Strategia - Nivelurile strategiei, Strategia la nivel de mare firma, Strategia la nivel de afacere



Nivelurile strategiei

Obiectivele de performanta strategica se stabilesc intr-o anumita ierarhie, pornind de la o directie stbilita si strabatand firma de sus pana jos. La fel, exista un rationament de elaborare a unui plan strategic de actiune la fiecare nivel de management, in vederea atingerii obiectivelor fixate la acel nivel.

Astfel, obiectivele la nivel de mare firma genereaza formularea strategiei marii firme, obiectivele la nivel de subunitate de activitate economica (sau unitate de afaceri) stau la originea formularii strategiei de afacere (strategiei de subunitate), obiectivele stabilite la nivel de functiune (productie, marketing, financiara) genereaza formularea strategiei suport pentru domeniul functional respectiva, obiectivele de compartiment sau de veriga de executie genereaza formularea strategiei nivelului de operare.



 

Strategia la nivel de mare firma 45925shb96nsq3v

Strategia la nivel de mare firma reprezinta “planul de joc” al managementului superior utilizat pentru a orienta si conduce marea firma ca pe un tot unitar. Aceasta strategie traverseaza toate activitatile din marea firma, adica diferitele ei domenii de afaceri, produse, servicii, lucrari, diferitele ei subunitati mari, diferitele linii de productie si tehnologii.

Elaborarea unei strategii de mare firma presupune parcurgerea mai multor etape si efectuarea mai multor lucrari.

In primul rand, elaborarea planurilor necesare pentru a conduce marea firma catre scopurile ei, catre misiunea ei si pentru a combina diferitele activitati in vederea imbunatatirii performantei globale. Conducerea acestei combinatii de activitati poarta denumirea si de conducerea portofoliului de afaceri. Conducerea portofoliului de afaceri impune decizii si actiuni care se refera la: momentul si modul in care marea firma trebuie sa intre intr-o noua afacere, care dintre afacerile existente trebuie lichidata si daca acest lucru se va face rapid sau gradat , care dintre oportunitatile ce se oferaafacerilor existente trebuie valorificate si care dintre laturile managementului trebuie sa contribuie la imbunatatirea performantei portofoliului global al societatii.

In al doilea rand, asigurarea coordonarii intre diferitele afaceri din cadrul portofoliului. Coordonarea planurilor strategice ale subunitatilor marii firme este o sarcina importanta a managementului de varf si se realizeaza prin coordonarea activitatilor independente ce se desfasoara in cadrul diferitelor subunitati. hs925s5496nssq

In al treilea rand, stabilirea posibilitatilor de investire si alocarea resurselor marii firme intre diferitele activitati. Deciziile cu privire la modul de investire si la cat de mult din bugetul de investitii va primi fiecare subunitate, ca si actiunile de control ale schemei de alocare a resurselor, determina marea firma sa urmeze anumite oportunitati in mod agresiv si sa renunte la altele. Aceste decizii si actiuni servesc pentru a canaliza resursele catre domenii in care potentialul de castig este mai ridicat, prin retragerea din domeniile in care potentialul de castig este mai redus. In cazul resurselor limitate are sens sa se canalizeze investitiile de capital pentru a sustine acele manevre strategice care prezinta cel mai ridicat nivel de succes si sa se tina intr-o stransa corelare consumul resurselor disponibile interne cu cerintele de succes ale fiecarui domeniu de afaceri din cadrul marii firme.

Responsabilitatile specifice corelate cu nivelul strategiei de mare firma se refera la:

  • controlul portofoliului de afaceri si restructurarea acestuia ori de cate ori circumstantele o impun;

  • stabilirea obiectivelor strategice si a indicatorilor de performanta financiara la nivel de mare firma;

  • luarea deciziei cu privire la “tema strategica generala” sau a conceptului unificator ce se va utiliza pentru a da marii firme un caracter distinct sau o conotatie proprie misiunii de afaceri;

  • stabilirea rolului pe care fiecare unitate de afaceri il va juca in portofoliul general si aprobarea orientarii strategice generale pentru fiecare unitate de afaceri;

  • incercarea de a dobandi un avantaj competitional la nivel de mare firma prin coordonarea si corelarea strategiilor si activitatilor unitatilor de afaceri din structura;

  • mentinerea unei capacitati de interventie, impusa de cazul cand o unitate de afaceri isi diminueaza performanta;

  • revizuirea si aprobarea recomandarilor si actiunilor strategice majore ale managerilor subordonati;

  • controlul modului de alocare a resurselor marii firme.

Strategia la nivel de afacere

Strategia la nivel de afacere reprezinta planul managerial de actiune necesar pentru a orienta si conduce o anumita subunitate de activitate din cadrul marii firme. La acest nivel strategia trateaza urmatoarele aspecte:

  • modul in care marea firma intentioneaza sa concureze in domeniul specific de afaceri al subunitatii considerate,

  • ce rol va avea fiecare dintre domeniile functionale in edificarea avantajului competitional (care va fi contributia proprie fiecarui domeniu functional la succesul afacerii);

  • elaborarea unor solutii de raspuns la schimbarile din ramura;

  • elaborarea unor solutii de raspuns la schimbarile modului de competitie a firmelor rivale;

  • controlul modalitatilor de alocare a resurselor in cadrul subunitatii.

Alegerea unei strategii la nivel de subunitate (sau afacere) este strans legata de competentele si resursele marii firme din care face parte. Strategia adoptata trebuie sa fie potrivita cu ceea ce firma este capabila sa faca cu resursele limitate disponibile.

Pentru firmele care au un singur domeniu de afaceri, strategia globala a firmei si strategia domeniului de afaceri sunt una si aceeasi, cu exceptia cazului nin care firma cu un singur domeniu de afaceri ia in considerare diversificarea. Deosebirea dintre strategia firmei si strategia afacerii devine evidenta pentru firmele care sunt suficient de diversificate, astfel incat ajung sa fie formate din subunitati divizionale care concureaza in doua sau mai multe ramuri.

In procesul formularii strategiei, rolul managerului ce conduce o afacere presupune urmatoarele:

  • sa se asigure ca planul strategic propus pentru afacerea pe care o conduce sustine in mod adecvat atingerea obiectivelor strategice ale marii firme si este concordant cu “temele” strategice ale firmei;

  • sa isi asume “calitatea” de strateg sef si conducator de proces in evaluarea situatiei strategice a afacerii lui, evaluand alternativele strategice si adoptand deciziile strategice;

  • sa constate daca diferitele domenii de activitate functionala sustin strategia si sunt coordonate intr-un mod care sa asigure dobandirea si mentinerea unui avantaj competitional decisiv;

  • sa controleze schema de alocare a resurselor in cadrul afacerii pe care o conduce astfel incat acestea sa sprijine strategia aleasa;

  • sa informeze managementul de la nivel superior asupra schimbarilor de piata, asupra abaterilor de la plan si asupra potentialelor revizuiri necesare ale strategiei de afaceri pentru subunitatea pe care o conduce.

Strategia la nivelul domeniilor functionale (de sprijin)

Strategiile domeniilor functionale sunt planuri de actiune pentru a conduce principalele activitati subordonate din cadrul unei subunitati de afaceri. Exista cate o strategie pentru fiecare domeniu functional. Strategiile domeniilor functionale sunt consecinte majore ce deriva din strategia de afaceri a subunitatii. Rolul acestor strategii de domeniu functional este acela de a da viata planului de afaceri al subunitatii, asigurandu-I acestuia mai multa substanta, completitudine si semnificatie concreta.

Strategiile domeniilor functionale sunt importante pentru ca indica in mod specific contributia fiecarei activitati majore din cadrul domeniului de afaceri la strategia globala a subunitatii. Atunci cand toate activitatile principale din cadrul unui singur domeniu de afaceri sunt integrate si prezinta o corelare consistenta sau o concordanta ridicata, intreaga strategie a subunitatii capata o forta sporita.

Sarcina de a elabora detalii strategice pentru domeniile functionale este delegata de managerul domeniului de afaceri catre seful domeniului functional. Managerii de la nivelul domeniilor functionale au rolul de a stabili obiectivele de performanta si de a formula strategiile pentru domeniul functional pe care il conduc, astfel incat sa se asigure atingerea obiectivelor si implementarea strategiei nivelului ierarhic imediat superior.

Obiectivele si strategiile la nivelul domeniilor functionale sunt aprobate de catre seful subunitatii de afaceri, dupa cum obiectivele si strategiile de la nivelul domeniului de afaceri sunt aprobate de catre managerul general al marii firme.

Strategia la nivel operational

Strategiile la nivel operational se refera la modul in care managerii verigilor si compartimentelor (birouri, servicii, ateliere, sectii) intentioneaza sa duca la indeplinire detaliile fine ale strategiilor formulate de domeniul functional din care fac parte.

Este evident ca strategiile de nivel operational decurg direct din cerintele strategice de la nivelul ierarhic imediat superior si ca sunt stabilite de catre managerii care au sarcina de a duce la indeplinire detaliile de zi cu zi specifice activitatilor functionale.

In mod ideal, strategiile de la cele patru niveluri – mare firma, subunitate de afaceri, domeniu functional (de sprijin) si nivel operational – sunt elaborate suficient de detaliat pentru ca fiecare manager din organizatie sa aiba o intelegere suficienta a modului cum va conduce domeniul lui de responsabilitate, in conformitate cu planul global de actiune al firmei in ansamblul ei. De aceea, multi dintre cei care formuleaza strategiile, recomanda ca pe masura ce se coboara de la un nivel la altul, formularea sa fie progresiv mai restransa si sa se concentreze mai explicit asupra actiunilor de intreprins si a programelor de initiat.

La nivel operational accentul trebuie orientat spre asimilarea metodei just in time caracterizata de: reducerea risipei (risipa supraproductiei, a asteptarii, a transportului, a insasi operatiilor de transformare, a stocurilor, a miscarilor, risipa prin defecte), controlul calitatii totale, atasamentul fata de consumator.