REFERAT - AUDITUL SISTEMELOR CALITATII - Cadrul conceptual si metodologia auditului calitatii, Metodologia auditului sistemelor calitatii referat





ASPECTE PRACTICE PRIVIND AUDITUL SISTEMELOR CALITATII

In contextul preocuparilor actuale de implementare a unor sisteme ale calitatii, potrivit standardelor din familia ISO, auditul este considerat un instrument esential pentru realizarea obiectivelor intreprinderii, in acest domeniu.

Scopul principal al auditului calitatii este de a evalua actiunile corective necesare pentru eliminarea deficientelor si posibilitatile de imbunatatire a stemului calitatii intreprinderii, a proceselor sale, a produselor si serviciilor pe care le ofera.




Pe de alta parte, certificarea sistemelor calitatii, a carei importanta a crescut in ultimii ani, presupune efectuarea unor audituri ale acestor sisteme, in raport cu standardele Internationale si Europene, aplicabile in domeniu.

1.Cadrul conceptual si metodologia auditului calitatii

1.1.Elemente de definire a auditului calitatii

In domeniul managementului calitatii, termenul de audit este utilizat in sensul de examinare a calitatii produselor, serviciilor, proceselor unei intreprinderi sau a sistemului calitatii in ansamblu.

Standardul ISO 8402 defineste auditul calitatii ca reprezentand o examinare sistematica si independenta, efectuata pentru a determina daca activitafile si rezultatele lor, referitoare la calitate, corespund dispozitiilor prestabilite, daca aceste dispozitii sunt efectiv implementate si corespunzatoare pentru relizarea obiectivelor. In prezent, aceasta definitie este cea mai larg acceptata.

Auditurile calitatii reprezinta, prin urmare, examinari "sistematice" ale activitatilor si rezultatele acestora, referitoare la calitate, fiind planificate si programate in functie de natura si importanta activitatilor respective. Ele sunt, pe de alta parte, examinari "independente ", In sensul ca trebuie conduse persoane care nu au responsabilitati directe in domeniile auditate. Prin auditurile calitatii se evalueaza:

sistemul calitatii mtreprinderii in ansamblu sau elemente ale acestuia;

procesele intreprinderii;

rezultatele proceselor (produse, servicu). 15752tyb45uvf9u

Aceasta evaluare se realizeaza in raport cu "dispozitiile prestabilite (standardele aplicabile, manualul calitatii, proceduri, instructiuni, specificatii tehnice etc.), pentru a stabili in ce masura ele sunt respectate.

Auditul calitatii nu se rezuma, insa, numai la stabilirea acestei corespondente, ci urmareste evaluarea eficacitatii dispozitiilor in realizarea obiectivelor propuse in domeniul calitatii.

Pe baza rezultatelor auditului calitatii vor fi definite actiunile corective necesare. Aceste actiuni au in vedere identificarea si eliminarea cauzelor neconformitatilor constatate, in scopul prevenirii repetarii lor.

Actiunile corective pot implica modificari in proceduri si in sistemul calitatii, astfel incat sa se asigure imbunatatire a calitatii in fiecare din etapele traiectoriei produsului.

Nu trebuie confundat auditul cu activitatile de supraveghere a calitatii, sau cu cele de inspectie, care au ca scop tinerea sub control a unui proces, respectiv acceptarea unui anumit produs.

Eficacitatea auditurilor calitatii depinde foarte mult de competenta si experienta auditorilor. Prin auditor (in domeniul calitatii) se intelege o persoana care are calificarea necesara pentru a efectua audituri ale calitatii. El trebuie sa fie autorizat pentru efectuarea unui anumit audit.

1.2. Obiectivele generale ale auditului calitatii

Auditul calitatii poate fi efectuat in urmatoarele scopuri principale:

evaluarea conformitatii proceselor si rezultatelor acestor procese (produse, servicii) cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;

• evaluarea conformitatii unor elemente ale sistemului calitatii, sau a sistemului in ansamblu, cu cerinfele specificate;

evaluarea eficacitatii sistemului calitatii mtreprinderii privind realizarea obiectivelor stabilite;

identificarea punctelor critice, surse ale deficientelor, in desfasurarea activitatilor din intreprindere; yv752t5145uvvf

initierea masurilor corective si de imbunatatire necesare, privind procesele si rezultatele acestor procese (produse, servicii);

urmarirea aplicarii masurilor corective si de imbunatatire stabilite.

0 intreprindere poate hotara, prin urmare, efectuarea unor audituri periodice pentru a stabili daca produsele in curs de fabricatie, sau cele noi, corespund cerintelor specificate (in standarde sau in alte documente normative) si pentru a evalua in ce masura procesele sunt tinute sub control.

Pe de alta parte, auditurile pot fi efectuate pentru evaluarea sistemului calitatii intreprinderii, in raport cu un anumit standard sau pentru a verifica daca acest sistem este implementat si satisface in mod constant cerintele prestabilite. Prin auditul calitatii intreprinderea urmareste , de asemenea, identificarea punctelor critice, in vederea reducerii costurilor referitoare la calitate, ca si supravegherea aplicarii masurilor corective stabilite.

Pe baza rezultatelor auditurilor pot fi mai bine fundamentate actiunile de imbunatatire a calitatii proceselor, produselor si a sistemului calitatii mtreprinderii. In masura in care aceste audituri sunt cored planificate si programate, tinand seama de natura si importanta activitatilor , si sunt efectuate de auditori calificati, se poate ajunge la micsorarea continua a abaterilor si implicit la cresterea gradului de satisfacere a cerintelor.

1.3. Tipuri de audituri ale calitatii

Prin auditurile calitatii pot fi evaluate produse, servicii, procese sau sistemul calitatii unei intreprinderi. In functie de obiectul lor, auditurile calitatii sunt de trei tipuri fig. 1):

auditul calitatii produsului/serviciului;

• auditul calitatii procesului;

auditul sistemului calitatii .

 

Fig. 1. Tipuri de audituri ale calitafii, in functie de obiectul lor

Pe de alta parte, auditurile calitatii pot fi efectuate in scopuri interne sau externe . In mod corespunzator, deosebim audituri interne si externe ale calitatii (fig. 2).

Fig. 2. Tipuri de audituri ale calitatii, in functie de scopul lor

Auditurile interne ale calitatii au ca scop evaluarea actiunilor corective sau de imbunatire necesare, in cadrul propriei organizatii. Ele sunt efectuate de intreprinderea insasi, fiind denumite audituri "prima parte" (first part audits).

De regula, aceste audituri reprezinta o combinatie intre auditul calitatii produsului/serviciului, procesului si sistemului calitatii intreprinderii.

Auditurile externe ale calitatii au ca scop principal obtinerea unei dovezi privind capacitatea furnizorului de a asigura obtinerea calitatii cerute. Ele sunt efectuate si in vederea inregistrarii (certificarii) sistemului calitatii unei intreprinderi.

Auditurile externe, efectuate de beneficiari ai intreprinderii prin auditori proprii, in scopul evaluarii sistemului calitatii acestuia, sunt denumite audituri "secunda parte" (second-part audits).

Auditurile externe , efectuate de un organism neutru, la cererea intreprinderii care doreste auditarea sistemului calitatii sau la cererea unei alte parti (beneficiar al intreprinderii sau un organism independent) sunt denumite audituri "terta parte" (third-part audits).

2.4. Metodologia auditului sistemelor calitatii

Standardul international ISO 10011 stabileste principiile, criteriile, practicile de baza si furnizeaza linii directoare pentru planificarea, efectuarea si documentarea auditului sistemelor calitatii.

De asemenea, prevede criteriile minime cerute pentru calificarea auditorilor si liniile directoare pentru managementui programelor de audit.

Acest standard a fost adoptat si de tara noastra ca standard national. Potrivit prevederilor sale, efectuarea unui audit al sistemului calitatii presupune parcurgerea urmatoarelor etape: declansarea, pregatirea si realizarea auditului, elaborarea documentelor acestuia, incheierea auditului fi urmarirea implementarii actiunilor corective.

a) Declansarea auditului presupune stabilirea obiectului auditului, frecventei acestuia si examinarea preliminara (prin auditul de preevaluare).

Obiectui auditului este stabilit de client. Se recomanda ca aceasta decizie sa fie luata impreuna cu responsabilul auditului, putand fi consultata si intreprinderea auditata. Clientui stabileste, de asemenea, standardele sau documentele de referinta pentru efectuarea auditului sistemului calitatii.

Frecventa auditurilor este stabilita tot de catre client, in functie de eventualele modificari importante intervenite in managementui intreprinderii, care ar putea afecta sistemul calitatii acestuia, de modificarile aduse in mod direct sistemului etc. Pot fi luate in considerare si concluziile auditurilor anterioare.

Examinarea preliminara (auditul de preevaluare) consta in analiza documentatiei referitoare la metodele utilizate de catre cel auditat pentru satisfacerea cerintelor sistemului calitatii. Principalul document analizat este manualul calitatii, sau un document echivalent cu acesta.

• Daca , urmare a acestei examinari , rezulta ca sistemul calitatii descris de cel auditat nu este corespunzator pentru satisfacerea cerintelor, se recomanda ca auditul propriu-zis sa fie efectuat dupa rezolvarea problemelor constatate.

b) Pregatirea auditului presupune elaborarea unui plan de audit, organizarea echipei de audit si stabilirea documentelor de lucru, care vor fi utilizate pe parcursul desfasurarii auditului.

Planul de audit trebuie aprobat de client si comunicat auditorilor si celui auditat. Se recomanda ca acest plan sa fie astfel conceput incat sa aiba flexibilitatea necesara pentru a putea fi adaptat unor situatii concrete, pe baza informatiilor obtinute in timpul efectuarii auditului.

Organizarea echipei de audit. Auditul sistemului calitatii poate fi efectuat de unul sau mai multi auditori. Responsabilitatea generala a auditului revine responsabilului de audit ("lead auditor"). El trebuie sa aiba capacitatea, experienta si autoritatea necesara pentru a lua deciziile referitoare la conducerea auditului, in toate fazele desfasurarii acestuia. Responsabilul de audit stabileste atributiile fiecarui auditor din cadrul echipei de audit, pe elemente ale sistemului calitatii, sau pe comparti mentele intreprinderii. Echipa de audit poate cuprinde si experti, specialisti in domeniul respectiv, auditori in curs de formare sau observatori, in conditiile acceptarii lor de catre client, cel auditat si de responsabilul auditului.

Stabilirea documentelor de lucru. Pentru facilitarea desfasurarii auditului si pentru consemnarea si raportarea concluziilor pot fi utilizate urmatoarele tipuri de documente: liste de verificare, pentru evaluarea fiecarui element al sistemului calitatii (elaborate, de regula, de auditorul desemnat pentru auditarea acestor elemente); formulare pentru raportarea observatiilor auditorului; formulare pentru documentarea dovezilor care vor servi la fundamentarea concluziilor finale ale auditorilor etc. Documentele de lucru trebuie astfel concepute incat sa nu limiteze activitatile sau investigatiile suplimentare, care pot deveni necesare pe parcursul desfasurarii auditului.

c) Efectuarea auditului presupune parcurgerea a trei etape: reuniunea de deschidere, examinarea propriu-zisa a elementelor sistemului calitafii si reuniunea de incheiere a auditului,

Reuniunea de deschidere are loc in urmatoarele scopuri: prezentarea membrilor echipei de audit conducerii intreprinderii auditate, discutarea obiectivelor si domeniului de aplicare al auditului, prezentarea succinta a metodelor si procedurilor care vor fi utilizate pentru efectuarea auditului, determinarea sistemului oficial de comunicare intre echipa de audit si cel auditat, confirmarea asigurarii mijioacelor si facilitatilor necesare efectuarii auditului, confirmarea datei la care va avea loc reuniunea de incheiere, precum si reuniunile intermediare ale echipei de audit cu conducerea intreprinderii, clarificarea detaliilor planului de audit.

Examinarea sistemului calitatii, sau a unor elemente ale acestuia, presupune culegerea dovezilor si formularea observatiilor auditorilor.

è Culegerea dovezilor se realizeaza prin analiza documentelor, chestionarea personalului implicat in domeniul auditat si prin observarea directa a desfasurarii activitatilor in domeniul respectiv.

è Observatiile auditorilor, formulate dupa auditarea tuturor activitatilor , sunt analizate de echipa de audit, pentru a se stabili care din ele vor fi raportate ca neconformitati. Aceste neconformitati trebuie sa fie documentate clar si concis si demonstrate pe baza unor dovezi corespunzatoare. Identificarea neconformitatilor se realizeaza in raport cu cerintele specificate in standard sau in alte documente de referinta ale auditului. Se recomanda ca observatiile sa fie analizate de responsabilul de audit, impreuna cu reprezentantui conducerii intreprinderii auditate.

In mod obisnuit, neconformitatile constatate cu prilejul auditului se clasifica, in functie de gravitatea lor, in doua categorii: majore si minore. Aceasta delimitare este importanta in luarea deciziei de aprobare/certificare a sistemului calitatii organizatiei.

Neconformitafile majore se refera la nesatisfarea cerintelor standardului de referinta, care afecteaza intr-o masura importanta implementarea sau mentinerea sistemului calitatii. Exemple tipice de asemenea neconformitati sunt considerate urmatoarele :

=> definirea si documentarea necorespunzatoare a politicii organizatiei referitoare la calitate sau a procedurilor sistemului calitatii;

=> cerinfele prevazute in procedurile sistemului calitatii nu au fost documentate intr-o masura semnificativa;

=> cerinta specificata de standardul de referinta, relevanta pentru o anumita activitate, nu a fost menfionata;



=> inregistrarile referitoare la calitate nu demonstreaza functionarea eficienta a sistemului calitafii.

In cazul constatarii unor neconformitati majore, echipa de audit nu recomanda aprobarea/certificarea sistemului calitatii organizatiei auditate.

Neconformitafile minore sunt neconformitati izolate sau sporadice, care nu afecteaza in mod semnificativ implementarea sau mentinerea sistemului calitatii. Exemple tipice de asemenea neconformitati sunt considerate urmatoarele :

=> existenta unor abateri minore in implementarea procedurilor documentate ale sistemului calitatii;

=> unele inregistrari referitoare la calitate sunt incomplete, astfel incat nu pot servi la demonstrarea funcfionarii corespunzatoare a sistemului

=> stadiul confirmarii metrologice a unor echipamente de incercari nu este identificat;

=> unele documente referitoare la sistemul calitatii nu sunt semnate sau nu exista alte dovezi privind aprobarea lor.

In cazul constatarii unor neconformitati minore, echipa de audit reco-manda aprobarea/certificarea sistemului calitatii organizatiei auditate, urmand ca verificarea implementarii actiunilor corective necesare sa se faca, de regula, cu prilejul auditului de supraveghere.

Pentru ca o neconformitate sa poata fi considerate minora, este important ca aceasta sa apara in mod izolat. In caz contrar, poate deveni o neconformitate majora.

Reuniunea de incheiere cu conducerea intreprinderii are loc inainte de elaborarea raportului de audit. La aceasta reuniune parti cipa si responsabilii domeniilor auditate. Responsabilul auditului prezinta constatarile echipei de audit si concluziile acesteia privind eficacitatea sistemului calitatii in realizarea obiectivelor. Auditorii pot face recomandari, daca acest lucru este cerut de intreprinderea auditata, privind imbunatatire a sistemului calitatii.

d) Elaborarea si gestionarea documentelor auditului. Principalul document cu care se finalizeaza auditul sistemului calitatii este raportul de audit.

Elaborarea raportului de audit se realizeaza sub coordonarea responsabilului de audit.

Difuzarea raportului de audit. Raportul de audit este predat clientului de catre responsabilul auditului. Clientui este cel care pune la dispozitia conducerii intreprinderii auditate un exemplar al acestui raport. Difuzarea raportului catre terti este posibila numai cu acordul celui auditat.

Pastrarea documentelor auditului se realizeaza potrivit celor stabilite de comun acord, de catre client, organismul auditor si cel auditat.

e) Incheierea auditului. Auditul se considera incheiat atunci cand raportul de audit a fost predat clientului.

f) Urmarirea actiunilor corective. Responsabilitatea stabilirii actiunilor corective pentru eliminarea neconformitatilor identificate cu prilejul auditului, sau a cauzelor acestora, revine intreprinderii auditate.

Responsabilitatea auditorului se limiteaza la identificarea neconformitatilor.

Clientul, impreuna cu cel auditat, poate stabili, dupa consultarea orga-nismului auditor, data finalizarii actiunilor corective si a auditurilor de urmarire ("follow-up audits"). Dupa verificarea implementarii actiunilor corective, organismul auditor poate elabora un "raport de urmarire", pe care-l va difuza in acelasi mod ca si raportul de audit initial.

 

 

2. Stabilirea documentelor de lucru ale auditului sistemelor calitatii

Pentru desfasurarea corespunzatoare a auditului sistemelor calitatii se recomanda utilizarea unor documente de lucru.

Totusi, nu trebuie cazut in capcana utilizarii unui numar prea mare de asemenea documente, care incetinesc auditul.

Auditorul sef poate avea documente de lucru intr-un format standard, pentru a controla cadrul general al desfasurarii auditului. Forma acestor documente de lucru nu este importanta . Conteaza mai mult ca ele sa fie eficiente si subordonate procesului de audit.

Pentru facilitarea desfasurarii auditului si pentru consemnarea si raportarea concluziilor pot fi utilizate urmatoarele tipuri de documente:

liste de verificare / chestionare de audit, utilizate pentru evaluarea sistemului calitafii / zonei auditate;

formulare pentru raportarea observafiilor auditului;

formulare pentru documentarea dovezilor de sustinere a concluziilor la care au ajuns auditoru.

Documentele de lucru trebuie astfel concepute incat sa nu limiteze activitatile sau investigatiile suplimentare, care pot deveni necesare pe parcursul desfasurarii auditului.

2.1. Liste de verificare

Dintre documentele de lucru o atentie deosebita trebuie acordata elaborarii listelor de verificare / chestionarelor de audit.

Prin lista de verificare se intelege un chestionar detaliat pe care il foloseste auditorul in zona auditata. Acest document cuprinde toate intrebarile posibile, referitoare la zona respectiva.

Chestionarul rezolva o parte din obiectivele auditului, dar ii poate reduce eficienta. 0 lista de verificare prea detaliata poate deveni o piedica in desfasurarea corespunzatoare a auditului.

Listele de verificare / chestionarele de audit se pot intocmi luand in considerare:

• standardul de referinta;

• rezultatele auditurilor anterioare;

• deficientele constatate in ceea cepriveste calitatea;

prioritati stabilite de conducere;

• documentele sistemului calitafii;

• alte documente ale organizatiei;

• consideratii ale auditorilor, bazate pe propriile cunostinte, experienta, evaluari preliminare etc.

Un ghid bun pentru pregatirea listelor de verificare / chestionarelor de audit consta in a gandi in termeni ca: "ce sa vad?" "ce sa caut?". Intrebarile fundamentale sunt: ce?, cum?, unde?, cand?, cine?, de ce?

Nu trebuie sa se piarda din vedere ca, prin utilizarea listelor de verificare, trebuie sa se obtina dovezi obiective.

Un alt aspect, care trebuie avut in vedere la elaborarea listelor de verificare / chestionarelor de audit, consta in aceea ca prin intrebarile formulate, auditorul trebuie sa afle cum vor proceda comparti mentele atunci cand in sistemul calitati apar disfunctionalitati pentru a mentine cursul normal al activitatilor .

In anexa 1 sunt prezentate doua liste de verificare pentru cazul in care exista o procedura si pentru auditarea comparti mentului aprovizionare.

Listele de verificare bine intocmite au urmatoarele avantaje:

permit auditorilor sa fie bine informati cu privire la obiectivele si cerintele zonei auditate;

• permit auditorului sef sa evalueze activitatea de pregatire a auditului, desfasurata de ceilaiti membri ai echipei;

• ajuta auditorii sa mentina sub control "ritmul" auditului;

• sunt utile in cazul redistribuirii sarcinilor intre membrii echipei de audit;

• asigura o inregistrare corespunzatoare a domeniilor si activitatilor specifice, investigate in timpul auditului.

2.2. “Aide – memoires”

Sa presupunem ca se auditeaza sistemul calitatii unei organizatii, urmarindu-se implementarea si eficienta acestui sistem.

De regula, sistemul calitatii este definit prin manualul calitatii. Acest document este folosit de auditor pentru evaluarea sistemului calitatii. Cel mai eficient "aide-memoires" pe care il poate utiliza auditorul este, prin urmare, chiar cuprinsul manualului calitatii.

Se recomanda ca, in faza pregatirii auditului, auditorul sa se asigure ca sistemul definit in manual este complet si apt sa permita realizarea obiectivelor organizatiei in domeniul calitatii.

Atunci cand se evalueaza conformitatea sistemului calitatii cu standardul de referinta, acest standard va constitui "lista de verificare" utilizata de auditor.

Auditorul poate, insa, sa-si elaboreze propriul "aide-memoire", dar care nu trebuie sa fie foarte detaliat, ci sa cuprinda numai aspectele importante.

Un auditor, cand isi planifica auditarea unei zone si isi intocmeste lista de verificare sau aide-memoire-ul, trebuie sa aiba in vedere faptul ca fiecare interviu ar trebui sa cuprinda mtrebari cu privire la urmatoarele patru aspecte de baza:

persoane - responsabilitati si autoritate, cerinte de instruire;

proceduri - sunt disponibile, acopera activitatea auditata, se aplica in practica;

echipamente - sunt cele specificate in proceduri, necesita manuale de utilizare, sunt acestea disponibile;

produse fi materiale - sunt cele specificate in proceduri, corespunzator identificate si cu stadiul inspectiilor identificat corespunzator.

In zonele cheie trebuie sa se aiba in vedere urmarirea feedback-ul, adica sa se verifice daca initiatorul unei actiuni primeste un raspuns.

In continuare, sunt prezentate cateva exemple de intrebarr de baza si documente care ar putea fi analizate pentru a obtine dovezi obiective prin care sa se verifice raspunsul dat cu ajutorul auditului sistemului calitatii.

Seful unui comparti ment

ce activitati desfa^oard comparti mentui al carui ^efsunteti?

care sunt responsabilitafile dumneavoastrd?

Pentru a verifica raspunsurile, auditorul trebuie sa examineze sectiunea din manualul calitatii care prezinta responsabilitatile si sa verifice procedurile comparti mentale.

Comparti mentui aprovizionare cum comandati produsele?

Pentru a verifica raspunsurile auditorul trebuie sa examineze:

=> procedurile comparti mentului aprovizionare;

=> cateva referate de aprovizionare si comenzi de aprovizionare;

=> specificatii le de aprovizionare corespunzatoare;

=> lista subcontractantilor acceptati;

=> modul in care este trecut pe lista un nou subcontractant.

Operatorii Puteti sa prezentati activitatea pe care o desfasurati?

Pentru a verifica raspunsurile auditorul trebuie sa verifice:

=> instructiunea de lucru, planul calitatii sau desenul, aplicabile;

=> disponibilitatea si stadiul confirmarii metrologice pentru fiecare echipament de inspectie, masurare si incercare utilizat;

=> materialele necesare pentru activitatea auditata, fisa de post a operatorului.

Inspectorii CTC

cum verificati conformitatea produselor?

Pentru a verifica raspunsurile, auditorul trebuie sa verifice:

• planul calitatii, instructiunea de inspectie a produsului respectiv sau tehnologia corespunzatoare;

• disponibilitatea si stadiul confirmarii metrologice pentru fiecare echipament de inspectie, masurare si incercare utilizat;

• cum selectioneaza inspectorul numarul de produse inspectate si daca acest mod corespunde cu ceea ce se cere.

Controlul documentelor Pe baza documentelor identificate, auditorul trebuie sa verifice:

=> desenul / procedura originala, impreuna cu inregistrarile referitoare la analiza si aprobarea;

=> modificarile / amendamentele care au fost mregistrate;

=> listele de distribuire si modalitatea de editare a documentelor amendate si/sau anulate;

=> lista documentelor in vigoare;

=> daca formatui si modul de identificare a documentelor, cat si al editiei lor sunt in conformitate cu cele precizate In procedurile referitoare la controlul documentelor si al datelor.

2.3. Diagrama de flux a procesului de audit

Diagrama de flux ajuta auditorul sa observe ca auditul se desfasoara sis-tematic si ca nu au fost omise etape importante. In fig. 13-3 se prezinta, exem-plificativ, diagrama de flux pentru un audit, prin care se evalueaza implementarea si eficienta sistemului calitatii.

Din figura rezulta etapele procesului de audit de la colectarea datelor, analiza si evaluarea lor pana la raportarea rezultatelor auditului.

Diagrama prezentata poate fi modificata pentru a se adapta la cerin{ele clientului si ale auditului.

Fig. 3. Diagrama de flux pentru un audit

2.4. Alte documente de lucru

Fiecare echipa de audit isi poate stabili propriile documente de lucru. consideram, totusi, ca cel putin urmatoarele documente de lucru ar trebui luate in considerare:

• la sosirea echipei de audit:

=> autorizarea auditului;

==> standardele sau alte specificatii de baza pentm audit;

==> planul de audit;

==> documente de lucru tipizate, care se folosesc in timpul auditului;

==> "aide-memoires", liste de verificare, diagrame de flux etc.

la sedinta de deschidere a auditului:

=> planul de audit;

=> once materiale de prezentare.

in timpul colectdrii informafiilor:



=> standarde sau/si specificatii ;

==> "aide-memoires" sau liste de verificare;

=> fise de observatii;

in faza de analiza si evaluare:

=> fise de observatii (completate);

=> formulare pentru consemnarea neconformitatilor;

=> mregistrari, note de lucru;

la sedin{a de incheiere a auditului:

=> materiale de prezentare;

=> materiale care sustin afirmatiile echipei de audit;

In anexa sunt prezentate cateva din formularele utilizate in timpul unui audit si, de asemenea, un exemplu de raport de audit.

3. Tehnici de evaluare utilizate pe parcursul desfasurarii auditului sistemelor calitatii

Tehnicile de evaluare sunt utilizate pentru a obtine informatiile necesare privind conformitatea sistemului calitatii organizatiei auditate, cu standardul de referinta.

Urmarind un plan logic, procesul de obtinere a dovezilor obiective se simplifica si nu exista pericolul sa se omite unele zone, functii sau operatii.

Un astfel de plan logic ar trebui sa contina :

analiza manualului calitatii, care identified politico referitoare la calitate, obiectivele, responsabilitatile fi autoritatea personalului cu rol esential in asigurarea calitatii, altfel spus, modul de implementare a sistemului de management al calitafii, in general;

analiza procedurilor de sistem si a celor de lucru, care detaliaza ce este de facut, cum fi de catre cine;

examinarea zonelor de lucru, a operafiilor si proceselor;

• examinarea produsului realizat pentru a stabili conformitatea cu instruc-tiunile de lucru documentate si cu desenele;

analiza disponibilitafii resurselor (personal, materiale si echipamente) in fiecare zona;

analiza modului de pastrare a documentatiei, a rapoartelor si inregistrarilor;

formularea de intrebari pentru obtinerea informatiilor necesare;

examinarea documentelor care confirma declaratiile facute fi verificarea informatiei obtinute , atunci cand este cazul pe baza unui alt document.

 

3.1. Ascultarea activa

Ascultarea activa este o tehnica pe care ar trebui s-o invete si s-o aplice in mod constant toti auditorii, aceasta fiind cheia comunicarii eficiente. Ascultarea activa implica atat ascultarea propriu-zisa, cat si corecta intelege re a tuturor mesajelor/semnalelor transmise de vorbitor.

Ascultarea activa este o tehnica pe care multi o considera dificil de utilizat pentru ca ei:

nu-l lasa pe vorbitor sa-si urmeze ritmul si aud numai ce vor sau ce asteapta ei sa auda;

• reactioneaza prematur si / sau emotional;

• permit divagatiile, care afecteaza capacitatea de concentrare;

se "dezacordeaza”, daca subiectul devine dificil, din punct de vedere

emotional;

• vorbesc prea mult.

Pentru dezvoltarea iscusintei de a asculta activ, un auditor trebuie:

- sa puna intrebari scurte si sa nu vorbeasca mai mult de 20% din timp nealocat.

El trebuie sa-si aminteasca mereu ca atunci cand vorbeste nu afla nimic despre auditat;

- sa nu-i fie frica de tacere - "da timp persoanei sa se gandeasca si lasa tacerea

- sa transmita interesul si nevoia de a spune mai mult";

- sa evite divagatiile si sa Tncerce sa stopeze interventiile inoportune ale altor persoane;

- sa formuleze intrebari deschise;

- sa sprijine pe vorbitor in exprimarea ideilor.

3.2. Tehnici generale de interviu

Principalul mod in care auditorii pot obtine informatii cu privire la functio-narea sistemului calitatii este prin a adresa intrebari persoanelor care desfasoara activitati in zona auditata. Facand acest lucru, ei isi completeaza informatiile obtinute din materialele sense si ofera celor auditati prilejul de a explica sistemele si metodele de lucru utilizate.

Totodata, se obtin informatii asupra modului in care cei auditati inteleg si sustin sistemul calitatii.

In fiecare zona auditata, auditorul formuleaza intrebari referitoare la activitatea desfasurata, procedurile, documentatia utilizata, echipamentele folosite si care este stadiul activitatii desfasurate.

In general, nu este posibil sa se analizeze totul, auditorul selectand un numar de dovezi pentru a fi analizate.

La inceput, auditorii vor discuta despre sistemul calitatii cu responsabilul zonei auditate, dar nu se vor limita la acesta, ci vor contacta si aiti angajati din zona respective.

Daca reprezentantul conducerii apreciaza ca intrebarile nu sunt bine intelese, sau persoana intervievata nu este cea potrivita, atunci auditorul ii poate solicita ajutorul pentru a gasi o formulare mai clara a intrebarii sau pentru a identifica persoana autorizata sa raspunda.

Se recomanda folosirea intrebarilor deschise, la care nu se poate raspunde cu "da" sau "nu" (de ex: "cum procedati cand se intampla acest lucm?"). Trebuie avut grija in formularea acestor intrebari, pentru a obtine exact informatia dorita, deoarece intrebarile deschise sunt mari consumatoare de timp.

Intrebarile inchise, adica acelea la care se poate raspunde cu "da" sau "nu", ar trebui folosite mai rar si numai atunci cand trebuie clarificata o neinte-legere, pentru ca raspunsul la asemenea intrebari poate ascunde unele informatii importante. intotdeauna, insa, trebuie sa se acorde atentie tonului cu care se formuleaza intrebarea, astfel incat sa nu para un interogatoriu.

Folosind cele sase intrebari: ce?, de ce?, cand?, cum?, unde?, cine? combinate cu “altcineva" si “daca "(de ex: "cum procedati daca ?";"cine altcineva?") se obtin informatii esentiale pentru un auditor.

Alte doua formulari de baza sunt: "presupunand ca.......... atunci ce?" "va rog, aratati-mi".

Prezentam, in continuare, cateva recomandari privind utilizarea acestor intrebari in timpul auditului.

"Ce?"

Este prima intrebare care se pune in procesul de colectare a informatiilor. intrebarea "ce ?" permite compararea activitatii pe care auditatui o descrie cu ceea ce se intampla in realitate, acest lucru ducand la alte intrebari. Abia dupa ce s-a folosit "ce?" se va pune intrebarea "de ce?". .

"Dece?"

Formularea acestei intrebari permite auditorului sa evalueze in ce masura auditatui intelege si isi indeplineste atributiile care-i revin. Auditorul poate intelege ce activitati se desfasoara si care sunt obiectivele activitatilor respective.

"Cand?"

Este usor de observat ca, dupa ce se afla "ce" si "de ce", se desfasoara o anumita activitate, se simte nevoia de a sti cand si in cat timp se indeplineste sarcina respective. Aceasta ordonare a intrebarilor in timpul auditului poate fi omisa, de aceea chiar si un auditor experimentat trebuie sa consulte lista sa de intrebari. De exemplu, este simplu sa se verifice ca o anumita atributie a fost inteleasa si indeplinita, dar se poate uita sa se intrebe daca ea a fost indeplinita la timp.

"Cum?"

De obicei oamenii stiu ce fac, de ce si cand, dar sunt situatii in care nu se acorda suficienta atentie si modului in care se face acest lucru. De exemplu, este simplu sa se spuna "le-am spus sa faca asa", dar poate ei nu au fost atenti sau nu au inteles ce au de facut. Este necesar sa se stabileasca "cum" s-a facut, pentru a se observa daca cei care trebuiau sa faca un anumit lucru nu au inteles (datele de intrare fiind incorecte) sau incomplete sau nu au realizat ceva in mod intentional

Intrebarea "cum?" il va duce pe auditor la verificarea practica a informatiilor aflate prin celelalte intrebari.

"Unde?"

Este important sa se determine unde se desfasoara activitatile care fac obiectui auditului. Aceasta intrebare poate sa-l conduca pe auditor intr-o zona care nu a fost luata in considerare sau care nu era cunoscuta.

"Cine?"

Auditorul trebuie sa identifice persoana care se ocupa de zona sau activitatea care se auditeaza. Nu se fac presupuneri, ci se pun intrebari.

3.3. Recomandari privind desfasurarea auditului

Nu se recomanda utilizarea intrebarilor "capcana". Raspunsul la aceste mtrebari este in detrimental auditorului. De aceea trebuie sa se formuleze intrebari "oneste".

Trebuie evitate intrebarile:

• de tipul "evident, fact analize periodice, nu-i asa?";

• care contin observatii ascunse, astfel incat vorbitorul se simte pus la colt (de ex: "sunteti de acord ca aceasta este responsabilitatea dumneavoastra?". daca trebuie facuta o astfel de observatie, este bine sa fie facuta impersonal);

• care contin declaratii de opinie de felul "daca as fi fost in locul dumnea-voastra, ......"sau "v-am spus ca voi gasi acest ...... "

Asemenea intrebari due la distrugerea oricarui raport de incredere intre auditor si auditat. Telul auditorilor este de a obtine dovezi obiective privind eficacitatea si eficienta sistemului intr-un mod politicos, amical dar totusi profesional, si nu de a gasi greseli.

a) Intelege rea intrebarii

In primul rand, auditorul trebuie sa formuleze intrebarea in mod clar, astfel incat sa poata fi inteleasa de auditat. In al doilea rand, raspunsul trebuie inteles de auditor.

Auditorul trebuie sa formuleze intrebarile avand in vedere caracteristicile, activitatea si personalitatea celui chestionat. Confuziile pot sa apara din neinte-legerea termenilor tehnici sau din exprimarea neclara. De aceea auditorul trebuie sa formuleze intrebarea in mai multe feluri, pentru a obtine un raspuns clar si consistent.

Unii auditori folosesc urmatoarea regula: pun intrebarea in trei feluri si accepta ca raspuns adevarat pe acela care da aceeasi informatie in doua din cele trei raspunsuri.

Acest procedeu pare simplu, dar auditorul trebuie sa fie foarte atent la raspunsul primit pentru a sesiza orice element care indica intelege rea necorespunzatoare a intrebarii. In acest caz auditorul trebuie sa reformuleze intrebarea.

b) Formularea intrebarilor

Modul in care se formuleaza itrebarea trebuie luat in considerare pentru obtinerea unui raspuns corespunzator.

Intrebarile nu trebuie formulate pentru raspunsuri cu "da" si "nu". In primul rand; aceste raspunsuri ofera putine informatii si, in al doilea rand, oamenilor Ie place sa-si etaleze cunostintele si insusirile, explicand actiunile si motivele lor in domeniile care sunt analizate.

Auditorul trebuie sa formuleze intrebarea astfel incat raspunsul sa permita un anumit nivel de explicare, in masura sa genereze celui intrebat un sentiment de multumire.

Auditorul trebuie sa foloseasca intotdeauna lista de verificare pentru a se asigura ca toate aspectele au fost acoperite.

Daca in timpul chestionarii se trece de la un subiect la altul, exista riscul sa se piarda informatii si auditul sa devina ineficient.

c) Intrebarea "concluzie"

Cand auditorul a ajuns sa inteleaga desfasurarea activitatii pe care o analizeaza, el poate pune o intrebare "concluzie" la sfarsitul secventei de intrebari.

Aceasta inseamna, de fapt, ca auditorul sa spuna de ex: "Ati putea sa-mi dati cateva exemple referitoare la....? " sau "Sa vad daca am inteles corect, vreti sa spuneti ca......?", ceea ce asigura rezolvarea unor ambiguitati si il incurajeaza pe

a) Intelege rea intrebarii

In primul rand, auditorul trebuie sa formuleze intrebarea in mod clar, astfel meat sa poata fi inteleasa de auditat. In al doilea rand, raspunsul trebuie inteles de auditor.

Auditorul trebuie sa formuleze intrebarile avand in vedere caracteristicile, activitatea si personalitatea celui chestionat. Confuziile pot sa apara din neinte-legerea termenilor tehnici sau din exprimarea neclara. De aceea auditorul trebuie sa formuleze intrebarea in mai multe feluri, pentru a obtine un raspuns clar si consistent.

Unii auditori folosesc urmatoarea regula: pun intrebarea in trei feluri si accepta ca raspuns adevarat pe acela care da aceeasi informatie in doua din cele trei raspunsuri.

Acest procedeu pare simplu, dar auditorul trebuie sa fie foarte atent la raspunsul primit pentru a sesiza orice element care indica intelege rea necores-punzatoare a intrebarii. In acest caz auditorul trebuie sa reformuleze intrebarea.



b) Formularea intrebarilor

Modul in care se formuleaza intrebarea trebuie luat in considerare pentru obtinerea unui raspuns corespunzator.

intrebarile nu trebuie formulate pentru raspunsuri cu "da" si "nu". In primul rand; aceste raspunsuri ofera putine informatii si, in al doilea rand, oamenilor Ie place sa-si etaleze cunostintele si insusirile, explicand actiunile si motivele lor in domeniile care sunt analizate.

Auditorul trebuie sa formuleze intrebarea astfel meat raspunsul sa permita un anumit nivel de explicare, in masura sa genereze celui intrebat un sentiment de multumire.

Auditorul trebuie sa foloseasca intotdeauna lista de verificare pentru a se asigura ca toate aspectele au fost acoperite.

Daca in timpul chestionarii se trece de la un subiect la altui, exista riscul sa se piarda informatii si auditul sa devina ineficient.

c) Intrebarea "concluzie"

Cand auditorul a ajuns sa inteleaga desfasurarea activitatii pe care o analizeaza, el poate pune o intrebare "concluzie" la sfarsitul secventei de intrebari.

Aceasta inseamna, de fapt, ca auditorul sa spuna de ex: "Ati putea sa-mi dati cateva exemple referitoare la....? " sau "Sa vad daca am inteles corect, vreti sa spuneti ca......?", ceea ce asigura rezolvarea unor ambiguitati si il incurajeaza pe

f) Intervievarea “intrare contra iesire”

Toate activitatile dm intreprindere au "intrari" si "iesiri'. De aceea echipa de audit trebuie sa aiba in vedere ca cele sase intrebari se folosesc atat in ceea ce private intrarile, cat si iesirile. Exista o tendinta naturala de a acorda atentie, in formularea intrebarilor, elementelor de iesire ale activitatilor , uitandu-se ca, de obicei, intrarile au un efect mai mare asupra performantelor.

Cand se doreste identificarea informatiilor referitoare la intrari se pune urmatoarea intrebare: "ce informatie, ce serviciu sau ajutor ati primit?". Totusi, scopul final al auditului calitatii este de a descoperi daca sistemul implementat este eficient. Din acest motiv, se recomanda sa se puna Intrebari suplimentare, cum ar fi: "Primiti toate informatiile pe care Ie solicitati?".

g) Intervievarea aplicativa

Sa presupunem ca cele sase intrebari de baza sunt adresate intr-un mediu deschis, onest, prietenos unde oamenii sunt multumiti de munca si functiile lor. Dar nu intotdeauna se intampla astfel. Adesea auditorul intalneste o echipa a auditatului, care nu este multumita ca este auditata si nici nu este incantata de statutui si autoritatea sa. Auditorul trebuie sa fie atent la sentimentele acestor persoane si sa fie pregatit la tonul interogarii. Pentru a te apropia de oamenii care se simt marginalizati se prefera intrebarea: "Ce v-ar place sa vedeti facut?" mai degraba decat intrebarea "Ce faceti?".

Obiectivul auditorului este de a obtine intotdeauna maximum de informa^ii din orice intrebare formulata, de aceea o intrebare simpla, exprimata in termeni obisnuiti, pusa unui auditat nemultumit, va obtine de obicei o replica minima. intreband asemenea persoane daca primesc tot sprijinul de care au nevoie, auditorul va deschide poarta plangerilor si, astfel, el va observa cum func^ioneaza sistemul de comunicare in realitate, decat cum ar trebui sa functioneze sau cum este planificat.

Prin urmare, auditorul trebuie sa aiba abilitatea sa-1 faca pe auditat sa comunice in mod firesc, avand in vedere scopul interogarii. De asemenea, el trebuie sa fie capabil sa-si schimbe modul de exprimare pentru a obtine datele de care are nevoie in vedere atingerii obiectelor auditului.

 

 

3.4. Verificarea raspunsurilor primite de auditor

Auditorul nu-si poate permite sa ia cuvantui cuiva drept garantie. De aceea, auditorul trebuie sa spuna din cand in cand, auditatului: "Bine, cred ca am in^eles toate acestea, acum, va rog, aratati-mi".

"Aratati-mi" trebuie sa fie permanent in atentia auditorului. Fara aceasta faza de verificare nici o forma de audit nu are valoare.

Auditorul trebuie sa verifice toate faptele, daca tot ceea ce i s-a spus se si aplica in practica. Dar, trebuie avut grija ca ceea ce i se arata auditorului sa fie modul obisnuit de desfasurare a unei activitati si nu o demonstratie speciala.

Informatiile obtinute pe baza de interviuri ar trebui verificate prin confrun-tarea lor cu informatii din alte surse independente, cum ar fi rezultatele unor inspectii.

Dubla verificare a unei informatii obtinute ar fi ideala. Este, totusi, impo-sibil ca auditorul sa verifice de doua ori fiecare informatie, document sau declaratie obtinuta. De aceea auditorul trebuie sa decida asupra numarului de documente pe care sa Ie analizeze si asupra amplitudinii investigatiei in orice zona auditata. Auditorul nu trebuie sa insiste in analiza unei singure zone, in speranta ca va gasi ceva gresit, daca la prima vedere lucrurile merg bine. El trebuie sa treaca la urmatorul punct al planului de audit, daca se descopera o problema, atunci auditorul trebuie sa insiste pentru a afla daca este un incident izolat sau un aspect al unei probleme cu o extindere mai mare.

Dovezile obtinute trebuie sa fie semnificative si numai auditorul va decide cate sunt necesare, pentru formularea unei concluzii. Exemplele incep sa fie semnificative, daca se repeta in doua, trei cazuri.

4. Probleme care apar in timpul auditului sistemelor calitatii

Problemele care apar in timpul auditului pot fi intentionate sau neintentionate. Intentionate sunt cele care apar datorita auditatului, care se opune desfasurarii normale a auditului. Problemele neintentionate apar tocmai pentru ca cel auditat vrea sa fie cat mai ospitalier si util in desfasurarea auditului.

4.1. Probleme posibile in faza de pregatire a auditului

La prima vedere, un audit intern se desfasoara si se controleaza mai usor decat un audit extern. Dar nu este asa. Motivul il reprezinta faptul ca o echipa din afara intreprinderii este mai bine primita decat o echipa intreaga. Aceasta deoarece statutul auditurilor interne nu este dintre cele mai importante in structura managementului.

Managerii din zonele auditate nu vor asculta pe auditorii interni, considerand ca Ie sunt superiori. Ei nu inteleg ca auditorii interni sunt o autoritate delegata, superioara managerilor de zona. De asemenea, cei auditati au impresia ca problemele lor zilnice au prioritate fata de audit.

Este un mod de gandire care nu trebuie sa afecteze obiectivele si scopurile auditului, asa cum au fost stabilite in planul de audit.

Cu cat intreprinderea are rezultate mai bune in domeniul asigurarii calitatii, cu atat auditurile interne vor fi tratate cu mai multa seriozitate, atat la nivelul conducerii de varf, cat si al zonelor auditate.

Problemele specifice, care ar putea sa apara in faza de planificare a auditului, sunt prezentate in continuare.

 

a) Programarea auditului

Dupa cum se stie, stabilirea datei pentru audit se face de comun acord cu auditatul. Dar, auditorul sef poate primi de la conducatorul sectiei auditate o cerere de amanare, pe motiv ca sectia are foarte mult de lucru la data respective (de exemplu, se lanseaza un produs nou in perioada in care s-a prevazut auditul).

In acest caz auditorul sef trebuie sa analizeze situatia si sa-si dea seama daca auditatul chiar are un motiv intemeiat pentru amanarea auditului. Pentru aceasta el poate propune ca scopul auditului sa fie verificarea modului de lansare a unui nou produs. Raspunsul la aceasta propunere indica adevaratui scop al amanarii.

Un alt raspuns al auditorului sef la cererea de amanare ar putea fi acela ca unul dintre obiectivele auditului este sa verifice eficienta sistemului, iar daca "problema" ridicata de auditat face parte din activitatile normale, atunci nu este nici un motiv de amanare a auditului.

Auditorul sef trebuie sa analizeze toti factorii. In orice caz programarea auditurilor interne trebuie riguros controlata. Cel auditat impreuna cu auditorul sef trebuie sa stabileasca de comun acord datele pentru efectuarea auditurilor.

 

b) Persoana care lipseste

Un alt motiv de amanare a auditului este acela ca la data auditului unele persoane lipsesc din intreprindere. Trebuie reamintit auditatului ca unul din obiectivele auditului este de a verifica cum functioneaza sistemul calitatii in astfel de situatii cand cineva cu anumite responsabilitati lipseste.

4.2. Probleme posibile in desfasurarea auditului

Atunci cand echipa de audit incepe auditul, pot aparea o serie de probleme intentionate sau nu.

Daca auditatui percepe auditul ca o "batalie" in care trebuie sa "marchezi puncte in poarta auditorului", atunci el va incerca prin orice mijioace sa-l distraga pe auditor de la programul prevazut. Cea mai obisnuita problema a auditului va fi pierderea de timp, fie deliberat, fie pentru ca auditatul este prea zeios.

a) Pierderea de timp la sedinta de deschidere

Presupunand ca auditul a fost corect planificat, atunci vor fi sanse mici sa se piarda timpul in sedinte intamplatoare, sau ca persoanele importante pentru desfasurarea auditului sa lipseasca.

Daca planificarea sedintei de deschidere a fost corect facuta si agenda de lucru a fost intocmita suficient de detaliat pentru fiecare element, atunci nu se va pierde timpul.

Auditatul poate pregati o prezentare foarte lunga si detaliata a activitatilor si subiectului auditului. Auditorul sef trebuie sa asigure controlul sedintei, astfel incat sa se dea numai informatiile cerute de echipa de audit si acestea cu cat mai putine detalii. Un auditat care vrea sa obstructioneze auditul poate adopta aceasta prezentare lunga, dar cu fermitate si politete auditorul sefil poate aduce pe auditat la subiectui in cauza.

0 alta tactica care poate fi adoptata de auditat o reprezinta abordarea "anticamera subiectului "(a nu intra in subiect). Aceasta se mcearca, uneori, in timpul auditului de selectare a fumizorilor, undo, aparent, fiecare informatie ceruta este data auditorului in sedinta initiala, fara sa se paraseasca sala in care are loc sedinta.

0 asemenea abordare poate avea succes la un auditor neexperimentat, atunci cand are de-a face cu un manager care "cunoaste foarte bine" sistemul calitatii. Intreprinderea are, adesea, o prezentare impresionanta a activitatilor sale, cu inregistrari video, desene, dischete etc. Desigur, multe din aceste informatii pot fi bune pentru scopul auditului, dar nu trebuie sa inlocuiasca niciodata faza "aratati-mi", cand lucrurile bine descrise trebuie demonstrate.

Aceasta tactica se poate aplica si intr-o sectie mica sau departament, unde explicatiile si toate informatiile cerute sunt date de managerul sectiei in biroul lui. Auditorul are responsabilitatea de a se asigura ca teoria se aplica in practica si de aceea trebuie sa verifice ce se intampla in realitate.

b) "VorbaretuI"

Aceasta este abordarea prezentarilor lungi care nu spun nimic, facute pentru a distrage atentia de la lucruri care pot fi dezavantajoase pentru auditat. In asemenea situatii, auditorul trebuie sa formuleze intrebarile intr-un mod strict, la care se poate raspunde cu "da" sau "nu", sau daca tot primeste raspunsuri lungi trebuie sa adreseze intrebarile altei persoane mai putin vorbarete. Daca o asemenea persoana nu exista sau nu e disponibila, atunci auditorul va prelungi timpul de audit, astfel incat auditatui sa-si dea seama ca este implicat pentru mai mult timp, decat se astepta, in audit.

c) Managerul “foarte ocupat”

Aceasta se poate mtampla atunci cand managerul sectorului auditat nu este informat de catre conducere ca auditul are loc in sectorul respectiv. In acest caz managerul poate pretinde ca are alte activitati, neputandu-se implica in desfasurarea auditului. 0 asemenea problema este, de obicei, simplu de evitat prin afisarea anuntului cu data auditului la intrarea sectiei. Echipa de audit trebuie sa indice managerului sectiei auditate ora la care ajunge in sectie. Sau se poate spune: "Daca nu va putem vedea acum pentru ca sunteti ocupati, putem discuta dupa orele de program".

d) Abateri de la programul auditului

Aceasta poate fi o problema neintentionata sau poate fi deliberata, pentru a incetini si pentru a dezorganiza auditul.

Asemenea abateri sunt, de obicei, intarzierea la intalnirea stabilita sau abordarea "sunt prea ocupat acum", sau chiar un telefon neasteptat pentru care persoana paraseste sedinta sau vorbeste la telefon.

Auditorul trebuie sa detecteze intentiile deliberate de intrerupere a auditului si sa Ie ia in considerare. Poate sa cheme pe reprezentantul auditatului, daca el nu este de fata, pentru a tine locul persoanei care lipseste. Daca se repeta intreruperile, auditorul sef ia legatura cu conducerea pentru clariflcarile necesare.

Numai in cazurile severe se atentioneaza clientui auditului. De regula, aceste intreruperi se rezolva prin prelungirea perioadei de audit sau prin reprogramarea lui.

Acolo unde este posibil, daca aceasta tactica de intarziere se foloseste, auditorii trebuie sa-si continue auditul in sectie, pana cand managerul sectiei se elibereaza de problema ivita. Gandul ca auditorul vorbeste cu altii si vede parti le negative ale "imperiului&q











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani