burse curs 7 - TRANZACTII LA TERMEN CU INSTRUMENTE FINANCIARE



CURS 7             BURSE INTERNATIONALE

DE VALORI SI MARFURI




TRANZACTII LA TERMEN CU INSTRUMENTE FINANCIARE


Acestea sunt tranzactii de mare anvergura, ce se angajeaza in marje, deoarece presupun vehicularea unor sume impresionante, incheiate de institutii financiare internationale, fara a fi exclusa aparitia altor clienti cu potential.

Tranzactiile la termen cu instrumente financiare presupun asumarea obligatiei de a cumpara sau a vinde o anumita suma in valuta sau instrumente financiare, la o scadenta viitoare, in schimbul unui pret fixat de Bursa in momentul incheierii contractului.

Aceste tranzactii pot fi

tranzactii cu valute;

tranzactii cu rata dobanzii si

tranzactii cu instrumente sintetice (indici bursieri).


1. Tranzactiile reglementate la termen cu valute


Acestea au aparut ulterior tranzactiilor interbancare SPOT sau cu livrare la termen - FORWARD.

La acest tip de operatiuni cu valute, contractul care se incheie in Bursa si are toate elementele standardizate: valoare, valuta, termen de scadenta.

Tranzactiile reglementate la termen cu valute se desfasoara in competitie stransa cu operatiunile FORWARD pe piata bancara, cu consecinte de egalizare a cursurilor.

In timp, acest tip de tranzactii bursiere devin neintertesante pentru speculanti.

Bursele mai importante unde se tranzactioneaza valutele sunt

CHICAGO MERCANTILE EXCHANGE - pentru marca germana, lira sterlina, francul francez

N.Y. COTTON EXCHANGE - pentru dolarul american

PHILADELPHIA STOCK EXCHANGE - pentru lira sterlina, marca elevtiana, francul francez, ECU, dolarul canadian.

Tranzactiile reglementate cu valute se angajeaza in marje, cu o garantie redusa de ce permite angajarea de operatiuni de anvergura cu scopul obtinerii de profit.

Cel care angajeaza o astfel de operatiune o face pe baza propriilor intuitii, prognoze, astfel incat daca prognozeaza o scadere va lua pozitia SHORT (vanzator), si invers

Pot fi incheiate si contracte de HEDGING cand este angajata pe piata financiara o tranzactie de livrare la termen, cu scopul de a proteja pretul de cumparare.

In competitia cu pietele interbancare, tranzactiile reglementate cu moneda ofera clientilor avantajul unei operativitati foarte mari, cat si a unei mari lichiditati. Totusi, aceste tranzactii au un grad de semnificativ de risc ( este vorba de valute ale caror cursuri sunt osilante si influentate de o serie mare de factori, iar prognoza are grad scazut de probabilitate care nu se realizeaza in practica). Exemplu: operatiunea facuta de Soros, la Banca londoneza care era sa prabuseasca Banca Nationala londoneza.

Bursele care efectueaza astfel de operatiuni sunt:

CHICAGO MERCANTILE EXCHANGE

MADE AMERICAN COMODITY EXCHANGE

AMERICAN COTTON EXCHANGE - bonuri de tezaur

N.Y. COTTON EXCHANGE - pentru obligatiuni de stat

La Londra - pentru eurodolari

la Bursa din Paris.

Lichidarea implica angajarea efectiva a operatiunii (livrarea activului financiar) sau acoperirea activului financiar respectiv printr-o tranzactie de sens invers.

Exemplu:

100 unitati

CB = 19.200 lei - cotatia Bursei

- la momentul t0 -

$ = 19.200 lei

1 ct = 100 $

G = 10%

Termen scadenta luna lichidare)

Pc - pozitie de cumparator

C0V = 100 ct * 100$ * 19.200 lei/$ = 192.000.000 lei

G0 = 19.200.000 lei

- la momentul t1 -

1$ = 19.300 lei

C1V = 100 ct * 100$ * 19.300 lei/$ = 193.200.000 lei

C1 = 19.300.000

+ 100.000 lei - castig  - poate fi operatiune cu acoperire hedging.


2. Tranzactiile reglementate  cu rata dobanzii


Contractul FUTURES cu rata dobanzii reprezinta angajamentul de a livra sau a primi la o scadenta reglementata un activ financiar, cu o dobanda stabilita in momentul perfectarii contractului.

Practica s-a concentrat asupra unor anumite active financare cu dobanzi, care au facut obiectul tranzactiilor repetate de catre clientii cu bonuri de tezaur sau obligatiuni de stat.

Cu bonurile de tezaur se incheie tranzactii FUTURES cu rata dobanzii care au termen de scadenta mai mare (10 - 30 ani). In schimb, tranzactiile pe obligatiuni de stat au termen de scadenta mult mai mic (3 - 6 luni).

Pretul contractelor FUTURES cu dobanzi se stabileste diferit, in functie de activul financiar:

a)      Pretul la un contract cu termen de scadenta apropiat (cu obligatiuni de stat) se stabileste astfel:

T - bills

Pc = VN (1 - d/100 * N/360)

unde:

Pc = valoarea contractului;

N= termenul contractului;

VN = valoarea nominala a activului financiar;

d = dobanda.

De aici rezulta ca un cumparator al unui contract FUTURES cu rata dobanzii acorda un imprumut de la scadenta operatiunii pana la scadenta titlului, intrand si in posesia activului financiar, in timp ce vanzatorul primeste imprumutul, deci isi valorifica activul pe care il detine.

Un contract FUTURES fixeaza in avans o rata a dobanzii pentru o investitie ce se va face ulterior.


b)   In cazul activelor financiare pe termen lung, pretul contractului  se fixeaza in expresie procentuala, in raport cu valoarea nominala a contractului.

T - bonds

Pc = VN * 75%


In legatura cu preturile, fiecare Bursa stabileste si variatia minima, adica pasul minim de schimbare a valorii contractelor, care se stabileste diferit la contractele cu termen scurt sau la cele cu termen lung.

In timpul de viata al contractului, pretul acestuia va inregistra toate variatiile care depasesc variatia minima si care sunt invers proportionale cu evolutia ratei dobanzii.

Pretul de lichidare al contractului va tine cont de rata unica a dobanzii folosita in mod curent pentru activele cu termen lung de scadenta si de cuponul curent ce se bonifica pentru contractul respectiv in ziua scadentei.

Acest pret de lichidare, in functie de modificarea ratei dobanzii curente, poate fi mai mare, daca dobanda a crescut sau mai mic, daca dobanda a scazut mai mult decat pretul contractului.

Si aceste contracte se incheie in marja, cu scopul de a limita accesul la astfel de operatiuni. De asemenea, aceste contracte sunt marcate la piata, ceea ce presupune ca garantia (marja) depusa va inregistra cresteri sau scaderi ale pretului contractului, in functie de valoarea ratei dobanzii.

Aceste contracte sunt angajate de investitori in scopul obtinerii de profit, iar speculantul se poate afla in una din urmatoarele situatii:

cand estimeaza o crestere a dobanzii, ceea ce presupune ca pretul contractului in perioada curenta sa fie mai mic decat pretul contractului in perioada de baza, va lua pozitia de vanzator

daca rata dobanzii scade, pretul contractului pe perioada curenta este mai mare decat pretul contractului pe perioada de baza, si atunci va lua pozitia de LONG, deci va castiga

cand prognoza nu reuseste, va inregistra o pierdere.


Tranzactiile cu instrumente financiare sau sintetice

(indici bursieri)


Se numesc tranzactii cu intrumente sintetice pentru ca acestea nu au o existenta fizica, ele fiind rezultatul unor determinari prin calcul matematic - indici bursieri.

Tranzactiile pe pietele reglementate cu indici bursieri sunt rezultatul intensificarii inovatiei mecanismelor bursiere.

Cei dintai indici sintetici au fost calculati pe pietele americane, iar in perioada 1982 - 1984 au fost introduse contractele reglementate pentru 4 indici bursieri, indici creati de catre societati specializate in furnizarea de informatii financiare. O astfel de societate este STANDARD AND POOR'S care a creat indicele Standard and Poor s - 500 Prix Index.

Un alt indice negociat la Bursa din America este NY Stock Excgange Composit Index (NYCE).

Fata de societatile care furnizeaza informatii financiare, numarul indicilor negociati pe piata bursiera este foarte redus, precum si indicii care se calculeaza pentru o tara si se negociaza in alta tara. (Exemplu: NIKOY - 225 - se calculeaza in Japonia si se negociaza in Singapore sau Indicele CAC - 40 - se calculeaza in Franta si se negociaza in Bursa din Frankfurt

Tranzactiile reglementate cu indicii de bursa sunt vanzari sau cumparari la cursul reglementat la Bursa a indicilor negociati, in schimbul unei sume cash, care se plateste la scadenta, calculandu-se dupa urmatoarea formula

Sc = M (V1 - V0)

unde:

Sc = suma cash;

M = se numeste multiplicator, se calculeaza de catre Bursa si este specific fiecarui indice;

V1 valoarea la scadenta a tuturor titlurilor luate in calculul indicelui respectiv. Aceasta se calculeaza astfel:

V1 = VB * Cb1 / (K * Cb0) * 100


unde:

VB = valoarea de baza, adica valoarea indicelui in momentul aparitei lui (Ex.: .1000 puncte);

Cb0 = capitalizarea bursiera de baza, calculata in prima zi a aparitiei indicelui

Cb1 = capitalizarea bursiera in perioada curenta;

K = coeficient de ajustare a bazei de calcul, ca urmare a modificarilor structurale din cadrul indicelui;

V0 pretul contractului reglementat la momentul initierii operatiunii (perioada de baza).

Aceste tranzactii se calculeaza in marja; pentru membrii Bursei aceasta este mai scazuta.

Marcarea contractului se face la Casa de Clearing - pentru membrii Bursei si de catre brokeri - pentru clientii lor.

La scadenta, lichidarea contractului are loc prin

achitarea de catre vanzator, daca valoarea din perioada curenta este mai mare decat cea din perioada de baza (castig[ cumparatorul) si

achitarea de catre cumparator, daca valoarea din perioada curenta este mai mica decat cea din perioada de baza (castiga vanzatorul).

Acest mod de lichidare, prin plata cash, este unic, deoarece indicele nu se poate exprima prin unitati de masura fizice.

Aceste tranzactii cu indici bursieri au cunoscut o dinamica deosebita in ultima perioada prin garantiile reduse, prin mecanismele operative de perfectare a tranzactiilor, cat si vis-a-vis de castigurile care se pot realiza pe aceasta piata.

Ele se pot incheia din mai multe motive:

in scop speculativ - de a obtine profitul generat de cresterea indicatorului respectiv

de a sigura portofoliul gestionat de o societate de valori mobiliare impotriva riscului scaderii valorii acestuia

cel de arbitraj - adica castigul cauzat de diferenta de pret dintre pretul FUTURES al indicelui si valoarea cursului actiunilor componente ale indicelui.

Deoarece speculatia cu indici are un mecanism similar cu restul tranzactiilor bursiere, mai interesant este scopul legat de acoperirea riscului scaderii valorii unui portofoliu.

In general, cei ce gestioneaza portofolii de actiuni doresc sa-si elimine riscul lor, fapt pentru care vor merge si vor incheia o tranzactie pe o piata bursiera reglementata, pe un indice bursier care are in componenta valori mobiliare pe care le gestioenaza.

Pentru a determina numarul contractelor ce trebuie incheiate, se apeleaza la relatia matematica

N b (Sp / Sc)

daca actiunea isi poate pierde substanta (stabilitatea). De remarcat faptul ca  cu cat valoarea este mai ridicata indicele este mai scazut.

N = numarul de contracte

b indice al volatilitatii valorilor mobiliare din cadrul portofoliilor care le gestioneaza;

Sp = valoarea de piata la momentul t0 al titlurilor ce formeaza portofoliul;

Sc = valoarea contractului FUTURES la momentul de lichidare sau incheiere al contractului.

Neajunsul acestor tranzactii este ca, de multe ori, datorita apropierii dintre portofoliile de gestionat si componenta indicilor sintetici calculati pe piata bursiera tinde sa se apropie, ceea ce duce la ingustarea pietei bursiere respective. In acest sens, apare interventia Institutiei bursiere care vine sa stopeze aceasta miscare intre valorile mobiliare negoiate si indicii calculati si negociati de Bursa respectiva.