama se stabileste diferit, dupa cum acestea sunt noi sau folosite. Astfel pentru autovehicule si vehicule noi, valoarea in vama se determina pe baza pretului extern din factura de cumparare emisa de producator sau de o firma direct repr
Cuprins
Capitolul I – Introducere
Cea dintai lege care a organizat in mod unitar vamile romane este Legea generala a vamilor, elaborata la 1 iulie 1875.
Romania a aderat la Conventia pentru infiintarea unui Consiliu de cooperare vamala, incheiata la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prin Decretul Consiliului de Stat nr.980/1968, devenind efectiv membra a Organizatiei Mondiale a Vamilor in anul 1969.
De-a lungul edificarii statului national roman, institutia vamala a jucat un rol esential in politica generala a statului indreptata in directia protectiei economiei nationale, in diferite perioade. Ca urmare, vama a fost implicata direct in punerea in aplicare a tratatelor de comert, de vama si de navigatie ale Romaniei cu terti si, uneori, in adevarate "razboaie" comerciale, pe care tara noastra a fost nevoita sa le sustina la un moment dat.
O alta realizare importanta a autoritatii vamale romane o reprezinta inaugurarea la data de 16 noiembrie 1999 a Centrului Regional SECI de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere, initiativa care se inscrie in cadrul programului de combatere a coruptiei si crimei organizare, lansat de domnul Emil Constantinescu, Presedinte al Romaniei intre anii 1996-2000, crearea centrului fiind materializata prin eforturile considerabile ale Directiei Generale a Vamilor si Ministerului de Interne din Romania.
Capitolul II – Prezentarea particularitatilor sistemului de taxe vamale in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana
